Postul la musulmani
 

Tot mergand pe la benzinarii am aflat ca musulmanii sint in post. Ei spun la toata lumea cum postesc si cit postesc si cind se apuca de mancat(dupa asfintitul soarelui) voi ce ziceti e bine ca zic la toata lumea despre postul lor?

Păi da, dacă si crestinii nostri ar face la fel, ar afla si alti crestini-cu-numele că ar trebui să tină post.

Eu ştiu asta:
"17. Tu însă, când posteşti, unge capul tău şi faţa ta o spală,
18. Ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie.
"

Eu am asistat la o scena si mai nasoala!

Eram la un restaurant cu niste prieteni,cand langa noi s-au asezat 2 imbrobodite din astea.
Fata care le-a asezat,"hostessa"le-a asigurat politicoasa ca chelnerul va fi imediat la masa lor.
Abia s-a dus ca au si sarit in picioare,se agitau cu mainile pe sus incat tot restaurantul urmarea scena cu interes crezand ca au patit ceva,le-a venit rau etc
Ahh ,nu! Ele tipau ca de ce nu vine chelnerul mai repede(mai repede decat 15 secunde??)
Saracul cand a venit ce I-au facut...ca ele lesina,ca nu au mancat si baut apa toata ziua,ca tin ramadanul bla-bla-bla...m-a apucat asa un dezgust!

Vai de postul lor!
Doamne fereste !

Cică Allah stă prost cu nait vijion, d'aia halesc de sparg noaptea.

Nu este bine! Cu ce ma intereseaza pe mine personal,treaba lor personala cu Divinitatea?
Postul este jerta personala pt Dumnezeu,nu o modalitate de a te fali in fata oamenilor.

Pai sa haleasca cat vor dar sa nu faca scene in public cat sunt ei de loviti.
Ca sincer,nu impresioneaza pe nimeni.

Ultima fraza este superba. Asa ar trebui sa fie. Postul ar trebui sa fie personal si individual.

Stam si judecam aici pe altii. Dar si la crestini cat tam-tam se face cu postul!
Mereu se face opinie separata (cand esti intr-un grup), trebuie sa ni se gateasca separat, la restaurant analizam ce are mancarea in ea, ne ducem in vizita si facem probleme...
Mie nu-mi place asa. Toata lumea trebuie sa stie ca postim, sau suntem vegani si trebuie sa ne gateasca noua special.

Eu daca sunt invitata undeva in zi in care postesc ori nu ma duc, ori ma incadrez cu lumea si respect gazda.

Eu stiu cum imi este mie. Cand altii mananca orice sau au sarbatoare si eu post, inghit in sec si imi vad de ale mele, dar nu este usor. Mai ales de Craciun am aceasta problema.
Acasa la mine, este altceva.

Si da, postul este (pentru multi) greu de tinut.

Şi credeţi că acest exemplu de comportament este reprezentativ pentru întreaga comunitate musulmană ?

Dumneavoastră cum v-ar place să fiţi catalogată în funcţie de generalizarea unor exemple particulare ? Uite, eu, de pildă, am văzut în Catedrala din Timişoara cum un "credincios" ortodox şi-a frecat portofelul de racla cu moaştele Sf. Iosif cel Nou de la Partoş. V-ar place să vă pun în aceeaşi oală ?

Sau în aceeaşi oală cu sutele de mii de mămici ortodoxe care şi-au ucis pruncii în românia ultimelor decenii ?

Orice generalizare este păguboasă.

Eu sunt convins că sunt destui musulmani care ţin postul în mod decent, fără să facă tărăboi şi motiv de mare mândrie din asta.

Cât dom'le? Cât?

Observati ca altcineva deja a deschis o tema de descutie pe aceasta tema,deci nu este un accident izolat ci chiar musulmanii fac caz de postul lor.
Ma bucur ca francezii nu stat sa puna botul la jongleriile lor manipulatoare si nu le-au aprobat oprirea traficului la miezul zilei cand vai,trebuie sa roage ei...
Cat tam-tam si cata fala!
Sa se roage in daramaturile lor nu in traficul lumii civilizate!
Cei veniti ultimii pe un teritoriu trebuie sa se supuna legilor acelui spatiu,nu viceversa.

