Psalmii nepotilor lui David.
 

Psalm de umilinta.

Iata-ma Tata cat sunt de uituc. Am uitat sa-ti dau buna ziua.
Iata-ma mama cat sunt de nauc. Am atzipit cand se slujea liturghia.
Iata-ma surorilor cu inca un truc. Am ras vulgar cand va pazeati in ruga fecioria.
Iata-ma fratele meu mai mare si mai mic, sunt istovit, am trandavit framantand in masca toata prostia... si nebunia.

Acum daca m-am aratat cum sunt, o faptura obosita, incat nu mai pot spune nici macar un cuvant sa-mi alung neglijenta prea plictisita, va rog sa ma credeti ca nu glumesc atunci cand gandesc despre cat de mult sa-mi mai lungesc neputinta prea pripita.

Sigur ca ma tem, mereu ma tem ca se va deschide o poarta
Si ca dincolo de ea ma va lua cineva de toarta.

Sigur ca plang, singuratatea ma-ncearca,
Mi-e frica si strig in ascuns, in intuneric,
Strig fara glas spre abisul de sub barca.
Acolo strig si acolo mi-e frica, sa nu cumva sa fiu vazut de cineva,
Inghetat strig, ca un nepot cadaveric,
Acolo plang fara glas nu dupa surasul Giocondei sau al Heroshimei,
Sau dupa tacerea infricosatoare a Fatimei, vrand sa ma laud ori sa ma aplaud,
ci plang mult acolo un plans de nimic, aproape isteric... plang dupa puterea de a iubi, ca sa iubesc,
caci vreau sa iubesc iubind mult cu iubire si cu umilinta, dupa atata vreme buna risipita in stiinta.

Ca mutul la Cuvant plang fara lacrimi... deci plang ca sa iubesc, cu mila umilita plang, asa de simplu ca orisice faptura prea smerita, neinsemnata si amenintata, vazandu-si in oglinda crucii mintea rapitoare cea smintita, gonflandu-se mereu spre lucruri trecatoare, ce nu mai vrea sa-si recunoasca nici ziua in amiaza mare, pe tatal sau Lege si Credinta, pe mama sa o Carte Sfanta proorocind un bine vesnic pe o Cale stramta, daruind in zborul luminos al unitatii deofiinta o harnica slujire neinfranta, in neclintita pace de pe stanca... pentru mult dor si pomenire Sfanta.

Acolo unde nu m-aude Dumnezeu plang dupa El.
Acolo unde nu ma stie.

Oare as vrea de-acolo sa ma-nvie?

Psalm de pocainta

Iata cazui, o Doamne a cata oara,
Cazui in dreapta, in ispita,
acolo unde frumuseti prea-dulci de tainica fecioara
imi incercara iubirea intinerita daca se mai poate tine cu intelepciune sus, in Cer pitita.
Si n-am putut, a nu stiu cata oara,
Cazui in dreapta, in frumusetea din ispita,
Si violente josnice indrazneli viclene, imi furara atentia si timpul indelung,
Dorintele imbatatoare, lascive amestecaturi amestecate cu placeri hoinare,
Imi ridicara energiile pripite, ca in loc sa plang de pangarire sa vreau sa curg, sa vreau sa spurc.
Si de atunci abea astept prilejul sa tot revad ce-am revazut cu dor natang,
al frumusetilor betie trecatoare ca sa profit si eu ca lumea profitoare de un pacat fugar, hoinar, ascuns sub umbre-nselatoare, ca sa ma dau si eu, asa ca lumea, mare, nepricepand ca-s doar un alt adulterin pripit, ce bea pelin in loc de vin... ca un smintit. Si Doamne cata durere si cat chin, O Doamne, cat blestem ”sublim”, in josnicie am cazut ca un cretin.

”Dar” iata, cazui acuma si la stanga, in silnicie si razboi, luptand ca prostul neintelegator si orb cu vesnicia, contrazicandu-ma cu armonia, pentru o brazda de noroi. M-au silnicit, ma chinuie si ma obliga, asa imi striga-ntruna rana mea. Vreau razbunare crunta ca-s victima nevinovata care-a fost pururi alungata in pierzare si am pe fata sudoare de la munca grea. Oare voirea imi e inselatoare, la fel ca si iluzia? Si fiind bagat cu ispitirea si cu sila adanc in aceasta inclestare surda, io m-am trezit, o Doamne, ce revelatie absurda, gasindu-ma pornit in contra Ta. Aprinderea, conflictul si nemultumirea, nelinistea ma urmarea, crestea, atingerea ma papusha, si prin programe complicate, ai zice, culmea, ca ma razbuna... o, Doamne, si pe cine, o, Doamne, pe Domnia Ta. Si-atunci de frica, dracilor si idolilor io m-am dat, placut elucubrat, mituit si anesteziat inaltandu-ma in relatia cu ei turnata ca o desfranare cu furie amestecata, urland de suparare m-am aliat ca haita intr-o fatidica demonizare profitoare duhnind a razbunare caci silnicit m-am rasucit tradandu-Te in inclestare si in presurizarea cea ametitoare din suspans mizat caci silnicit ma simt de cand ma stiu de dreptii cei mai ”drepti”, si toti cu Tine si cu voia Ta ma bat, si noaptea in ascuns si ziua in amiaza mare, cu Tine ei ma umilesc neincetat, ca sa ascult neprefacut, o, Doamne, din toata voia si din libertatea mea, de Cartea Ta. Si atunci m-am ridicat chiar fara niciun scut, caci am rabdat destul batjocura si rasul lor nepriceput, si te-am ranit, si te-am ucis, si te-am lovit mereu direct in rana, si-n locul cel mai iubit si viu, te-am prigonit din tabara vrajmasa, din adapost, din blana, ca lupii care mushca cu o flamanda apriga neobrazare din mielul cel mai pur, si te-am vanat, si te-am tzintit tragand sageata cea trufase si triumfatoare spre porumbeii Tai cu sange alb si minunat, nicidecum sur, si te-am urat, si te-am scarbit, o, Doamne cu nedreptatea mea ”inlacrimata”... si pismashe, mintind ca-s idiot, naiv, necopt facand pe prostul, lansand inflatia grozava-revolutionara a depunerii plangerilor puilor VIPeristi, pentru pamant si case, uitandu-mi rostul, Te-am amarat, si doar ca sa iti dovedesc ca pot sa fiu o pandemie prea amestecata daca ma tot silesti mereu sa iti spun Tata, prin ipocritii servii Tai care-ti lucreaza o luminare moarta, blestemata.

