Discernamantul duhovnicesc
 

Ca sa nu fac off topic si sa aglomerez subiectul despre ratacirile pr. Arsenie Boca, scriu aici un contra-exemplu, chiar doua.
Adrianna, nu stiu cine erau respectivii si ce s-a mai ales de ei... e trist intr-adevar ca un asemenea caz a existat si mai este si indreptatit de catre unii, cu inclinatii spre fanatism.

Deci, exemplele pe care vroiam sa le dau sunt legate de Sfantul Ambrozie de la Optina, din cartea "Sfaturi pentru familia crestina". Ca o paranteza, Staretul Ambrozie de la Optina s-a nascut la 21 Noiembrie 1812 si a trecut la cele vesnice la 10 Octombrie 1891. A fost inmormantat, cu procesiune mare, in data de 15 Octombrie - zi care coincidea cu sarbatoarea icoanei Maicii Domnului "Sporitoarea Granelor" , icoana pe care el insusi o comandase si care o reprezinta pe Maica Domnului pe mori, binecuvantand snopii pe campul secerat.


Un tanar de langa Pustiul Tihon (situat la o departare de cincizeci de verste de Optina) a hotarat sa se casatoreasca, pentru ca mamei sale care era batrana ii slabisera puterile si in casa nu mai erau alte femei. La sarbatoarea Adormirii Maicii Domnului s-a dus la parintele, iar acesta i-a spus: "Vino la sarbatoarea Acoperamantului Maicii Domnului". Ajuns acasa, mama lui se supara: "Doar te incurca staretul, n-ai timp". La sarbatoarea Acoperamantului, parintele ii spune: "Asteapta pana la Boboteaza, vom vedea atunci ce se va intampla", iar acasa mama il cearta pe tanar si mai mult. La Boboteaza, tanarul il anunta pe staret ca nu mai poate suporta ocara mamei. Parintele ii raspunde insa: "Mi-e frica ca nu o sa ma asculti, iar sfatul meu este acesta: nicidecum sa nu te casatoresti, asteapta". Tanarul a plecat si s-a casatorit. Peste vreo doua luni de la casatorie, tanarul a murit si sotia a ramas fara mijloace de intretinere.

Din aceeasi carte, alt exemplu de inainte-vedere si discernamant duhovnicesc, care nu judeca si nu da sfaturi dupa aparente:

Au venit la parintele doua surori. Cea mai mica e logodita, indragostita, fericita, din tinerete cu un caracter vesel; cea mai mare e linistita, ingandurata, rugatoare la Dumnezeu. Una ii cere binecuvantare pentru alegerea sa, iar cealalta tunderea in monahism. Parintele ii da miresei matanii, iar celei mai mari ii spune: "Ce fel de manastire! Te vei casatori, si nu acasa, iata ce-ti spun!" si a numit o gubernie, in care ele nu mai fusesera niciodata.
Ambele se intorc la Petersburg. Mireasa afla ca persoana iubita a inselat-o. Aceasta a provocat in ea o mare transformare, pentru ca era foarte atasata de el. A cunoscut desertaciunea a tot ceea ce o preocupase mai inainte, cugetul i s-a indreptat catre Dumnezeu si in scurt timp s-a adaugat monahiilor. Intre timp, cea mai mare a primit o scrisoare dintr-o gubernie indepartata, de la o matusa uitata, o femeie credincioasa, care locuia in vecinatatea unei anume manastiri. Ea a chemat-o spre a cunoaste mai bine viata monahiilor. Insa lucrurile s-au petrecut cu totul altfel. La aceasta matusa, ea a facut cunostinta cu un barbat trecut de prima tinerete, care avea un caracter foarte potrivit cu felul ei, si s-au casatorit.

Mirela marturisesc: eu n-am inteles nici ce vrei sa spui cu aceste exemple si nici ce vor sa spuna ele in sine (morala lor).
Sau poate ca trebuie sa ma duc la firul initial.

Ce vad eu in aceste exemple este (ceea ce oarecum stiam):
Ca exista persoane cu anumite puteri, dar care nu stiu sa le foloseasca.
Adica de ex. in primul caz ce ar fi trebuit sa inteleaga acel tanar?
Mama-sa era batrana, tot mai neputincioasa, iar el era tot timpul amanat cu nunta.
Era intre ciocan si nicovala, intre mama si staret.
De cine trebuia sa asculte? In fond de mama (asa spune si Iisus).
Iar staretul, nu stiu daca stia chiar ce avea sa se intample, dar nu i-a spus concret: nu te casatori niciodata, ca nu va fi bine, sau altceva din care tanarul sa priceapa. Numai "vino azi si vino maine".

Si asta se intampla mereu pe la monahi si duhovnici, am impresia. Nu stiu ce stiu ei, dar nu te lamuresc, nu-ti dau sfatul concret: ce, cand, cum.
Chiar daca este mai dur poate, dar este mai in folosul tau sa-ti spuna: uite nu fa asa, sau fa asa, pentru ca exista riscul, sau se va intampla asta si asta;
decat sa-ti spuna doar: vino tu la anul si la alt an.

Acum depinde si de oamenii pe care ii sfatuiesc. Unii sunt mai lasa-ma sa te las si le convine asa, nu-si fac probleme, mai ales daca ei insisi nu sunt hotarati, iar altii mai degraba n-o sa asculte si o sa faca pacatul si mai mare si o sa se manie.

A avea harul vizionarismului, sau cum sa-l numesc, al vederii viitorului si a lucra cu oameni este un lucru f.delicat, extrem de delicat.
Poate sa faca bine, sau poate sa distruga oameni.