Eu sincer,nu am vazut tam-tam la postul ortodoxilor.
Ca vorbim pe forum ,asta cumva atenueaza situatia de a vb in real ,fata catre fata.
Nu ne stim,nu ne cunoastem,forumul ne ofera o semi-anonimitate iar in acest climat suntem mai deschisi sa dezbatem subiecte care intr-un colectiv real ar ramane ocolite.


La restaurant ai dreptul sa intrebi ce ingredient se folosesc,unele sunt ascunse.Multi oameni din lumea civizilata au tot felul de alergii la alimente;daca in Romania nu auzisem decat de alergie la penicilina sau intepatura de albina ,aici le-am auzit pe toate: alergie la lapte,la ceapa,la rosii,la castraveti,la capsuni,la mango,la banane,la avocado,la peste,la fructe de mare,la vin ,la paine etc etc etc etc
Toata lumea pune intrebari la restaurant sau taie si adauga ingrediente;este normal,daca businessul permite nu avem de ce sa ne plangem ca este o practica anormala sau iesita din comun.

Intotdeauna intreb ce mi se pune in mancare,ar fi culmea sa nu intreb din moment ce eu platesc pt ea,dar niciodata nu specific ca am intrebat din cauza ca sunt ortodoxa si tin un post aspru.Nici nu-I fac pe altii sa plateasca ca tin eu post,nu-i grabesc,nu fac scene ,nu cer sa fiu servita in mod exclusiv si inaintea tuturora pt ca eu sunt o urgenta iar ei nu sunt!
Nu sunt sigura ca toata lumea intelege aceste lucruri marunte care au totusi o deosebita insemnatate in intelegerea situatiei propriu-zise.

Ar fi totusi cam aiurea sa-mi planific viata dupa posturile mari,posturile mici si zilele de miercuri si vineri,sa nu calatoresc sau sa nu mananc inafara casei in perioadele astea. Iau viata si oportunitatile de calatorie asa cum mi se ofera.
Daca Dumnezeu face minuni mai mari decat asta,cum sa nu ma ajute pe mine sa-mi gasesc ceva de mancare de post la drum,inafara casei?

Este normal ca locuind in afara tarii,oamenii de aici sa aiba alte traditii si credinte(sau sa nu aiba mai bine zis) si atunci o sa intalnesti serbare de Craciun la lucru chiar inainte de Craciun cu de toate,iar tu care tii post sa mananci o salata si paine sau ce s-o mai gasi pe acolo. Adio prajituri,Tiramisu,placinta cu lamaie ,friptura,chiftele si peste,oua umplute si aperitive.
Asta face parte si din antrenamentul nostru spiritual,hai sa vedem cat de tare putem rezista tentatiilor?

Am si eu momente cand cedez ,cand situatiile devin chiar neplacute adica gazda chiar este un fan al carnii si produselor lactate,cum s-a intamplat anul trecut de thanksgiving ,in postul Craciunului cand toate care s-au servit aveau ba unt,ba branza.Nici paine nu puteai sa mananci ca facuse niste chifle cu lapte/smantana,cartofii aveau unt si parmesan iar salata avea oua si jumari/sunca.

Apropo de rugaciunea lor da cunosc musulmani tineri care se plang ca sint fortati sa se roage in locuri publice, mall,opresc masina si se roaga la marginea drumului. Eu conduc si ma rog si asa Dumnezeu ne vede oriunde am fi cred.

Pt ca vor sa-i vada lumea,sa stea in mijlocul drumului,pietii,mallului...
O religie diabolica,Doamne Fereste!
O sa vedem noi ce patim cu astia!

Dar cum vine asta că Tatăl nostru este în ascuns? Şi cum adică vede în ascuns?
Domle, io zic că în creştinism se cultivă un fel de conspiraţionism, pe bune. Prea multe ascunzişuri!

P.S. Sau, poate, ca să vezi! - o avea de fapt vreo legătură, ceva, cu obiceiul ăsta al creştinilor numit rugăciune lăuntrică?....:)

