Hai sa vedem cum ne comportam in timpul Sf Liturghii? ce facem in biserica in alea 2 ore cat stam la slujba? sau ce ar trebui sa facem pt ca sa ne fie de folos mersul la Sf Liturghie, voi ce faceti cand santeti in biserica? suna cam aiurea intrebarea dar sper sa intelegeti sensul! Slava Ta Doamne e de necuprins!!!

1. In biserica trebuie sa ne comportam ca in fata lui Dumnezeu, adica, ca si cum ar fi El Insusi de fata.
2. Ai inceput mai multe topicuri, dar cu putin succes. La acest topic cred ca s-a spus totul. Constiinta fiecaruia sa fie treaza...
Doamne ajuta!

Ceea ce mi se pare mie ca nu s-a spus la acest topic, nu doar cum ar trebui sa ne comportam, ci cum ne comportam in fapt la liturghie. Ce ne impiedica sa ne comportam corect dpdv crestin la liturghie?

Liturghia ne aduce impreuna in jurul Jertfei lui Hristos, adica in jurul Suferintei Sale, dar si al Bucuriei Invierii Sale. Se creeaza astfel o sinaxa, cu cat ne apropiem mai mult de Hristos, cu atat se strange si acest cerc, cu atat mai mult ar trebui sa ne unim noi unii cu altii, sa ne apropiem unii de altii pe masura ce ne apropiem de Hristos.

Mi-e teama ca, din pricina neintelegerii valorii Sfintei Liturghii, mult prea multi aleg sa traiasca evenimentul liturgic in individualism, ceea ce ii impiedica sa traiasca in adevar Liturghia si sa o inteleaga, sa o simta in splendoarea si incarcatura harica pe care o poarta in sine. Tocmai datorita acestui individualism, multi prefera sa mearga la biserica atunci cand este goala sau se roage fara a sesiza existenta comunitatii de oameni impreuna cu care se roaga in timpul slujbelor.

Este sau nu este un individualism in participarea la Sfanta Liturghie?

Liturghia este o sinaxa care afirma si desavarseste calitatile personale ale fiecaruia, fara sa ne impiedice a trai comuniunea.
Relatia dintre individual si comunitar in crestinism (si in special in Liturghie) poate primi analogiile trinitare care se fac intre unitatea de fiinta a lui Dumnezeu Treime si diversitatea si particularitatea Persoanelor. De fapt, si Biserica este una in fiinta si multipla in persoane. Ceea ce uneste Persoanele Sfintei Treimi este monarhia Tatalui si dragostea dintre Ele. In Biserica - Monarhia lui Hristos - Capul si dragostea dintre membre/membri.
Totul e simplu dpv teoretic.
Practica nu se rezolva pe forum. Pt asta e nevoie de o impartasire mai deasa si mai constienta. Pregatirea nu se exclude...

Eu am intrebat, Prea Cuvioase Parinte, daca exista acest individualism sau nu? Daca este o realitate la nivel practic?

:)Sovidiu, nu e prea "crestin ortodox" ce faci tu.Vorbesti si scrii asa bine romaneste ca sa "servesti lectii" altora?Un pic de smerenie n-ar strica.Doamne ajuta!

Depinde cum il intelegi, cum te afecteaza sau cum te ajuta. Cel putin eu, nu pot face o apreciere generala, pt ca nu inteleg ce inseamna pt fratia ta, "individualism". Ca atare, in Liturghie nu tb sa fie individualism, pt ca asta vine de la "individ". Trebuie insa mult "personalism". Iar despre persoana ne spune multe pr. Staniloae. Citi la el. E mult de spus.

Pe mine ma afecteaza foarte mult. Imi plac foarte mult comunitatile mici, bine inchegate si personalizate, adica cele constituite din persoane care se cunosc foarte bine si se roaga in acelasi Duh.

Ma amestec si eu fara sa am cultura si cunostintele dumneavoastre.
Inclin sa cred ca il inteleg pe Iosif (nu teoretic ca pt asta sint prea limitat ci pactic)
Acum 2-3 ani faceam Liturghia o mina de oameni intr-o biserica catolica (gazduiti) ne cunosteam fiecare pe fiecare ne bucuram sa ne intilnim in biserica si sa FORMAM biserica. Intre timp am construit o biserica cu tot dichisul, turla, clopot, iconostas scluptat, icoane minunate, care se umple duminica de duminica cu credinciosi. Dar noi am incetat pe masura ce se ridica biserica sa mai fim una! Nu mai formam biserica ci doar avem una. Nu stiu cit de mare este folosul eu unul vad si simnt totul ca o pierdere. Nu mai sintem frati, nu ne mai rugam impreuna sau slavim impreuna pe acelasi Dumnezeu. Fiecare o face pentru EL pentru familia LUI iar noi cei din jur nu intram in aceasta categorie. Unul din sfinti (iertatimi mintea care-mi joaca tot mai des feste) spunea ca rugaciunea unuia este o luminare, rugaciunea mai multora este un stilp de foc pina la cer. Noi sintem un cimp de luminari si am incetat de mult sa fim un stilp.:dozingoff:

Perfect adevarat.