Deci am cazut asa, si-n stanga si in dreapta, de-atatea ori ca nici nu mai tin minte, ca patimile s-au latit in drum sa-mi faca punte, prin avalanse si troieni sa-mi faca cinste si partie, cu penitza scartaind ovatzii pe hartie in amurg, ca sa pot trece vrand s-ajung, si lustruit sunt la suflet ca s-alunec tot mai lesne, si poleit cu stiinte mi-e cuvantul tulburator ca sa ademenesc spre chinuri fetitele cam nataflete si puii Tai naivi ce mor, exact ca si un demiurg. Insa mi-e tare frig si-atat de jale caci capcaun lugubru ma simt ca un model si-as vrea sa se preschimbe dinlauntru, din mine, a mortii vale, sa nu mai cad lucrand doar in blestem, lucrarea aia neagra de care toti se tem... pentru durerea groaznica de shale si pentru sufocarea innecacioasa cu sputa, flegma ce astupa si necropsia postmortem.

Hai sus, ridica-te, imi spune Cineva oprindu-se pe Cale, nu te tot pierde recazand, zacand in mintzile-abisale, nu te intzeleni in musuroi, hai taie-ti panzele narcozelor mamoniacale, caci toti paianjenii sunt goi... si plini de usturoi se vand. Hai sus, ridica-te prin pocainta, regreta ce faci si ce-ai facut, rabdand in adevar ca o fiintza ca altceva nu poti decat sa cazi la greu in repetate randuri ca un bolnav handicapt, neputincios printre mormanturi, fara Credinta ce invartindu-se spre noapte se crede mare si se mai crede leu, sa nu zic zeu, un dumnezeu ce-nvarte soapte.

Si-atunci, m-a mangaiat, a dat sa ma mangaie vazandu-ma cu nasul implantat ca si o râie in gaura de sharpe, cu ochiul vanat de la nesomn si-nvartoshat de griji trupesti, lumesti, trudit de spaime si rusini ca nu cumva sa-mi julesc onoarea prin ascultari umilitoare si desarte facand cu nepasare victime colaterale cuprins de spasme... asa m-am aplecat tarziu, gasind un Crez, o Cruce si o Cale ca sa ma scoata cineva din jale, din ura si blestem, din silnicie, din terorismul si amenintarea care ar da din nou sa spurce, fiindca cica n-o las sa urce, nevrand ca sa mai reactzionez. Oare visez?

Si am ajuns cum am ajuns si reactionez asa cum reactionez!

A Ta e razbunarea Doamne Sfinte si doar ca Tine vreau sa ma razbun, sa-ndur si io toata bataia si sa mai cer apoi paharul, inca un rand si inc-un rand si reptarea de pe Cruce si reconstituirea ca sa ma-ncredintez ca doar pe Tine Te mai Cred, mai bun. Iubesc... si nu visez. Dar sa nu piara cei ce Te impung, o Doamne, a cata oara, ci sa se odihneasca linistiti fiindca de-acum nu-i mai blestem oricat s-ar incerca prea indelung cu spinii si cu ciulinii cu care dau sa reimpodobeasca Fatza Ta... si-a inimii. Asa as vrea sa cer Iubirii Tale dar cand desmeticit ma dumiresc, sau nu ma dumiresc oricat de tare ma plesnesc, ma vad la caldurica risipind comoara, de tot, pe jos, poate de frica si jucaush ca un pisoi cu ghemul, ca cioara cam schioapa si peltica, pe ce îi mai curat si-nnalt... ma tolanesc, sa las acolo croncanit si sfoara cu mult mai incalcita si urme aduse din zapezi si ploi, ca-ntruna ploua si ploua cu galetzi, torcand ca moara toata noaptea-nzapezita mutand si inmuind nametzi ca sa-mi ghicesc, o, Doamne, sa-mi ghicesc.

Io nu ma mai feresc, gresesc, si am ajuns cum am ajuns si reactionez asa cum reactionez!.. ”dar” nu cumva ma laud? Si nu cumva visez?

Tudor Arghezii
 

Psalm VI

Te drămuiesc în zgomot şi-n tăcere
Şi te pândesc în timp, ca pe vânat,
Să văd: eşti şoimul meu cel căutat?
Să te ucid? Sau să-ngenunchi a cere.

Pentru credinţă sau pentru tagadă,
Te caut darz şi fără de folos.
Eşti visul meu, din toate, cel frumos
Şi nu-ndrăznesc să te dobor din cer grămadă.

Ca-n oglindirea unui drum de apă,
Pari când a fi, pari când ca nu mai eşti;
Te-ntrezării în stele, printre peşti,
Ca taurul sălbatec când se adapă.

Singuri, acum în marea ta poveste,
Rămân cu tine să mă mai măsor,
Fără să vreau să ies biruitor.
Vreau să te pipăi şi să urlu: "Este!"

Psalmul de taină

O, tu aceea de-altădată, ce te-ai pierdut din drumul luminii!
Care mi-ai pus pe suflet fruntea şi-ai luat într-insul locul mumii,
Femeie răspândita-n mine ca o mireasma-ntr-o pădure,
Scrisă-n visare ca o slovă, înfiptă-n trunchiul meu: sacure,
Tu ce mi-ai prins de cântec viaţa cu braţe strânse de grumaji
Si m-ai oprit ca să mi-o caut la tine-n palme şi-n obraji
Pe care te-am purtat brăţara la mâna casnica-a gândirii.
Cu care-am năzuit alături să leagan pruncul omenirii.
Pur trandafir, bătut în cuie de diamant, pe crucea mea
Si care-n fiece mişcare pierzi cu-o petală câte-o stea.
Pământ figăduit de ceruri cu turme, umbră şi bucate.

Tu care mi-ai schimbat cărarea şi mi-ai făcut-o val de mare,
De-mi duce bolta-nsingurată dintr-o valtoare-ntr-o valtoare,
Si ţarmii-mi cresc în jur cât noaptea, pe cât talazul mi se-ntinde
Si ai lăsat să rătăcească undele mele suferinţe;
Unde ţi mâinile să-ntoarcă în aer caile luminii?
Unde sunt degetele tale să-mi caute-n cununa spinii?
Si şoldul tău culcat în iarbă, pe care plantele-l cuprind
Si-ascultă-n sânul tău suspinul iubirii, cucerit murind?

Tu ce nfiori pe șesuri plopii când treci din creştet la picioare,
Si prinzi de tot ce te-ntâlneşte o plasă calda de răcoare.
Tu ce scrutezi, scotându-ţi sânii pe jumatate din vestminte
Ca să-i sărute focul gurii, cuprinşi de mâini cu luare-aminte,
Pustia vremii, străbătută de şoimi de scrum şi de nisip,
Carora vântul le-mprumută o-nfăţişare fără chip;

Tu te-ai pierdut din drumul luminii ca o săgeată fără ţintă,
Si frumuseaţea ta făcută pare-a fi fost ca să mă mintă.
Dar fiindcă n-ai putut răpune destinul ce-ţi pandi faptura
Si n-ai ştiut a-i scoate-n cale şi-a-l prăvăli de moarte, ura;
Ridică-ţi din pământ urechea, în ora nopţii, când te chem,
Ca să auzi, o! neuitată, izbavitorul meu indemn.

