Monah sau laic
 

Exista perioade in viata fiecarei persoane indiferent de varsta ,cand isi pune problema sau se intreaba care este scopul ei ,care este vocatia ei.Ei aceste cazuri se intampla in special persoanelor care sunt ortodox-practicante,dar pot avea asemenea revelatii si persoanele care nu sunt practicante sau care nu sunt ortodoxe.Eu pun problema aici intre a alege viata monahala sau cea mireneasca,ati avut vreodata acesta ,,dilema",daca da cum ati abordat-o.

Si eu am vrut sa ma calugaresc

Lume sau manastire

Calugarie sau casatorie

Acestea sunt trei locuri in care s'a discutat mult despre gandurile tale.
Citeste tot ce s'a scris pe acolo si vei gasi multe cuvinte bune.

Noapte cu pace si liniste de la Domnul !

In primul rind La multi ani si multe bucurii sfinte tuturor crestinilor ortodocsi de pe forum!
Serafim, deja ai nume de calugar :-)
AM intrebat si eu o maica tinara, care a fost casatorita, cum de si-a lasat sotul si a plecat la minastire...Raspunsul a fost: am simtit ca-mi arde pamintul sub picioare si nu mai pot sta in lume.
Calugaria nu este numai alegerea omului ci e in primul rind chemarea lui Dumnezeu in inima omului, iar la aceasta chemare nu se poate raspunde decit cu : Da, Doamne!
Cei care au plecat la minastire si s-au intors si s-au casatorit considerind ca nu e pt ei, nu au avut chemare pt calugarie...
P Porfirie a fost intrebat de un tinar ce sa faca, sa se casatoreasca sau sa se calugareasca. Iar parintele i-a raspuns: esti bun pt amindoua....el a fost putin derutat,dar parintele apoi a subliniat: esti bun pt calugarie, dar nu i-a zis ce sa faca...orice ai alege nimeni nu-ti poate impune si nici nu te poate indemna pt ca atunci cind dai de greu ai tendinta sa dai vina pe persoana care te-a indemnat sa faci asa..
Iti dau un sfat: pune o "scrisoare" la SF Nectarie...sigur te va ajuta sa alegi ce e bine pt tine...
Doamne ajuta!

Eu iti pot spune ca omul din iubire se casatoreste si tot din iubire se calugareste.
Eu am crezut ca am iubire pentru Hristos sa merg la manastire si cu o luna inainte de a intra in manastire am gasit-o pe sotia mea......o iubesc atat de mult incat imi este imposibil sa mai pot fi calugar.
Dragostea de Dumnezeu este atat la calugari cat si la mireni, trebuie numai sa mergem acolo unde sufletul ne arde mai tare, la casatorie ori la calugarie.

Bunul Dumnezeu sa-ti luminezeu calea acolo unde-ti este mantuirea!

Va multumesc pt sfaturile ziditoare pe care mi le-ati dat mie si tuturor celor care intampina astfel de ,,probleme'' binecuvantate pot spune,este adevarat ca daca intradevar esti ales de de Iisus sa traiesti in viata monahala te va chema la acesta ingereasca vietuire,dar problema me daca sa pleci atunci cand te cheama EL sau sa pleci atunci cand contextul familial sau social iti permite acest lucru,adica terminarea studiilor,acordul familiei etc.
Astazi manastirea nu mai este privita ca locul de desavarsire ci mai nou calugari sunt priviti ca fiind homosexuali,cersetori,oameni izolati si egoisti.Acest lucru este blasfemie la adresa acestora,fiindca daca unul dintre ei greseste,toti sunt catalogati la fel ca el.Dar este bine ca Dumnezeu ne mai cheama la manastire fiindca acolo este cel mai sigur loc de mantuire si nu oricine are acces la acesta deci sa-i raspundem Domnului cei chemati.Doamne lumineaza-ne Amin

Dar este bine ca Dumnezeu ne mai cheama la manastire fiindca acolo este cel mai sigur loc de mantuire si nu oricine are acces la acesta deci sa-i raspundem Domnului cei chemati.Doamne lumineaza-ne Amin



Nu cred ca manastirea este singurul loc de mantuire... Si casatoria si calugaria sunt cai de mantuire la fel de sigure! Depinde de cel care alege o anumita cale cum vietuieste pentru ca poti vietui in manastire fara Dumnezeu si poti trai in lume ca si cum ai fi intr-o manastire... Sigur ca viata de monah ar fi lipsita de grijile materiale , poate, dar ispitele sunt destul de mari. Consider ca sunt doua cai egale si omul alege ceia ce crede ca i se potriveste mai bine... Se stie ca cel care renunta la lume pentru Dumnezeu are rasplata mai mare! Dumnezeu sa iti lumineze mintea!