Bine, oricum asemenea daruri sint f.rare. Dar trebuie ca si omul sa poata pricepe, sa aibe o anumita rabdare si incredere, si mai ales sa-i permita cei din jur/evenimentele sa poata fi asa.

Omul nu este singur niciodata si a da sfat numai unuia singur nu este suficient si e chair riscant. Trebuie intotdeauna calculat si pe altii care se afla in spatele lui.

In cocnluzie Mirela, te rog sa ne lamuresti ce ai vrut sa spui cu postarea ta si din ce lucrare ai citat.

Sophia draga, multumesc de interventie, dar trebuie sa spun ca de multe ori ma intreb - cam retoric, ce-i drept - in ce fel citesti tu firul de discutie.

Lucrarea citata am precizat-o deja : "Sfaturi pentru familia crestina", Sf. Ambrozie de la Optina.

Am sa scriu foarte pe scurt si ce am vrut sa zic (desi credeam ca e evident!), ptr ca mi-a cazut internetul aici pe coclaurile astea si trebuie sa ma rezum la iPhone, desi nu-s chiar fan touch-typing. Rog in consecinta ca iertati posibilele greseli ortografice...

Deci, topicul a plecat ca un contra-exemplu la acea recomandare de casatorie, data "la plesneala", de catre pr. Arsenie Boca unui tanar teolog, viitor preot, venit sa-i ceara sfatul pentru gasirea unei consoarte.

Exemplificam mai sus cum par. Ambrozie de la Optina a sfatuit tineri in situatii oarecum asemanatoare. Cum s-a folosit el de darul inainte-vederii si nu le-a incuviintat pur si simplu cererile lor. Deci, nu i-a lasat sa se loveasca cu capul de pragul de sus, doar asa ca sa-i in invete minte, si sa traga ponoasele ei si cei din casa lor. Oamenii sunt unici, si viata fiecaruia este unica si pretioasa. Trebuie sa-i tratam pe fiecare cu respect si cu iubire adevarata de aproapele; iar duhovnicii sunt lasati de Dumnezeu sa ne ajute, sa ne dea sfaturi - pe bune, cum ar zice unii. Nu sa ne lase sa dam cu oistea-n gard (asta vizavi de casatoria nenorocita a acelui baiat mentionat la inceput).

Sper ca acum ai prins ideaa. Daca nu, am sa revin..:)

Multumesc Mirela,
Cred ca pentru vaduva, pierderea sotului este partea cea mai dureroasa, nu mijloacele de intretinere, ca daca acela nu se casatorea, femeia ramanea exact in aceeasi situatie, nu si-a pierdut mijloacele de intretinere din cauza casatoriei cu el. Iar vaduva fiind, se poate recasatori. Ceea ce nu imi place in poveste este ideea aceluia de a se casatori de gura mamei in loc de a se casatori din iubire. Nu cred ca iubirea poate veni asa, la comanda. Sau poate ma insel.

Asta este părerea ta, dată chiar la plesneală, despre recomandarea pe care i-o făcuse Arsenie Boca respectivului. Ţi-am mai spus şi îţi repet că ceea ce unora le poate părea "la plesneală" şi fără raţiune, la alţii, care văd şi înţeleg şi raţionaeză mai profund, lucrurile nu stau aşa.

@Mirela - multumesc pentru raspuns.

Aoleu, da, acum am vazut ca ai scris in mesaj de lucrare. Eram cu mintea deja calata pe povestirile in sine, care m-au cam socat. Imi cer scuze.

Revenind la subiect.
Eu raman inca la nelamurirea mea:
Tot respectul pentru cei ce vad ceva in viitor, totusi nu reusesc sa inteleg de ce daca vad si stiu ce se va intampla, nu explica omului motivul pentru care ii indruma intr-un fel sau altul. Sau sa le dea si o solutie.

Sunt situatii de viata, in care pentru oricine este dureros sa ti se spuna: nu te casatori, sau nu-l lua pe ala /n-o lua pe aia, sau lucruri care sa-ti modifice radical viata si chiar sufletul.
Si daca stam numai sa ne ghidam dupa ce se va intampla, ar trebui ca toti sa ne ducem la fiecare decizie sa consultam un astfel de inaintevazator.

Pe vremuri asa se facea, mai ales la nivele mai inalte. Se consultau oracole si alte cele la fiecare decizie.

Bine, povestirea nu este asa clara.
Nu se stie daca tanarul deja avea pe cineva. Poate ca parintele nu putea sa-i spuna ca va muri curand. Si oare s-ar fi putut evita moartea (accident), sau era deja o boala.
Si in fond casatorindu-se n-a facut totusi asa rau, caci nu mai era singura nici mama si nici sotia/vaduva. La moartea lui se aveau una pe alta macar.

De aia spun ca este greu de dat sfaturi, mai ales daca nu ai solutii imediate.
Nu fa aia, in schimb poti face asa.

"Nu te casatori, asteapta!" De ce sa nu te casatoresti? Ce sa astepti? Care cale este mai buna?

In fond noi cautam solutii pentru prezent si nu pentru viitor...

S-a deschis un nou club al Babilonului care evindent va da curs polemicilor. Mirela t. foarte urât din parte ta...puteai să-ţi exprimi ideea pe un topic deja existent şi să nu mai dăm curs unor noi polemici şi discuţii. Dar văd că cine aseamană se adună...până acum clubul e "perfect"...

Ideea am prins-o de aceea stimata Doamna Mirela.T va rog sa probati autenticitatea asertiunii dvs de mai sus cu precizarea inechivoca a sursei (carte, identitatea persoanelor implicate etc).

Astfel ma simt nevoit sa va rog (facand apel la constiinta in primul rand) sa retrageti afirmatiile. Multumesc.