Psalm bun, al constientzei

Am Doamne atatea in mine, puse acolo inauntru de Tine si as vrea sa le spun, sa le impartasesc.
N-o fac ca tradez. Nu-i frumos sa tredez fiindca ajung un tradator. O sa fiu ca tradatorii.... o sa ma simt un tradator ca tradatorii. Sunt constient ca nu-i bine sa fi gasit tradator.

Nu vreau sa mai raspund la nume mari si la virtuti. Nu se vorbeste despre mine. Ce bine. Viclenii naivi ma tooot striga lingushindu-ma. Dar Tu stii cu cine ai dea-aface. Ma cunosti mult mai bine ca mine. Iti dai seama cate parale fac. Ce poama sunt. Io am uitat toate informatiile despre mine. Nu mai stiu nici cine am fost si nici cine sunt. Nici cum sunt si ce fac nu mai stiu. Dar nici curios sa stiu d-astea nu mai sunt. Cred ca sunt bine asa chiar daca nu eu ci numai Tu esti bun.

Ma sperie totusi ceva, ma sperie mereu si de frica ma apuca furia. Nu pot sa rabd insistenta. E inadmisibil si inacceptabil sa vad o frica insistenta de care nu mai pot scapa nicicum. Atunci nu pot altceva si n-am cum sa nu ma razbun desi stiu ca nu e voie. Sunt ispitit, ma razbun. Ma ispitesc, ma razbun. Din pacate pe placul potrivirii cu ea. Ispita e insasi frica si frica de frica inaintea tuturor si disperarea si deznadejdea si neputinta ma ingrozesc si imi vine sa cedez si cand cedez stiu ca tradez, simt ca tradez ca tradatorii. Sunt constient de asta.

Am asa o dulce betie in relataia cu duhurile rele de parca as fi fericit de compania demonilor si a discutiilor interminabile cu ei. Ma bantuie ca mustele fara-ncetare. Stiu ca-i desfranare. Stiu ca tradez. Simt ca cedez si tradez in turnare, sunt constient ca tradez ca tradatorii. Relatile astea placute cu duhurile ma nevrozeaza si ma intristeaza pana nu mai is bun de nimic. Doar suparare posomorata, doar jale tacuta. N-as vrea sa aud intrebarea: Ce-ti mai pofteste sufletelul? Sunt constient ca mancand jertfe idolesti pacatuiesti. Imi dau seama ca trufind si laudandu-ma impreuna cu duhurile ma mandresc, ma semetzesc. Sunt oare io de laudat? Sunt io de inregistrat?.. de fredonat? Cat de destept si de puternic sa ma cred? Am io de aparat orgoliul trufiei? Am io de dat raspunsuri categorice, infailibile, am io pentru ce raspunde la apelative mari, la functii mari, la sefii si stapaniri mari? N-as vrea s-ajung sa ma bucur de revenirea lor, n-as vrea sa ma simt in largul meu in compania lor. Realizez ca tradez cand ma striga, cand ma apeleaza, cand pe tacute se infiltreaza. Simt ca-s tradator ca tradatorii. Daca-i primesc de drepti tradez. Daca-i primesc de prieteni tradez. Daca-i primesc de sefi parteneri de afaceri, de parinti, de sfinti, tradez, tradez, tradez. Daca-i primesc de zei, de dumnezei, tradez, tradez!!! Sfatul lor viclean, rascoala, revolutia, uneltirea, parvenirea tot mai sus pana-n mandria mandriilor nesfarsit de inaltate, sa vreau sa ma laud, sa doresc sa terorizez, sa fiu de frica adulat, e tradareeee!!! Si sunt constient ca tradand gresesc. Nu devin mai frumos. Ii alung, insa ei nu pleaca decat ca sa revina mai rai si mai cruzi si mai dulciferici in linguseli si desfranari ca sa ma plang si io ca ei de altii.

Am in mine atatea placeri bolnave ca ma ingrozesc la gandul ca vezi in interior, ca despre mine e vorba cand pomenesti pe cineva cu apelativul de tradator. Demonii ce ti se dau prieteni si apropiati se plang mereu de altii si plangandu-se, facand plangeri fara numar se mandresc. Sunt constient ca asa fac si eu. Cer ajutor. Sunt un hotz cersetor. Cad in starea de om naiv ce se plange, cad in starea de animal stiutor ce face multe plangeri din instict, din reflex, cad in starea de faptura ce depune plangeri bine calculate si demonstrate pe fapte, plangeri de altii. Am impresia ca orice eveniment ma afecteaza si atunci ma simt pierdut, ma simt invins, distrus si de durere incep sa fac plangeri. Sunt constient ca asta se numeste tradare. Sunt slab, sunt ingrozit de slabiciuni si dedandu-ma cedez si tradez pe oricine si pe orisicare, de frica si de putoare, si asa ma simt de rau cand cedez incat nici nu-ti poti inchipui, nici nu mai pot povesti, n-as mai vrea sa ma vad in interiorul interiorului, insa tot cedez, tradez cumva, prin ceva, cu cineva cu ceva pana la urma, si atunci simt, atunci simt ca tradez ca tradatorii. Sigur ca imi dau seama ca tradarea se numeste tradare si ca tradand sunt tradator insa nicicum nu-mi dau seama ca stiind atatea nu stiu fix ca tradez. Nu sunt constient ca nu stiu ca tradez... exact ca repetentii ce se cred premianti. Sunt constient deci de asta, ca nu stiu ca atunci cand stiu defapt nu stiu ca tradez. Am ajuns foarte greu sa fiu constient de asta si nu e meritul meu.

Sintetizand demonizarea trufiei cu orgoliul ei de aparat, de jigniri de exemplu, pentru victoria mandriei e ca si cum m-aș face sucenic infiat, pui, un jucaus jucator ce se joaca, vrand la caldurica in barsupui, ca sa-mi castig in joc pierzarea luandu-mi spor cu avantul prabusirea inturnarii ca sa-mi onorez orgoliul trufiei pentru victoria deznadejdii, fericit de catastrofe si calamitati pentru ca ne omoara pe toti ca sa musamalizam dezastrul ce apare de la incepatoria faptelor gresite din start sau deraiate.

E ca un potop cu dâre de viermi trufasi si orgoliosi care singuri isi tzes cu mandire matasea inveninata de care lipindu-se cu inima ca un pupic lipicios se fac prizonieri in chinuri.

Cand vine necredinta si neputinta de faci o ratiobascusumelibervrei sa te ia si te ia!... dracool! Iti alegi partea rea ca naivul pripit, trufia mamoniaca, ce vrea in brate la parinti, "bun" la "buni". Tu nu ceda si te intoarce rapid din sumerienizare-cuneiforma inaltzacioasa in desert.

Psalmul puilor mari jucatori,

Ei sunt mici. Se joaca.
Sunt jucausi si se bucura jucandu-se. In lumea lor ei te fac fericit pentru ca vor sa se joace cu tine. De-aia sunt buni fiindca fiind mici ei intotdeauna pierd si tu castigand te poti lauda, te poti urca pe podium pe prima pozitie.

