Posedare vs. nebunie
 

Zilele acestea am dat peste cazul de la Tanacu, intrand pe Internet.

Sunt curioasa, in lumina celor intamplate ce parere aveti despre acest caz?

Este preotul de la Tanacu vinovat pentru moartea acelei fete?

A fost acea fata nebuna sau posedata?

Biserica romana a luat apararea acelui preot sau s-a dezis de faptele sale?

Cum putem face deosebirea intre un om posedat de diavol si un om nebun, cu probleme psihice?

Daca s-a mai discutat cazul imi cer scuze si as dori daca se poate cineva sa imi trimita un link.

Multumesc anticipat

Nu, nu este, el si-a facut datoria conform canoanelor.

Nu este vinovat.
Este doar o situatie exploatata la maximum pt. a starni opinia publica impotriva exorcizarilor.
Daca nu ar fi existat, probabil ca s-ar fi gasit alt caz sa se bata toba cat de "periculoase" si "barbare" sunt practicile bisericii...

Nu cazul in sine conteaza, ci felul in care s-a lucrat la imaginea bisericii..

Va multumesc pentru toate linkurile si pentru raspunsuri!

Multumesc mult, anna.
Eram tare nelamurit in aceasta privinta a manastirii Tanacu.

Ceea ce s-a intamplat este ceea ce se intampla de obicei la televizor, in presa : judecam crunt pe cine stie ce biet om chinuit de imprejurari, de parca noi am fi lipsiti de vina, de pacat si am fi in plus si atoatestiutori..... ca sa dovedim astfel exemple de decadenta, lucruri negative care de obicei impanzesc stirile, creeaza exemple negative, modele negative ca sa ii rapeasca la om orice fel de model social moral.... ceea ce se intampla de obicei in media ....

Exorcizarile sunt acceptate de BOR?

Depinde ce intelegi prin exorcizare.

Si Liturghia, Spovedania, pot fi considerata ca atare, intr-un sens mai generic..

Alin, tu obisnuiai sa ai argumente. Daca nu bune, macar bine structurate. Nu ma lua cu sensul generic. Stii foarte bine la ce m'am referit! Exorcizarea de genul acesteia, pe care dl Corogeanu se presupune ca vroia sa o efectueze e sau nu acceptata de canoanele, dogmele sau "legile" BO?

Anna, am citit articolul. Ce m'a frapat a fost urmatoarea chestie: ...tot ritualul exorcizărilor: Liturghie, Maslu, Molitfe, aghiasmă etc, în afara a două regretabile excepţii – legatul şi căluşul în gură...
Acestea sunt "regretabile exceptii"! Presupun ca tot o regretabila exceptie e si moartea unei fiinte a carei singura vina a fost ca era bolnava psihic. Scuza'ma, dar daca faptul ca a fost legata pe o cruce cu calus la gura nu e barbar si periculos, atunci nu stiu ce e.

Nu e o situatie "exploatata la maxim". E o situatie mediatizata si e normal sa fie asa. Pentru ca un preot a chinuit o femeie bolnava, care in final a murit. Daca si asta vi se pare normal...

Ah, si mai sunt cateva lucruri care m'ar face sa rad, daca nu ar fi atat de tragice si daca prostia celui care a scris articolul nu ar avea proportii atat de mari:

Iar ca un judecător să poată face o judecată dreaptă, trebuie să fie un om credincios, un om duhovnicesc….. În viaţa bisericească nu se merge cu calcul, cu dovezi

Te pomenesti ca trebuia sa fie judecat de un alt preot si nu de un om al legii. Pentru ca dovezile nu conteaza in Biserica? Pf! Ce tampenie!

Iar dacă totuşi este condamnat, mai există şi nişte protecţii, pentru că acest om a servit Biserica lui Hristos – era firesc un regim adecvat. Pentru că trebuie să-l redai societăţii mai bun decât l-ai luat. Care este rolul închisorilor? Nu îl vâri acolo şi nu-l mai vezi zece ani până când a ieşit din puşcărie, ci urmăreşti o îndreptare a lui

Un regim special in inchisoare doar pentru ca era preot? Eu zic ca cu atat mai mult nu trebuia lasat in libertate. Un om cu probleme grave la mansarda care se presupune ca e in slujba Domnului? Rau...