Nu va chem la judecata (nici nu va "parasc", ascuz... stim bine cine este parasul si acuzatorul), ci indemn la pocainta sincera si smerita (de la care nicidecum nu ma exclud, dimpotriva...).

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos. Amin.

Poate poate poate... asculatrea de Biserica, de Preoti, de Duhovnic trebuie sa fie asa cum indeamna Sfintii Parinti: duhovniceaca si nu orbeasca!
Ce inseamna ascultarea duhovniceasca: pai inseamna comuniunea cu Hristos Iisus, cu preotii Sai si Biserica Sa in primul rand in Sfintele Taine, dupa modelul Sfintilor Parinti.
Ascultarea fara discernamant duhovnicesc poate duce usor la fanatism... fariseism, ipocrizie teologica, teopraxica, teognostica.

De cine (si cum) oare a ascultat Sfantul Maxim Marturisitorul? Sfantul Simeon Noul Teolog? Sfantul Ioan Damaschin...

Asadar sa luam aminte. Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.

Pocainta sincera, smerenia... acceptara hristificarii prin acceptarea mantuirii Domnului Iisus Hristos manifestata in acceptara conlucrarii cu harul Duhului Sfant... dupa putinta (talantul, talantii) fiecaruia este ACUM... si nu maine.

Multi Sfinti ai lui Histos Iisus (precum Pr. Arsenie Boca spre exemplu, si nu voi adauga alte referinte FILOCALICE) marturisesc: "sa NU credeti ca Il veti vedea (duhovniceste evident) pe Dumnezeu pe lumea cealalta daca din viata acesta nu cautati dobadnirea harului Duhului Sfant prin Tainta Sfantului Botez si potentarea acestuia prin celelate Sfinte Taine; si nu suntenti constienti de conlucrarea cu harul Duhului Sfant (ce asigura cognitia intelectuala duhovniceaca specifica a lui Dumnezeu, a harului Sau... a lui Hristos Iisus)"

Doamne ajuta.

Pe vremea aceea fetele se maritau cu dota (zestre), iar barbatii chiar aveau obligatia sa munceasca si sa asigure intretinerea familiei. Cata iubire o fi fost in acea casatorie facuta in pripa, de gura mamei, prefer sa nu ma pronunt. Cred insa in continuare ca Staretul Ambrozie de la Optina l-a povatuit pe tanar atat spre binele sau - desigur nu putea sa-i spun ca va muri in curand! - cat si al familiei ramase in urma lui.


Eugen, Decebal si Ovidiu : Acest topic NU este despre Arsenie Boca, de asta am si schimbat firul de discutie. Daca vreti sa-i faceti lobby si/sau sa-i indreptatiti greselile, va rog sa va mutati pe topicurile dedicate. Eu nu am inventat nicio poveste despre el ca n-am niciun interes, sper ca e clar.

@Sophia, am sa revin, cum am promis. :)

Sophia,

Raspunsul la intrebarile dvs. (de altfel legitime) este simplu: Dumnezeu nu arata totul dintr-o data ci de multe ori intoarce foaia doar putin pentru a se vedea doar o particica, atat cat poate fi purtat la momentul respectiv. Asa ca nici duhovnicii nu pot sti mai mult decat le descopera Dumnezeu, si cat stiu atata spun. In cazul de fata deci, Dumnezeu nu i-a descoperit duhovnicului ca acela urma sa moara ci i-a descoperit exact ceea ce duhovnicul i-a spus omului: sa nu se insoare si sa revina.

Si care ar fi raspunsul?

Cat despre vederea lui Dumnezeu, lucrurile sunt mult mai simple decat ati enuntat:
"Fericiti cei curati cu inima ca aceia vor vedea pe Dumnezeu"
:)

Asa este Mirela, se casatoreau cu dota. Inseamna deci ca dota a fost cheltuita si fata nu a mai avut o alta pentru a se recasatori? :( Si asta dupa o casatorie care numai din iubire nu a fost, aveti dreptate :(

Sophia. I am here just for you.

Infinities of Love,

ME

Oh, thank's a lot!

Ideea este ca totusi nu este clara morala povestirilor.

Sa nu se insoare, sa revina. Si asta pana cand? Ce sa inteleaga omul totusi?
Cineva incerca sa explice aici ca atat i s-a aratat duhovnicului.

Nu stiu. Tu spui ca nu putea sa-i spuna adevarul, altul spune ca atat i-a descoperit Dumnezeu.
Eu intreb totusi din bucatele din astea de sfaturi ce poti sa intelegi?

Mai rau te indurereaza. Nu cred ca asta este rolul duhovnicului. Ori ii da un sfat clar, ori deloc. Depinde si de sfat, si de imprejurari.

Iar cu vederea in viitor...

Am citit nu de mult in Formula As asa o poveste cu o maica si ceea ce o sfatuia mi se pare ca tot par. Arsenie Boca (il confund mereu cu Papacioc, nu stiu care este unul si care celalalt).
In fine, fata chiar numai din franturi din astea si-a croit un drum in viata. Dar era numai viata ei singura, nu avea altceva mai bun de ales. A mers pe mana parintelui. A ajuns maica, pe urma manastirea s-a inchis, nu mai stiu.

In multe cazuri discernamantul duhovnicesc se asociaza cu darul inainte-vederii.

Cheia este sa dai (si sa primesti) sfaturi cu iubire adevarata, mai ales cand e vorba de casatorie.
Asta cu "infinities of love" este ca un fel de parola.:) pentru cei care au intelegerea respectiva.