Doamne ajuta!
pai in primul rand mergem pt a ne ruga Lui Dumnezeu in casa Sa; ascultand cu mare atentie ceea ce se vorbeste la predica luand cuvintele de invatatura...si incercam sa le aplicam in viata de zi cu zi... ii multumim Lui Dumnezeu pt toate cate ni le ofera si ii cerem sa ne intareasca credinta...

Frumos spus, Marius, despre ce sfant e vorba? daca ti-ai adus aminte.

Eu cred ca totusi faptul ca participam la slujbele bisericii face sa fim si noi o particica a acelui stalp de foc... doar zicem impreuna Crezul, Tatal Nostru, s.a. Poate ca uneori ni se pare ca nu avem trairea suficienta - si poate chiar nu o avem ! -insa cred ca asta este ca apa unui rau care prin curgerea continua si neabatuta pana la urma modeleaza pietrele peste care trece. :)

„Părintele Arsenie” Vol III Pg 68

cum sa ne comportam la liturghie....daca vedem pe fratele ca "doarme" aseaza-i capul pe genunchii tai si odihneste-l. numai asa iti vei mentine si tu pacea, eu judec des tot ce vad in biserica, oameni facand galagie, femeii mai mult sau mai putin imbracate, si pierd dulceata slujbei pt ca ochii mei nu mai vad, nu mai simt slujba ci privesc, vaneaza Motivul de tulburare..dar daca cu rugaciunile voastre voi putea inchide ochiul mintii!!! nu voi mai judeca si nici vedea pricina de sminteala..Doamne miluieste-ne pe toti!!

oare ne folosim de Sf Liturghie daca avem mintea imprastiata? daca sufletul e mort? E de folos, sau trebuie sa asteptam sa avem o anumita stare sufleteasca? ce credeti?

am indraznit sa pun aceste probleme pentru ca adesea spunem, decat sa merg la biserica si mintea sa fie in piata:D..mai bine nu mai merg. Eu consider gresita aceasta mentalitate, dar poate eu sunt cea care greseste. as vrea sa vorbim putin despre starea sufletesca a crestinului la Liturghie. starea sufleteasca!!!! nu comentam, biserica, preotul, corul, tinuta etc....STAREA SUFLETEASCA va rog daca se poate..
cu dragsote frateasca jenica

spune o povestioara ca, un sfant parinte care era inainte vazator, privind din Sf Altar a vazut toti oamneii prezenti la slujba DECAPITATI! plangand ingenucheaza si cere ajutor le Maica Domnului sa il faca sa intelega viziunea sa. Atunci M.D. ii spune ca ei sunt acolo doar cu trupul! mintea lor fiind departe... in timpul Epiclezei parintele se ruga cu lacrimi fierbinti sa ii miluiasca Dzeu pe toti ca tare le era mila de ei. Dupa Sf Jertfa, privind iarasi in biserica doar o batrana avea capul la locul ei. Intrebamd iarasi pe M.D. parintele a inteles ca HARUL se revarsa peste toti cei din biserica dar fiecare primeste dupa credinta lui. sa mergem la liturghie si sa credem ca de ne vom stradui sa ne mentinem mintea in biserica indata ne va ajuta si Harul.

Starea sufleteasca cu care trebuie sa mergem la Sfanta Liturghie este de fapt rezultatul unui indelungat proces de pregatire. De fiecare data trebuie sa mergem altfel. Din pacate, din neputinta omeneasca, starile noastre variaza, urca si coboara. Insa e nevoie de multa pregatire. In primul rand, cred ca cei care au un program zilnic de rugaciune sunt altfel introdusi in bucuria Sfintei Liturghii. Apoi, este important sa ne pregatim si prin citirea Sfintelor Evanghelii inainte de a merge la Sf. Liturghie.

Si cel mai important lucru, sa mergem la Sfanta Liturghie rugandu-ne de fiecare data sa ne daruiasca Dumnezeu inima si minte necesara sa intelegem cele care se petrec acolo, fara sa ne intristam daca ni se pare ca nu simtim cine stie ce. E o crestere incet, incet si se ajunge la sentimentul ca nu putem trai fara Sf. Liturghie. O sa vedem diferenta intre o saptamana in care am mers la Sfanta Liturghie si o saptamana in care nu am mers. Si aceasta diferenta de multe ori o observam fara sa o cautam cu dinadinsul.

Ajungem la o bucurie mare cand mergem la Sf. Liturghie doar pregatindu-ne cu rugaciunea de peste saptamana. E foarte important sa intelegem ca Sfanta Liturghie este o intalnire cu Dumnezeu! Da, fiecare duminica in Biserica Hristos vine sa se intalneasca cu fiecare dintre noi! Si de aceea este o sarbatoare! Daca vom privi Sf. Liturghie asa cum este in adevar o intalnire cu Hristos, atunci si lucrurile in inima noastra stau altfel.

Despre ispitele din timpul Sf Liturghii

Aici lucrurile stau diferit. Unora le fuge gandul mai tot timpul, altora mai putin, altii vorbesc, altii se mai cearta pe alocurea, etc. Sunt neputinte ale oamenilor, sunt ispite, sunt rezultatul neatentiei si al dezinteresului, al ignorantei, al lipsei de cuviinta. Insa noi sa ne rugam ca Dumnezeu sa ne dea darul atentiei in timpul Sf. Liturghii. Sa fim atenti la tot ceea spune parintele si la raspunsurile pe care le da biserica. De asemenea, atunci cand nu putem tine pasul sa spunem rugaciunea lui Iisus.

pai jeny, greu de realizat:) eu nu reusesc sa obtin mult doritul echilibru spiritual. Adesea mintea se imprastie foarte usor in timpul liturghiei. uneori mai cant impreuna cu cei de la strani, alteori imi fixez privirea la o icoana, incercand sa nu mai vad/ aud foiala din biserica. Dar asa cum imi spune la fiecare spovedanie preotul, e bine sa venim oricum, harul coboara si peste cei rai si peste cei buni.

Foarte frumos Iosif si D.C. dar se poate va rog mai multa comunicare la topic??:)
La urma urmei (cred eu)..ca Dzeu nu ne va intreba cum se compoarta fratele, sau cat am citit, cat am indreptat..ci cum am primit Jertfa suprema din Sf Liturghie..sincer ma doare sufeltul candf vad ca NU suntem intresesati de cele esentiale!!
De ce oare? pentru ca stim prea mult? Sau nu ne mai intereseaza?...daca stim sa dam si celor care nu stiu..asa ca astept sa ma ajutati cum pot ajunge sa TRAIESC Liturghia? ajutati-mi sa pun inceput bun.
cu dragsote frateasca jenica

:)Sa ma iertati de pe acum daca smintesc cu ceva

In primul rand cand ne trezim in dimineata Duminicii, sa ne sculam imediat din pat, nicidecum sa mai lenevim, sa ne spalam cu apa rece pe fata :), apoi pana ajungem la Sfanta Biserica sa spunem Doamne Iisuse Hristoase Fiul Lui Dzeu miluieste-ma pe mine pacatosul, gandindu-ne ca ne ducem sa ne intalnim cu Hristos, nu doar conceptual ci chiar sa realizam aceasta, poate chiar sa meditam putin la aceasta, sa ne adancim putin in noi insine, sa uitam ca exista ieri sau maine.

Am intrat in Sf. Biserica, poate multa forfota si agitatie, poate mai caldura, nu ne smintim caci suntem printre fratii nostri si am venit sa ne intalnim si sa-i dam slava Domnului. Incepe Sf. Liturghie, cantam si noi in gand sau cu voce dupa caz, ne rugam deasemenea, incercam sa nu ne smolim fetele in stil fariseic, nici sa ne dam ochii duhovnicesti peste cap :), cum ca cine suntem noi, or ce facem noi, consideram tot ce ni se intampla ca fiind un dar de la Dzeu de care noi suntem nevrednici, apoi intervine starea fiecaruia de spirit, unii cauta pace altii bucurie, mangaiere, rugaciune, trezvie, altii combinatii, altii vor doar sa simta cum stau in bratele lui Dzeu, sa incercam sa fim cat mai atenti si treji, dar cand mintea ne zboara prin alte parti, or cercetam prea insistent pe aproapele nostru sa ne aducem aminte sa nu vorbim de rau (cu gandul), iar cand ne trezim sa urmam cursul firesc al Liturghiei, nicidecum sa ne mahnim pentru ce ni s-a mai intamplat, caci sunt neputinte omenesti, deasemenea important este sa stim ce se intampla in fiecare faza a Sf. Liturghii, pentru aceasta exista pentru downloadat o conferinta - cateheza pe www.misiune-ortodoxa.ro, dar nu-i gasesc link-ul direct

Am vrut sa scriu niste detalii "tehnice" doar, fiecare persoana traieste Sf. Liturghie in felul lui, dupa cum gaseste de cuviinta, sau dupa cum si-a insusit anumite trairi de la persoane mult mai induhovnicite, eu unul incerc sa ajung la biserica chiar daca sunt mai obosit sau altceva, altfel cred ca e inselare, doar acolo ne mai pansam din ranile de peste saptamana.
Acuma sa nu credeti ca eu lenesul :rolleyes: fac mai mult de 10% din ce am scris, nici sa credeti ca tot ce am scris este bine, ci doar sa culegeti daca exista de cules, ceea ce vi se potriveste voua, sau va poate fi de folos

Eu la Sf Liturghie ma uit in carte si urmaresc pe parintele sa -i dau raspunsurile.
Aveam un obicei ma uitam in sala si la usa sa vad cine mai vine si si cum mai vine si asa judecam cu ochii mintii pe toti cum(vorbeau ,cum bojocoresc crucea, dau mina unii cu altii , se intrebau ce mai fac cum o mai duc , femeile in pantaloni sau prea decoltate ,parintele iasa cu sf daruri si ei aprind luminari parca nici nu s-ar intimpla nimic) si asa.
Acum m-am hotarit sa ma intorc cu spatele catre ei cu fata catre masa sfinta si ma uit la gura lui parintele.
Si asa nu mai am ocazia sa judec.Dupa aia ii vad eu dar macar nu i-am judecat in timpul sf liturghii nu stiu daca e bine dar sint multumit.
Doamne iarta pacatosii in frunte cu mine.

Hartford, poate vorbesti cu PArintele sa faca intr-o zi o cateheza, dupa slujba sau candva, zic si eu

Multumesc Cos si Hartford, voi incerca sa tin cont de sfaturile voastre:) Poate cu ajutorul rugaciunilor voastre voi reusi sa fiu mai "prezenta" la Sfanta si Dumnezeiasca Liturghie.
Poate ma va mai milostivi care cu un sfat despre pozita inimii in timpul sfintei slujbe:)

Culmea!In restul zilei mintea mi-e atat de relaxata,dar la Sfanta Liturghie mi-e capul plin de tot felul de ganduri.:(De ce nu pot scapa de acestea?De ce nu ma pot concentra doar asupra slujbei?Doamne ajuta!

Poti urmari slujba daca tii cartea in mina asa cum fac eu.
de la inceput pina la sfirsit ,intra in cor.
Eu asta patesc la rugaciune imi zboara mintea la toate intimplarile din zi .
Ce sa fac cu viata asta stresata nu e usor dar vrajmasul se bucura eu ma rog incontinuare oricum.
Doamne miluieste.

Eu am observat ca daca ma rog mai mult ,imi citesc rugaciunile de dimineata si mai citesc si un acatist ,sunt mult mai prezenta in biserica la SF.LITURGHIE.Dar nu am timp de acatist mereu.
Am mai observat ceva ,daca ma duc nemancata si stau asa pina iau anafura ,mult mai bine sunt atenta la slujba.Iar si aici e o problema ,odata mi-a fost rau ,nu toata lumea poate sa stea asa ,desi ii admir pe aceia care nu maninca nimic.
Eu cred ca daca am avea mai mult timp mintea la Dumnezeu si nu ne-ar mai framinta atata grijile zilei ,am fi mai atenti.Acolo la Heruvic ne atentioneaza sa lasam grija cea lumeasca.

Eu fac asa:intru in biserica,ma furisez intr-un cotlon(pronaos)si fac urmatorul exercitiu de vointa:
- sa nu fiu atenta la oameni,nu privesc pe nimeni
-sa nu aud in stanga si-n dreapta murmur,fosnete,galagie
-sa nu gandesc urat despre nimeni
-sa nu gandesc urat despre preoti,cantareti..
-sa veghez ca gandurile mele nici o secunda sa nu o ia razna..ca altfel s-a terminat,in minte incep tot felul de scenarii,aduceri aminte,judecarea unuia ,a altuia..
Si mai inainte (seara imi fac rugaciunile..nu intotdeauna cum asa vrea)dimineata la fel sau macar Doamne ajuta-ma sa nu ma batjocoreasca necuratul,sa navaleasca asupra mea cu ganduri de tot felul..iarta-ma sunt pacatoasa si nevrednica de mila Ta...ceva de genul asta spun incredintata ca dumnezeu ma va ajuta,din tot sufletul..si El ma ajuta mai intotdeauna.

Mie din contra. Imi place unde este multa lume si cu cat ne cunoastem mai putin cu atat mai bine. :) Probabil dvs. nu stiti cum e la parohiile mici, unde sunt unele doamne mai invarsta care "fac legea", care susotesc, care tin evidenta celor care merg si celor care nu etc.