Problemele legate de barbat si femeie sunt in general delicate.In primul rand adresati-va duhovnicului dvs.deschis si ascultati-l orice v-ar zice intrucat dansul va da seama inaintea lui Dumnezeu.In al doilea rand lansati intrebari scurte si raspundeti scurt dupa parerea dvs.fara a mai aduce in discutie multitudine de citate,canoane,etc.In al treilea rand,cel mai important,aduceti la cunostinta unei PERSOANE AVIZATE concluziile dvs.Un raspuns imediat vi-l ofera constiinta,apoi clerul-de preferinta o persoana cunoscuta in general in care lumea are incredere,si nu in ultimul rand cititi voi insiva scrierile parintilor SFINTI incepand poate cu cei apropiati in timp de secolul nostru.

Atat barbatul cat si femeia nu trebuie sa se atinga de cele sfinte in perioadele specifice genului.Aceasta nu inseamna ca nu au voie sa intre in Sf.Biserica.Randuiala bazata pe Sfanta Scriptura a fost incetatenita de Sf.Parinti nu neaparat tinand cont de randuiala legii vechi ci mai mult pentru a-l face pe om sa-si simta neputinta firii "ingrosate" si pentru a pune o limita intre cele trupesti-materiale si cele duhovnicesti.Omul nu se poate apropia chiar cu toata grosolania sa nesimtitoare de cele pentru care trupul trebuie sa aiba o alta stare-de pace si lucrare a despatimirii si curatiei.Omul fie barbat fie femeie trebuie sa perceapa din prezenta obiectelor sfintite in Sf.Biserica,insasi prezenta reala in chip nevazut a lui Dumnezeu.Starile firesti fiziologice ale barbatului si femeii nu au fost chiar dintru inceput asa.Modul actual de manifestare este cu siguranta o consecinta a caderii si o particularitate expresiva a ei,este o urmare a imbracarii noastre in hainele groase de piele care ne ingreuneaza in anumite situatii intr-atat incat suntem incapabili de perceptia celor duhovnicesti-sigur ca nu intru totul si nu in acelasi mod de catre toti.

"Modul actual de manifestare este cu siguranta o consecinta a caderii"

Acesta este principalul motiv pentru care femeile(in special cele tinere) isi neglijeaza afectiunile ginecologice,fiindu-le rusine in mod absurd(si e si vina parintilor care nu discuta astfel de probleme, de ajung fetele sa se creada bolnave, ciudate sau blestemate). Ar trebui sa li se explice fetelor, de mici, ca menstruatia este un proces biologic firesc si sa il accepte ca atare. Daca tot este o consecinta a caderii, de ce au si animale aceste "perioade specifice genului"?

Iubite frate sau sora nu cunosc in amanunt in ce chip se manifesta si la animale acea perioada de declansare a proceselor de secretie specifice aparatului reproducator, in urma carora nu are loc reproducerea. Dar pot sa-ti spun cu certitudine ca desigur e o consecinta a caderii omului, care a afectat intreaga creatie, intreaga armonie cosmica si la nivel planetar. Nu cred ca ar trebui sa li se explice fetelor de mici ce este menstruatia, ci doar atunci cand isi pun problema. Daca se regaseste buna-intelegere in familie atunci un astfel de eveniment poate fi explicat cu delicatete ca astfel sa nu fie afectata pudoarea tinerei domnisoare. Cred ca e o exagerare sa se simta fetele blestemate-e un cuvant greu cu implicatii majore. De fapt nu vad ce legatura ai facut intre modul de manifestare al menstruatiei sa zicem, care cu siguranta e o caracteristica a caderii si faptul ca femeile isi neglijeaza "afectiunile" ginecologice. Eu nu cred ca si le neglijeaza fiindca le e rusine, ci din lipsa educatiei de igiena. Mai mult, atata timp cat e vorba de un proces firesc nu poate fi o afectiune-o stare patologica.

V-ati lamurit toti cei care vizitati forumul, din discutiile purtate de dvs. de ce barbatul si femeia trebuie sa respecte anumite randuieli cu privire la comportamentul fata de cele sfinte?

Deşi mă gândesc la faptul că se intră rar pe forum, mă miră faptul că multe femei îşi pun tot felul de întrebări legate de rolul lor în Biserică, în familie şi societate alături sau vis-a-vis de bărbaţi, dar ezită să le pună în discutie. Am lansat acest topic pentru a drena chestiunile dezbătute în celelalte topice legate de femeie şi Biserică. Deci nu ezitaţi, să încercăm să aducem lămuriri pe cât se va putea. Cu bine!

Sa nu uitam ca relatia intre barbat si femeie este una de COMPLEMENTARITATE, nu una de CONCURENTA. Iar necuratia unuia sau a alteia sta in abaterea de la firesc.

Asa este frate Costel, bine zici. Nici pe departe n-ar trebui sa fie o relatie de concurenta, poate in implinirea oricarui bine sa fie o concurenta, deoarece aceasta aduce ridicarea duhovniceasca reciproca! Insa concurenta in termenii moderni de factura materialista, e o aberatie. Si la sociologie se invata ca femeia trebuie sa-si negocieze bine viitorul status de sotie...

In Apostolul care se citeste la taina casatoriei se cere ca femeia sa se supuna barbatului, iar barbatul sa-si iubeasca femeia. Astfel, barbatului nu ii sunt acordate anumite privilegii, ci ii sunt randuite obligatii speciale, care sunt mai grele decat obligatiile femeii. Cred ca datoria de a iubi este mai mare decat datoria de a te supune.

greu cuvant ai pus tu aici, costel, oare cati barbati il inteleg?

Pai ce vrei Mirela mai graitor ! Insasi un barbat, a postat acestea, adica Costel. Pana la urma urmei si femeia trebuie sa se lase iubita, caci in valtoarea cotidiana sentimentele curate ale iubirii , de multe ori sunt neglijate de ambele parti, dar ele , sentimentele saracutele de ele stau cuminti in fiecare din noi asteptand clipa de ragaz si liniste in tumultul si nebunia generala ce ne inconjoara.

:D da, problema este cand altii vor s-o iubeasca, iar sotul nu!

Pai, Mirela ce-as raspunde ? Saracuta , trebuie sa se fie tare si sa nu deznadajduiasca, dar nu pana la infinit. Grea dilema ! O floare de nu-i iubita si -ngrijita se ofileste si moare. . . .

In Apostolul care se citeste la savarsirea Sf. Taine a Cununiei, nu e vorba doar de datorii si privilegii ci se contureaza oarecum aspectele iubirii reciproce la care sunt chemati cei doi. Trebuie limpezit sensul iubirii de care vorbiti (mai ales Cristi), nu inteleg exact la ce s-a referit cand a afirmat ca femeia trebuie sa se lase iubita. Aici e o valtoare de sensuri multidimensionale...Iar ceea ce spui Mirela, e prea simplu si riscant. Odata ce are sot femeia inceteaza sa mai fie doar femeie...E de discutat pe tema asta. Cat despre sensibilitatea femeii iar nu e usor de vorbit...Voi incerca sa revin. Multumesc!

mdosat, multumesc, dar nu cred ca e cazul sa despicam firul in patru pe ceea ce am spus eu.
cristi a prins f. bine atat sensul initial cat si parafraza mea la prima sa postare.

uneori problemele discutat pe forum nu sunt de calificarea unui duhovnic. o fi el preot, insa totusi preotul nu este medic. experientele din viata mea si a familiei mele m-au facut sa imi pierd icrederea in preot si cu atat mai putin il consider un stie tot.

relatie femeie - barbat este complexa. in general in ortodoxie femeie trebuie sa fie supusa barbatului. femeia nu are voie in locuri unde barbatul are voie (altar, de exemplu) samd.

totusi femeia este la fel de mult ca si barbatul si nu cred ca ar trebui sa existe asemenea discrimanari.

Sa respectam cum se cuvine cele duhovnicesti si pe duhovnici si tot odata a nu se confunda oranduiala Sfintei Biserici cu discriminarea .

Atunci cand traiesti in iubire, atat barbatul cat si femeia simt neincetat ca cel iubit e in permanenta in preajma.

dar aceasta supunere pana unde trebuie sa mearga?

Supunerea trebuie sa mearga pana la a nu te mai vedea pe tine. Dumnezeu doreste sa crestem prin celalalt, nu prin noi insine. Diana, nu uita ca Dumnezeu gaseste totdeauna modalitatea sa se implineasca toate, numai ca noi nu avem destula incredere in Dumnezeu, cand ne hotaram pentru ceva ziditor.

Limita supunerii este pacatul! Atata vreme cat supunerea aceasta ne apropie de Dumnezeu, atunci suntem in limitele mantuirii!

dar daca aceasta supunere ar fi impotriva legilor crestine?

"Atunci cand traiesti in iubire, atat barbatul cat si femeia simt neincetat ca cel iubit e in permanenta in preajma."

Extraordinar spus!!! E frumos, inaltator si adevarat! Cand simti asa supunerea e usoara si greutatile dispar, cel putin asa sper!

Draga "nimeni"- pseudonimul este unul total nepotrivit; nimeni, este divolul, tu esti CHIPUL SI ASEMANAREA LUI DUMNEZEU, mai mult chiar, esti FIUL LUI DUMNEZEU.
In ceea ce priveste increderea in preot, trebuie tinut cont ca este om, si are aceles (ba chir mai multe)ispite, slbiciuni si neputinte ca fiecare dintre noi, nimic nu te opreste, insa, sa cauti altul, ori daca mergi la un medic si-ti greseste diagnosticul, nu mai cauti un alt medic care sa te consulte, sa-ti dea diagnosticul corect ?
Apoi, indiferent de vrednicia ori nevrednicia unui preot, trebuie sa stim ca prin el, Dumnezeu, ne comunica voia Sa, prin el ne indruma, prin el ne iarta, prin el ne vorbeste, prin el ne mantuieste ."cu atat mai putin il consider un stie tot."-ce nu sti tu este ca nu preotul "stie tot " el n-ar sti nimic daca nu i-ar dicta DUHUL SFANT.
Nu vreau sa ma intelegi gresit, nu te judec, vreau sa te ajut sa intelegi ca gresesti.
Ar mai fi destul de multe de spus insa nu sunt cea mai potrivita persoana sa faca asta, cauta-ti un duhovnic bun (eu am cautat 4 ani) si numai el te poate indruma.
Sa nu te intrebi "pai cum voi sti care este bun ?" cand il vei gasi vei sti ca acela este cel pe care il cauti.
Sfatul meu este sa cumperi carti cu continut duhovnicesc, pana gasesti un duhovnic, si cu ajutorul Lui Dumnezeu, vei afla raspunsuri la tote intrbarile.
Te rog sa ma ierti daca te-am suparat.
DOAMNE AJUTA !

Draga Mirela poate ca nu are rost sa se despice firul in patru, intrucat ne propunem o discutie pe intrebari si raspunsuri scurte, insa ceea ce exprimi si comentezi alturi de Cristi se detaseaza de o discutie in limitele buneivointe crestine-cel putin in substratul intelesurilor. Apreciez insa interventiile lui Costel-simple dar incarcate de sens, ale Dianei care mi se pare ca intreaba sincer, cautand un raspuns nu lansand provocari...si astfel in jurul subiectului se tese un dialog necesar.

:satisfied:

:dontgetit:deobicei unii din prea multa supunere ajung sa cada in pacate impotriva firii.???este normal asa ceva?:satisfied:

Supunerea nu poate sa fie impotriva legilor crestine, intrucat sa zicem ca si aceasta "lege" a supunerii a fost data in acelasi duh ca si celelalte. Vedeti voi...extrasurile astea simple din contextul nuantat al unei invataturi, duc de obicei la aberatii, erezii, argumente pro concupiscente (cum e acesta al Monicai, ca din supunere sa se ajunga la pacate impotriva firii, de unde o fi stiind ea asta?). "Femeia sa se supune barbatului iar barbatul sa-si iubeasca femeia" e putin ambiguu. E o problema delicata, care iata, framanta lumea de astazi si din punct de vedere crestin trebuie sa se cunoasca minimul de invatatura crestina sanatoasa, nu antifeminista (cum exista impresii si pareri eronate) dar nici profeminista...Pana la urma, daca observam dpdv logic, insasi existenta unei miscari feministe indica faptul ca femeia ocupa un status usor inferior, insa nu asta e important, ci faptul ca aceasta inferioritate nu consta intr-o piedica in privinta urcusului duhovnicesc, daca urmarim asta...Sa intelegem odata, ca buni crestini ce suntem si cunoastem referatul biblic al crearii omului, ca este un status usor inferior cel al femeii, dar nu e vorba de o inferioritate competitiva ci de una interrelationala si interdependenta cu barbatul...Pana la urma nu exista berbat si femeie ci barbat si "barbata"-sa zicem asa (daca stiti termenii in greaca veche)...sau om (aici nu mai e vorba de sex)

Asa ziselor feministe le-as pune o intrebare grea...In sanul Sfintei Treimi e cumva inferior Fiul fata de Tatal? Cumva, daca Tatal L-a nascut din vesnicie, putem vorbi de o usoara inferioritate a Fiului? Oare e una aparenta? Sau nu este deloc, ci doar o modalitate de a intelege interrelationarea Persoanelor Sfintei Treimi? Oare, nu cumva tindem orice ar fi, sa acordam logic o oarecare superioritate Tatalui, ca principiu unic? Ia sa facem astfel o analogie cu referatul biblic al crearii omului...Vedeti, e un subiect delicat si dificil, oare nu-i mai bine sa-l luam ca atare din datul ontologic!?Sper sa nu deviem prea mult pe taram dogmatic...:)

sa luam concret: femeia vrea sa tina post, dar barbatul ii spune nu, sau vrea sa mearga la biserica duminica, dar sotul ei nu o lasa pentru ca vrea sa mearga la iarba verde ( ca sa dau niste exemple). Ea ce face in aceste cazuri? isi sfideaza sotul sau il asculta neglijand viata religioasa?

:)Draga Diana, exista un criteriu dupa care infaptuim si se numeste constiinta. Constiinta trebuie sa fie curata si treaza (curatita de vietuirea pe cat se poate in Hristos) nu adormita sau pervertita de neintelegerea adevarata a sensurilor (deoarece omul nu cauta adevarul, se multumeste cu ce zice si traieste lumea...). Concret: femeia trebuie sa tina post, intrucat ascultarea de Biserica e mai mare decat ascultarea de sot, dar si daca nu tine nu greseste, insa nu urca, din lipsa de discernamant, urcusul duhovnicesc, deoarece ramane la un nivel inferior de perceptie a celor duhovnicesti (daca e vorba de nepasare, e o greseala grava, in care il arunca si pe sot care, poate zice doar asa, nu impune). Vezi tu, e o chestiune nuantata care cere experienta unui duhovnic...Mai vezi tu, asta e o problema grava si anume faptul ca multi dau piept cu invataturile Bisericii, dar nu sunt pe drumul smerit al intrebarii catehetice, ci afla doua-trei chestiuni care se ciocnesc paradoxal in mintea lor si isi hranesc imaginatia preexistenta a lipsei unui mesaj coerent din partea lui Dumnezeu, si de ce nu, chiar a lipsei "logice" a lui Dumnezeu.

Sfantul Apostol Pavel vorbeste despre supunere in Hristos "supuneti-va unul altuia intru frica lui Hristos" (Efeseni 5,21. Nu stiu daca in exemplul amintit de tine mai este vorba despre o supunere in Hristos.

cred ca tu nu privesti realitatea zilelor in care traim.nu stii ca la tara bietele femei sunt batute pana la sange de sotii care vin de la crasma cu mintea imbibata de alcool,si sunt practic fortate sa se 'supuna',altfel sunt date afara in suturi,nu ai auzit de aceste drame la care sunt obligati sa asiste si copiii?femei amarate care nu au incotro sa se duca si stau si suporta toate mizeriile barbatilor!asta pentru ca asa gandesc barbatii ca trebuie sa te supui.automat ,un barbat cand aude de' supunere',confunda termenul religios cu sclavia.nu trebuie insa sa generalizam,sa traim cu speranta ca mai exista totusi barbati care nu se gandesc doar la sex.

pai sa-ti spun cum procedez eu, dat fiind ca sotul meu nu prea "le are" cu postul si nici cu mersul la biserica.

miercurea si vinerea fac intotdeauna mancare de post, zile in care vrand-nevrand s-a obisnuit si el sa manance mai usor. in rest, chiar in timpul posturilor mai lungi, ii gatesc separat cam ce vrea el.

in ceea ce priveste biserica, nu mi-a interzis vreodata sa ma duc facand el alte planuri pentru timpul respectiv, atat doar ca el personal nu vine regulat, decat la Paste si Craciun.

ce nu inteleg eu este cum de in secolele trecute cand Europa era sa zicem mai religioasa, iar Biserica era prima institutie in stat femeia nu avea nici un drept si era vazut ca o fiinta inferioara, fara nici o putere de decizie? iar abia acum cand tarile au devenit mai laice, iar Biserica s-a cam distantat de puterile statului femeia si-a castigat drepturile si este vazut ca o fiinta egala cu barbatul? nu trebuia cumva sa fie invers?
daca supunerea femeii nu era vazuta ca si sclavie, ia datoria barbatului era sa-si iubeasca sotia, atunci de ce stramosii nostri nu au facut asta, iar secolele la rand femeia a fost vazuta ca si un mijloc de a naste copii si cam atat????

asa este si in casnicia parintilor mei, tata tine post doar cand face mama mancare de post, in cazul bunicilor amandoi inca se mai chinuie sa mai posteasca chiar daca sunt mai batrani, dar astea sunt casnicii reusite, din pacate stiu casnicii unde sotul chiar daca nu duce o viata religiosa se mai opune cand sotia doreste acest lucru

dar oare cum o fi invers, cand barbatul e cat de cat evlavios, vrea sa mearga la biserica si sa tina post, iar sotia nu. banuiesc ca sunt si astfel de cazuri.

draga mdosat, uneori trebuie sa mai si spunem lucrurilor pe nume, ca daca facem pe pudicii si pe mironisitele nu inseamna neaparat ca nu avem astfel de probleme, ci ca doar le cam ascundem sub pres. sincer, nu am avut intentia de a lansa provocari in sensul perceput de tine, ci mai degraba a trage un semnal de alarma pentru barbatii care isi neglijeaza sotiile, intr-o forma sau alta.

PS: poate ne dai totusi un nume cu care sa ne adresam tie... si as indrazni sa te mai intreb si daca esti cumva preot sau macar teolog, multumesc.

Acolo Mirela e prapad, fara gluma... Femeia atee convinsa, mai ales cind se trage de la parintii ei, creaza cele mai mari neplaceri sotului, o prigoana cum sotii nu cred ca ar face-o sotiilor, si fara exagerari, se transforma intr-un tiran, din ignoranta si lipsa de o elementara intelegere religioasa a ce inseamna sa fi crestin, vede in cel mai mic detaliu, o rugaciune, o cruciulita, habotnicie si un afront adus EI personal.

C-tin spunea ca convertirea unei asemenea femei, care a dat peste cap familia si copiii, aduce multe cununi celui care reuseste.

De regula insa, vad ca daca femeia se opune bisericii si barbatul, la cererea ei, nu renunta, se lasa Mirela, cu scandal monstru si chiar divort. Cunosc cazuri...

pai atunci, daca altfel nu se mai poate, sa fie divort!

din cate stiu eu biserica accepta desfacerea unei astfel de casnicii numai daca cererea vine din partea celui necredincios, cum este cazul despre care vorbim.