Am mai auzit ideea asta, surioară, şi multă bătaie de cap mi-a dat. N-o înţeleg şi pace!
Mă face să cred că Dumnezeu e fie tiran (mă pune să jertfesc întruna pentru El), fie neputincios (nu poate mişca nimic fără jertfa mea).
Io mă tot încăpăţânez să cred că postul e jertfă personală pentru mine, în primul şi în autenticul rând. Mie, sănătăţii şi vieţii mele îmi jertfesc niscaiva aplecări spre plăceri, nu de alta dar de n-o fac am mintea prea zburdalnică, neliniştită şi, tre să mărturisesc, tâmpiţică rău....
Tocmai din pricina asta, că postul e starea în care mă lepăd de plăcerile (voii) mele, nu pricep nici uimitoarele obiceiuri ale forumiştilor care, când vine postul, fac tot felul de gesturi languroase prin topicuri legănîndu-şi codiţa pofticioasă în faţa unor imagini fizice ori mintale cu nu ştiu ce legume supersofisticat gătite şi dulcici, ori cu alte drăcovenii culinare. Că, lucru limpede în căpăţâna mea, acolo unde-i plescăit de buze şi ochi beliţi de plăcere, nu poa să fie vorba de post - chiar de am mânca şi ţărână!
Dimpotrivă, asta mi se pare culmea perversităţii în materie de instincte.

Prostii, surioară, prostii.
Asta face parte din antrenamentul nostru zădărnicesc, mai degrabă.
Nu aşa se pune problema, nu aşa gândim creştineşte! Nu-i vorba nici de ambâţ, nici de provocarea de sine, nici de zgândărirea unui nou tip de orgoliu narcisist, nici de vreo încercare autoinventată sau facil preluată de la alţi zgândărici.

Pe linia asta se dezvoltă de obicei nevrozele, nu duhul creştinului.
Să fim atenţi, că lipsa rugăciunii ne face să pricepem prost pe toate! Şi să practicăm în van, aiuristic, păgubitor.

Da,ai dreptate ca postul este si jertfa pt noi,daca nu ne-am lupta putin cu poftele si aplecarile spre desfatari nu ne-am intari duhovniceste.

Eu de exemplu,plescai si la lucruri simple nu-mi trebuiesc dracovenii culinare,singurul lucru care m-ar ajuta este sa tin post negru,sa nu mai mananc nimic! Dar pot?

La ce anume te referi fratioare?

@Yasmina

Uite pentru mine tam-tam la postul ortodocsilor inseamna asa:

- discutii pe forum si in alte parti cu judecarea celorlalti. Ca unul posteste, tot postul si toate posturile si altul nu, ca altul tine post negru nu stiu cat si altul nu poate.
- chiar si cand se discuta la biserica si se anunta cu lasat de sec, cu reguli pe care le spune preotul. Da, este firesc poate, dar stie cineva (nici macar preotul) cat se nevoieste un om acasa la e. Ce probleme are si ce mananca el in mod obisnuit (poate tine regim si asa, poate nu are bani si mananca mai modest si vede carnea cine stie cand), ce probleme are cu sotul/sotia (poate traiesc frateste din diverse motive) etc.
- sa fii invitat undeva sau sa calatoresti etc. si sa trebuiasca sa se tina cont ca tu postesti n-ai voie sa mananci mai nimic.

Pentru mine postul este asa cum a spus cineva mai sus o jertfa personala, individuala. Nu cu grupul.
Nu trebuie sa stie nimeni, tii cand si cat poti si atunci cu tot sufletul.
Stai mai retras, la tine acasa, te rogi.
Eu cred ca asa are cea mai mare valoare.

Legat de postit in afara tarii. Nu sunt de acord cu tine (pe de o parte). Da, este o nevointa. Spuneam ca mai ales la Craciun este greu. Pentru ca aceasta este o perioada de bucurie. Si toata lumea petrece si se bucura si tu nu ai voie nimic. Si poate nici in rest nu ai asa bucurii si astepti Craciunul ala ca pe un balsam pentru suflet.
Si vine Craciunul si ai voie sa te bucuri fix 2 zile. Si pe urma eventual de Anul Nou (ca unii nici atunci).
Si mai ales cand ai si copii si ei tin la toate atractiile astea cu balci si Mosi si dulciuri si cadouri.

De Pasti este altceva.

Am auzit ca in tarile musulmane (nu stiu exact unde) toata lumea, pana si turistii au de respectat Ramadanul si pe cei care il tin.
Nu ai voie ziua sa mananci sau sa bei si totul este inchis. Poate ca este mai corect asa.

Iar cu cumparatul din magazine si de la restaurant ma referam ca trebuie sa ai grija mereu si sa intrebi: Da e de post? Da ce are inauntru?
Ba unii isi mai pun si intrebarea si cum au fost facute produsele respective in fabrica: daca au fost in masina urme de lapte, sau de ou?