As vrea sa ne expuneti cu exactitate canoanele care spun ca e in regula sa legi pe cineva de o cruce, cu calus la gura, fara hrana si mancare, pentru ca ai tu impresia ca o fi posedat. Sunt curioasa!

(nu a fost legata pe o cruce. Ci au legat o cruce -mica- langa ea. Partea cu calusul.. Ma indoiesc ca e adevarat)

Poti sa te indoiesti. Si eu ma indoiesc de multe. Dar un lucru stiu cert: ce s'a intamplat acolo nu e normal. Iar domnul respectiv a scapat prea ieftin.

Bineintele. La sfarsitului oricarui molitfelnic le gasesti.

Si se cere ca recuzita calus, lipsa mancarii, a apei, franghii?

Pana sa continui sa debitezi aberatii te rog sa imi aduci probe(fotografii) , dovezi cu exactitate ca sora irina a fost rastignita pe cruce si a avut calus in gura. pana atunci consider ca emiti numai ineptii, lilith.
Ineptii tendentioase, ca un dusman al Bisericii, care se mai numeste si agnostic. Ineptii menite sa discrediteze imaginea Bisericii, ineptii formulate de niste ziaristi ca sa creeze senzationalul(ca deh, senzatinalul vinde).

Later edit: daca nu le aduci in 12 ore, permite-mi sa consider minciuni afirmatiile tale.
Nu ma intereseaza afirmatiile nimanui, vreau dovezi.

Off topic
 

Referitor la minciunile din presa, eu stiu un caz concret in desfasurare in alta tara.
Doar o mica exemplificare pt a se intelege CUM se minte (si nu la nivel national, nu interese mari.. Ci ceva local)
O cunostinta medic mi-a povestit ca se desfasoara o campanie mass media agresiva impotriva clinicilor la care se lucreaza (mi-a aratat in ziare si pe net). Partea uimitoare era ca toate informatiile erau minciuni .. De ex. scria ca aparatura era proasta si in unele ocazii au personalul a schimbat aparatura (de ex. ap. de anestezie) in timpul operatiilor. Realitatea este ca in salile de operatii exista camere de supraveghere, si se poate demonstra oricand minciuna. Sau ca unii pacienti au stat la terapie intensiva chiar o saptamana... Fals demonstrabil etc..
Si multe alte minciuni, fiecare in parte usor de demontat... Dar toate la gramada au avut efectul scontat si clinicile respective au capatat faima proasta.
(atacul media este realizat comanda unei alte companii influente)

Lore draga. In primul rand, numele meu este Anna.

Iar apoi... Nu e nevoie de probe. Nu ai citit mai sus? La Biserica nu merge cu astfel de "trivialitati", ca fotografii si probe concrete. Nu o spun eu, ci un sustinator al preotului de la Tanacu. Apoi, daca vei citi articolele cu atentie, vei observa ca actele lui au fost condamnate chiar de oameni ai Bisericii. Eu nu sunt avocatul diavolului aici. Nici nu ma intereseaza sa discreditez imaginea Bisericii in vreun fel. Nu vorbim de Biserica aici, la modul general, ci de cazul concret al unei tinere bolnave psihic si al unui preot care s'a considerat indreptatit sa faca ce il taie capul. Ca deh, preotii nu sunt oameni, ei nu pot gresi!
Nici macar senzationalul nu ma intereseaza, Lore! Ci adevarul. Presa e murdara, nu e o noutate. Iar eu nu am urmarit cazul in presa, atunci cand s'au petrecut toate acestea. Ci acum, de pe acest thread am citit articolele catre care au fost postate linkuri si am pus niste intrebari legitime. Daca imi ceri sa merg pe principiul "crede si nu cerceta", latri la poarta gresita!

Parerea mea e ca tratamentele preferentiale care au fost si sunt cerute pentru preotul respectiv, nu au nicio motivatie logica. El a gresit, au spus'o si mai marii Bisericii si au spus'o si judecatorii. Acum, ca vina nu e numai a lui, asta e alta poveste. Daca intr'adevar acei doctori impart vina cu dl Corogeanu, sa fie pedepsiti si ei! Daca tu ai tras concluzia ca eu sustin orbeste faptul ca numai preotul e vinovat si ca Biserica merita improscata cu noroi pentru asta, te inseli!

off topic. Recomand cartea Audienta la un demon mut, a lui Savatie Bastovoi.
poate fi considerata o replica la cazul Tanacu.

