POVESTEA UNEI FEMEI CARE S-A INTORS DIN CEALALTA VIATA

Eram atee si IL huleam groaznic si deseori pe Dumnezeu . Traiam in rusine si preacurvie, insa Preamilostivul Dumnezeu nu m-a lasat sa pier, ci m-a calauzit spre pocainta.
In anul 1962 m-am inblonavit grav de cancer si am stat bolnava 3 ani. Nu stateam intinsa lucram mult si mergeam la doctori,ndajduind ca voi gasi vindecare. In ultimele 6 luni slabisem de tot, incat nici apa numai puteam sa beau. Indata ce beam, o vomitam. Atunci m-am dus la spital si, pentru ca eram foarte energica, au chemat un profesor de la Moscova si au hatarat sa-mi faca operatie. Dar imediat dupa ce mi-au deschis stomacul, am murit. Sufletul mi-a iesit din trup si statea intre doi medici si eu, cu frica si groaza ,priveam ce mi se intampla. Intregul stomac si intestinele imi erau mancate de cancer. Stateam si ma gandeam de ce suntem doua? Nici nu-mi trecea prin minte ca exista suflet. comunistii ne-au indopat si ne-au invatat ca nu exista suflet si Dumnezeu ca acestea sunt nascocirile preotilor, ca sa insele poporul si sa-l faca sa-i fie frica de ceva ce nu exista. Vazui ca stau in picioare si totodata ma vazui pe masa de operatie . Imi scosesera afara toate maruntaiele si cautau duodenul. Dar acolo exista doar puroi, toate erau distruse si stricate, nimic numai era sanatos.Atunci medicii au zis :
Aceasta femeie nu mai avea cu ce sa traiasca.
Le vedeam pe toate cu frica si groaza si iarasi ma gandeam :" Cum si de unde suntem doua ? Stau in picioare si totodata sunt intinsa pe masa"Atunci medicii mi-au pus la loc intestinele si stomacul si au spus ca trupul meu trebuie dat medicilor tineri pentru practica, si la-u transportat in laborator, iar eu mergeam alaturi de ei si ma gandeam cu nedumerire de ce suntem doua. Acolo m-au lasat intinsa, dezbracata, acoperita pana lapiept cu un cearceaf.Dupa aceea am vazut ca venise fratele meu impreuna cu fiul meu cel mai mic. Avea 6 ani si ilchema Andruska [Andrei]. A inceput sa planga si sa zica :"Mama , mama, de ce-ai murit? Sunt inca mic, cum o sa traiesc fara tine?N-am nici tata si acum ai murit si tu !".
Eu atunci l-am imbratisat si l-am sarutat, dar el nu a simtit si nu a vazut asta,nici nu m-a bagat in seama , ci privea trupul meu mort. Vedea de asemenea,ca si fratele meu plangea.
Dupa ceea am ajuns dintr-o data acasa. Acolo era soacra mea de la prima casatorie si soara mea. Pe primul meu sot il parasisem pentru ca credea in Dumnezeu. Incepuse imparteala lucrurilor mele.Traisem in bogatie si lux si toate acestea le dobandisem pe nedrept si prin desfranare.Sora mea a inceput sa ia cele mai frumoase din lucrurile mele, iar soacra cerea sa-i lase ceva si fiului meu. sora mea nu lasa nimic si, mai mult, a inceput sa o certe pe soacra, spunand: "Acest copil nu este al fiului tau si nu ti-e ruda".Dupa aceea au iesit si au inchis casa. Sora mea a luat cu ea un sac plin de lucruri.In vreme ce ele se certau pentru lucrurile mele, am vazut in jurul meu diavoli care jucau si se bucurau.
Deodata m-am aflat in vazduh si vedeam cum zbor ca un avion. Am simtit ca cineva ma tine si ma inalt din ce in ce mai mult. Ma aflam deasupra orasului Barnaul. Apoi am vazut ca orasul pierise. S-a facut intuneric. dupa aceea a inceput din nou sa apara lumina si in final s-a facut lumina deplina, ata de puternica, incat nu puteam sa vad. M-am asezat pe o lespede neagra cu lungimea de un metru si jumatate.
Vedeam copaci cu tulpini foarte groase si frunzis bogat in culori. Intre copaci erau case noi, dar n-am vazut cine locuia in ele.In valea aceasta am vazut iarba verde si deasa si m-am gandit: unde ma aflu acum? Daca sunt pe pamant atunci de ce nu exista drumuri si mijloace de transport? Ce loc este acesta fara oameni si cine traieste aici? Putin mai incolo am vazut ca se plimba o femeie frumoasa si inalta, imbracata in vesminte imparatesti, pe sub care i se vedeau degetele picioarelor. Pasea atat de usor incat iarba nu se apleca sub pasii ei. Alaturi de ea mergea un tanar care ii ajunge pana la umeri. Isi ascundea fata cu mainile si plangea cu amar si se ruga, dar nu stiu din ce motiv. Ma gandeam ca este fiul ei si m-am revoltat in mine pentru ca nu-i e mila de el si nu-l asculta.
Insemnare:Se pare ca acest tanar era ingerul pazitor al acestei femei moarte. De asemenea apare evident cat de mult le pasa ingerilor pentru noi si sufletele noastre dar noi nu pricepem asta . Dupa cum se vede rugaciunile lor nu vor fi ascultate daca moarte ne gaseste in pacate si nepocaiti.}
Cand s-au apropiat de mine, tanarul a cazut la picioarele ei a inceput sa o roage fierbinte si indurerat, cerandu-i ceva. Aceia ia raspuns dar nu am putut intelege.
Cand s-au apropiat de mine voiam sa-i intreb: "Unde ma aflu"?.In clipa aceea, femeia si-a incrucisat mainile la piept, si-a inaltat privirea spre cer si a zis:
[color=red]Doamnme unde va merge aceasta in starea in care se gaseste? [/color]. Eu m-am infricosat si abia atunci am inteles ca murisem ca sufletul meu se afla in cer si ca trupul mi-a ramas pe pamant . Atunci am inceput sa plang si sa ma indurerez, si am auzit o voce care a spus:
[color=red]Intoarce-o pe pamant pentru faptele bune ale tatalui ei .[/color]
O alta voce a zis :[u]M-am saturat de viata ei pacatoasa si mizerabila. Am vrut s-o sterg de pe fata pamantului fara sa se pocaiasca, dar s-a rugat pentru ea tatal sau. Aratati-i locul pe care il merita!"
Indata am ajuns in iad .atunci au inceput sa se tarasca spre mine serpi de foc infioratori cu limbi lungi care varsau flacari si alte murdarii spurcate . Duhoarea era insuportabila . Acesti serpi s-au infasurat imprejurul meu si totodata au aprut de undeva viermi grosi ca degetul, cu cozi care se terminau in ace si spini.Acestia mi-au intrat in toate deschizaturile,in urechi, in ochi, pe maini, peste tot, si in felul acesta ma chinuiam ,iar eu tipam cu glas de fiara salbatica. Dar acolo nu exista nimeni care sa ma ajute sau sa-i fie mila de mine. Am vazut acolo o femeie care facuse avort si a inceput sa se roage la Domnul sa aiba mila de ea. Acesta i-a raspuns:
Tu n-ai vrut sa Ma recunosti pe pamant, ti-ai omorat copii in pantece si,mai mult, le spuneai oamenlior: "Nu trebuie sa nasteti copii, copiii sunt de prisos!. "Pentru Mine nu exista lucruri de prisos .Pentru Mine toate au rostul lor".
Catre Mine Domnul a zis:Eu ti-am dat boala ca sa te pocaiesti, dar tu M-ai hulit pana la sfarsitul vietii si na- vrut sa ma cunosti, si de aceea nici Eu nu te cunosc. Precum ai trait pe pamant fara Dumnezeu, vei trai si aici!"
Deodata toate s-au schimbat si eu zburam undeva . Duhoarea s-a pierdut,a pierit si durearea ingrozitoare si, pe neateptate am vazut biserica din locurile mele natale. Usile s-au deschis si a iesit preotul imbracat in vesminte albe. Statea cu capulplceta si o voce m-a intrebat:
- Cine este acesta?
- Preotul nostru.
- Tu ziceai ca e pomanagiu dar el epastor adevarat. Afla ca chiar daca este mic in grad, preot obisnuit, Maslujeste pe Mine . si mai afla si alt lucru: daca acesta nu-ti va citi rugaciunea de spovedanie, Eu nu te voi ierta.!
Atunci am inceput sa ma rog :
- Doamne intoarce-ma pe pamant am un copil mic .
Domnul a raspuns:
- Stiu ca ai un fiu si imi pare rau pentru el.
- Imi pare rau pentru el, am repetat eu.
Atunci acela a raspuns:
- Mie imi pare rau pentru voi toti, de trei ori imi pare rau. De la toti astept sa va treziti din somnul pcatului sa va pocaiti si sa va reveniti.
Aici a aparut Maica lui Dumnezeu , pe care mai devreme am numit-o "femeie" , si am indraznit sa o intreb:
- Aici la voi exista rai?
Drept raspuns, dupa aceste vorbe m-am aflat iar in iad. Acum era mai rau ca prima data. Diavolii alergau in jurul meu si imi aratau pacatele strigand:
"Tu ne-ai slujit noua cat ai fost pe pamant".Au inceput sa-mi citeasca pacatele: toate erau scrise cu litere mari si am simtit o frica groaznica. Din gura le ieseau limbi de foc.Diavolii ma loveau in cap. Cadeau peste mine si ma ardeau cu limbi de foc. In jurulmeu se auzea jale mare si plansetele multor oameni.
Cand focul s-a intetit, vedeam totul in jur . Sufletele aveau chipuri infioratoare:erau schilodite cu gaturile intinse si ochii scosi: ma intrebau daca sunt "tovarasa" a lor [ pare ca erau comuniste] si daca voi trai impreuna cu ele ." La fel ca tine am facut si noi, ziceau, cand eram pe pamant, nu am vrut sa-L cunoastem pe Dumnezeu . Il huleam si savarseam toate relele pacatuiam si eram mandre si nu nea-m pocait niciodata. Cei care au pacatuit, dar mai tarziu s-au pocait, au mersla biserica, s-au rugat la Dumnezeu i-au miluit pe saraci si i-au ajutat pe cei ce se gaseau in nevoi sunt acolo sus".
[adica in rai cuvant pe care cei de aici nici nu vroiau sa-l rosteasca]
Eu m-am infricosat rau de aceste cuvinte si mi se parea ca ma aflu aici in iad de o viata intreaga, iar acestea imi spuneau ca voi trai impreuna cu ei o vesnicie.
Dupa aceea a aparut din nou Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu si s-a facut lumina .Diavolii au luat-o la fuga si sufletele care se chinuiau in iad au inceput sa strige si sa implore mila :
" Imparateasa Cereasca nu ne lasa aici "; sau ziceau: Ardem , Nascatoare de dumnezeu si nu exista picatura de apa"
Ea plangea si spunea printre lacrimi :
Cat ati trait pe pamant n-ati vrut sa ma cunoasteti si nu v-ati pocait de pacate inaintea Fiului meu si Dumnezeului vostru, si eu acum nu va pot ajuta,nu pot trece peste voia Fiului meu si Acela nu poate calca voia Tatalui Sau. Ii ajut doarpe aceia pentru care se roaga rudele lor si Sfanta Biserica".
Apoi noi am inceput sa urcam, si de jos se auzeau tipete puternice:" Nascatoare de Dumnezeu,nu ne lasa!"
S-a facut iarasi intuneric si eu ma flam pe aceeasi lespede. Incrucisandu-si mainile la piept Maica domnului, si-a inaltat privirea catre cer si a inceput sa se roage zicand:
"Ce sa fac cu aceasta femeie, unde sa o asez?" O voce a raspuns :
" Intoarce-o pe pamant prin parl ei!"