Ce trebuia el sa inteleaga de acolo : ca inca nu era momentul pentru acel pas decisiv, nu era pregatit. Dar, tind sa gandesc ca toate pe lumea asta se intampla cu un scop. Deci, probabil ca asa a trebuit sa fie.** stii, ca in parabola aceea in care este vindecat un om care din nastere avea un handicap, dar nu era nici din cauza pacatelor parintilor, nici ale lui.

Dar în a trage concluzii văd că te pricepi. Tu nu ştii nimic despre părintele, căci dacă ai şti nu ai fi scris asemenea inepţii. Apropo părintele a adus copii ale primelor 4 volume ale Filocaliei pe care împreună cu Părintele Dumitru Stăniloaie le-a tadus. Deci datorită efortului acestui Părinte Arsenie Boca avem noi filocaliile. Doar pentru motivul ăsta ai putea să-i spui Părintele Asrsenie Boca şi nu Arsenie Boca. Nu te-ai tras de curea cu el, deci puţin respect nu şi-ar strica, mai ales că eşti creştină ortodoxă.

Păi te contrazici. Uite aici dovada:

Tu nu ştii cine erau respectivii, nici ce s-a ales cu ei, dar e trist că a existat un asemenea caz. Deci, Mireala lasă concluziile astea de doi bani, vino cu ceva clar, nu cu poveşti. În rest nu are nimeni treabă cu tine, vezi că tu ai treabă cu noi şi ne faci fanatici şi în multe alte feluri...te-am mai rugat să ţii pentru tine părerile tale despre noi.

Ovidiu.b, te-as ruga sa te abtii de la atacuri la persoana, OK?

Un fals popular printre (tot mai) numeroşii susţinători ai versiunii mitologizate a activităţii părintelui Arsenie Boca. Primele patru volume ale Filocaliei, publicate în intervalul 1946-1948 la Sibiu, este rodul ostenelilor aproape exclusive ale părintelui Dumitru Stăniloae încă din perioada studiilor ateniene (1927-1928) şi continuate apoi până în 1981. Părintele Arsenie Boca a realizat într-adevăr coperta (viziunea grafică) a primelor patru volume, reluată apoi, cu unele ajustări, în toate ediţiile ulterioare până în ziua de azi.
Arsenie Boca nu a adus copii ale Filocaliei, întrucât profesionistul desăvârşit care a fost (şi este în prezentul continuu al Bisericii) Dumitru Stăniloae deţinea deja o mare parte din documentaţia legată de Filocalii la data când s-a cunoscut cu Arsenie Boca. În plus, acesta din urmă nu avea competenţele necesare unei implicări reale în opera de traducere, dar probabil că l-a susţinut/încurajat pe părintele Stăniloae aşa cum vor fi făcut mulţi dintre apropiaţii marelui teolog român.

Nu ştiu dacă părintele Arsenie Boca ar aproba frenezia asta mitologizantă şi mentalitatea de ashram ortodoxist ce-i parazitează posteritatea, transformându-l într-un lider de nişă sectară în interiorul Bisericii. Un subiect de meditaţie bun pentru toţi cei căzuţi în acestă erezie a iubirii care este idolatrizarea!

Contribuția la colecția Filocalia

Îl ajută pe părintele profesor Dumitru Stăniloae (fostul său profesor de la Sibiu) în demersul de a traduce Filocalia. Îi pune la dispoziție manuscrisele aduse din călătoria la Muntele Athos, îl încurajează la lucru, recitind textele, realizează coperta colecției, susține lucrarea pentru tipărire prin numărul mare de abonamente pe care le procură. În prima ediție a volumelor, Părintele Dumitru Stăniloae îl numește pe Arsenie Boca "ctitor de frunte al Filocaliei românești".

Sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Arsenie_Boca. Dacă această sursă minte atunci mint și eu. Dar am alte surse, relatări ale celor care l-au cunoscut (sunt relatate în cărți, în mărturii) că părintele a ajutat la aducerea din muntele Athos a Filocaliei (primele 4 volume) și că a ajutat la editarea lor. Am găsit relatări că Părintele Serafim Popescu de asemenea a contribuit la aducerea Filocaliei în țară, el râmânând încă un an în muntele Athos după ce Părintele Arsenie a revenit în țară.

1939 – Dupa terminarea Academiei de Arte Frumoase, urmeaza o scurta perioada de ucenicie in monahism la Athos. La reintoarcerea in tara, aduce cateva manuscrise ale Filocaliei fostului sau profesor de la Sibiu, Parintele Dumitru Staniloae, cu care colaboreaza la realizarea in limba romana a acestei lucrari. Parintele Arsenie scrie dupa dictatul Parintelui Staniloae, realizeaza coperta Filocaliei si sustine lucrarea de tiparire prin numarul mare de abonamente pe care le procura. Pe buna dreptate Parintele Dumitru Staniloae il numeste „Ctitor de frunte al Filocaliei romanesti”.

A iubi un om a lui Dumnezeu, un Sfânt al nemului nostru, un Sfânt canonizat de popor nu cred că este o erezie.

Eu știu că în multa evlavie și iubire pe care o are cineva pentru un Sfânt se ascunde marea dragoste și evlavie față de Dumnezeu Cel în Treime și față de Maica Domnului. Fără îndoială că acela care îi cinstește pe Sfinți o cinstește mai mult pe Maica Domnului. La fel cum cel care o cinsteșlte mult pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu firește că cinstește încă mai mult pe Preasfânta Treime.

Eu mai știu că Sfinții, fiind purtători de Duhul Sfânt au grijă să te îndrepte către Sfânta Treime, Maica Domnului și către ceilalți Sfinți.