Fa-ne un mic rezumat al cartii,eu nu pot sa gasesc carti romanesti si nu toate se pot descarca de pe net.

MUtumim pentru recomandare. Este minunat acest parinte Savatie Bastovoi. Este un monah tanar - un scriitor tinar deosebit de talentat.

Caut eu sa vad daca o mai am (unele carti s-au pierdut cand ne-am mutat).

multumesc anticipat.

gasesti aici capitolul.
E interesant, si nu e lung.
http://savatie.wordpress.com/2008/12...t-capitolul-4/

http://www.scribd.com/doc/55354088/I...a-Un-Demon-Mut - din pacate sunt doar 32 de pagini...o sa mai caut si alte surse.

ps: daca nu reusesti sa o downloadezi...te pot ajuta.

aici cap 3: http://www.razbointrucuvant.ro/2009/...atie-bastovoi/

Si comentariul 9 e interesant in acel link (scris de in ziarist, se pare)

Multumesc tuturor,am sa le cercetez maine caci este cam tarziu.
Noapte buna!

Şi prenumele Karenina?

Întreb, că tot mi-am pierdut bunul simţ.

Helăău!
La noi, ÎN ŢARĂ, e zi, nu e noapte.

tu ii scri mesaj acum, ea iti raspunde maine, cand la ea e zi:)

La ea e noapte. A uitat ca la noi e dimineata. :1:

Dragos, vad ca tu pierzi tot mai multe chestii. Sau poate nici nu le'ai avut, dar asta e alta discutie.

Prenumele e numele mic, in acest caz Anna. Karenina e numele de familie sau, simplu, numele. Si nu, nu acesta este. Dar nu obisnuiesc sa imi dau datele si numele pe internet [chiar si unul relativ comun, cum e numele meu de familie].

Păi hotărăşte-te: odată zici că Anna e numele, altădată prenumele...
Ce să mai înţelegem şi noi? Lucrăm şi noi cu materialul clientului.

Nu'mi dau seama daca incerci sa glumesti sau esti doar... prostut. Nu e ca si cum chestiunea s'ar situa macar in apropierea sferei mele de interes, dar sper ca e prima. Un simt al umorului relativ jalnic e de preferat celeilalte variante.

Noi ortodocsii ar trebui sa ne uitam la adancime si nu la suprafata, ca nu toti cei ce isi zic ortodcsi sunt ortodocsi. Ca asa trebuie sa traim vremurile acum, ca unii sa isi spuna crestin si inauntru sa fie pagan.

De aceea trebuie vedere duhovniceasca, ca am vazut ca unii se intrebau pe aici. Ca numai cu vederea duhovniceasca vezi dincolo de chip si fapta exterioara. Ca vrem nu vrem, noi oamenii avem imaginea exterioara si avem interiorul, mintea si gandurile ce unii le ascund de exterior.

Asa si pe aici. La unii , sus in colt in dreapta scrie ortodox dar nu sunt. Adica in imaginea exterioara arata ortodox si in interiorul lor se vede paganesc. Acu numai as vrea sa spun ca pe aici mai sunt oameni care pot vedea si inauntru nu doar in exterior si deci nu pacaliti pe nimeni decat tot pe voi insiva.

Acu , cati dintre dvs ati vazut un posedat in plina criza? Ati vazut cum este ridicat in sus la 1 sau 2 m si trantit de pamant ? Pare ireal , nu. Ei ce ziceti daca nu este tinut omul acela, nu isi da duhul dupa ce este trantit de pamant? Pai da, veti zice, e minciuna, nu poate fi ridicat si trantit. Dar daca nu ati vazut asta nu probeaza ca nu exista. Ci doar ca nu exista in mintea dvs. ca nu ati vazut. Ca nu poate nimeni sa se erijeze in autoritate si sa zica, eu nu am vazut deci nu exista pentru nimeni.