Desi se joaca, realizez ca joaca lor nu e defapt un joc pentru ca ei se joaca serios, uneori chiar foarte serios fiindca ei sunt atat de mici ca nu-si dau sema ca se joaca. Multi mor, se mutileaza, se ciopartesc in joaca asta devenind infirmi de parca a trecut drujba prin terenul lor de joaca unde bateau mingea in nestire fara nici urma de plictiseala sau de istov.

Am observat ca desi au trecut de cei 7 ani de acasa sau de pubertate sau chiar de majorat ei se joaca mai departe cu acelasi aplomb insa cu trecerea timpului joaca lor devine tot mai usuratica, incep sa se joace ca sa joaca, deci nimic nu mai e serios in joaca lor de parca cu timpul ar intelege ca jocul lor de zi cu zi si de la senectute nu ar mai conta. Asa ca de acum ei pierd mereu, gresesc mereu, asa ca niste pui ce ar vrea sa triseze, ca niste pui ce-si saboteaza propria echipa, propriul tzel... crezand ca zambetul larg intins pe fata in joaca le va tine de indreptare, le va tine de schimbare, le va tine de perna de aer cald in caderea lor oficioasa, mai mult ofticoasa, pentru ca incep sa tuseasca cand pierd asa ca o masca. ”A fost o joaca, asa ca ce-ti pasa?”, ma intreaba fericiti cand complet ametiti acesti pui de vipera nu pot realiza ca jocul lor de-a baba oarba e un fel de ruleta ruseasca pe mize de amaresteni, ca zambind dulce nu simt intinerire si fericire ci desfranare ingretosatoare, ca se joaca cu focul si vor face multe surprize in pat.

Deci puii crescand se joaca ca jucatorii ce se joaca jocuri jucand si cu cat imbatranesc in joaca cu atat jocul lor e mai retardat, mai lipsit de rost, mai plictisitor.

Tot ce conteaza pentru ei e veninul din ratari si de la final, cand in joaca se fardeaza cu intepaturi de tip botox bosumflat provocand pe altii la marea confruntare a grozaviei jocului pus in slujba trufiei copilariei, starea aia pierduta de pui iremediabil pierdut, proaspat iesit din ou ca sa dea din coada, ca sa piuie, ca sa macane, ca sa se joace cu jovialitate cu ceilalti pui sustinand ca totul e fericire in aceasta joaca nemuritoare pentru ca in joc nimeni nu te ameninta si nu te ataca find pazit ca vrajit caci jocul e doar un joc, asa ca un vis care e doar un vis, asa ca un film care e doar un film, asa ca intro poveste care e doar o poveste nemuritoare si ea.

Ma iarta Doamne ca pana azi te-am confundat cu jocul meu incat pana azi in loc sa cred in Tine io doar ma joc.. si tooot maturizandu-ma ani dea randul si ajungand la varsta senectutii vad si constat ca inca ma mai tot joc un joc si inca un joc ca un jucator inchis in jocurile lui ce cu cat se joaca mai mult cu atat jocul ii devine o joaca, o joaca tot mai neserioasa si zadarnica, incat iata, nu mai stiu cum sa ies din barna asta infipta in ochiul meu!.. ca sa nu-l mai deschid, ca sa nu mai ies din ou, ouale cezarilor, ouale mai marilor, ouale piramidelor, ouale babiloanelor, ouale oualelor... de paduchi, adica lindini... ce scarboss.

M-as cere afara din joc. As vrea sa fiu serios!
M-am saturat de jocoolizarea greselii.

As vrea sa mi se termine joaca tineretilor mele care fac atat de mult rau tuturor. Dar sunt deja prea batran ca sa pot sa nu ma mai joc. E ca o fatalitate. Jocul m-a prins si parca trebuie sa-l joc pana la capat... pentru eternitate.

Dar ce ma fac Doamne, fiindca io nu stiu sa pierd?
Nu stiu sa pierd frumos... in acest joc... in joaca...
nu stiu sa pierd... ca sa Te castig.

Psalm despre mine insumi.
 