Uite aici părerea unor etaloane ale BO:
„Părintele Arsenie Boca e un fenomen unic în istoria monahismului românesc” – Pr. Dumitru Stăniloae

Alte ”idiolatrizări”, majoritatea preoți, călugări, înalți sau preasfințiți: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...&postcount=120

Mda...unde dai și unde crapă...nu am nimic cu persoana ta...iar dacă te simți atacată iartă-mă...dar nu pot fi impasibil la anumite cocluzii pripite pe care tu le-ai tras. Am subliniat o dată aceste aspecte, deci nu mai are rost să le mai repet.

În utimul meu mesaj am precizat că nu am nimic cu tine. :1:

În rest îți doresc multă pace.

Nu comentez veridicitatea informaţiilor cuprinse în wikipedia, ca să nu mai lungim vorba inutil, aşa cum aţi făcut voi pe alt topic. Doar în treacăt fie spus, în 1939 părintele Stăniloae poseda deja nu una ci mai multe versiuni ale Filocaliilor. Dumitru Stăniloae n-a fost un lăutar al spiritualităţii ortodoxe, ci un traducător şi cercetător de primă mână, care nu-şi punea semnătura pe un text până nu parcurgea tot ce s-a scris şi tradus în domeniul respectiv. Poate că nu ţi-ar strica o documentare mai serioasă, din surse autorizate, pe tema istoriei Filocaliei, de la ediţia princeps din 1782 şi până în prezent, cu accent pe prima parte a secolului trecut, ca să-ţi faci o idee asupra materialului pe care părintele Stăniloae l-a avut la dispoziţie în momentul când s-a apucat de traducerea românescă. Afirmaţia "deci datorită efortului acestui Părinte Arsenie Boca avem noi filocaliile" este o minciună cât munţii Făgăraşului, care îmi confirmă faptul că deja în cazul tău şi a altora putem vorbi de o monomanie "Arsenie Boca" suspectă de idolatrizare, însă asta nu mai e treaba mea, fiind o afacere între voi şi Dumnezeu, cu medierile indispensabile ale Bisericii.

Încă o mică observaţie legată de fraza: "Eu mai știu că Sfinții, fiind purtători de Duhul Sfânt au grijă să te îndrepte către Sfânta Treime, Maica Domnului și către ceilalți Sfinți."

Istoria creştinismului ne arată destul de limpede că Însuşi Dumnezeu respectă libertatea omului până într-atât că ne lasă să cădem în tot felul de exagerări, falsificări, denaturări ale evlaviei, toate săvârşite, desigur, cu bună credinţă şi motivate de un zel şi o dragoste iniţial bune, dar contaminate pe parcurs de subiectivism extrem sau poate chiar cu infiltraţii demonice.

Eu ți-am relatat informațiile pe care le dețin și pe care le susțin și alții. Nu contest că nu poate fi greșită, inclusiv sursa wiki. După cum observi în edițiile Filocaliei nici măcar nu este precizat Părintele Arsenie că ar fi ctitor sau că ar fi contribuit cu ceva. Asta poate spune ceva, dar nu are sens să insist, poate îți vei da tu singur seama la momentul potrivit.

Despre părintele Aresenie vom vedea noi în curând cine a fost, degeaba o tot cotim și ne ascundem, adevărul este unul singur și va dăinui până în veac. Putem să ardem tot, să ascundem tot ceea ce a făcut părintele pentru neamul nostru...dar un lucru nu putem face: să oprim oamenii care merg zilnic la mormântul acestuia, un loc plin de Duh Sfânt. Vezi e ușor să anulăm orice informație sau sursă și le să le facem neveridice, dar adevărul nu îl putem ascunde căci Dumnezeu îl va scoate la suprafață.

Nici eu nu vreau să insist sau să continuăm în polemici dicuția pe tema aceasta, eu unul cred că Părintele a ajutat ...hai să nu spunem a ctiorit ca să nu deranjăm pe nimeni...și aspectul acesta cred că se regăsește undeva și în relatările Părintelui Stăniloaie.

”În iarna anului 1944 profesorul Nichifor Crainic verifică la Sâmbăta de Sus traducerea stareţului Arsenie Boca si a lui Serafim Popescu din Filocalie. Ultimul traduce Marcu Ascetul (v. Telegraful român, 15 ian. 1991). La publicarea în comunism a primelor patru volume din Filocalie numele lui Arsenie Boca nu mai este menţionat. Fiind prigonit de Securitate, nu este amintit nici in Istoria Bisericii Ortodoxe Romane de pr. dr. Mircea Pacurariu (Ed.Stiinta, Chisinau, 1993). Contribuţia la colecţia Filocalia Îl ajută pe părintele profesor Dumitru Stăniloae (fostul său profesor de la Sibiu) în demersul de a traduce Filocalia. Îi pune la dispoziţie manuscrisele aduse din călătoria la Muntele Athos, îl încurajează la lucru, recitind textele, realizează coperta colecţiei, susţine lucrarea pentru tipărire prin numărul mare de abonamente pe care le procură”.

In prima editie a volumelor, Părintele Dumitru Stăniloae îl numeste pe Arsenie Boca "ctitor de frunte al Filocaliei româneşti".

ps: cât adevăr este în aceste relatări, Dumnezeu știe mai bine, eu nu mă împotrivesc lor, dar să știi că am luat aminte la ceea ce ai spus și am să mai sap.

O singură problemă aș dori să pun: cunosc câteva pesoane care l-au cunoscut pe Părintele Arsenie, unii dintre ei i-au fost apropiați. Aceștia sunt preoți, călugări, alții cu funcţii înalte în administraţia bisericească, alții mireni. Dacă clericii o să-mi confirme ceea ce eu susțin, tu ai puterea să crezi? Am să-i înregistrez eventual. Sau vrei dovezi clare, scrise?