Poate va da Domnul sa vedeti ca asa vindeca Dumnezeu pe om de necredinta, prin socuri electrice. Ca doar Dumnezeu inainte de a tamadui, trebuie sa opereze raul cu bisturiul, sa il scoata afara si apoi sa tamaduie.

Intai de toate un crestin nu zice niciodata - nu cred, ca daca zice - nu cred - atunci nu e crestin. pentru ca crestinul asta face, crede.
Asa si cu cazul Tanacu. Un crestin crede ca femeia aceea a fost posedata, si atunci nu are indoiala de cele care au urmat si de adevarul lor. Si nu judeca pe nimeni ci doar ia aminte si invata.

Doamne ajută!
În privinţa cazului despre care se discută în acest topic, evit să-mi dau cu părerea în necunoştinţă de cauză, pentru că n-am studiat în mod serios problema, ci cunosc doar informaţiile din mass-media.

În schimb, mi-a atras atenţia titlul topic-ului... şi, din acest motiv, aş vrea să vă pun o întrebare: chiar credeţi că în zilele noastre, mai există persoane posedate de demoni? Sincer, eu nu cred că mai există astăzi astfel de cazuri.
De ce?
Simplu: pentru că Însuşi Fiul lui Dumnezeu S-a întrupat, S-a sacrificat şi a înviat pentru noi, biruind astfel, o dată pentru totdeauna, aparenta putere a diavolului.
În alte epoci istorice, existau - după cum putem înţelege din Sfintele Evanghelii - cazuri de persoane aflate, împotriva voinţei lor, sub puterea demonilor. Dar cum reacţionau demonii la vederea Domnului Hristos? Constrânşi de puterea Sa cea dumnezeiască, Îl mărturiseau ca Fiu al lui Dumnezeu şi fugeau instantaneu din oamenii pe care-i stăpâniseră.

După Răstignirea şi Învierea Sa, Mântuitorul nostru Hristos ne-a încredinţat că, în orice împrejurări, El va rămâne cu noi " în toate zilele, până la sfârşitul veacurilor" (Matei28, 20).
Noi suntem botezaţi în numele Sfintei Treimi şi în sufletele noastre sălăşluieşte Duhul Sfânt, potrivit cuvintelor Sfântului Apostol Pavel: "Sau nu ştiţi că voi sunteţi templu al lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu sălăşluieşte în voi? De va strica cineva templul lui Dumnezeu, îl va strica Dumnezeu pe el, pentru că sfânt este templul lui Dumnezeu, care sunteţi voi".
Astfel, ştiind că Duhul lui Dumnezeu locuieşte, de la Botez, în sufletele noastre, având certitudinea faptului că Domnul ne-a mântuit sacrificându-Şi viaţa pentru noi, nu mai avem niciun motiv de teamă sau de îndoială. Noi - cum s-ar exprima Sfântul Ambrozie al Mediolanului - ne-am tămăduit deja şi nu avem dreptul să ne mai îndoim. :) În acest sens, Sfântul Ioan Gură de Aur, prigonit de către cei de o credinţă cu el, exilat şi alungat din cetate în cetate prin uneltirile pseudoepiscopilor de atunci, afirma, într-una dintre scrisorile trimise diaconiţei Olimpiada: "Hristos este cu mine, de cine să mă tem?". :)
De aceea, consider că, aşa cum afirma "Apostolul neamurilor", absolut nimeni şi nimic din lumea creată nu ne va putea despărţi vreodată de iubirea lui Iisus Hristos, Dumnezeul nostru Cel unic şi adevărat. Cred că noi, creştinii, nu putem fi vătămaţi de diavol împotriva voinţei noastre, pentru că Hristos, Mântuitorul nostru, ne-a eliberat şi ne-a făgăduit că El Însuşi va rămâne cu noi în veşnicie (cf. Matei28, 20; Galateni5, 1; Romani8, 31-39 şi Ioan 8).
Hristos este cu noi şi nimeni împotriva noastră (cf. Condacul Înălţării Domnului).

Slavă lui Dumnezeu pentru toate!

Hristos în mijlocul nostru, fraţi creştini!