In general calugarii sunt vorbiti de rau, dar daca ii intrebi de ce o sa-ti raspunda ca asa trebuie. Un ieromonah era intr-o masina in centrul Bucurestiului si s-a produs acolo o mare ambuscada, el a zis "din cauza mea s-a intimplat aceasta. Bietii oameni sufera din cauza mea..."
Staretul Varsanufie de la Optina a spus un cuvint care m-a uimit mult "monahul se aseamana unor oase batute. Pe el toti il bat si oamenii si diavolii. El rabda de la toti si injosiri si batjocuri". Am invatat, din experienta sa nu mai cred cind aud un calugar vorbit de rau...SFPaisie de laNeamt a zis "daca ar stii monahul ce il asteapta in minastire nu ar mai veni nici unul, dar la sfirsit cind vor vedea slava calugarilor le va parea rau tuturor ca nu s-au facut calugari". Cum e chemarea fiecaruia... Crucea unui calugar e mai grea dar si ajutorul pe masura. La calugarie un monah primeste 7 ingeri, aici se refera la cele 7 haruri care sunt mentionate in SF Scriptura, nu le mai stiu pe toate, doar duhul sfatului si duhul intelegerii....Dar primeste si si 7 diavoli - adica ispitele sunt de 7 ori mai mari
Legat de timp...poate nu e rau sa-ti termini studiile, dar pe de alta parte poate nu prea mai e nici timp...cum te-o lumina Dumnezeu..
In nici un caz, spunea un parinte, sa nu pleci fugind de niste ispite, ca nu vei rezista, ci doar din dragoste de Dumnezeu.
Eu citesc acum o carte care m-a impresionat f mult si m-a folosit Viata Sf Nicon, ultimul staret de la Optina scrisa de monahia Maria - ti-o recomanda iti vei gasi acolo multe raspunsuri legate de aceasta problema...
Dumnezeu sa te ajute

Serafim, daca astepti acordul familiei, nu esti pt manastire.

Studiile sunt un motiv bun sa ramai in lume pana la finalizarea lor. Iti spun acest lucru prin prisma fatului ca stiu multi duhovnici care pun pe credinciosi sa astepte sa termine studiile si apoi sa intre in manastire........studiile ajuta unui tanar care vrea sa urmeze calea monahala.

Inca o data va multumesc ca ati mai pus cateva caramizi la zidirea mea duhovniceasca si dupa cum ai spus vali ,,poate ca nu mai e timp...'' am luat in considerare si aspectul acesta ,dar dupa cum spunea si cristian multi parinti sfatuiesc ravnitori de monahism sa-si terminele studiile,asa am fost si eu sfatuit de anumiti parinti.Iar cat despre acordul familiei,draga Cristian nu-l astept,doar l-am generalizat,dar ai dreptate cine se simte chemat pt Hristos pleaca,,Lasa morti sa-si ingroape mortii lor,tu vino si urmeaza Mie"' sau,,Cine iubeste mai mult pe tatal sau ,mama sa ,frati, casa,averi nu este vrednic de mine''.
Care va simtit chemati mergeti daca puteti atunci cand chemarea e mai puternica,dar si amanand putin pana puteti,numai mergeti daca va simtiti in stare de viata monahala caci,,Indrazniti caci EU am biruit lumea''.

duhovnicul!
 

ce frumos.........ca vorbim despre astfel de lucruri, Doamne sa nu ne lasi! eu cred, drag frate in Hristos Domnul, ca avem nevoie doar de legatura sfanta cu Domnul care se face prin duhovnic, pe el trebuie sa-l intrebi tot ce te framanta si sa-l asculti in toate, doar asa vei alege ceea ce e de la Tatal si de la Stapana :) Scrie prin carti ca acest subiect se discuta doar cu duhovnicul, doar el , pin Harul Domnului va sti sa te povatuiasca cu adevarat, lui sa ii spui cele mai tainice ganduri , el te va povatui ce rugaciuni sa faci pt ca Bunul Tata sa-ti descopere calea............la fel si cu studiile sau acordul familiei, tot pe el trebuie sa-l intrebi si sa-l asculti! Doamne, ajuta-ne si ne miluieste!

Slava Domnului, vali ca ti-a dat prin minte sa ne dai 3 mari ''autori'' si mai ales ca ai zis si cate un citat elocvent al lor!

E mult mai mult de facut in lume. Aici este nevoie de ajutor, de rugaciune, nu dupa gardul manastirii.
Dar e mai usor sa fugi de lume si de greu si sa te retragi.
Unde este mantuire?
Acolo unde poti fi si pentru altii, unde poti ceva si pentru altii.
Dumnezeu este peste tot, vede si aude pretutindeni.

Sofia ai dreptate atunci cand spui ca e mai greu sa te mantuiesti in lume,dar draga mea cred ca vei fi de acord cu mine atunci cand voi spune ca astazi cei care stau in lume nu prea mai vor cu adevarat sa se mintuiasca,aici putand incadra marea masa,iar ceilalti ramasi in lume care traiesc in legea harului si dupa normele acesteia ,putem fi siguri ca vor primii rasplata cuvenita in fata lui Dumnezeu.
Cat despre cei care merg,,dupa gardul mananastiri'' , acestia nu sunt niste lasi care fug de ispite,ei sunt elita Bisericii luptatoare ei lupta cu adevaratele ispite cu cele dinlautru,ei isi omoara patimile isi jertfesc viata si si-o dedica in intregime lui Iisus,cat despre aproapele ,neincetat se roaga pt noi si ii primesc neincetat in manastiri pe saraci.
Iertare

Draga Sophia,
Chiar crezi ca e usor sa te retragi din lume? Este cel mai greu lucru de facut! Iti trebuie o leaca de "nebunie" pentru Hristos ca sa poti face asta..Poti sa-ti schimbi radical viata? Nu pot sa birui o patima,dar sa ma schimb din strafunduri...e f greu dar ajutorul lui Dumnezeu este pe masura. Sfintii parinti spun ca aceasta e cea mai inalta chemare pentru om..
Nu e fuga delume din frica sau greutati, etc....nu! Monahii au iesit din lume ca sa fie mai aproape de ea. Daca te duci la o manastire si stai la o slujba, o sa vezi ca in minastirile unde vine multa lume pt ajutor, spovedanie, etc, parintii calugarii pomenesc caiete intregi cu nume! Cind ai familie atentia ti-e indreptata spre un cerc mai strimt, dar calugarii cuprind in rugaciunea lor intreaga lume..Nu toti pot intelege lucrul acesta ci doar celor ce le este dat.
Staretul Varsanufie de la Optina spune ca atunci cind nu vor mai fi monahi va veni sfirsitul lumii!

Serafim, sa te intareasca Bunul Dumnezeu sa faci ce este pentru mantuirea ta!

Daca doresti sa mergi la manastire este foarte bine. In ziua de azi este mare nevoie de calugari si orice calugar este un dar pentru biserica. Acum trebuie sa ai grija......la plecarea la manastire ai multe ispite sa nu te duci si apoi daca ai intrat in manastire ai tot felul de ispite care te indeamna sa pleci in lume. Daca tu sti ca pentru Hristos esti la manastire, nimic nu te va abate de la calea ta.

Dumnezeu sa-ti fie Calea, Adevarul si Viata!

Nu zici bine, draga sophia.
Calugarii au tinut lumea aceasta, in multe dintre momentele ei grele.
Litrughii facute la fiecare miez de noapte, Psaltiri intregi citite prin chilii si pesteri si paduri, metanii nenumarate pentru izbavirea lumii de rau. Oare stii cate minuni au mijlocit calugarii? Am in minte un parinte de la Sihastria, care abia doarme cateva ore, dupa ce sute de pelerini ii pasesc zilnic pragul si ies mangaiati si ziditi. De ce nu stau acestia la un parinte din lume? Ar putea, insa nu o fac.

Calugarul nu este un om ce se roaga pentru mantuirea sa si atat, ci pentru mantuirea intregii lumi si a fiecarui om, de la Adam si pana la ultimul care se va naste pe pamant. Citeste, te rog din inima, cartea Sfantului Siluan Athonitul.
Te vei folosi mult si vei intelege ce inseamna calugarul si manastirea.

Vezi cat de frumos inchei tu ceea ce ai scris? "Dumnezeu este peste tot, vede si aude pretutindeni."
Bine zici.
Fugi in manastire, retrage'te in chilie si pomeneste intreaga lume, pe vaduve si pe copii, pe saraci si pe bolnavi... si Dumnezeu te va vedea si va primi rugaciunea ! Pentru mine, cel mai greu lucru de pe pamant e rugaciunea... si dobandirea ei tine lumea.

Ceea ce vroiam sa spun eu este ca in lume, printre mireni, este multa nevoie de preoti, duhovnici, oameni care sa se multumeasca putin, sa aibe trasaturi ce se cer calugarilor, credinta mare, dar care sa poata ajuta concret oamenii.
Avem nevoie de ei aici in lume.
Nu vedeti ca lumea se duce in puhoi la manastiri sa gaseasca duhovnici, sfat, rugaciune, invatatura?
De ce? Pentru ca preotii de mir nu mai fac fata, nu exista destui duhovnici buni, adevarati care sa ne inteleag si sa ne ajute.
Avem nevoie de oameni care sa se priceapa si la aspectele lumesti insa (deci sa aibe si familie).
Si cei ce pot ajuta se duc la manastire...
Da, se roaga, dar noi avem nevoie si de altele. Cred ca voi inca nu intelegeti ce spun eu.
Si ma mai intreb ceva:
De ce calugar si nu preot de mir, daca e vorba tot de multa iubire de Dumnezeu?
De ce alege un om sa fie mai bine calugar decat preot? Tot lui Dumnezeu slujeste si unul si altul.
Eu nu inteleg.

in Biserica este nevoie si de preoti de mir si de calugari. Cum spui si tu: lumea alearga la manastiri. De ce? Au simtit ei un ajutor acolo de se duc mereu, nu? Ambele cai sunt bune si sunt cai de sacrificiu dar implicit un preot de mir are mai pujtin timp sa se ocupe de oameni, din motive obiective si de inteles, decit un calugar. El are si obligatii familiale, si sociale si fata de ierarhie si apoi fata de enoriasii sai...Pe cind un calugar, un ieromonah (preot calugar) are mai mult timp pentru ei. Uite, de ex, p. Iustin din Moldova, primeste lume de la 9 dimineata la 12 noaptea, apoi se duce la slujba pina la 4, mai primeste lume vreo 1-2 ore si poi se odihneste...(2-3 ore?) Si nu are decit 90 de ani!! Spune-mi un sg preot de mir care face acest lucru si ma inchin in fata lui!!
Omeneste nu e cu putinta, dar pe cel ce se da lui Dumnezeu cu toata viata sa, Dumnezeu il asculta mai repede si ii da si DUmnezeu cu miinile amindoua...In plus un calugar, nu are nimic de pierdut: nu are familie, nu are avere, viata si-a pus-o in miinile lui Dumnezeu si are mai mult curaj sa spuna adevarul si lucrurilor pe nume. Nu toti, dar, sunt destui..lucruri pe care de multe ori preotii de mir nu le pot spune..nici aici nu toti caci unii le spun fara frica, dar prea putini....
Si in vremuirle comuniste cine s-au riscat sa ne mai invete credinta cu tot riscul? Mai mult parintii calugari: p. Sofian, p. Visarion, p. Arsenie, p.Argatu, p.Paisie, p.Cleopa..au fost si preoti de mir pt care am respect deosebit dar mai putini si cu o arie de actiune mai restrinsa.
Eu consider ca in biserica fiecare ne avem locul nostru, fiecare suntem un madular in Trupul Hristos. Trupul nu poate fi numai ochi,sau numai guri, sau numai miini...

Foarte buna observatie Vali calugarul isi dedica toata viata lui Dumnezeu si oamenilor,iar Sophia tu spuneai ca nu intelegi de ce un om alege sa se faca monah si nu preot de mir,ei aici intra mai multe chestiuni:
1. studentul dupa ce a finalizat facultatea ,daca are parohie libera este hirotonit preot,iar persoana care se duce la manastire trece prin mai multe stadii de pregatire:frate,monah,ierodiacon si mai apoi ieromonah(preot),si daca este cazul :protosinghel si arhimandrit,deci vedem ca la monahi preotia se ia dupa vrednicie iar nu dupa stiinta.
2.cel care merge la manastire depune 3 voturi monahale:saracie de buna voie,adica el nu detine nici un bun al lui ci toate sunt ale tutror fratilor si parintilor din manastire,ascultarea neconditionata adica nu face nimic de capul lui ci numai ce ii spune staretul si ultima fecioria pana la moarte ,adica nu are voie de femei.
3.Daca nu ar mai fi calugari nu am mai avea arhierei.
4.Sa nu uitam ca Iisus ,apostoli,si majoritatea sfintilor au trait ca monahii sau au fost monahi.
Deci sunt multe lucruri care ii fac pe oameni sa alega mansatirea

2. si mireanul le fagaduieste inaintea lui Dumnezeu la Taina Cununiei dar nu in mod! caci:
a) nu poate face nimic de capul lui daca este casatorit, ci sa faca impreuna cu sotia/sotul
b) nu poate avea mai mult decat familia, ci tre sa se jertfeasca pt familie si copii!
c) nici nu poate sa isi lase sotia/sotul si sa greseasca cu alte persoane; sau nu poate sa faca anumite treburi ce sunt in afara de procreere, daca ei cauta doar placerea si nu implinirea iubirii cu scopul procreerii!
3. aici treaba sta putin cam ciudat... stii de ce? pt ca un calugar depune votul ascultarii, ori un episcop care e calugar este autoritatea suprema! ce ascultare face? spune canonul 2 de la Sf.Sofia! Am facut la Drept Canonic.
Apoi Can.5 si 51 Apostolice interzice episcopului sa se desparta sa de sotie! Asta era cand un episcop era casatorit! Dar pt ca nu se descurca mai bine ca atunci cand ar fi fost necasatorit Can 12 al Sin 6 Ecumenic impune celibatul episcopilor, ATENTIE nu calugaria, ci CELIBATUL!
Deci daca ne luam dupa Sf.Canoane pt Episcop se impune Celibatul, practica Bisericii dupa Mileniul 2 s-a hotarat ca sa fie dintre calugari!
4. Si Domnul Hristos si Sf.Apostoli au traiti singuri „monos” dar nedepunand voturile. Caci si Sf.Pavel spune dandu-se pe sine exemplu ca bine este fecioarei sa se marite, dar mai bine este sa ramana asa, dar in Slujba Domnului!
Numa in sec 4 s-au pus bazele monahismului propriu-zis, desi istoria monahismului provine din Vechiul Testament, de la Sf.Prooroci!

Multa teorie dar viata este ceva mai complexa.
Serafim, este bine sa mergi la manastire si sa nu cauti tiparele din carti legate de saracie, ascultare, etc. In manastire sunt oameni, nu sunt perfecti, sunt in pregatire duhovniceasca iar comportamentul lor este posibil sa te sminteasca rau daca vei merge acolo cu gandul ca vei gasi niste parinti sfinti. Asa cum ti-am spus, tu trebuie sa fi cu inima numai la Hristos si la moarte iar toate care sunt pe langa tine sa le folosesti pentru folosul tau, altfel vei sfarsi rau. iar cea mai importanta virtute pe care trebuie s-o aiba un frate care vrea sa mearga pe calea calugariei este aceea care-l face sa nu judece pe aproapele, mai ales pe fratii din manastire la care ispititorul iti va arata la inceput numai patimi si lucruri de sminteala.

Sa fi cu bagare de seama! Ispititorul n-are odihna atunci cand vrei sa faci ceva cu folos spre mantuire.

Hm, e greu de raspuns...
Inainte de casatorie, adica pe vremea cand apartineam trup si suflet bisericii romano-catolice, i-am cerut directorului meu spiritual (a se citi duhovnic, in terminologia ortodoxa) recomandarea scrisa si semnata de sfintia sa ca sa intru in manastire.
Mi-a raspuns scurt - "Nu! Mai stai, roaga-te, posteste, eu cred ca tu trebuie sa ramai in lume. Acorda-ti un ragaz de 2 ani si daca dupa acesti 2 ani iara vii la mine cu aceeasi cerere, abia atunci o sa discutam serios."
N-au trecut 2 ani si m-am casatorit ... cu un barbat ortodox practicant.
...Asa ca...nu stiu ce sa zic...

Ce mai este de spus ,opiniile sunt diverse dar Calea e numai Una,sfaturile abunda dar tu nu esti inca hotarat,diavolul sta in spatele tau incercand sa te atraga de partea lui,daca nu te ti strans de ingerul tau vei cadea asa cum ai facut-o de multe ori.
Cert este ca fara Hristos suntem un suflet intinat intr-un corp trecator.

"Singura diferenta dintre un crestin mirean si un calugar este aceea ca primul este casatorit, iar al doilea nu este casatorit."
Sfantul Ioan Gura de Aur

Ne'a raspuns sfantul.
Multi nu vor sa se casatoreasca. Nu simt aceasta dorinta de a vietui in "doi ca unul".
Trebuie intelesi, apreciati pentru lupta lor si iubiti in nevointele lor monahale.

Am un prieten care e in cumpana. S'ar casatori doar pentru a avea copilasi, fetite, insa nu pentru sotie.
Este destul de complicata dorinta lui, caci tinde mult spre o vietuire tainica, in camera lui, desi este de o sociabilitate rara.

Nu toti sunt facuti pentru casatorie. Multi aleg lupta monahala.

Iata aici cel mai bun raspuns la acest topic - singur duhovnicul iti poate spune de esti sau nu pentru calugarie...

imi permiteti sa intervin in aceasta sectiune ,,calugarul,,nu neaparat in stricta legatura cu theadul acesta
am cautat in toata sectiunea un loc in care sa aflu raspuns...(mai zice cineva pe aici ,,nu gasesc raspuns,, de data asta recunosc ca eu chiar nu gasesc acest raspuns)
am cautat in nu multe ,putinele carti pe care le-am citit ale Sfintilor Parinti

MAMA unui calugar ,cea pe care evident o paraseste,suferinta ei, umana pana la urma,indiferent de gradul ei de induhovnicire,ca pana la moartea ei nu mai isi poate vedea fiul ...cum poate fi consolata?

@windorin - din ceea ce spui tu, reiese ca de fapt oamenii se duc la manastire nu pentru credinta, ci pentru a nu se casatori.
Eu vad o diferenta aici:
Poti trai necasatorit si in lume.
Poti fi foarte credincios si daca esti casatorit.
Poti sluji lui Dumnezeu si daca esti casatorit.
Poti sa nu fii credincios si necasatorit in acelasi timp.
Iata deci atatea posibilitati.
De fapt am observat ca multi se vad in fata alegerii intre manastire si casatorie si mie mi se pare incorect.
Alegerea trebuie sa fie ori intre manastire si preotie, deci intru credinta (unde nu primeaza statutul familial), ori intre casatorie si celibat (unde nu primeaza credinta).
Ori lumea sta sa aleaga intre mar si para, si nu intre un mar galben si unul rosu.

Sa fiu singura nu prea inteleg afirmatia Sf. Ioan Gura de Aur. Eu credeam ca exista o diferenta mai profunda intre un crestin mirean si un calugar. Sunt chiar surprinsa.

Eu raman insa la gandul si rugamintea mea: este nevoie de duhovnici in lume, langa noi. Trebuie sa facem sute de km ca sa gasim asta si dam de ei sau nu, ca sunt...in rugaciune.
Este nevoie de preoti buni, cu credinta, de duhovnici mireni adevarati.

Uite iti dau aici cateva citate biblice ,care nu neaparat ar consola mama calugarului dar ar lamuri-o.
1.,,Daca vine cineva la Mine si nu uraste pe tatal sau si pe mama si pe femeie si pe copil si pe frati si pe surori si viata sa insasi,nu poate sa fie ucenicul Meu.''(Luca,14,26)
2.,,Cel ce iubeste pe tata sau pe mama mai mult decat pe Mine nu este vrednic de mine.''(Matei,10,37)
3.,,Ca tot cel ce va lasa pe mama si tata insutit va lua in imparatia lui Dumnezeu''.
4.Spunea sfantul Ioan Pustnicul ca parintii care opresc copii lor de la mansatire nici in ziua mortii sa nu li se dea impartasanie.
Deci mama aceea ar putea sa se lamureasca cu aceste citate si sa se consoloeze cu faptul ca a daruit copilul ei lui Dumnezeu inca de pe pamant daca acesta va trai viata ca atare.

daca ai nick Serafim ,cum vezi atitudinea Sfantului Serafim de Sarov fata de mama sa?
citatele din biblie ? macar daca erau de la rastignire cand Maica Domnului isi vede Fiul pe cruce
la pct 4 nu se pune problema, care mama ar opri fiul de a merge la manastire?

Dar ce treaba au parintii aici in discutie?
Serafim, la tine se opun parintii sa mergi la manastire?

Si eu ma intreb adeseori ce trebuie sa simta parintii, fratii si surorile si alte rude ale celor ce pleaca la manastire si ii parasesc.
Unii sunt mandrii, altii poate si-ar fi dorit altceva.
Nu stiu.
Sunt multi care merg pe drumul ales de parinti. Daca e bine, sau rau, depinde. Pot apare si remuscari sau intrebari de genul: daca faceam eu ce as fi vrut eram acum mai bine, sau invers (daca ascultam de parinti)?
Unii parinti sunt f.intelepti si viziune de viitor, atat cat se poate, mai au si ceva mai multa experienta de viata...

Si sa nu comparam aici si sa amestecam: Maria si Iosif au stiut de la inceput ca Iisus nu este al lor ci ...al lumii, al Tatalui Ceresc.

sophia tu ai copii?

De ce intrebi de copii, pe acest fir? N-am.

Am citit de curand "Patericul Lavrei Pesterilor" si am gasit unele exemple de mame, care au dus o lupta incrancenata cu fiii lor, care doreau sa se calugareasca. Chemarea baietilor a fost atat de mare, incat, in ciuda multor suferinte, la care au fost supusi pentru a renunta la idee, ei tot s-au calugarit si au ajuns sfinti. Iar mamele lor, vazand in final chemarea fiilor lor, au lasat lumea, si s-au calugarit. E vorba de persoane cu stare, carora le era imposibil sa creada, ca cineva poate renunta la bogatie, pentru a se calugari. In final tot Dumnezeu este Cel Care o ajuta pe mama sa inteleaga rostul calugariei.

Cei care fug la manastire dintr'o oarecare reticenta sau chiar scarba fata de casatorie, sunt anatemizati de Canoanele Bisericii.

Insa cei care merg la manastire (toti) nu o fac pentru ca nu s'ar putea casatori, ci pentru ca ei ajung sa se indragosteasca de ceva mai mult decat o viata de familie. Este ceva simplu de inteles, dar greu de redat. Intrarea in manastire nu are legatura cu respingerea familiei. Familia nici nu mai e luata in calcul. Sufletul simte ca acolo este locul lui, privind spre Dumnezeu doar.

Cat despre lipsa duhovnicilor, noi suntem de vina !
Sa educam copii crestini, nevoitori si smeriti, ca din ei sa rasara viitorii duhovnici ai lumii.
Cerem fara sa sadim. De crescut va creste Domnul, insa noi trebuie sa sadim.
Educam gresit, crestem gresit si lucram gresit. De unde sa avem roade bune ?

Slava Domnului pentru ca inca mai sunt roade prin lume, si inca destule !
Cine cauta, va gasi... in cele din urma.

In momentul in care inclini spre aceasta directie desi nu acesta e drumul tau...si nu iti poti da seama tu personal de acest lucru.:3:

Cunosc o familie al carei singur baiat ...ar intentiona sa intre in monahism, dar partea proasta e ca asta nu inseamna ca stie ce sa faca cu viata lui de fapt, e plecat din tara, parintii trimit bani...el merge inainte cu acea facultate, prietena nu are, dar partea cea mai importanta este ca parintii simt aceasta indecizie constanta a lui, a faptului ca el personal nu isi da seama ce isi doreste de la aceasta viata...si asta mi se pare mie destul de grav.

Cred ca una e sa auzi de la copilul tau "Vreau sa intru in monahism, am meditat mult asupra aceastei decizii si asta e pasul pe care vreau sa il fac!" si alta " Nu stiu ce sa fac, oare sa intru in monahism, sau sa ma casatoresc...nu stiu ce sa fac!"...iar pentru a 2 a afirmatie eu m-as intrista mult, pentru ca mi-as da seama ca un astfel de om bantuie prin lume...si atat, fara directie de fapt!

@AndruscaCIM - pai stii de ce se intampla asta? Pentru ca de cele mai multe ori tinerii se duc mult prea devreme spre manastire si nici nu sunt pregatiti nici pentru lume si nici pentru manastire.
Nu-s pregatiti pentru casatorie si nici nu apuca sa cunoasca dragostea, relatia cu o fata/baiat, nu stiu ce inseamna viata in lume (munca, maternitate/paternitate etc.).
Nu-s pregatiti insa nici pentru manastire si monahism. Cine sa-i orienteze si sa-i invete?
Mai intai parintii si preotul /duhovnicul (care nu prea exista). Parintii, depinde ce si cat stiu si ei la randul lor.
Pe de o parte intrarea in manastire trebuie facut in curatie, dar pe de alta trebuie stiuta si lumea, ce lasi in urma ta. Altfel poti regreta alegerea la un moment dat.
Nefericirea parintilor nu cred ca sta in indecizie (numai) ci pentru ca el chiar nu stie ce sa faca si asta nu din vina lui. Fiindca nu este cine sa-l invete si sfatuiasca.
Iata cum vin aici in forum si intreaba.
Si cred ca noi toti nu mai stim ce mai vrem de la lume si viata, asa cum este ea acum. Deruta este in noi toti: preoti, monahi, casatoriti, necasatoriti etc.
Nimeni nu stie ce este mai bine. Viata este tot mai grea, lumea tot mai complicata si bolnava (ca sa nu folosesc un termen mai dur).
Tu nu vezi? Vrem si credinta 100% (multi dintre noi), si familie si cariera si bani si copii si timp pentru noi si placerile noastre, si singuratate si lume etc.
Si toate in acelasi timp daca se poate si 100%.

"...cu neputinta e a te a sluji la doi domni, fiindca dumnezeu este implinirea tuturor bunatatilor, iar lumea in viclenie zace. De aceea de nu vei urî desavarsit lumea, nu vei putea face de fel vreo fapta buna, caci cu neputinta este sa fii iubitor de lume si iubitor de Dumnezeu. "
(monahului Agapie Criteanu din Muntele Athosi "Mantuirea pacatosilor")
Pe de alta parte se adevereste ca in vremurile cele de pe urma monahii vor fi ca mirenii, iar mirenii precum diavolii. Totusi, chiar si asa, Dumnezeu ne-a mai lasat o singura virtute, smerenia, ca mijloc de mantuire.
Este minunat omul, care le are pe toate cele lumesti, dar care si-a pastrat smerenia.

Pfff.....stau si citesc de ceva timp pe forumul acesta...n-am indraznit sa scriu pana acum...si eu sunt casatorit...mai mult am un copil de 3 ani....un ingerash,pe care il iubesc ca pe ochii din cap...cu toate acestea precum sora noastra de mai devreme ''imi ard picioarele'' sa merg in manastire...mai sunt ceva probleme de rezolvat in ''lume''...iar dupa asta cu ajutorul lui Dumnezeu,cred ca imi voi calca pe inima si voi renunta la tot...pentru Isus Hristos....e greu daca pun in balanta..nu pot sa nu ma gandesc la baietelul meu care imi spune seara ''hai tata, sa te iubec....si ma ia in bratze''...insa nici peste rastignirea Domnului pentru noi,pacatosii pamantului(cel putin eu si nu din smerenie)....
dar:''cine nu lasa pe mama...''..Doamne ajuta!!!

Monahismul si calea familiei sunt doua carari la fel de lungi, situate pe doi munti la fel de inalti care, intr-un final, se intalnesc in una si aceeasi realitate, viata in Hristos. Ceea ce difera, sunt doar obstacolele intalnite in cale, si nici acestea nu se deosebesc chiar intru totul.

Intr-un final, nu vorbim decat de un urcus duhovnicesc spre care suntem datori a ne osteni, alegand una din aceste cai, pentru a ajunge de la Chip, la Asemanarea cu Dumnezeu. Atunci cand alegem calea de urmat, important este sa avem aceasta tinta, pe care sa nu o pierdem din vedere, indiferent de cate obstacole vom intalni in drum.