Pot să o fac şi eu, nu-i nevoie să-i înregistrezi, cu jumătate din lista de "etaloane" ale BO postată de tine mă cunosc personal. Ţin totuşi să-ţi corectez o eroare de percepţie: eu nu sunt un detractor al părintelui Arsenie Boca, însă cred că orice evlavie, fie ea cât de răspândită în popor, trebuie ţinută departe de primejdia căderii în mitologie şi idolatrizare monomaniacă. Arsenie Boca este o figură marcantă a ultimei jumătăţi a secolului trecut, dar n-a fost, şi nu este, buricul ortodoxiei româneşti.
Cimitirul de la Sihăstria este plin de sfinţi, cu fapte minunate şi tot ce trebuie pentru sinaxar bifat, însă niciunul dintre prietenii Domnului ce odihnesc acolo n-a declanşat o industrie propagandistică profitabilă şi un val seismic pietist cum se întâmplă în contul părintelui Arsenie Boca. Sunt destule indicii dubioase în jurul acestei mişcări de mase care trebuie tratate cu discernământ şi dreaptă socoteală, ca să nu repetăm cumva rătăcirile, urmate de isterii religioase colective, de tipul Maglavit sau Pucioasa.

O scurtă observaţie în privinţa manuscriselor aduse de părintele Arsenie Boca de la Athos. Cunoaştem astăzi faptul că prima traducere românescă a florilegiului de literatură duhovnicească cunoscut sub numele de "Filocalia sfintelor nevoinţe ale desăvârşirii" editat de călugărul Nicodim Aghioritul cu sprijinul mitropolitului Macarie al Corintului, a fost realizată de stareţul Paisie Velicikovski împreună cu ucenicii săi, traducere care n-a văzut lumina tiparului, fragmente din ea circulând o vreme sub formă de manuscrise împrăştiate prin mediile monahale. Părintelui Stăniloae i-a fost aproape imposibil să refacă întregul puzzle (indispensabil pentru standardele lui de lucru) al traducerii paisiene din surse existente în ţară. Prin urmare nu-i exclus să-i fi rugat pe prieteni şi cunoscuţi să caute prin mănăstirile româneşti de pretutindeni manuscrise copiate ale acestei traduceri. Cu îngăduinţa Domnului, nici în ziua de azi nu poate alcătuită o ediţie completă a Filocaliei lui Paisie Velicikovski şi a ostenitorilor împreună cu el.

Bine, atunci am să o fac doar pentru mine.

Mă bucur, nici nu am perceput altfel lucrurile.
De acord cu tine. Dar Părintele Arsenie Boca a fost și rămâne un fenomen unic în istoria poporului nostru. Nu afirm eu acestea ci chiar acești părinți care și ei la rândul lor au fost prigoniți de regimul comunist. A fost unul printre cei care Dumnezeu ne-a dat puterea de a nu ne pierde credința în timpul regimului comunist. De semenea sunt Sfinții Martiri de la Aiud. Apoi sunt mulți alți părinți pe care nu are sens să-i pomenesc, îi cunoaștem foarte bine.

De acord cu tine, dar te întreb părintele Arsenie a declanșat acest fenomen?

Apropo ești departe de a intrepreta corect ideea cu acest val seismic pietist de care tu amintești. Așa ca o ultimă întâmplare îți pot relata că un părinte de Mănăstirea Hadâmbu care a venit în Ardeal, în perelinaj cu Icoana Maicii Dommnului făcătoare de minuni, avea în buzunar un teanc de poze cu Părintele Arsenie (hai să le spunem poze) și le împărțea mirenilor care se ichinau la icoana. Am avut ocazia să discut cu acest părinte care mi-a spus că nu l-a cunoscut pe părintele, dar are mare evlavie la părintele. Spunea că el mereu poartă iconițe cu Maica Domnului și Părintele Arsenie pe care le împarte oamenilor. Părinții care slujesc la biserica unde eu merg, au mare evlavie la Părintele Arsenie. În amebele biserici surori (sunt 2 biserici sub aceeași parohie) sunt icoane ale părintelui, pe care noi le cinstim. Unul dintre părinți l-a cunoscut pe Părintele Arsenie și ne povestește foarte mult de el, a scos chiar o carte. Nu spun astea spre laudă, ci doar pentru a mă face mai bine înțeles. Cunosc două mănăstiri, cărora doresc sa le păstrez anonimatul, unde Părintele Arsenie este pus la loc de cinste. Și oare câte mănăstiri or mai fi care chiar dacă nu îl pun pe părintele la loc de cinste, viețuitorii de acolo îl au pe părintele în suflet? Vezi pietismul de care tu amintești pleacă din sânul bisericii cu binecuvântare, iar unda de propagare eu tind să cred că ține de sfințenia celui care a inițiat-o.

Nu neg faptul că eu sau alți depți ai părintelui nu putem greși. Cu siguranță avem și noi greșelile nostre, eu unul mi le asum, ca dovadă am să certcez mai în amănunt cazul cu Filocalia. Sfânt nu este egal cu infailibil, din exterior este posibil ca această ideea să fie percepută, aici poate este marea mea greșeală. Dar prea multe idei care dau cu bâta în baltă îmi stârnesc râvna aceasta.

Nu poți compara mormântul Părintelui cu cele două cazuri. Pentru a nu mai dezbate pagini interminabile pe acest topic și pentru a evita stârnirea altor adepți ai părintelui, dacă nu te deranjează aștept pe privat indiciile dubioase de care amintești.