Dobrin7M,
Doamne ajută!
Aţi afirmat că un creştin trebuie doar să creadă.
Da, trebuie să creadă în ceea ce este cu certitudine conform adevărului, pentru că Adevărul absolut este Iisus Hristos (cf. Ioan14, 6). Modul de existenţă eclesial presupune vieţuirea în libertate şi adevăr.
Astfel, gândirea liberă, spiritul critic nu este contrar credinţei neclintite în Dumnezeu... deoarece creştinii îşi folosesc capacitatea de a gândi critic nu pentru a deveni sceptici în privinţa adevărurilor de credinţă revelate (dogmele), ci doar pentru a discerne între bine şi rău, atunci când se află în situaţia de a judeca fapte şi idei omeneşti, care fac parte din ordinea lumii create.
Mai mult decât atât, pentru a deosebi adevărul de înşelare în viaţa duhovnicească şi în credinţă, este necesară dreapta socoteală, gândirea critică, obiectivă şi LIBERĂ, unită cu o neclintită şi înflăcărată ÎNCREDERE ÎN DUMNEZEU. Astfel, Sfinţii Părinţi n-ar fi putut discerne între adevărul dogmatic şi erezii, dacă nu ar fi fost luminaţi de sus şi dacă nu li s-ar fi dăruit virtutea discernământului duhovnicesc.
Nu putem accepta orice idee fără a cerceta, ci este necesar să ne înmulţim talanţii primiţi de la Dreptul Judecător, valorificând raţiunea pe care ne-a dăruit-o Creatorul. Noi avem datoria de a crede cu neclintire, fără nicio umbră de îndoială, în Dumnezeul nostru (Sfânta Treime) şi în toate dogmele (adevărurile revelate), care nu sunt omeneşti, ci provin din Revelaţia divină supranaturală.
În schimb, ideile omeneşti, care nu se încadrează în învăţătura clar stabilită a Bisericii, pot constitui domenii de cercetare pentru raţiunea noastră înzestrată în mod natural cu o nesfârşită sete de cunoaştere (ce se poate împlini în mod desăvârşit doar în comuniunea cu Dumnezeu).
Nu putem crede în orice prostioară pe care o auzim, doar pentru că un creştin, prin definiţie, crede. :) Da, creştinii cred în Dumnezeu, nu în orice idee. Credinţa noastră ne uneşte cu o Persoană (mai corect spus, cu o comuniune de Persoane supreme - Sf. Treime), iar nu cu vreo ideologie.
De aceea, creştinii trebuie să respingă orice încercare de manipulare şi să fie vigilenţi, păstrând, în orice situaţie a vieţii lor, virtutea dreptei socotinţe, atât de mult căutată de către Părinţii cei duhovniceşti.

Dumnezeu să fie cu dvs!

Draga Laura, in primul rand vreau sa iti spun ca in tine sau in mine sau in noi pacatosii nu salasluieste Duhul Sfant , pentru ca noi de la botez "am crescut in statura dar am scazut in har pana a nu mai avea de loc har si am devenit pacatosi si chiar foarte pacatosi". (Sf. Serafim de Sarov). Deci aceasta idee idilica a marelui "om" ce credem ca suntem noi care a devenit plin de har prin Hristos este cat se poate de falsa. Pentru ca Hristos ne-a dat usa mantuirii, calea mantuirii si viata vesnica. primim har prin Tainele Sfinte dar noi il risipim pacatuind. deci suntem si vulnerabili diavolului. Iar diavolul a existat si exista si acum si isi face simtita prezenta chiar daca pentru unii pare o sperietoare sau o poveste inventata.
Domnul Hristos nu ne-a mantuit ci ne-a dat calea spre mantuire, nu a zis sunteti desavarsiti ci a zis, fiti desavarsiti.
Sigur ca ramane cu noi Hristos, dar ramane cu cei care aleg sa fie cu El. Cel care devine pacatos si prea pacatos si face toate cele ale diavolului placeri nu mai poate fi cu Hristos.

Sigur cuvintele apostolului ""Sau nu ştiţi că voi sunteţi templu al lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu sălăşluieşte în voi? De va strica cineva templul lui Dumnezeu, îl va strica Dumnezeu pe el, pentru că sfânt este templul lui Dumnezeu, care sunteţi voi". sunt adevarate insa noi oamenii cam pierdem templul lui Dumnezeu si cam il stricam cu faptele noastre cele rele de desfranare si ura si egoism si mandrie . Noi credem ca gata suntem templu al Duhului Sfant si plini de Duh Sfant dar nu vedem ca noi insine stricam templul acesta. Pacatele cel coclaie in inima omului nepocait si neindreptat strica templul lui Dumnezeu chiar daca el crede ca are cel mai minunat templu. Si el nu crede atunci in diavol insa uita ca diavolul este chiar in inima lui prin pacatele ce le poarta acolo.
Sf. Ignatie Briancianinov chiar spune ca in privinta aceasta cam toti suntem intr-o oarecare inselare , din cauza caderii protoparintilor nostri si sigur ca Iisus a venit pentru noi si mantuirea noastra dar asta nu inseamna ca gata am primit pasaportul mantuirii, nu ne mai atinge nimic, putem desfrana, putem mintii, putem urai, putem a ne mandrii a ne manaia ca noi prin Hristos suntem mantuiti si nu ne mai atinge diavolul cu nimic. Ba chiar prin asta nici nu mai exista.
Nici ca se poate inselare mai mare. Iata ce zice Sf. Ignatie Briancianinov:
"Ucenicul: Fa-ma sa inteleg intocmai si in amanunt cele despre inselare. Ce este inselarea ?

Staretul: Inselarea este vatamarea firii omenesti prin minciuna. Inselarea este starea in care se afla toti oamenii, pana la unul, stare nascuta din caderea protoparintilor nostri. Cu totii suntem in inselare (inceputul celui de-al treilea Cuvant al Preacuviosului Simeon, NoulTeolog, ed. Pustiei Optina, l852). Constiinta acestui fapt este cea mai de nadejde pavaza impotriva inselarii. Cea mai mare inselare este a te crede liber de inselare. Cu totii suntem
inselati, cu totii suntem amagiti, cu totii ne aflam intr-o stare mincinoasa, avand nevoie sa fim sloboziti de catre adevar; iar Adevarul este Domnul nostru Iisus Hristos (Ioan 8, l4-32).

"Inceputul rautatilor este gandul mincinos.
Izvorul amagirii de sine si al amagirii demonice este gandul mincinos !. Prin mijlocirea minciunii, diavolul a lovit omenirea cu moarte vesnica chiar in radacina ei - protoparintii !
Protoparintii nostri "s-au amagit", adica au recunoscut minciuna drept adevar si, primindminciuna ascunsa sub chipul adevarului, s-au vatamat pe sine, fara putinta de tamaduire, cu pacatul aducator de moarte, lucru marturisit si de stramoasa noastra. "Sarpele m-a amagit", a zis ea, "si am mancat" (Fac. 3, l3). De atunci, firea noastra patrunsa de otrava raului tinde "cu voie si fara voie" spre raul care se infatiseaza vointei pervertite, intelegerii schimonosite, simtirii pervertite a inimii, in chipul binelui si al desfatarii. "Cu voie" pentru ca in noi mai
este inca o ramasita de libertate si de alegere intre bine si rau. "Fara voie" - pentru ca aceasta ramasita de libertate nu lucreaza ca o libertate deplina; ea lucreaza sub inriurirea de neinlaturat a stricaciunii facute de pacat. Ne-am nascut asa; si nu putem sa nu fim asa; si de
aceea ne gasim cu totii, pana la unul, in stare de amagire de sine si de inselare demonica. Din acest fel de a privi starea oamenilor in legatura cu binele si raul, starea in care se afla, in mod obligat, fiecare om, reiese urmatoarea definitie a inselarii, care o lamureste in chip cu totul multumitor: inselarea este insusirea de catre oameni a minciunii luate de ei drept adevar.
Inselarea lucreaza mai intai asupra felului de a gandi; dupa ce a fost primita si a corupt felul de a gandi, ea nu intarzie sa se impartaseasca inimii, corupand simtirile inimii; luand stapanire asupra fiintei omului, ea se revarsa in toata activitatea lui, otravindu-i si trupul ca pe unul care a fost legat in chip nedespartit cu sufletul de catre Ziditor. Starea de inselare este starea de pierzanie sau de moarte vesnica."