Si cu inlocuitorii astia si cate si mai cate.

Fiecare pentru sine, in sufletul lui tine un post, o jertfa. Nu neaparat cu lista de produse in mana. Orice jertfa ar trebui sa conteze. Poate ca pentru un om bucatica aia la care renunta inseamna foarte mult.

Moamăă, da' ce nasol e să ţii post. Să poţi tu o pomana porcului de Ignat, să nu poţi tu o "tradiţională" fasole cu ciolan de 1 decemvrie...
Să nu poţi tu o chestie cu soaţa sau soţul...
Naşpa.

Am vazut musulmani care postesc la mancare si apa in schimb fumeaza si atunci cum?

Eu am văzut crestini ortodocsi care se împărtăsesc desi sunt fumători înrăiti.

Avem si noi ciudatii nostri, care trăiesc "într-o cazuistică medicală a unui univers transvers":

https://www.facebook.com/libertatear...2061724355885/

Eu am auzit și de gheiuți.

Dumnezeu nu are nevoie de nimic. Noi avem nevoie de post, rugăciune pentru a recâştiga ceea ce am pierdut odinioară.

Fără vreo intenţie polemică, Sophia, întrucât am înţeles că asta nu îţi place iar eu de atâtea ori am avut un ton poate prea mustrător, din păcate, cu tine (îmi cer iertare).
Îţi zic doar câte ceva din ce cred eu, precizînd din început că e doar opinie personală şi e posibil să greşesc tare.

1) Mai întâi, delimitezi problema postitului în afara ţării. Poate că e ceva special asta, nu ştiu, nu am trăit experienţa. Îmi pare însă că nu ar trebui să conteze prea mult locul, grupul de oameni, contextul în care postim. De ce? Pentru că, asemenea rugăciunii, postul e o atitudine interioară mai întâi, abia apoi o chestiune exterioară. Dar, în fine, nu ştiu cum e să posteşti când trăieşti printre americani ori vesteuropeni. Să fie ei mai dificili pentru postitul nostru decât sunt în România proprii concetăţeni nepostitori? Se poate, nu insist.

2) Faţă de nevoinţă în general eu găsesc două presiuni, să zicem, sau înrâuriri: una externă şi normativă (aşa zice legea locului, tradiţia, preotul, confratele etc.) şi alta bazată pe aplecarea inimii, pe înţelegere, pe nevoie - nevoia interioară de a posti. La fel e şi cu postul şi cu rugăciunea şi cu faptele milei în general. Cred că în viaţa noastră curentă facem nevoinţă, câtă facem, dintr-un amestec al acestor două influenţe principale. Mai cred că unii oamni se nevoiesc din adâncă dragoste şi înţelegere. Au descoperit că starea de nevoinţă perpetuă este o binecuvântare şi nu renunţă la ea în ruptul capului. Ei duc o viaţă ascetică din descoperire, din raţiuni ale găsirii şi căutării neîncetate a Mărgăritarului. Pentru ei curăţia nu este o cerinţă exterioară, ci însăşi condiţia interioară, legea tare a fiinţei lor. Modul lor firesc de a fi. Sunt adevăraţii creştini, oamenii îmbunătăţiţi deja. Au învăţat să se înfrâneze şi nu mai găsesc nici un motiv pentru a face altceva. Ei gustă bucuriile adevărate ale credinţei.

3) Crăciunul este o perioadă a bucuriei. Drept este, aşa se obişnuieşte.... Pentru mine e curios că oamenii împart timpul vieţii în perioade de bucurie sau de tristeţe, aşa, la comandă externă. Ori prin mecanisme de contagiune socială.
Mă întreb ce fel de bucurie trăiesc oamenii de Crăciun.
Am văzut că sunt două tipuri de bucurie: una exterioară, un pic cam ciudăţică şi parcă hrănită din contagiune şi raţiuni exterioare (tot lumescul participă la ea, e o adevărată tehnologie a fabricării acestei bucurii externe, bine comercializate, întreţinute), cu nevoi subiacente dintre cele mai de neînţeles pentru mine şi, mărturisesc, dintre cele mai stupide şi dăunătoare pentru suflet; şi una interioară, ca rod al unui demers care se poartă în toate cele fireşti - rugăciune, slujbe, postire, meditaţie etc.