NU astept raspuns
 

Ce aberație și afirmația asta... apropo, se zice pelerinaj, nu
'perelinaj". :) in fine, the end ptr subiectul AB.

Poate dacă încadram pietismul între ghilimele, înţelegeai şi tu. Aberaţii sunt concluziile pe care tu le-ai tras şi eu ţi le-am făcut cunoscute.
Aşa este, mulţumesc de observaţie.

Păi vezi că în subiectul topicului tocmai l-ai prins şi pe AB. Şi de fiecare dată când ţi se dă ocazia nu omiţi să mai tragi câte o concluzie specifică ţie...Din respect pentru alţi useri ai putea reedita subiectul topicului, eliminându-l pe AB...

1. Pe atunci si in acel loc, probabil ca o femeie vaduva nu se putea recasatori asa usor.

2.Depinde ce intelegi tu prin iubire. Eu zic ca mai e loc de maturitate pe linia asta, mai ales in conjuctie cu ce spune crestinismul despre iubire, nu lumea moderna fandosita si romantata aiuristic.

Este un articol destul de slab dpdv al normelor de editarea a unui articol serios - probabil ca pe partea romaneasca de wikipedia, moderatori nu prea sunt.

De ce spun asta?

Pentru ca la articolele serioase, pentru afirmatiile importante sunt trimiteri la surse.

Ori, din cate am vazut acela articol nu are nici o trimitere pentru ce este scris acolo, ar putea fi fantezia oricui.

Si din pacate cum a remarcat si altcineva, pe tema Arsenie Boca circula din pacate atat de multe fantezii ca exista riscul ca ceea ce este bun, adevarat, sa dispara sub noianul de gunoi.

Pai fa tu completari cu ce ai pe aceasta tema, dar binenteles de preferat pe alt topic, ca asa cum s-a spus, aici era vorba despre altceva.

Alin, am precizat că nu susţin cu tărie ideea aducerii Filocaliei în ţară de Părintele Arsenie Boca şi că am să mai "sap" în această privinţă.

Adevărul va dănui, idiferent de câte fantezii sunt sau vor exista. Nu crezi? Ceva concret legat de "fanteziile" astea?

Ovidiu, în anii '30 părintele Stăniloae deţinea deja fotocopiile ediţiei greceşti din 1893 tipărită în două volume exact după ediţia princeps din 1782. Deci părintele Arsenie Boca nu avea ce să aducă de la Athos, în afară de eventuale manuscrise ale traducerii paisiene.
Să ne înţelegem: Filocalia tradusă de părintele Stăniloae este cea a lui Nicodim Aghioritul şi Macarie al Corintului, cu note şi aprofundări hermeneutice personale pe marginea textului deja antologat de cei doi sfinţi de origine greacă din secolul XVIII.

Şi eroarea dăinuie, iaca adventiştii sărbătoresc azi-mâine două secole de halucinaţie pe martinela creştinismului.

Pe lista ta de "etaloane" ale BO figurează şi Dumitru Constantin Dulcan, unul dintre pionierii ideologiei new-age în România, şi mentor al minisectelor româneşti generate de adaptarea locală a sincretismului amintit mai sus . Una dintre acestea (sau poate şi altele), îl consideră pe Arsenie Boca reîncarnarea lui Zalmoxis, inventând o genealogie a părintelui pur geto-dacă, concomitent cu elaborarea şi răspândirea unei profeţii în conţinutul căreia pAB (prescurtarea nu e neapărat peiorativă) este plasat într-o succesiune de iniţiaţi din care fac parte toţi fondatorii de religii cu impact mondial. Şi cum new-age -ul românesc crede cu tărie că România o să ajungă buricul spiritual al pământului, l-au găsit pe pAB pe post motor al acestei metamorfoze. Mai sunt şi altele, dar deja pic de somn.

Editat.....

Bine, am înţeles, dar totuşi circulă şi ideea pe care eu am susţinut-o iniţial. De asta spun că vreau să cercetez să mă conving de unde această idee greşită, dacă ea este greşită bineînţees. Poate există explicaţii a acestor confuzii sau poate o să mi se confirme ideea pe care tu o susţii. Am să apelez la persoane avizate.

Asta spuneam şi eu. Dacă există erori pe tema pAS atunci ele se vor îndrepta şi adevărul va ieşi la iveală, la fel şi vice versa.

Da e o fantezie dar ea nu va denatura cu nimic adevărul. Puţin dicernământ poate ajuta un creştin ortodox să observe fanteziile respective. Dumitru Constantin Dulcan nu reperezintă unul din etaloanele mele...deși este menționat în mărturii. Nu știu nimic despre el și activitatea lui. Și apropo eu nu am întâlnit aceste puncte de vedere în carțile sau relatările despre pAB, cărți editate cu binecuvântare.

Nu vreau sa polemizez cu nimeni, dar tocmai citeam "Glafire" a lui Badilita si cand am ajuns la studiul despre par. Staniloae, mi-am adus aminte de discutia de pe forum.


Iata ce scrie Badilita in "Glafire...", in articolul consacrat par. Staniloae:

"Numele lui Staniloae va ramane pentru totdeauna legat de cel al Filocaliei romanesti, la care a lucrat cu intreruperi jumatate de secol. Nichifor Crainic vorbea despre rugaciunea inimii si despre Filocalia lui Nicodim si a lui Macarie in cursurile sale de Teologie mistica din anii 30, pornind mai cu seama de la lucrarile publicate de I. Hausherr in OC.
Nota - Intr-o nota din cartea sa despre Palamas, Staniloae spune ca ar fi vazut cu ochii lui un mansucris continand traducerea integrala a Filocaliei in romaneste pe biroul lui N. Crainic la Bucuresti. In opinia sa, era vorba despre o traducere facuta de grupul lui P. Velicikovschi la sfarsitul sec. al xVIII-lea. In aceeasi nota, Staniloae citeaza elogios cursul de teologie mistica al lui Crainic, a carei versiune litografiata fusese publicata in 1936.