va urma doarece nu am avut posibilitatea sa termin tot textul
urmeaza partea cea mai importanta cand femeia invie si este vindecata complet de cancer

Atunci Preacurata Fecioara a plecat in tacere si i s-a deschis o usa dar eu nu vedeam nimic in spatele usii. dupa aceea s-a intors tinand in maini parul meu si de undeva au aparut 12 trasuri fara roti; se miscau incet si eu le urmam. Preasfanta Nascatoare de dumnezeu mi-a dat parul meu, dar eu nu am priceput ca m-a atins . Am auzit-o doar spunand ca a doisprezecea trasura nu are podea. Mi-erea frica sa stau in ea dar Maica domnului m-a impins si m-a trimis pe pamant.
Dupa toate acestea mi-am revenit si stateam constienta si priveam.Erea ora unu si jumatate dupa amiaza. Dupa lumina aceea toate mi se pareau urate pe pamant.Atunci i-am zis sufletului meu: "intra in trup!". Imediat m-am aflat din nou la spital si mergeam spre congelatorul unde se pastreaza cadavrele .Acesta era inchis, dar eu am intrat inauntru fara nici o piedica si am vazut trupul meu mort. Capul imi era putin intr-o parte, iar mijlocul imi era prest de alte cadavre.Indata ce sufletul mi-a intrat in trup am simtit frig puternic.In clipa aceea au bagat inauntru trupul mort al unui om si,cand au aprins lumina m-au vazut ghemuita, pe cand ei de obicei aseaza cadavrele cu fata in sus.Vazandu-ma asa infirmierii s-au inspaimantat si de frica s-au imprastiat.S-au intors cu doi medici care au ordonat imediat sa mi se incalzeasca creierul.Pe tot trupul meu existau 8 taieturi[facusera practica pe trupul meu] , trei pe piept si restul pe burta.Dupa doua ore de la incalzirea capului am deschis ochii, dar abia dupa 12 zile am putut vorbi.
A doisprezecea zi dimineata mi-au adus micul dejun, paine prajita cu unt si cafea, dar nu am vrut sa mananc si le-am spus acest lucru [era zi de post].Infirmierii au plecat iarasi si toti cei din spital au inceput sa-mi dea atentie.Au venit medicii si m-au intrebat de ce nu vreau sa mananc.Le-am raspuns:"Stati sa va spun ce a vazut sufletul meu, Cine nu posteste in zilele de post va manca bucate imputite si scarboase.De aceea nu voi manca astazi si in nici un post nu voi manca de dulce".
Mediciii de uimire cand se inroseau cand paleau, iar pacientii ma ascultau cu atentie. Mai tarziu s-au adunat multi medici si eu le-am spus ca nu ma mai doare nimic.
Atunci a inceput sa vina la mine multa lume si eu le povesteamce am vazut si le aratam ranile.Politia s-a apucat sa-i izgoneasca si pe mine m-au mutat in alt spital.M-am insanatosit complet si i-am rugat pe medici sa-mi vindece cat mai repede taieturile pe care mi le-au facut in timpul prcaticii.Atunci m-au asezat din nou pe masa de operatie si cand medicii mi-au deschis burta, au zis:
- De ce au operat un om complet sanatos?
Eu i-am intrebat:
- De ce boala sufar?
Ei mi-au raspuns:
- Intestinele si stomacul sunt curate ca ale unui copil.
Au venit si medicii care ma-u operat prima data si cand s-au apropiat au spus:
- Unde este boala ei?Maruntaiele ii erau toate distruse si mancate de cancer si acum e complet sanatoasa.
Le-am raspuns:
- Dumnezeu si-a aratat mila Lui catre mine pacatoasa, ca sa mai traiesc si sa marturisesc si celorlalti ce am vazut si ce mi s-a intamplat. Acest dumnezeu a luat tot ce a fost stricat in mine si mi-a redat sanatatea; voi spune asta la toti pana voi muri.


urmeaza partea a treia mai este un fragment

Da,am citit aceasta intamplate si e intarita ,cel putin cu binecuvantarea episcopului Andrei de Alba,aparuta in nr 1 din Revista Sf apostol Andrei.E greu de inteles asa ceva,cu mintea noasta ingusta,multumim,Laurentiu,multumim!

Foarte frumoase povestioarele,m-au miscat pina la lacrimi. Le-am citit la serviciu si pur si simplu mi-au dat o liniste sufleteasca aparte. Laurentiu felicitari !

M-am gandit ca aceasta poveste reala si mai aproape de zilele noastre poate fi de folos si unora care mai citesc pe forumul asta.
Dar totusi nu am terminat-o in continuare urmeaza:

Apoi i-am zis medicului:
-Ati vazut ca v-ati inselat?
-Nimic nu era sanatos in tinem, a raspuns el.
-Ce credeti acum? l-am intrebat eu.
-Te-a renascut Atotputernicul.
Atunci i-am zis:
-Daca credeti in Acesta, faceti-va cruce si mergeti la biserica!
Medicul s-a inrosit caci era evreu.Am adugat:
-Faceti-va placut lui Dumnezeu!
Dupa aceea am iesit din spital si l-am chemat pe preotul pe care mai inainte il batjocoream si il necajeam, numindu-l pomanagiu. I-am povestit tot ce mi s-a intamplat si m-am spovedit si m-am impartasit cu sfintele Taine ale lui Hristos.L-am chemat sa-mi binecuvinteze casa, pentru ca pana atunci in ea impartise pacatul, desfraul, betia si batjocura.
In ziua de astazi, eu, pacatoasa Claudia, in varsta de 40 de ani, cu ajutorul lui Dumnezeu si al Imparatesei Ceresti, traiesc crestineste. Merg regulat la biserica si domnul ma sprijina. Ma viziteaza oameni din toate colturile lumii si eu le povestesc tuturor cate mi s-au petrecut, cate am vazut si cate am auzit.Cu ajutorul lui Dumnezeu ii primesc pe toti, le povestesc la toti cum eram inainte, ce mi s-a intamplat si din ce cauza sunt acum credincioasa.
Slavit sa fie Dumnezeul nostru! Ii povatuiesc pe toti sa aiba grija cum traiesc, pentru ca exista cu adevarat alta lume si alta viata, iar fiecare va da socoteala pentru lucrarile lui pamantesti si dupa masura acestora va avea rasplata sau pedeapsa dreapta si vesnica.
Sa traiti cu totii crestineste si sa va faceti placuti lui Dumnezeu. Amin.

Chiar este un caz interesant, chiar femeia in cauza este romanca? Ar fi un adevarat eveniment daca ar fi adevarat ce sa scris in articol, dar ma tot gandesc ca acea femeie a inviat si dupa cum bine stiu ca un om dupa ce moare numai poate invia decat la Judecata de Apoi, imi da de gandit ca poate femeia respectiva nu a murit la propriu, ci doar o moarte clinica probabil, dar totusi nici sigur nu sunt de asta. Oare sa fi inviat?

Stefan exista multe cazuri de acest gen, de exemplu cel al unei femei care avusese o viata curata dar nu marturisise pacatul avortului la spovedanie. Dupa ce a murit sfintii ingeri (cel pazitor + cel de intimpinare trimis de Domnul pentru a insoti sufletul la trecerea prin vami) au hotarat sa o invie pentru a-si marturisi pacatul, astfel ca la slujba de inmormantare cand se pregatea coborarea sicriului in mormant, se aud batai in capacul sicriului, la deschidere, surpriza..

..si mai sunt.., mai revin cu un post pe masura ce imi amintesc.. :)

tin sa spun ca de cazul de care ai spus nu am auzit niciodata! De ce nu a fost dat la stiri asa ceva? wow, chiar as fi socat sa aflu ca asa ceva chiar s-a intimplat!!! Tu cum te-ai simti daca te-ai trezi din nou in sicriu? Banuiesc ca Dumnezeu a inviat acea femeie pentru ca, in afara de acel avort, ea a vusese o viata curata, ca de altfel nu era vrednica de asa o "intoarcere" printre cei vii! Daca mai stii cazuri asemanatoare, sa mai postezi aici ca vreau sa mai aflu cate ceva.

Stefan, un bun exemplu ar fi cazul parintelui Savatie Bastovoi. El provine dintr-o familie de atei, ba era deseori luat la lectiile de propaganda ateista, pe care le tinea tatal sau. Scria in cartea "Dragostea care ne sminteste", ca el este unul dintre nefericitii care nu L-au cunoscut pe Dumnezeu prin credinta si ca mare a fost necredinta lui de vreme ce Dumnezeu nu a trimis la el un om, ci i s-a aratat Insusi Hristos atunci cand s-a inecat in propria voma, cand se afla, la 17 ani, in coma alcoolica.
Iti citez cate ceva:
" M-AI INTREABAT DE CE NU AM ALES MOARTEA, ca moartea ne duce in rai. Eu am simtit cu narile mele mirosurile acelea, nestiind ce sint, pentru ca eu nici macar nu citisem vreodata < bazaconii > despre viata viitoare. Insa de la o vreme eu mi-am dat seama ca astefl de mirosuri pot fi numai in rai si m-am zbatut sa ma intorc, pentru ca mi-am adus aminte de parintii si prietenii mei ca ei nu cred in Dumnezeu si vor suferi din cauza mortii mele. Eu nu am fost in rai, acela era numai un inceput, nici nu stiu cum se cheama, cred ca nu se cheama nicidecum, eu nu am vazut nimic, ci numai am simtit mirosurile si ca cerul s-a despartit in doua, dar acesta inca nu e raiul. Dar aceea ce am simtit eu in trupul meu si in sufletul meu ( desi eram in vazduh, simteam si cu trupul, ma simteam intreg, integru )e destul sa vrei sa petreci vesnic in acea stare. Eu am simtit acestea dupa mai multe ore de agonie, cand de acum eram rece si teapan ca lemnul. Si vreau sa-ti spun ca nu este lucru mai ingrozitor decat moartea - moartea este locul in care in afara de spanima nu mai exista nimic, nimic si durerea sfasietoare ca totul s-a terminat atat de repede. Cand au aparut mirosurile eu m-am miscat si am inceput sa vorbesc, sa-i intreb pe ceilalti daca simt cat de frumos miroase. Bineinteles ca nimeni nu simtea nimic. Pe urma, cerurile s-au curbat in fata ochilor mei, caci stateam culcat pe spate, s-au facut ca o cupola batuta cu stele in varful careia era o deschizatura nu mare prin care se vedea un alt cer, numai ca dincolo nu era noapte, ci amiaza. Din aceasta cupola, la care eu ma uitam ca un copil prost, asteptand ce va urma, m-a izbit o coloana de lumina care m-a inficosat foarte tare, incat eu, pentru prima data in viata mea, am inceput sa-mi fac semnul crucii, dar nu stiam ce sa zic, pentru ca nu ma rugasem niciodata, nici macar in agonie nu m-am rugat, ca nu stiam cui sa ma rog, pentru mine Dumnezeu nu putea sa existe nici macar ipotetic. Eu am ramas sa zac in acea coloanade lumina ca la fundul unei fantani. Lumina aceea este alba stralucitoare, dar nu arde ochii ca cea a soarelui si simti ca poti vorbi cu ea, pentru ca este vie. Eu ma uitam la aceasta lumina cu ochii mei fizici si toate cate le-am vazut le-am vazut nu in vis, ci aevea, caci eram treaz si vorbeam cu voce tare, incat si ceilalti auzeau ci ziceam si pot sa marturiseasca. Eu niciodata pana atunci si nici dupa aceea nu m-am simtit mai mic si mai dispus sa primesc orice mi s-ar intampla. Atunci in cupola a aparut Hristos si eu am vazut ca lumina aceea izvora din El si din clipa aceea eu nu m-am mai temut.
M-AI INTREBAT DE UNDE STIU CE ERA HRISTOS. Nu stiu, dar cand L-am vazut n-am zis altceva decat: < Hristos ... inseamna ca e adevarat ce zic babele, ca atunci cand murim Hristos ne intampina si ne duce la Tatal>. Aceste cuvinte eu le-am spus atunci tatalui meu, desi el nu era acolo, le-am spus trecutului meu de copil caruia i s-a bagat de mic in cap ca religia au inventat-o babele. Ei, din clipa aceea eu am inceput sa vorbesc lucruri fara noima si poate ca de aceea inteleg ce a vrut sa spuna parintele Sofronie Saharov atunci cand a zis ca cu Dumnezeu nu trebuie sa fim politicosi. Omul cand il vede pe Dumnezeu, nu mai alege cuvintele, repeta ce-i vine la gura. Vederea aceea este cel mai fericit si mai frumos lucru care i se poate intampla omului. Hristos este atat de bun, atat de puternic, si niciodata atat de <al tau>, incat te bucuri si te rusinezi in acelasi timp, te bucuri pentru ceea ce vezi si te rusinezi pentru ceea ce esti, cu toate ca as spune <ceea ce ai fost o data>, dar bucuria e mai mare decat rusinea. Atunci nu poti decat sa-ti ceri iertare si vrei sa-L lauzi pe Hristos, dar pentru ca eu nu stiam nici formulele <slava Tie> sau <fii binecuvantat>, eu ma bucuram pur si simplu. Dumnezeu este atat de apropiat omului, atat de <al meu>, incat simti ca poti sa-i spui orice.
[ ...... ]
Ceea ce-mi venea atunci la gura a fost " Lasa-ma sa termin de scris <poeziile> si mai mult n-am nevoie de nimic pe lumea asta". Asa a si fost, ca am ajuns calugar si n-am nimic pe lumea asta. Prin <poezii> eu intelegeam sa zic adevarul, ca eu atunci eram copilandru si aveam scrise vreo 10 poezii care erau foarte slabe. Ceilalti auzeau ce vorbesc eu si se prapadeau de ras ca si Luca a ras de Petru zicand ca nu stia ce zice. Eu cred ca Petru stia ce zice, dar n-a gasit alte cuvinte atunci. Asa am schimbat eu raiul pe <poezii>, nestiind ca pentru rai oamenii se ostenesc asa de mult si pe care nu se stie daca il voi dobandi pana la urma. Am schimbat raiul pe ocazia de a povesti oamenilor ca Dumnezeu este si ca El este bun.
[ ...... ]
Asa au mai trecut 5 ani, ani in care mi se intampla ca uneori la betie sa ma cert si sa zic ca Dumnezeu este, ca eu L-am vazut, asadar popii sunt niste oameni de nimic, aducti-mi un popa care a vazut pe Dumnezeu! Sunt 10 ani in care eu m-am convins aproape ireversibil ca om pe om nu poate convinge. Uneori se intampla ca cineva sa inceapa vorba despre Dumnezeu si sa zica cine L-a vazut? S-a intors cineva sa ne spuna ce a vazut? Si atunci ii spuneam: < Dar daca ai vedea pe cineva sculat din morti, ai crede? >. <Nimeni nu s-a sculat din morti>, ziceau intotdeauna. <Eu am murit si am inviat - le ziceam, fara sa astept sa ma creada- , insa aceasta nu-ti este tie de niciun folos, pana nu vei muri si tu. Fara indoiala vei muri intr-o zi>
Prietene, a avut dreptate Hristos cand a zis ca de va invia cineva din morti, tot nu-l vor crede. Si stii dece ? Pentru ca taina intalnirii cu Dumnezeu este o taina personala, fiecare om trebuie sa iasa singur la aceasta intalnire. S-a zadarnicit ramanerea mea pe pamant, dar eu ma bucur ca lucrurile stau anume asa, ca lui Dumnezeu ii place sa iasa singur in intampinarea omului. Tu ai iesit cu sinceritate in intampinarea mea si eu am iesit cu sinceritate in intampinarea ta. Eu n-am putut sa raspund altfel la intrebarile tale , eu n-am putut sa-ti dau jumatati, pentru ca inima ta este zbuciumata si insetata de adevar. Si acesta este un semn al dragostei mele pentru tine, ca inca n-am scris nimanui despre aceasta. Dar asta nu este tot . Tu ai intalnit un om care L-a intalnit pe Dumnezeu, dar inca nu L-ai intalnit pe Dumnezeu. Pe Dumnezeu Il vei intalni numai iesind singur in intampinarea Lui, apropie-te de Dumnezeu si El se va apropia de tine. "

Mai sunt o gramada de astfel de intamplari. Cand mai gasesc si imi fac si timp, mai scriu cateva relatari :)
Doamne ajuta !

Multumesc Adina pentru fragmentul citat, intradevar, unii oameni chiar vad, dar nu sunt crezuti din pricina neputintei noastre, dar eu il cred pe acest parinte, ceva ma face sa cred ca e adevarat ce s-a intimplat cu el.

Atentie mare fratilor!Unii crestini Îl văd sau Îl visează pe Hristos,li se strecoară pe furis,(mai bine zis pe nesimtite) vicleana mândrie si ajung de se"pocaiesc".Cu alte cuvinte se muta la fratii nostri sectari.Cu maaaaare smerenie si cu atentie trebuiesc astfel de aratari povestite.Caci într-adevăr,Hristos nu vine pentru cei drepti,ci pentru cei pacatosi.Interesant ne trece Mântuitorul uneori cu pace din extrema pierzarii in extrema Sa(imi permit sper fara sa gresesc sa îi spun extrema Sa),cum doar El stie.Întâmplarea cu părintele Bastovoi e atât de interesanta si frumoasa,ca mi-ar placea sa fie adevarata.

Este ceva ce nu se potriveste, Laurentiu, in cazul femeii care era bolnava de cancer. Zice ca facusera practica medicii pe trupul ei. De obicei, cand moare cineva in spital, se face autopsie pt a se stabili caza mortii. Dar se face dupa 24 ore si doar cand medicii sunt siguri ca a murit! In niciun caz nu este dus trupul pt practica! Nu e asta procedura. La autopsie, exista o ordine, un mod de a se taia. Si dupa autopsie nu mai are cum sa se trezeasca nimeni,intelegi ce zic?
E posibil sa fi fost moarte clinica, nu contest. Poate femeia nu a inteles chiar tot ce i s-a intamplat.
Vindecare de cancer? Asa repede, ca si cum n-ar fi fost? Medicii zic ca a fost diagnosticul de cancer gresit in aceste cazuri. (nu zic ca nu exista vindecare de cancer, dar nu in felul prezentat).

Lidia,cu tot respectu,om fi multi crestini ortodocsi pe aicea,da cu cuvintele tale reusesti a sminti o gramada.Pân la urmă,ai vrea să ne demonstrezi că Domnul nostru Iisus Hristos a avut moarte clinica.De zdrobit portile iadului nici nu mai vorbim,ca asa ceva ar fi imposibil(aceasta oamenii de stiinta atei o iau de-a dreptul basm).Bine spunea un preot la o predica in legatura cu greseala multora dintre medici care socotesc doar trupul,sufletul o fi fiind si el ceva,dar fara importanta,dizolvabil,sau alte inventii ce duc pe cei slabi in credinta la sminteala.

Oricum,se pare ca toate organele si intestinele femeii i-au fost scoase,fiind toate putrede si aruncate,ce sanse avea acea femeie dpv stiintific sa-si mai revina la viata?

Cancerul in ultimul stadiu, daca se incearca totusi a fi operat, dupa ce se constata ca nu se mai poate face nimic spre ameliorare macar, nu este taiat. Se lasa pe loc, eventual se face o comunicare a stomacului cu vreo alta parte neafectata de intestin. Nicio sansa sa fie aruncate intestinele. Poate ceva puroi!
Cele scrise de mine nu contesta cu nimic moartea si invierea Domnului nostru Iisus Hristos! Nici minunile pe care le-a facut cat timp a fost cu noi pe Pamant.
Femeia a facut niste afirmatii greu de crezut, chiar imposibile: de exemplu: trupul i-a fost dus din sala de operatie in laborator sa se faca practica pe el. Cum sa mai cred restul povestirii?
Au fost cateva minuni de inviere din morti scrise in Biblie, dar asa, de numarat pe degete.
Ma bucur pentru intoarcerea femeii spre credinta, pilda e buna pentru a ne reaminti si noua de viata de dincolo. Dar ma indoiesc de existenta ei in realitate.

Ce nu e la om cu putinta este la Dzeu

Doamne ajuta!

..zise el:rolleyes:
(am citit printre randuri..)

Oricum in cartea Sf Serafim Rose "Sufletul dupa moarte" sunt precizate multe astfel de intamplari.

..care este on-line

Dragii mei multe sunt tainele care se petrec in astfel de cazuri. cand am suferit prima intreventie pe coloana, mi-au gresit anestezia si am "murit". Deci se poate..dar de obicei Nu se vorbeste despre asemena experiente din smerenie, din ascultare fata de duhovnic. Cei care indranzesc sa vb. fara binecuvantarea duhovnicului, de cele mai mul;te ori cad in tot felul de ispite, in amagiri dracesti, in inselaciuni. Fereti-va de astfel de povesti spune peste tot! Imi spunea un bun parinte, jenica Nu spune tot ce stii, Nu crede tot ce auzi! Hai sa avem putin discernamat, ca sfintii Nu au vb despre ale lor, decat dupa moarte:D Sa lasam ca si marturie faptele naostre buna, nu "dovezile adevarate".
sa ma ierte cel care a initiat acest topic, nu am vrut sa jignesc pe nimeni.:)

Recitind mesajul meu, am gasit acolo "nitica" mandrie. Sa nu va imaginati ca, cine stie ce viziuni sau trairi spectaculoase am vazut..si duhovnicul ma opreste. Ceea ce am postat mai sus a fost LA GENERAL! :)

Draga mea eu am avut un var la medicina .
DAca vrei sa te faci medic trebuie sa faci practica.
Ei aleg anumite cadavre pe care medicii fac practica .
In special sunt cei de care familiile nu se mai intereseaza pe unii ii baga direct la incinerare oar pe altii ii baga pentru ca stuudentii sa faca practica pe corpul lor.
De exemplu varul meu imi spunea ca erau de ,multa vreme cadavrele si ca sa nu miroase bagau formol inauntru ...dar cum formolul deseori era furat cand intrau studentii la practica erau un miros urat de nuputeai sta.
Multi dintre ei erau boschetarii gasiti morti cu tatuaje pe ai si altele.

Nu stiu ce ai vrut sa spui aici cu "Sfintii nu vorbesc despre ale lor decat dupa moarte".
Aici este vorba despre o femeie foarte pacatoasa dupa cum ea se numeste{nu stiu ce mandrie ai vazut tu] Si care s-a intors la viata din Mila Lui Dumnezeu si pentru ca si ceilalti sa creada in Puterea Lui Dumnezeu si prin aceasta minune toti sa-L Slaveasca pe Dumnezeu care este Atoatecreator si care a pus bazele intregului univers.
DAr dupa cum spuneam lumea cand vorbeste despre Dumnezeu si despre minunile Lui nu realizeaza deespre cine vorbeste, nu realizeaza ca La El toate sunt cu putinta mai pastreaza crestinul ceva din egoismul sau fara sa stie ca astfel Dumnezeul din mintea lui nu este adevaratul Dumnezeu pentru ca nu crede ca Toate Sunt cu putinta la El Caci cea mai deformata fiinta in capul omului este Dumnezeu.
Si fiecare isi imgineaza un Dumnezeu propriu si foarte diferit si strain de ceea ce este cu adevarat Dumnezeu.
Cred ca din cauza impietririi inimii lumea este din ce in ce mai sceptica si cauta sa puna tot felul de sminteli si nu accepta ceea ce este peste puterea lor de intelegere.

Si noi ce trebuie sa invatam din povestioara?
Ca tot tragem cat putem pentru a ne rezolva problemele in viata asta, ca pe urma, nu se stie. Invierile astea sunt asa rare, ca eu nu m-as baza pe ele.
Auzisem de o povestire, ca o femeie avea un singur mare pacat nemarturisit si se ruga Maicii Domnului sa mijloceasca pentru iertare; dupa ce a murit, a fost inviata prin minune ca sa-l marturiseasca preotului. (aviz neoprotestantilor!)
Varul tau medic ti-a povestit ca a mai inviat cineva dupa autopsie? Sau de vreo tumora disparuta complet ca si cum n-ar fi fost, fara tratament, dupa ce a fost confirmata chirurgical?
Minune este transformarea pe care o face Dumnezeu cu sufletul omului. Minune e ce se petrece cu fiecare din noi cand ne apropiem de Dumnezeu.
Sa nu spui ca a fi credincios inseamna sa cred tot, ca mi-aduci aminte de sectanti!!Mai bine suflet impietrit.

Draga intamplari adevarate sunt multe sunt detule invieri ale mortilor de cu ajutorul fintilor. NUmai ca nu sunt atat de mediatizate ca telenovelele.
Probabil ca tu nu ai citit mnunile Maici Domnului [cea amintita de tine este o minune a Maicii Domnului si nu este o inventie a neoprotestantilor]
Nu ai ciitt Viata sau minunile Sfantului KuKsa de Odessa sunt atatea minuni chiar si in zilele noastre .
Este adevarat in ziua de astazi nu mai sunt asa de multe cum erau inainte[ata din cauza ca s-a inmultit necredinta intre noi dar totusi unt destule.
Citeste minunile Sfantului Ioan Maximovici ale Cuvioului Lavrentie al Cernigovului i multi altii .
Cred ca necredinta s-a inmultit din ce in ce mai mult si atunci ma intreb eu cum vreti ca Dumnezeu sa faca minuni cu noi necredinciosii Pentru ca Dumnezeu sa faca minuni este nevoie de credinta caci El a zis :
"De poti crede, toate sunt cu putintă celui ce crede." (Marcu 9,23),
Trebuie sa lepadam impietrirea inimii noastre altfel vom auzi si noi ca oarecand cei din vremea intruparii Mantuitorului:

Căci de s-ar fi făcut în Sodoma minunile ce s-au făcut în tine, ar fi rămas până astăzi. [ Mat.11:23]

O, neam necredincios, până când voi fi cu voi, până când vă voi suferi pe voi?! (Marcu IX, 19)

Laurentiu, mes. meu se referea doar la postarea mea:)
Am recitit si ma gandeam, ca nu cumva sa interpretati ca cine stie ce taine am vazut eu din lumea de dincolo. Scuze daca nu stiu intodeauna sa ma fac inteleasa.
Cat despre sfiintii nu vb decat dupa moarte, iti voi povesti un caz. La mine in Focsani este o femeie care a fost tamaduita in chip miraculos. Dar..a inceput sa povesteasca peste tot!! Ba mai mult, crede ca are puteri la randul ei sa vindece. De aceea iti spuneam ca in asemnea cazuri vin mari ispite si cazi usor..trebuie multa smerenie si discernamat. Nu ma refeream la cazul tau ci vb. din punctul meu de vedere care nu e musai sa fie si bun:)
Doamne ajuta!

Citat Veilur:"tin sa spun ca de cazul de care ai spus nu am auzit niciodata! De ce nu a fost dat la stiri asa ceva? wow, chiar as fi socat sa aflu ca asa ceva chiar s-a intimplat!!! Tu cum te-ai simti daca te-ai trezi din nou in sicriu? Banuiesc ca Dumnezeu a inviat acea femeie pentru ca, in afara de acel avort, ea a vusese o viata curata, ca de altfel nu era vrednica de asa o "intoarcere" printre cei vii! Daca mai stii cazuri asemanatoare, sa mai postezi aici ca vreau sa mai aflu cate ceva. "

E scrisa in cartea "povestoare duhovnicesti " de par.Ioanichie Balan ,sf.man.Sihastria

Am citit minunile Maicii Domnului. Nu mai stiam unde am citit minunea de care am amintit. Dar nu am afirmat ca ar fi inventia protestantilor. Am vrut sa spun ca e mai credibila decat cea de care ai amintit tu! Iar avizul era catre cei care cred ca nu au nevoie de preot ca sa le ierte Dumnezeu pacatele. Macar nu-mi pune in gura vorbe pe care nu le-am zis!

Dragii mei, imi cer iertare inca de la inceput pentru interventie, si as vrea sa fac niste mentiuni.
1. In primul rand, nu este real ceea ce apare la stiri in mod obligatoriu. Deci sa nu se mire careva ca nu a vazut povestea acestei femei la tv.
2. Dumnezeu stie si este singurul in drept sa decida pe cine invredniceste de darul invierii din morti, fie el drept, fie pacatos!Eu consider ca Domnul nu trebuie sa dea explicatii cuiva, daca alege un pacatos dintre noi toti pentru a ne oferi celorlalti o sansa de a lua aminte la pacatele noastre! Mai stie cineva pilda slabanogului si ce a raspuns Domnul apostolilor cand l-au intrebat ale cui pacate le ispaseste acela? Mantuitorul nostru a spus asa: el nu ispaseste nici pacatele sale nici pe ale parintilor sai, ci s-a intamplat lui asa din voia lui Dumnezeu, ca sa fie pilda de smerenie si invatatura celorlalti. Asa si acum, din aceasta povestioara noi trebuie sa culegem ceea ce este bun. Precum spunea Sf. Grigorie Teologul, trebuie sa culegem trandafirul si sa ne ferim de spini, pe ei sa-i aruncam inainte sa fim vatamati!
Am citit cu multa vreme in urma aceasta istorioara intr-o carte pe care o am, poate si mie mi s-a parut exagerata descrierea, insa am considerat ca este important mesajul pe care crestina aia il transmite, si mai cu seama faptul ca nimeni nu a vazut cu ochisorii lui care sunt chinurile iadului, ca sa stie ce-l paste dupa moarte! Esential era din punctul meu de vedere, sa ne vedem pacatosenia prin ochii celei care nu se deosebea poate cu mult de orice suflet contemporan noua, sa vedem cu durere ce ne asteapta dupa aceasta viata petrecuta in placeri si desertaciuni, si cum sta Domnul si asteapta plin de rabdare, iubirea noastra, a celor pentru care din IUBIRE a acceptat moarte pe cruce, cum ne rabda El pe noi cei murdari de pacate, care poate nici nu-L mai cunoastem, poate ne intrebam adeseori: oare ce vrea si Dumnezeu de la noi amaratii, ca ne tot striga preotii ca vom mosteni iadul, oare nu-i viata asta suficient de grea?
Cred ca sunteti poate socati de afirmatiile mele, insa este adevarat ca de multe ori, multi dintre noi ne plangem de mila si nu realizam cata binecuvantare ne-a dat Bunul in viata aceasta cand totul este asa usor de dobandit...nu trebuie sa ne riscam viata pentru hrana cum era in timpuri stravechi, e liniste cat de cat pentru crestini, avem inca sansa de a ne mantui, insa uitam un lucru: SFARSITUL ESTE APROAPE! Asa cum spune Apocalipsa, va veni vremea, si acum este...
Ma iertati fratilor, dar haideti sa ne ingrijim de lucrul cel nemuritor, de suflet, cata vreme Domnul este bun si milostiv si ne mai ingaduie noua...
Haideti sa luam din fiecare pilda duhovniceasca ceea ce este bun si folositor pentru mantuirea noastra! Sa nu ne mai pierdem vremea, verificand daca este posibil fiziologic vorbind ca femeia din poveste sa fi inviat din morti, pentru ca spun voua: LA DUMNEZEU NIMIC NU ESTE CU NEPUTINTA! Cititi Patericul si pastrati in inimile fratiilor voastre tot folosul din vietile pline de ispitiri ale celor sfinti!
Domnul sa va daruiasca binecuvantare cereasca!

Daca nu ai citit minunile Sfantului Necatarie te-as sfatui sa le citesti.
Acest mare vindecator de cancer si de tumori.
Citeste si vei vedea ca Sf.Nectarie a vindecat diferite tumori unele disparand si lasand medicii fara nici o explicatie.
Sunt cazuri nu numai din Grecia ci si de la noi din tara.
Dar pentru asa ceva trebuie sa ai credinta.

Rectific: Sfantul Nectarie

Si scuze Z.Lidia pentru greseala cu neoprotestantii din graba s-a intamplat.
Si lui Jenica cer scuze .

Lidia, din scrierile Sfintilor Parinti insuflati de Sfantul Duh am aflat ca chiar si Sf Evanghelie este saraca in minuni savarsite de Domnul nostru Iisus Hristos dar si de Sf. Apostoli, tocmai pentru ca aceste minuni au fost atat de multe incat nu puteau fi redate toate. Dar ce este imposibil de facut pentru om la Dumnezeu se poate. Si apropo de un alt mesaj de-ale tale in care spui ca minunea este transformarea pe care o face Dumnezeu cu sufletul omului...omul este foarte pacatos incat nu vede decat cele de pe pamant, asa incat Dumnezeu face minuni vizibile ca sa le putem vedea in pacatosenia noastra. Minunile sufletesti nici nu cred ca pot fi spuse in cuvinte. Sunt coplesitare. Doamne ajuta.
PS: Nu mai fi Toma necredinciosul.:)

Laurentiu!se pare ca jenica are dreptate in legatura cu sfintii parinti,ca numai dupa moartea lor e bine sa ne luam dupa dansii in cele ce ne lasa scris,direct sau indirect.Pentru ca e clar ca in viata asta se poate gresi oricat de evlavios e omul,cel mai graitor exemplu e cel al sfantului apostol Petru (acum).Atunci cat era in viata Însusi Domnul si Mântuitorul nostru l-a numit "satano",si culmea nu avea de gand sa faca vreun rau ci chiar bine,Însui Dumnezeului nostru,nu?

Mantuitorul nu i s-a adresat lui Petru ci i s-a adresat direct satanei.
Vezi oamenii fac orice ca sa-si salveze viata asta vremelnica.
Pentru ei este o tradegie sa moara.
DAr pentru sfinti este o bucurie ei de abia asteapta sa treaca in caealalta viata unde nu este nici intristare nici suspin..
Iisus i s-a adresat lui Petru in sensul ca Petru sa nu fie o piatra de poticnire
Şi Petru, luându-L la o parte, a început să-L dojenească, zicându-I: Fie-Ţi milă de Tine să nu Ţi se întâmple Ţie aceasta.
23. Iar El, întorcându-se, a zis lui Petru: Mergi înapoia Mea, satano! Sminteală Îmi eşti; că nu cugeţi cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor
El avea o misiune de indeplinit pe pamant ca sa se jertfeasca pentru intreaga lume.

La majoritatea sfintilor se intalneste aceasta dorinta de apleca cat mai repede din aceasta lume.
Nu in sensul ca ar ura pe cineva si pentru ca asteapta sa paraseasca lumea asta plina de desertaciuni si pacat.

.

intimplarea povestita de Laurentiu a avut loc in RUSIA COMUNISTA si Dumnezeu a aratat oamenilor prin aceasta intimplare ca EL exista ,ca Raiul exista si si oamenii s nu dispere ,sa se intareasca in credinta si sa POSTEASCA. Veti vedea in partea a 3-a ,ca e imp. postul Eu nu am rabdarea lui Laurentiu de a scrie asa de mult!