4) Eu mă mir şi încă aştept lămuriri, de unde vor fi fiind ele, legat de raţiunea postului. Nu pot cu nici un chip să văd postul ca desprins de rugăciune.
Am sesizat că avem tendinţa să rupem nevoinţele de rugăciune, de taina rugăciunii mai exact. Şi să prezentăm nevoinţa, postul, ca pe o performanţă atletică, cumva... Ori ca pe o condiţie din care ar veni calitatea rugăciunii şi alte fapte binecuvântate. Mai întâi isprăvile mele "creştineşti", că apoi, văzînd Domnul cât mă silesc, îmi dă Domnul şi rugăciunea adevărată, ca o răsplată pentru strădania mea. Pe măsura strădaniilor....
Aşa să fie, oare?....
Dar cred că nu există viaţă duhovnicească şi nici vreun alt lucru ori strădanie folositoare pentru om decât, invers, adică tocmai pe temeiul rugăciunii.
Starea interioară de rugăciune neîncetată, aplecarea minţii (ori ridicarea) la Dumnezeu, în inimă adică, faptele şi atmosfera de rugăciune în care omul se simte mai în firea lui ca în orice altă ipostază - sunt modul de a trăi cel mai sănătos şi mai fertil pentru om.
Dacă postul şi orice nevoinţă se sprijină ori se împletesc pe starea de rugăciune, pe aplecarea (sau ridicarea?) iubitoare faţă de Hristos şi Biserică, atunci postul nu mai e o problemă de context ori contagiune exterioară. Ci o dimensiune firească a vieţii interioare, un conţinut al stării de a fi a duhului însănătoşit ori care trage la sănătate şi spor.

Mă întreb mereu de ce înţelegem toate ca pe ceva exterior ori atîrnînd atât de semnificativ de exterior. Nu ştiu, continui să întreb şi să mă întreb... O fi atât de important de ce şi cum se alipeşte sufletul omului?...:)
Şi o fi atât de decisiv ca omul creştin să fie permanent în aplecarea minţii către inimă? În rugăciune, adică?... Oare e chiar adevărat că toate cele bune şi folositoare ne vin din rugăciune, cu rugăciune mai întâi?

Toate cele bune,
Doamne ajută!

Imi place mesajul tau dar denota pe alocuri si lipsa unei cunoasteri sau intelegeri a omului. Paradox! Ca doar esti psiholog si lucrezi cu oameni.

1. Da, este o mare diferenta intre a posti in tara si in afara ei. O traiesc permanent.
In tara este mai intai cunoscut felul nostru de a posti. Este cunoscuta traditia si modul in care se realizeaza.
Aici pari la fel de ciudat ca si musulmanii sau hindusii.
In tara ai oameni in jurul tau care postesc si ei. Este si atmosfera respectiva.
Stii ca este Postul Pastelui, sau al Craciunului.
Bine si la noi vezi partea comerciala si faci cumparaturi si pregatiri.

Aici (in vest) n-am auzit pe cineva sa spuna ca posteste, sau sa-l vad ca tine un post alimentar.
Oricum la ei este altfel. Ei numai carnea o opresc in post.
In ultima vreme au inceput insa sa-si puna unele probleme: legat de aspectul comercial al sarbatorilor si legat de post (asa cum il inteleg ei). Macar la nivel de dezbatere. De ex. au inceput sa faca experimente in care sa-i impuna sa renunte la ceva in perioada respectiva, fiecare alimentar, fie obiect foarte indragit. Si aceasta din urma mi se pare minunat pentru ca inseamna cu adevarat jertfa personala. Se apropie de viziunea mea asupra postului.
Unul renunta la cafea, sau la ciocolata - ceva foarte drag si greu fiindca multi au adictie la ele. Este o jertfa pentru ei in comparatie cu altii carora nu le plac acestea si se pot dispensa foarte usor.
Altii se hotarasc sa renunte la celulalr, smartphone, tableta o perioada. Chiar elevi dau de buna voie obiectele la scoala si ele sunt incuiate undeva pe o perioda de timp. Nu le este usor, daca toata ziua sunt cu degetele pe ele.

Ca sa-ti faci o imagine:
In tara (dupa revolutie) aveam la serviciu multi colegi care posteau. Mancam impreuna de bucatele de post si ne simteam bine. Nu ne privea nimeni ciudat, nu aveam tentatii, ba chiar aveam o anume intelegere (si de la sefi) cand dadeam fuga si la biserica a ne spovedim si impartasim. Ne duceam cand aveam timpul. In Vinerea Mare era stiut ca faceam asta, iar pe urma s-a dat liber, deci nu mai fugeam de la lucru.

Aici in perioada de post, de Craciun mai ales se organizeaza in primul rand serbarile. De obicei se aduna salariatii undeva la un local si mananca impreuna, se mai amuza cu cate ceva. Se face in limite decente, ca esti cu sefii! Deci automat, daca esti de alta credinta si postesti e greu pentru tine.
Daca te duci trebuie sa gasesti ceva potrivit sa mananci si sa dai poate si explicatii, iar daca nu te duci esti considerat asocial, ca nu esti integrat in colectiv (si asta este foarte grav la ei).

Plus ca la serviciu si peste tot se ofera dulciuri de toate felurile si tu...nu poti.

In fine aici nu gasesti produse de post ortodox, ceva fara lapte, unt, oua. Daca ei nu stiu asa un post...Mai sunt unele dietetice, pentru cei cu alergii, dar macar una din ele tot o au. Pana si in paine sau covrigi.

2. La acest punct sunt de acord cu tine, desi nu se poate generaliza.
Eu cred ca este totusi foarte mare presiunea exterioara. Daca am face o statistica adevarata, nu stiu cati oameni ar raspunde ca postesc si traiesc credinta din imboldul launtric si cati pentru ca asa spune preotul/Biserica.
As fi tare curioasa. Chiar si la cei din manastiri.
Marturisesc: eu inca nu am gasit legatura intre asceza si credinta. Pana la un punct mai inteleg, dar extremele (in ambele parti) nu.
Eu cred totusi ca trebuie traita cu sufletul credinta, cu profunzime si nu cu aspectele exterioare - asceza. Degeaba esti ascetic daca totusi nu faci fapte bune si nu intelegi credinta si ceea ce cere Dumnezeu cu adevarat.
Eu nu cred, adica nu stiu daca Dumnezeu chiar ne cere sa nu manacam, sa nu dormim, sa nu iubim, sa nu ne spalam, sa umblam in zdrente etc.
Prea toate sunt duse la extrem.

3. Mi se pare foarte curios si am mai intalnit ideea si pe alte fire de discutie, la alte persoane.
De ce unii oameni vad in Pasti si Postul Pastilor bucurie, iar in Craciun si Postul Craciunului nu. De ce nu avem voie sa ne bucuram de Carciun?
Craciunul este pentru mine bucuria suprema, pentru ca este sarbatoarea Nasterii Domnului. Atunci vine la noi (in lume) Fiul lui Dumnezeu. Nu trebuie sa ne bucuram, oare pentru asta?
Nu ma refer acum la aspectul comercial, sau pomul impobodobit sau caoduri. O.K. si alea fac parte din bucuria omului. Dar ma refer la bucuria cu care asteptam si serbam aceasta sarbatoare. Colinde, anuntatul sarbatorii la portile oamenilor, pregatitul caselor si a bucatelor.
De ce nu avem voie sa ne bucuram de Craciun? Si sa nu uitam cate sarbatori religioase mai sunt in perioada Craciunului: Sf. Andrei, Sf. Nicolaie, si alti sfinti.

Pentru Pasti este altceva. Este tristetea chinurilor si mortii lui Iisus. Pana si preotii se imbraca in vesminte negre. Chiar daca la sfarsit EL invie si ne bucuram pentru asta. Dar pana atunci sunt multe dureri si deci o perioada trista.

Eu nu reusesc sa inteleg aceasta inversiune in credinta: tristete la nastere si bucurie la moarte. Cum asa?

4. Iti dau dreptate - tot mai mult postul este desprins din context si a ajuns doar o dieta, sau abstinenta fara substrat.

In incheiere trebuie sa nu uitam si mi se pare iarasi curios la tine mai ales, ca omul este facut asa cum este - om, cu sentimente si trairi. Nu e nici din piatra si nici din fier. El se bucura, sau plange, are foame, sete, somn.
De ce vi se pare curios asta si nu acceptati?
Omul nu poate trai totul numai in interior si in suflet. Si trupul lui exista. Si sufletul nu poate exista fara trup.
Sa dam trupului ce este al lui si sufletului ce este a lui. De acord?

Eu stiu si preoti care fumeaza nu mai indoiesc ca noi ortodocsii sintem sfinti dar macar nu iesim in strada sa ne tavalim pe jos ca vai ce credinciosi sintem noi.La urma urmei nimeni nu e perfect.

Unde, la cine ai întâlnit ideea aceasta? Cred că ai înteles gresit.
Postul Crăciunului este un post al bucuriei, de aceea este si mai usor, cu multe dezlegări.
Postul Pastelui este în schimb mai sobru si mai aspru.

Nu stiu la ce fel de scenă ai asistat tu, Vassy (si Yasmina, se pare) dar eu sunt în State de 10 ani si nu am văzut musulmani să se manifeste în halul acesta. Se îmbraca în portul lor, citesc ca si noi în metrou din cărtile lor sfinte, ascultă muzica de-a lor, si... cam atât. N-am dat peste ei în restaurante bătând din picior să li se aducă mâncare de urgentă că sunt lesinati după Ramadan. Iar dacă sunt, sunt probabil cazuri singulare.

Preotii care impartasesc astfel de creaturi ar trebui caterisiti. Iar creaturile ca atare sa primeasca un șut in cur afara din Biserica. Pai, nu e koor-ul zona lor centrala? Deci le-ar placea. Bleah!

Mirela,threadul a fost deschis in idea de a consolida sau nu aceasta experienta unica a lui Hardford precum ca "musulmanii fac caz de postul lor".
Din experienta mea,da,eu pledez pentru.

Pe cei pe care I-am cunoscut eu au fost intoleranti si imfatuati. Eu nu am o parere buna despre credinta lor care ii face sa fie astfel si sa se poarte astfel.
Cand oi cunoaste oameni cumsecade,calzi si deschisi in aceasta credinta va voi descrie experienta.Pana atunci v-am descris doar faza din restaurant,care a fost de un prost gust ingrozitor. Sorry,alta mai buna nu am ...

Am un cuplu de prieteni care sunt Iranieni dar ei nu practica religia lor;din aceasta cauza sunt oameni normali la cap ,prieteni buni ,cumsecade si plini de viata.

Nu cred că se poate consolida ideea că "musulmanii fac caz de postul lor" bazat pe niste experiente singulare.

Eu de exemplu nu am întâlnit decât musulmani normali la cap. :)

Am fost si în tări majoritar musulmane, în Indonezia, în Dubai, si nu am avut experiente neplăcute.

Da Mirela,cu respect dar ,asta a fost experienta ta. Eu avand una exact opusa,negativa,nu pot sa-mi schimb imaginarul colectiv despre ei doar pt ca tu I-ai gasit incantatori :)

Nu inseamna ca daca pana acum nu am fost jefuita nu exista hoti si talhari in lume.

DEsigur,accept idea ca exista si printre ei oameni buni,cumsecade dar in general mi-am format opinia ca sunt intoleranti si rai cu ceilalti de alte credinte si rase.

Am vazut Mirela in aeroport la NY un grup de musulmani numai ce au coborat din avion si gata sau strans si au inceput a se ruga, am vazut in drum spre NY au oprit si se rugau la marginea drumului am vazut in park am vazut la cineva acasa o femeie care facea curatenie si gata sa oprit ca ia venit sa se roage ...cita mandrie. Nu e gresit sa te rogi dar la ei vad o mandrie parca se roaga de dragul sa vada altii. Da Mirela si eu am 29 de ani in USA si am vazut de toate.

Stiti cum se zice, ceea ce vedem în ceilalti este o reflectie a noastră însine.

Yasmina, eu nu i-am găsit încântători, ci oameni normali. :)

Si când se roagă în public, nu cred că o fac din mândrie, ca să vadă altii, ci pur si simplu urmează 'a la carte' prescriptiile lor religioase.

Ai mare dreptate, Mirela. Eu am mare respect si admiratie pentru musulmani si credinta lor, indeosebi pentru siiti.

Multumesc pt complimentele indirecte ca as rea si intoleranta cu altii natii.Se vede ca suntem prietene virtuale.

Mai draga,ai citit tot ce ti-am scris astazi pe FB in privat?
Pai daca ai citit,tot mai ai curajul sa-mi spui ca este o reflectie a mea?
Really?

Gata,eu am terminat cu subiectul asta ,va rog nu ma mai citati!

Nu, când ti-am scris aici nu citisem ce mi-ai scris pe FB.

În fine, toate pădurile au uscături.