El consacrase de asemenea, prelegeri intregi lui P. Velicikovschi, traducatorul Filocaliei in slavona si in romaneste de la sfarsitul secolului al XVIII-lea. Lui D. Staniloae i se cade insa atribuirea titlului de Doctor philocalicus (valachicus).
Parintele Dumitru a aflat despre antologia lui Nicodim (sec. al XVIII-lea) gratie unor doi vechi studenti de-ai sai, deveniti calugari. Este vorba despre parintele Arsenie Boca si parintele Serafim Popescu, personaje cunoscute in mediile ascetice romanesti, care si-au putut procura, cu ocazia unui pelerinaj la muntele Athos, prin 1940, un exemplar din cea de-a doua editie a Filocaliei grecesti. Noul editor, Panaghiotis A. Tzelatis, adaugase la cuprinsul primei editii cateva capitole ale patriarhului Kallistos. In rest, nu schimbase nimic. Staniloae a fost entuzismat de aceasta descoperire si s-a apucat de treaba. Primul volum a aparut in 1946...."

"Cel de-al doilea aspect care trebuie subliniat este ca varianta romaneasca a Filocaliei difera din mai multe puncte de vedere de cea a lui "Nicodim - Tzelatis", adusa de la muntele Athos de cei doi ucenici a lui Staniloae. Mai intai, ea dispune de o serie de introduceri personale ce apartin traducatorului. Pe de o parte, aceasta fructificta studiile stiintifice recente, iar pe de alta parte, realizeaza propriile investigatii, in special asupra traducerii manuscrise a traducerilor romanesti anterioare. O alta diferenta majora tine de succesiunea autorilor si a operelor... " (pp. 249-252).


Sper sa ii fie cuiva de folos...

Cand am citit fragmentul acela cu indrumarea la casatorie a viitorului preot, de catre Parintele Arsenie Boca, am avut la un moment dat tendinta de a schita un punct de vedere entuziast (intrucat imi paruse ca intrezaresc un sens minunat in acea mult discutata indrumare), intr-o nota pe care urma sa o redactez a doua zi, "cu mintea limpede", cum ziceam. Sper ca iti mai amintesti, draga Mirela!
Si nu am scris nimic pana azi. Si nici azi nu voi scrie.

De ce asa?
Pentru ca a doua zi a inceput sa ma framante tot mai serios intrebarea: cum sa fac eu, cel care sunt cum sunt, o interpretare (fie si favorabila/pozitiva/laudativa) a deciziei Parintelui?

Am eu discernamantul duhovnicesc pentru a aborda discernamantul duhovnicesc al Parintelui Arsenie?

Punindu-mi in acest fel problema, am vazut ca raspunsul era evident: nici vorba sa mai scot vreun sunet...

Cred ca e folositor pentru noi, crestinii, sa ne tinem la tacere cand suntem ispititi sa evaluam discernamantul duhovnicesc al unui preot. (Asta doar daca nu suntem duhovnicul sau superiorul ierarhic al parintelui respectiv, caz in care e slujirea noastra sa o facem.)

Regret ca nu am scris textul, pe de o parte... In mintea mea suna frumos si imi inchipuiam ca am avut o adevarata revelatie...:) Si apoi, deja promisesem ca scriu...
Pe de alta parte ma bucur si multumesc lui Dumnezeu ca am inteles sa ma retin, in ciuda faptului ca totul in mine parea ca imi da ghes...
Te rog sa ma ierti ca nu m-am tinut de promisiune, Mirela. Sper ca ai inteles si ca accepti motivul meu, pe care nu il pot nicidecum ignora. Nu am discernamantul de a comenta (si nici macar gandi!) discernamantul duhovnicesc al Parintelui Arsenie Boca. Asta in cazul, desigur, ca nota aceea este autentica si corect formulata (ceea ce nu e deloc demonstrat).

Inca o data imi cer iertare. Domnul fie cu noi!

P.S. Banuiesc ca voi produce oarecare iritare, insa va marturisesc, totusi, ca topicul mi se pare nepotrivit, din motivul precizat mai sus: nu avem noi insine, cred eu, discernamantul duhovnicesc pentru a cuprinde discernamantul duhovnicesc al parintilor... Nu va suparati pe mine, va rog.

Cezar dragă, sper să îţi mai aduci aminte ceva : Dumnezeu nu ne vrea proşti !

Discernământul trebuie să se manifeste şi din partea turmei, nu numai a păstorilor. Does it make any sense?!..

Pe mine nu mă irită cele ce ai zis. :) Nu ţin să probez nimic aici, dar aşa cum am mai zis, povestea aceea nu am inventat-o eu (e preluată de pe alt site, pare-mi-se Formula As, dar am mai văzut-o menţionată şi pe diverse bloguri româneşti).
Acum, că unii nu suportă să audă decât laude la adresa pAB, e problema lor.

O săptămâna în pace vă urez tuturor.

P.S. Pentru cei care încă mai au dubii sau neclarităţi asupra motivaţiei topicului de faţă vreau să reafirm că el nu este o denigrare la adresa păr. Arsenie Boca. Legat de povestea respectivă - menţionată ON TOPIC pe alt topic - nu le mai spun decât atât :
Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi mai înseamnă şi Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face. În percepţia mea, cam asta e tot despre tema respectivă. Peace! :25: