///////
,,,, |
Ma si pregateam sa incep cu citatele despre dragoste
Dar cand am vazut care e de fapt problema care o ridici,m-am rusinat. Da,nu prea ne iubim familia,ci mai mult necunoscuti,sau nou venitii in viata noastra. De familie suntem satui,caci poarta in spate tot escul nereusitelor noastre,de a face ceva concret,de a darui.Ne credem buni cu altii,dar proba de foc a familiei nu am trecut-o. Si daca vorbesc prea general,si la voi nu e asa,la mine e asa . "Nici un profet nu e iubit in tara lui" |
Aproapele este în primul rând cel de lângă tine,părinte,copil,soț(soție),frate(soră).Dumnezeu ne cere pe aceștia să îi ajutăm mai înainte de toate.
Uneori,când suntem în necazuri,în lipsuri sau în nevoi întindem mîinile spre Dumnezeu să ne ajute căci nu avem curajul să ceram ajutorul rudelor noastre care ar putea să ne ajute dar nu o fac.De ce? Este o întrebare pe care mi-o pun adeseori dar nu găsesc răspunsul. Ai un frate sau o soră care te-ar putea ajuta să-ți găsești un serviciu de care ai mare nevoie.Îl rogi cu lacrimi dar nu te ajută! Și merge la biserică și spune că este bun și milostiv! Ai un frate sau o soră care au un apartament disponibil în București sau în alt oraș mare.Copilul tău stă cu chirie prin cine știe ce casă mizeră și dă o groază de bani.El știe aceasta dar nu te ajut! Și merge la biserică și spune că e bun și milostiv! Ai un frate sau o soră care are bani mulți iar mama lui(ei)are nevoie de o proteză nouă pe care nu și-o poate permite,știe aceasta dar nu o ajută căci i-a lăsat casa celui mai amârât dinte copii ei. Și acesta merge la biserică și spune că este bun și este milostiv! .................................................. ...:68: |
La intrebarea "Cine este aproapele meu?" Hristos ofera pilda samarineanului milostiv. Iata un articol ziditor al parintelui Teofil Paraianu, Dumnezeu sa-l ierte! -
http://www.razboiulnevazut.org/articol/42/Aproapele Tin minte ca am citit undeva ca omul cel mai important, intr-un anumit moment, este cel de langa tine, aici si acum. Asadar, sa incepem de la apropiatii nostri, de la parinti, rude, prieteni, si apoi sa ajungem sa ii cuprindem pe toti. Cum sa avem dragoste pentru aproapele, cand nu avem nici macar pentru apropiatii nostri? |
Nu aveti impresia ca aceasta expresie, iubeste-ti aproapele, are un iz de coada de maimuta?
|
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
Să nu-mi spui că porți paltonul direct pe piele că nu te cred! La maimulțe nu se aplică deoarece au blană. |
Citat:
Intreaba-l pe el |
Aproapele meu e topcat fiindca mi se pare simpatic emoticonul lui cu maimutica. :)))
|
Citat:
|
[quote=maria-luisa;202709]aproapele tau este orice om cu care ai contact, chiar si aici pe forum. toti oamenii sunt "aproapele tau": cersetorul din autobuz, directorul unde lucrezi, topcat, eu, iustin etc...:) parerea mea...[/QUOT
Dilema mea era in legatura cu faptul ca nu ne ingrijim de cei din familie dar avem grija de necunoscuti. Cum ne va judeca Dumnezeu? Ne va zice oare: da, l-ai ajutat pe x, y, z, dar stii ca in momentul acela cineva din familia ta (aproapele) era in suferinta si tu nu l-ai cercetat? |
[quote=luminitarodina;202720]
Citat:
|
Aproapele meu este cel in care recunosc "chipul lui Dumnezeu" sau "chipul lui Hristos". Problema este ca de multe ori se intampla sa nu il recunoastem, nici macar in noi, si, cu atat mai putin, in cei de langa noi.
|
Citat:
Doamne ajuta sa si implinim cele bune! |
Nu uitati ca "aproapele meu" a fost definit in VT si se incadreaza in religia tribala. De aia spuneam ca are un iz de coada de maimuta, ca nu prea diferentiaza omul de animal, desi e un pas in plus.
|
Citat:
|
aproapele este cel care nevoie de tine si iti cerul ajutorul in mod pertinent. poate o sa aruncati cu piatra, dar multe "rude" traiesc cu ideea ca daca ai, sa la dai. ca asa trebuie, daca ai..... de parca "avutul" asta l-ai furat sau ti-a picat din cer. nu conteaza ca muncesti 15-20ore/zi... si ce daca. ceea ce spun nu cred ca este o chestie generala, dar mi se pare corect sa-l ajuti pe cel care are nevoie reala de ajutorul tau, fie ca ti-e frate, fie ca e un simplu strain.
|
Citat:
Nu am spus ca animalul e semenul tau, am spus ca si animalele tin la aproapele lor, animalele din aceeasi haita |
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
E un lucru minunat, care arata ca altruismul e un algoritm de supravietuire mai bun decit egoismul ;). |
Citat:
Totusi, in sens crestin, notiunea de "aproape" nu se caracterizeaza doar prin altruism. Este infinit mai mult decat atat deoarece se intemeiaza pe iubirea crestina. Il consider "aproapele meu" nu numai pe cel de la care obtin beneficii, ci si pe cel care ma uraste, pe cel de alta credinta etc. |
la noi
aproapele nostru, de prea multe ori este cel :
-care ne injunghie pe la spate,cand are cea mai buna ocazie ! -care ne minte in fata frumos,si cauta sa profite de buna noastra credinta ! -e camaradul care iti intoarce spatele cand ai cea mai mare nevoie de el ! -e omul pe baza caruia nu poti pune nici cea mai mica incredere ! -e prietenul fatarnic,care ne lauda ,dar ne invidiaza cu dintii stransi,pe la spate ! -e prietenul care nu ar pregeta sa-ti ia nevasta, si tot avutul,daca ar putea ! -e cel care, promitand ceva, ne lasa cu ochii in soare ! Doamne, multi sunt asa ! Cum de-i suporta pamantul ?! Cat,despre omul bun, exista si el saracul,dar doame cat de putin ca numar ! Io sper sa-i indrepte Dumnezeu pe cei de mai sus, asa cum numai El insusi stie ! |
Citat:
|
Presupun că pilda samarineanului milostiv nu se referă doar la relațiile din afară, dintre oamenii văzuți. Deși contextul pildei (și majoritatea tâlcuirilor pe marginea temei) arată spre relațiile dintre oameni, interpersonale.
Cuvântul Dumnezeiesc însă nu obișnuiește să se lase epuizat în afară... Așa am băgat de seamă, să fiu iertat de opinie. Altfel spus, doar în trecere (țintind spre un scop mai înalt și nespus mai important) Domnul face sociologie și psihologie socială, morală. Ba chiar, cred că nici la psihologia individuală Cuvântul nu se oprește decât pentru a o aduna de jos și a o ridica, transfigurînd-o, spre "arealul" Duhului, al Cerului... La Hristos orice discurs are ca țintă finală învierea și împlinirea duhovnicească, să fiu iertat pentru evidența precizării. Dacă aș îndrăzni să schițez o oarecare interpretare cu iz duhovnicesc (ca exercițiu copilăresc, desigur) aș considera că samarineanul e mintea omului (eul cel făcut din duhurile amestecate ale omenescului lumii acesteia), cel căzut e omul dinlăuntru (născut prin Botez), prigonitorii sunt dracii și patimile iar casa de ajutor e Biserica. Cred că Hristos țintește în această pildă (și) îndreptarea cugetului către lăuntrul omului, acolo unde zace rănit omul duhovnicesc pe care, cum spune Gheron Iosif în textul din semnătură, voiește să îl ajute harul Dumnezeiesc. Mintea care ia aminte că în propriul univers lăuntric zace un om rănit (ori poate ucis de tâlharii din văzduhuri, de patimi) este îndemnată de Mântuitor să se oprească din drum și să grijească pe cel căzut. Sufletul meu, așadar, e căzut și are nevoie de milostenie. Din partea minții mele mai întâi, întrucât ea, mintea, e cea mai aproape și cunoaște cel mai bine (de este luminată prin har) nevoile și rănile celui dinlăuntru. Sarcina minții, pentru a fi pe placul Domnului, este să facă toate cele de trebuință pentru ridicarea și vindecarea celui căzut (adică a sufletului care a păcătuit și păcătuiește în adâncul inimii). Să facă deci toate cele propovăduite de Hristos, actuale și depline în Biserică. Medicamentul care întremează pe cel căzut lângă drum este harul Dumnezeiesc. Dragostea pentru aproapele din afară trece prin miluința față de aproapele dinlăuntru. Rănile, foamea și setea acestui om lăuntric cer asistența și sprijinul cugetului meu care are de ales dacă se oprește din drum sau trece cu nepăsare mai departe. O minte care își adună resursele pentru a-și duce sufletul la Spovedanie, de pildă, este un bun, un foarte bun samarinean. |
Citat:
Eroarea e insasi ideea (gnostica) dupa care am avea nevoie de cine stie ce cheie. Ei bine, spre dezamagirea amatorilor de ermetisme si decriptari: Isus a fost un om simplu. Ne-a lasat o invatatura simpla. Exoterica, si nu ezoterica. Intr-un limbaj simplu. Pentru oamenii simpli. Cu cat vom umbla cu hermeneutici mai sucite, cu atat vom rataci mai tare. Fericiti cei saraci cu duhul! |
Mihnea, amintește-ți te rog că toți Părinții, în Duhul lui Hristos, arată neîncetat, indiferent de epoca istorică, înspre omul lăuntric / omul duhovnicesc. Este realitatea noastră ființială cea mai autentică, singura capabilă să se unească cu Dumnezeu, restul fiind deșertăciune supusă vremii, putreziciunii, viermelui morții.
Gheron Iosif, printre alți bărbați cucernici din zilele noastre, nu face decât să reașeze în atenția minții noastre pe acest om lăuntric. Asemenea sfinților Teofan Zăvorâtul sau Siluan ș.a.m.d. Mesajul lui este acela că adevăratul folos în relațiile dintre semeni este condiționat de sănătatea și vigoarea omului lăuntric. Așadar de acesta să ne ocupăm mai întâi, el fiindu-ne cel mai aproape de cuget și fiind, evident, rănit grav la fiecare dintre noi creștinii. Înțelegem relativ ușor/repede cum e cu moralitatea dintre oameni însă, în mod oarecum curios, negăm și minimalizăm văzduhul tainic al adâncimilor minții, al inimii, al omului duhovnicesc din noi. Ne temem în cel mai firesc mod de întuneric, acel întuneric din noi pe care doar Lumina îl poate străbate și risipi. Și fugim în cele exterioare: cugete, vorbe, aspirații, țeluri, idealuri, fapte inutile și dăunătoare care nu sunt altceva decât lumescul și pământul din noi. Lumea de azi e tot mai extrovertă și risipită în afară. Că e trasă cu meșteșug din ale ei taine și tainițe. Biserica, însă, are mereu grijă să țină cugetul orientat către lăuntru (vezi cercetarea de sine cu Lumina Dumnezeiască străbătîndu-ne oarecum "din spate", așadar cu harul pocăinței, precum și discernerea gândurilor etc.) și să poarte harul tocmai acolo unde sălășluiește și unde crește sămânța învierii: în omul lăuntric, omul duhovnicesc din fiecare creștin. Asceza creștină este centrată tocmai pe aceste aspecte ale devenirii întru Ființă, proces tainic, lăuntric, asistat și condus de harul Dumnezeiesc pe măsura participării libere a voinței noastre conștiente. Lucrarea învierii nu se rezumă la actele exterioare dintre oameni și nici la dialogul intern al psihologiei obișnuite, ci țintește mai la adânc, sau altfel spus în relația inimii cu văzduhurile... Dar pentru a urca în cerurile interioare către unirea cu Dumnezeu, străbătînd întunericul iadului personal ("Ține-ți mintea în iad..."), mintea trebuie să se coboare pe sine din turnul babilonian al înfumurării intelectuale, recunoscîndu-și nimicnicia și rolul subaltern în raport cu omul lăuntric, cel sădit și îngrijit cu iubire necontenită de Bunul Dumnezeu. |
Intrebare
Este frumos sa-ti ajuti aproapele, dar cum e sa-ti bati joc de aproapele tau?Cum este ca sa ti se spuna in biserica(Biserica Rusa-Biserica Studentilor -Bucuresti),, este nebuna, este c....este proasta, preotu John, se stramba,managerul doamna X-profesor de matematica explica elevilor pe holul scolii,, parintele Vasile a pus-o sa demisioneze. etc, etc.(epitete adresate mie, care mi-am dat demisia de la scoala ,,sf. trei ierrahi''-bucuresti ca profesor de chimie;nici nu am venisem bine in acea scoala;acum sincer chiar le multumesc cadrelor didactice de acolo , elevilor si parintilor acestora , daca nu se purtau asa stateam din respect- care nu-l merita nimeni din acei ce lucreaza in acea biserica), si e ,,ortodoxia te educa''-citat parintele Vasile,cum te simti?Iar tu sa gandesti ,,biserica nu este un a voastra ci a lui Dumnezeu''.M-am gandit auzind toate acestea ca Domnul Dumnezeu ar trebui sa vina si sa faca faca ordine, adica sa ne judece si sa ne dea pedeapsa cuvenita fiecaruia.
Multumesc sincer in primul rand : cadrelor didactice , elevilor si parintilor elevilor din acea scoala, ca prin atitudinea lor am luat hoararaea de a demisiona anul trecut, daca nu se purtau asa, ajungeam sigur la spital. Am luat acesta horarare de a povesti doar o parte din ceea ce mi s-a-ntamplat, pentru ca dum,neavoastra sa sti si sa ma judecati, asa cum au facut-o si altii, ca de, judecata nu o face Bunul Dumnezeu , el ,,e mort de mult,,. |
Din perspectiva mea discursurile Mantuitorului sunt foarte dificil de incadrat intr-o schema fixa. Intradevar, in multe momente, a spus lucruri foarte direct si foarte clar,adresandu-se unor oameni simpli,precum taranii evrei din Galilea. Este logic sa presupunem ca acele discursuri au fost spuse intr-o maniera ce permitea intelegerea lor cat mai simpla si directa, altfel ar fi fost doar niste discursuri fascinante pt istorie dar incomprehensibile pt destinatarii lor de atunci. Insa in alte situatii s-a adresat unor oameni invatati dpdv teologic, care aveau exercitiul interpretarii Torei. De foarte multe ori a folosit parabole iar acestea aveau particularitatile lor lor in lumea de atunci. In alte situatii s-a adresat cercului restrans de ucenici si textele NT arata ca nici acestia nu au inteles mereu despre ce era vorba cu claritate. Exista o anumita importanta a contextului si destinatarilor si cred ca mai este o problema: reactia celor care le-au auzit. De exemplu marea majoritate a celor care au auzit predica de pe Munte erau oameni simpli care apoi s-au intors in satele lor, nu a urmat un exod al populatiei, care sa abandoneze tot si sa plece dupa Mantuitor.Acei oameni, daca ne raportam strict la acel discurs exceptional, s-au intors la viata lor de zi de zi, evreiasca, probabil au mers in continuare la sinagoga. Ei nu au auzit in acel discurs ce au auzit fariseii in alte ocazii, nu stim cum au aplicat aceea invatatura si ce s-a intimplat cu ei mai departe, cel putin din perspectiva textului. Cel mai probabil ei au perceput discursul ca unul deosebit de tot ce stiau intr-un anumit sens dar un discurs in interiorul iudaismului in care traiau. Nu cred ca si-a imaginat vreunul evolutia ulterioara a evenimentelor. S-ar putea sa fie o foarte mare diferenta intre modul cum intelegeau ei, in contextul lor, si noi, dupa 2000 de ani de evolutie teologica a evenimentelor. Este foarte dificil sa-i judeci dupa criteriile noastre si asta genereaza, pe cale de consecinta, probleme de hermeneutica. Eu de exemplu cred ca primele comunitati crestine nici nu-si imaginau ca istoria va mai dura atat sau ca omul va zbura efectiv prin spatiu avand si o Biblie cu el, intr-o nava spatiala. Cumva cred ca toti au incercat sa inteleaga discursurile conditionati, intr-o anumita masura, de contextul lor. In acest caz este foarte dificil sa imparti intelegerea textelor in cadegorii fixe. Ce am spus sunt doar opinii personale si trebuie tratate ca atare.
|
Citat:
|
Ora este GMT +3. Ora este acum 15:37:48. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2024, Jelsoft Enterprises Ltd.