Psalmio
Am junghiuri si ma dor nervii sciatici.
Sunt plin de pietre in cale, pietre de poticnire ca sa cad in ispita.
Fumam cand eram tanar 3 pachete de tzigari pe zi. Cred ca de frica.
Acum chiar dac-as vrea sa fumez, nu mai pot. Ma dor plamanii si parca-mi manca scrofitzele aripile. Ma doare ceafa, coloana, stau prea dus de spate. Mi s-a depus clisa pe burta si sunt dizgratios, oribil. N-as suporta sa ma vada cineva dezbracat. Ma doare gatul si in nas parca am mereu polipi, mi se infunda lichidul ca sa-mi salveze interiorul, sa-l sigileze. Problema e ca in astfel de situatii ma sufoc si ma-nnec. Atunci inghit foarte calm si incet, bland, caci altfel mi se declanseaza o explozie bronhoidala astmatica aproape mortala. Domnul m-a invatzat. In fiecare zi ma ridic foarte greu din pat de parca as fi fost la reanimare. Nu ma plang. Mi-e draga viata. Multumesc pentru fiecare zi, dar ce zic pentru fiecare zi, multumesc pentru fiecare ceas caci nu stiu daca prind seara la cate dureri mi se invart prin aparate si sisteme. Simt uneori ca-s plin de cancer, alteori ca sunt copt, putred, ca duhnesc a hoit, ca-mi iese din plaman, din inima, o rasuflare puturoasa. De aia ca-mi place sa trandavesc. Petrec mult timp atipind, dormitand. Nu mai pot face flotari, abdomene, tractiuni, genoflexiuni. Cand urc scara de la bloc prea repede simt ca mor ca ma ia cu lesin. Nu ma plang. Iubesc sa sufar, sa rabd. Imi place frigul. Iubec frigul insa acum nu mai pot sta in frig deloc fiindca imi ingheata sufletul, imi ingheatza plamanii, simt cum intru in hipotermie. Pe vremuri imi placea sa ma spal cu zapada, sa stau ore in sir in frig in zapada, descult, doar in chiloti. Iubesc frigul si mai ales iubesc gerul. As vrea sa-i dau caldura din caldura mea insa acum sunt stins. Simt cum ma ia moartea si trebuie sa fug la cadurica. Acolo imi revin si stau linistit. Nu manc mult insa totul se depune. Nu beau multa apa insa si ea adauga la greutate. Beau bere si vin..coniac. Ma rog. Sper. Nu stiu daca ce fac io se pot numi rugaciuni. Doar mila Divina ma duce inainte. Incerc sa uit de inapoi. Incerc sa scap de trecut. As vrea sa merg doar inainte fara sa ma mai uit inapoi. Foarte greu cred cand cred. In general n-am credinta ci indoilei, calcule, necredinta si spaima. Nu stiu daca-s bolnav psihic si nici nu vreau sa aflu. Sigur ca sunt bantuit de duhuri rele, simt mereu influente si atingeri, aud voci, simt ca-mi sta mereu cineva pe umarul stang, pe cap, ca ma trage deasupra in mandrie. Nu le vorbesc fiindca le-a raspuns Dumnezeu. Ziua stau pe calculator la lucru. Noaptea dorm. In wkend revad filme pe Netflix. Le-am vazut pe toate. Mari actori mari regizori. Niste hoti! Evit pornosagurile, inchid ochii la scenele erectice desi la varsta mea nu mai simt absolut nimic. Pot sa ma uit fara sa am cea mai mica pofta sau tresarire de parca as fi complet mort fatza de tar-fa. Problema mea cu pulumea-”fata” e cu inchipuirile. Energii si cuplaje, potriveli si neputinte, imbinari si razbunari hulicioase, sintagme porcoase mi se agatza ca intro stare de semisomn, intre realitate si stare vegetiva de leguma plictisita. Spun multe prostii. Parca joc mereu tot felul de personaje si tot felul de feluri de a fi incat nu mai stiu cum sunt eu insumi de parca m-am pierdut printre roluri. Bantui intre tiganii manelisti, intre boschetari pana la grozavii prosti ce-si permit orice cu tupeu, glume proaste, foarte proaste si nesimtite, sadice, negre, chiar nebune, mizerabile, indrznesc mult prea mult si toate indraznelile sunt nesimtite, ma prefac, ma transpun, chiar si in rolul meu intru usor jucandu-ma pe mine, una din varintele delasate, betive, parazite, istovite. Practic nu-s bun de nimic. Am inceput sa uit si nu prea mai tin minte nimic. Oricum n-am fost niciodata bun sa memorez. Intotdeauna uitam versurile, retineam foarte greu numele si uitam ce mi-a cerut cineva sa nu cumva sa uit si sa fac. N-as vrea sa creada cineva ca vreau sa ma laud sau ca ma plang. Io sunt foarte fericit asa. N-am nevoie de nimic in plus. Dumnezeu imi daruie intotdeauna tot ce ii cer. Io sunt om bun si nu-i cer altceva decat sa se faca voia Lui. Ne iubim. N-as putea sa fiu preot. Chiar cantor sa fiu mi-ar fi mult prea greu fiindca ma sperii, ma fastacesc, ma intimidez si iese prost, iese penibil, iese o tampenie mare fix in biserica. De aia incerc sa stau in banca mea ca sa nu-mi vina idei si sa fac o nefacuta, sa ma puna dracoolio sa indrznesc vreo grozavie, vrun giumbushluc sau un sir de giumbushlucuri caricaturale de tip caracter animat. Ma tin mai in spate si mai ascuns. Nu pot citi rugaciuni, nu pot intelege, mi-am pierdut vederea sanatoasa si neuronii la jocuri pe calculator. Am jucat AngryBirds si sah cu calculatorul zi de zi ani de zile. Ma bucur ca am doborat toate constructiile porcesti. Acuma imi astept pensia si dormitez. Mi-am pierdut viata in zadar lucrand la stat pe un salar insa cam atat. Ma simt batran, prea imbatranit si istovit. Nu-s suparat pe nimeni. Nu condamn pe nimeni. Nu ma plang nici de Dumnezeu si nici de parinti sau de frati. Sunt complet impacat si linistit. Am pace si dreptate de la Dumnezeu si nu imi doresc altceva. Am primit Adevarul. L-am inteles, L-am cunoscut, L-am iubit. Ma bucur de Adevarul Adevarat zi de zi, ceas de ceas si noapte de noapte. El ma face fericit. El ma calauzeste spre Tatal. Am probleme cu pita. Manc prea multa pita. As vrea sa nu mai manc deloc aluaturi. Pacat ca nu ma pot abtine. Zilnic cedez si manc pita care nu e sfintita si nu e de la biserica. Imi plac placintele, gogosile, pastele, toate aluaturile. Am renuntat la ele insa mereu reapar de undeva si poftind le mananc. Va trebui sa lupt cu pofta sa nu cad ca painea din cer, asa ca fulgerul. Uneori ma simt exact ca o pita, gras, umflat ca o pita dospita. Mi-e rusine, scarba si am o stare groaznica simtindu-ma asa gonflat, ingamfat. Omul pita, omul gogoase, omul plin de aluatiri martuite... in ulei. Rugati-va sa scap de pofta de pita. Imi ajunge cat ne da Duminica la Biserica. Nici cu apa nu vreau sa-mi umplu burta. Zicea cineva sa avem masura in toate. Io mi le-am pierdut. Sunt ca o pita mare de casa imbibata cu multa apa de mare. Nu-mi place starea asta. Ma simt un vierme inchis intrun mar. Ma simt un vierme betiv inchis intro pita. Pe prostul grozav si pe betivul imi place sa joc. Sau pe boschetarul murdar. Insa rolurile m-au capturat si acum au devenit esenta mea. Nu mai stiu cum se iese din starea vesela de joaca. Nu mai stiu sa revin la seriozitate si realitate. Cred ca dorm prea mult. Si acum am impresia ca dorm si ca scriu asa in vis. Desi n-as vrea sa ma laud tot ce fac e doar ca sa ma laud. Nu stiu de ce dar parca as fi o vedeta trista pe care n-o aplauda nimeni si ea insista sa se creada vedeta cea mai tare din parcare. Defapt sunt prea nepasator ca sa-mi pese de ceva si de aia ma sperie groaznic orice grija, orice datorie. Ma simt haituit, urmarit, silnicit, batut. Imi fuge mintea in permanenta sa se ascunda undeva in mine. Sunt disperat si neputincios, handicapat, mut, intro alergare zbuciumata fara cap, fara oprire. Ma alearga duhurile rele, demonii ma tin in stress, ma ameninta sa cedez, sa tradez, sa clachez. Simt ca innebunesc la fiecare informatie lumeasca, la fiecare grija am un stress groaznic, stresul tradarii fiindca sunt incapabil sa gestionez corect si drept evenimentele, datoriile, sarcinile, nevoile. Nu sunt bun de sef, nu sunt bun de manager. Sunt bun de vitel sa pasc pe pajiste. Sa miros florile si sa mugesc oftand cu dor dupa Pastor. Cred ca v-am mai zis ca nu-s bun de nimic. Nu-i smerenie afirmatia asta ci crudul adevar. Hai ca v-am pictist asa ca inchei. Va iubesc sincer. Mai ales pe cei care s-au gandit la Domnul Iisus in timp ce pierdeau vremea citind textul acesta fara culoare, un text deznadajduitor de lipsit de sens si de aport de credinta. Nu mi-am propus sa ajut pe nimeni. Doar am vrut sa ma confesez. S-a facut tarziu. Trebuie sa plec acasa. Nu-i asa ca sunt anost de neinteresant? Nu-mi raspundeti. Stiu asta si n-are rost sa ma loviti ca si asa sunt plin de rani. Mi-amintesc cat rau maxim mi-a facut cineva. M-a jignit. Io fiind cine? Nu stiu nici cine si nici ce rau mi-a facut. Imi amintesc intotdeauna invers sau pe jumate invers si ma nemultumesc cu furie si exclusivism din reflex. Mereu matur afara pe cel care sigur nu mi-a facut niciun rau, mai degraba io lui. Apoi regret si cer iertare cand raul a fost facut. Reactia s-a consumat ca o razbunare. V-am zis ca nu ma plang insa orgoliul trufiei nu doarme oricat ma stradui sa-i atarn o piatra de gat. Un fel de criptonita ca la Superban ca sa nu mai riposteze. Mi-e greu sa cresc sub terorism dar sa ma gandesc la copiii saraci, la cei aflati in scoala, in aramata, in serviciu cu sefi tiranici. Si ei sufera si cu toate astea rabda. Asa ca pot si io sa rabd desi ma doare o arsura in coaste de parca as avea bagat acolo un electrod de sudura. Imi sudeaza duhul rau indoiala de necredinta ca sa ma idolizez concentrat. Nu ma plang. Sufar si ma bucur ca am ce rabda. Erau vremuri cand n-aveam nici macar o suferinta. Era mult mai rau atunci. Nu spoream duhovniceste deloc. Ma lafaiam in toate bunatatile fara sa sufar nici cea mai mica trauma. Eram pierdut. Acum, cu atatea patimi si dureri multumesc Domnului ca s-a milostivit de mine ca sa strang si io un pic de suferinta aici pentru fericire in cer. N-am nicio lipsa si sunt foarte bine dispus. Sunt linistit si sincer. Ma simt bine si iubesc fiecare clipa de viata. Fiecare zi e o bucurie si o fericire chiar daca se repeta parca aceleasi lucruri de facut. Fiindca nu tin minte nimic nu-mi dau seama daca ceva se repeta. Tin minte doar pe Iisus si merg dupa El tot inainte. Stiu ca va fi bine daca nu mai aleg pacatul ci pe Dumnezeu. Tot ce vine de la El e drept si sfant. De asta Il iubesc si-L urmez. Nu prea mult ci doar atat cat vreau si cat pot. As vrea mai mult. Ma silesc mai mult insa n-as vrea sa ma silnicesc, sa ma distrug. Deci sunt bine mersi de intrebare.

Psalmi de Tudor ARGHEZI

PSALM 1
Sunt vinovat ca am ravnit
Mereu numai la bun oprit.
Eu am dorit de bunurile toate.
M-am strecurat cu noaptea in cetate
Si am pradat-o-n somn si-n vis,
Cu bratu-ntins, cu pumnu-nchis.
Pasul pe marmur tacut,
Calca lin, ca-n lut,
Steagul noptii, desfasat cu stele,
Adapostea faptele mele
Si adormea strajerii-n uliti
Razimati pe sutiti.
Iar cand plecam calare, cu trofee,
Furasem si cate-o femee
Cu parul de tutun,
Cu duda dreptatii neagra, cu ochii de lastun,
Ispitele usoare si blajine
N-au fost si nu sunt pentru mine.
in blidul meu, ca si in cugetare,
Deprins-am gustul otravit si tare.
Ma scald in gheata si ma culc pe stei,
Unde da bezna eu framant scantei,
Unde-i tacere scutur catusa,
Dobor cu lanturile usa.
Cand ma gasesc in pisc
Primejdia o caut si o isc,
Mi-aleg poteca stramta ca sa trec,
Ducand in carca muntele intreg.
Pacatul meu adevarat
E mult mai greu si neiertat.
Cercasem eu, cu arcul meu,
Sa te rastorn pe tine, Dumnezeu!
Talhar de ceruri, imi facui solia
Sa-ti jefuiesc cu vulturii taria.
Dar eu ravnind in taina la bunurile toate,
Ti-am auzit Cuvantul, zicand ca nu se poate.

PSALM 2
Tare sunt singur, Doamne, si piezis!
Copac pribeag uitat in campie,
Cu fruct amar si cu frunzis
Tepos si aspru-n indarjire vie.
Tanjesc ca pasarea ciripitoare
Sa se opreasca-n drum,
Sa cante~n mine si sa zboare
Prin umbra mea de fum.
Astept crampeie-n zbor de gingasie,
Cantece mici de vrabii si lastun
Sa mi se dea si mie,
Ca pomilor de rod cu gustul bun.
Nu am nectare roze de dulceata,
Nici chiar aroma primei agurizi,
Si prins adanc intre vecii si ceata,
Nu-mi stau pe coaja moile omizi.
Nalt candelabru, straja de hotare,
Stelele vin si se aprind pe rand
in ramurile-ntinse pe altare -
Si te slujesc; dar,
Doamne, pana cand?
De-a fi-nflorit numai cu focuri sfinte
Si de-a rodi metale doar, patruns
De grelele porunci si~nvataminte,
Poate ca, Doamne, mi-este de ajuns.
in rostul meu tu m-ai lasat uitarii
Si ma muncesc din radacini si sanger.
Trimite, Doamne, semnul departarii,
Din cand in cand, cate un pui de inger,
Sa bata alb din aripa la luna,
Sa-mi dea din nou povata ta mai buna.


PSALM 3
(Ruga mea e fara cuvinte)

Ruga mea e fara cuvinte,
Si cantul, Doamne, imi e fara glas.
Nu-ti cer nimic. Nimic ti-aduc aminte.
Din vesnicia ta nu sunt macar un ceas.

Nici rugaciunea, poate, nu mi-e rugaciune,
Nici omul meu nu-i, poate, omenesc.
Ard catre tine-ncet, ca un taciune,
Te caut mut, te-nchipui, te gandesc.

Ochiul mi-e viu, puterea mi-e intreaga
Si te scrutez prin albul tau vesmant
Pentru ca mintea mea sa poata sa-nteleaga
Nengenunchiata firii pe pamant.

Sageata noptii zilnic varfu-si rupe
Si zilnic se-ntregeste cu metal.
Sufletul meu, deschis ca sapte cupe,
Asteapta o ivire din Cristal,
Pe un stergar cu braie de lumina.

Spune tu, Noapte, martor de smarald,
In care-anume floare si tulpina
Dospeste sucul fructului Sau cald?

Gatita masa pentru cina,
Ramane pusa de la pranz.
Sunt, Doamne, prejmuit ca o gradina,
In care paste-un manz.

Psalmul stiintei, simplu si cinstit.

Dumnezeu e bun, adevarat si nonsilnic iar satanismul e rau, mincinos si silnic oricat ar parea ca ar fi invers. Stiu asta.

Satana e minciuna silnica si satana e minciuna nesilnica si adevarul silnic... spusa pe placul neascultarii trufase prin pacat si stiinta, pentru pupuciul si revolutia-neascultarii de Dumnezeu. Stiu asta.

Luci-fer e numele pocaintei de ipocrism si fatarnicie fata de Dumnezeu. Respectiva capetenie ingereasca si-a lepadat cinstea si marirea pe care o avea la adevaratul Dumnezeu prin acest nume si aceasta lucrare si a cazut prin om devenind satana, tatal minciunii, dumnezeul minciunii, stapanul lumii, laudat in desert ca mare berou de oamenii lumesti pacatosi.
Ioan e numele pocaintei de duhul lui antiChrist-antisfintenie. Ereticii si pocaitii neoprotestanti au largit Calea Sfanta si au lepadat numele si cinstea marelui prooroc-profet si dupa botez nu se mai pociesc niciodata si au devenit antiChristi.
Mamoniacii stiitifici mari satei satanisti travestiti cunoscatori prin pacat, indoiala si necredinta, egipsihologi sau gipsihiatrii celebrii au lepadat Calea (calea smereniei Preasfantei Maria, a dreptilor, a sfintilor credinciosi) si credinta credincioasa in Dumnezeul Domnului Iisus CHristos-Cuvantul lui Dumnezeu Cel Apocaliptic, pe Mesia (Calea-Adevarul si Viata) si au devenit demonizati, draci uriasi fara limite de marire in rau si murmurdarie, dumnezei mincinosi, domni mincinosi, fii mincinosi, profeti mincinosi, prooroci mincinosi, mesii mincinoase, apostoli mincinosi, predicatori mincinosi, sfinti mincinosi, calugari mincinosi, credinciosi mincinosi, biserici mincinoase, sinagogi mincinoase si satanice sau antiCHriste. Stiu asta.

Naivii si fraierii slugarnici entuziasmeaza mereu pro satanism (minciuna-vietuirea silnica respectiv minciuna-vietuirea nesilnica si adevarul-vietuirea silnica), amestecand euforia, frenezia, incantarea, beatitudinea, toate visele si iluzille colorate, toate simbolurile alb-rosu-roz desarte, toate informatiile electrizante, infocate, energetice, placute, emotionale, victorioase, castigatoare, toate reclamele, povestile si filmele ca sa faca sa cada omul ca ultrash pro pacat, pro patima, pro satanism, pro rautate, pro trufie-mandrie, pro pacastiintza-barfa, pro falsa victimizare ipocrita, pro blestem, pro pangarire, pro spurcare, pro vrajitorie, pro plangerea de altii si pro chinuirea altora cu silnicie, cu razbunare pripita, cu nebunie incapatanatauneori chiar in numele lui Dumnezeu. Stiu asta.

Deci satanismul e rau pentru Dumnezeu si pentru oameni si pentru toata faptura, flora si fauna, pentru toata creatia si nicidecum nu e bun pentru cineva asa cum sustin si entuziasmeaza satanistii satei, lupii travestiti, cameleonici, infiltrand in suflet sau in minte si inima, in trup, in om, in calugari, in comunitati, in biserici, in sinagogi moda sateica, modernismul sateic, istoria blestemata sateica, omul vechi si viata lui cea veche, cazuta, pacatoasa, fericirile si placerile sataniste, unindu-se toti lucratorii minciunii din lume si de peste tot in cor de ipocriti ca sa sustina ca cica satanismul cu fatza umana, spalata, prespalata chiar pe interior, ”preoteasca”, ”calugareasca”, ”ingereasca” ar fi bun, vin ei sa minta cu insistenta si silnicie in acelasi registru pe toate tonurile si canalele de comunicatie istorice sau actuale ca cica satanismul n-ar fi silnic ci ceva nesilnic, dulce, bun si frumos, nepacatos ci vitalizant si de primit asa ca un sherpisor intelept de casa nevinovat ce se strecoara si-si face cuib de pui de pasari cuminti in inima sau in pieptul omului, ciripind asa ca o urechelnitza vicleana din vizuina care linguseste si mandreste egoul uman egoist sa doreasca tot felul de orgolii beroice vicioase, desfranate, perverse, lingusitoare si profitoare, distractive, placute, sarcastice, satirice, pe placul placului pacatului memorialist-uituc ce se crede sfant si purcezator de sfintenii si dreptati virtuoase. Stiu asta si cred ce stiu.

De frica omul are impresia ca-i silnicit (mintit) si reactioneaza pripit (stricand, daramand, spurcand, pangarind, onfricoshand, ingrozind, lovind, chinuind, trufind, innebunind, judecand, nimicind, denigrand, ocarand, otravind, distrugand)!
Ca-i place omul are impresia ca nu-i silnicit (ca nu-i mintit) si reactioneaza pripit (risipind, pierzand, tzapuind, ratacind, amagind, ispitind, pacalind, inchizand, deznadajduind, disperand, distrugand, distrugand ca distrugi, distrugand ca distrugi ca distruge, distrugand ca distruge ca se distruge distrugand...pofta si lipeala de cruzime, pe plac... excluzand impreuna cu exclusivistii, cu poetii mari vedete, acuzand ipocritii dupa formula hotul striga hotii si cine zice ala e... ale elucubreaza cu gat de lebada intins... intins dupa... dupa malai caci vrabia malai viseaza cazand cate doua la un ban)! Stiu si asta!

”Silnicit” cazi brusc prin nemultumire in contra lui Dumnezeu cu ura si exclusivism agresiv! Nemutumit si nefericit poftind cu invidie si pisma, pacatul te revolta pe libertate, pe drepti, pe apropiati, bagandu-ti intentia si arma ca o setare-programata si daca misti invarti lame si drujbe distrugand iar daca dai sa feresti si sa te feresti defapt ridici... sulite, sabii, arme ca sa distrugi, bagandu-ti in intentia instantanee si energia, tensiunea paroxistica, dorintza nebuna de razbunare pripita distrugatoare necesara ca sa te satisfaca prin implinirea faptei in realitate sau inchipuire, in visare mentala reala, si insista cu lucrarile astea pacatoase patimashe la infinit pana cedezi si tu nu esti constient ca ai primit candva miscarile madularului si simti o placuta putere pe plac pana in inima si iubesti acolo pacatul placut vibrational in inima-stomac-plaman-matze primind placuta placere a pacatului persistent ca o ”iubire” acolo in tine, in inima nestiind defapt ca acel pacat simtit si trait, pacat placut intretinut cu privirea, cu simturile este defapt moartea care-ti distruge treptat toate aparatele si sistemele tarandu-te spre dezbinare prin trufia rautatii pentru el, prin trufia vietii in dorinta de dezbinare, rupere, singuratate si mandrie fata de Dumnezeu. Deci acolo in inima si in burta e pacatul=moarte radiind in toate madularele si facandu-i mereu pe plac, pe placul iubirii lui de pacate vechi sau prospete-noi defapt intretii viciul=sclavia iadului avand impresia ca te simti bine si puternic si sanatos, bun si bine dispus caci acolo in burta placerea lucreaza, vibreaza radiind si tu ii spui acestei stari viata crezand ca astfel te simti viu, ii spui siguranta, pace, liniste, odihna, stare functionala, puternica plina de potenta. Defapt esti un mort si un drogat sexy zi de zi si noapte de noapte, esti un om interior care in interior esti plin de iubirea de pacat si de placul lui ce se joaca in tine zi de zi cu pofta de haznale si canale ca ceva bun-bine pana te joci, te batjocuresti, te pangaresti, te spurci, te imbolnavesti, imbatranesti, te chinuiesti si pana te desparti de trupul care crapa, pana treci la cele vesnice stricat, putregait, imputzit, distrus, nu de la altceva ci fix de la pacat si de la pacatul nedat afara din inima si din trup, pofta si din toata viata si vesnicia ta. Stiu si asta si rugandu-ma si crezand apelez la Mesia pentru scapare... din iad, de recidiva pacatoasa, de pacatul prospat sau nou descoperit si din toate legaturile chinuitoare ale neascultarii si rautatii prin patimi, vreri, pofte si dorinti pacatoase.

Dar silniceasca-ma toti cu Tine cat mai des si cat mai pe neasteptate si pe neprevazut ca sa-ti simt Fericirea... si sa ma bucur de ea vesnic viu, vesnic viu o Doamne.

Editează si tu cand scrii texte lungi, ca altfel sunt greu de citit!
Uite, cam asa:

Ai pus psalmul in codul lui da-vincii? :71:
Nu era nevoie. Tocmai asta era shpilul, schipsisul, sa nu fie ceva structurat sau in versuri ci doar asa o lunga confesiune greu de citit in care sa se regaseasca si altii.

Psalmul bolii profesionale.

Iscarioteanul avea boala profesionala de care nu era constient. Toti o avem dar nu suntem constienti. El tinea punga cu bani insa el mai avea una, de rezerva, in care strangea. Desi mergea dupa Iisus impreuna cu ucenicii dupa ce fusese ucenic si al sf. Ioan Botezatorul, el era mereu in dialog cu iudeii, cu rabinii, cu membrii din sinedriu, cu romanii, cu toti mai marii locurilor pe unde mergeau, incercand sa asculte cu jertfelnicie tot mai mult de toti, alergand cu tot mai multa frica si slugarnicie de parca nu-i era de ajuns sa asculte linistit doar de Dumnezeu prin Iisus. Peste tot intalnim indemnuri la sacrificiu, in scoala, in biserica, in familie, la serviciu, toti mai marii cer si toti mai micii ofera insa acolo unde apare slava desarta apare si boala profesionala. Aceasta suprasilire pana la silnicie si sacrificiu desert nu vine din iubire sau din ascultare de Dumnezeu ci din boala profesionala. Vrem mereu sa facem tot mai mult si mai bine din initiativa proprie si personala. Vrem mai mult dar nu ascultand cu pace de altii, de drepti, de smeriti, de intelepti, de sfinti ci ascultand cu frenezia energiei sacrificiului in desert de noi insine si de acolo ascultam mult mai mult de altii ascultand defapt de sinele nostru care vrea sa se laude si sa se impauneze cu ascultarea pana la sacrificiu, pana la habotnicie, pana la istov si imbolnavire, pana la autodistrugere pentru laude, pentru a se lauda pe sine, pentru slava desarta de la oameni, avand impresia ca devine exemplu daca urmeaza o ravna exagerata ce vine din sine insusi, din indemuri de la sine insusi. Iata deci jertfirea de sine venita de la sine insusi ca o boala profesionala, ca o jertfa singeroasa, ca o ispita, ca o intrare in energia mandriei si rautatii, ca o bagare in priza ca sa faci ceea ce iti inchipui ca faci bine si din ascultare pana te epuizezi si te omori la fel ca Iuda, la fal ca toti pripitii ce nu-si dau seama cum se supun lorusi, nicidecum duhovnicului, parintelui sau lui Dumnezeu ci fix sinelui de care ar fi trebuit sa se fi lepadat, de unde defapt le vine dorinta de stiinta, de marire, de putere si astfel isi exercita profesia din necredinta ca o boala profesionala, facand aiurea sau pentru bani si laudarosenie mult mai mult decat i se cere.

Jertfa duhovniceasca a iubirii este atunci cand urmand binele ascultand de Dumnezeu in adevar esti agresat de altii rabdand pana la moarte si nicidecum atunci cand de frica, slugarnicie si linguseala ca sa scapi mai usor si pentru slava desarta te strici si te istovesti, te omori cu necredinta si te distrugi singur, jertfindu-te plin de ravna exagerata pentru laudarosenia sinelui propriu si personal de care ai uitat sa te lepezi cand ti-ai luat Crucea, nutrind ravna desarta a bolii profesionale pe care o primesti si o dai mai departe ca prostul ca o pandemie avand impresia ca aduci schimbare, slujire si jertfe de bun miros lui Dumnezeu cand defapt aduci silnicie si ispitire, adica jertfe sangeroase, scarbind, istovind si mahnind pe Domnul Iisus si pe Dumnezeu.

De la tine insuti n-ai cum sa te faci mai bun sau mai sfant, mai drept sau mai harnic oricat te-ai stradui crezandu-te vrednic. De la pacatul din omul pacatos interior nu poate veni ceva bun oricat insisti sa te jertfesti cu multa frica frenetica aratandu-te pe afara cu fapte multe, lungi si jertfelnice. Decat un fariseu ipocrit, jertfindu-te in desert, vrand sa fi tu insuti ascultat, si de tine si de altii, asta o sa ajungi. Iar daca lupti sa aperi si sa castigi, sa invingi astfel mai presus de orice atunci te vei incununa cu sminteala si iti vei gasi si-ti vei castiga prabusirea si pierzarea exact asa k lumea... stapanita de boala profesionala demonizanta a lui luxifer, marele ”inger”.. cazut in minciuna si rautate... desfranata... tragand dupa incapatanarea lui mandra pe toti, cu o tzepuiala tzepuitoare tot mai sofisticata!

Cand vedeti ca toti va indeamna sa va jertfiti si sa va sacrificati si sa faceti multe rugaciuni, sa va spovediti si sa va impartasiti des, sa mergeti la biserica, sa tineti posturi lungi si grele, sa va inchinati la multe icoane, sa respectati diete, sa va fortificati trupul, sa invatati bine la scoala, sa lucrati mult, sa va castigati painea, sa faceti orice cred ei ca ar fi bine sa faceti voi dovednid prin asta ca si ei sufera de boala profesionala a slujirii la idoli, la idolul bolii profesionale incarnat in ei insisi care va indeamna din ei insisi ca sa se laude ei insisi, sa aveti mare grija sa nu cadeti, urmand aceste sfaturi si porunci sfinte, intru ascultarea pripita jertfelnica in deshert, din dorinta voastra jertfelnica ce vine din sine ca o boala profesionala a ascultarii de care v-ati molipsit si o raspanditi pandemic cu mare habotnicie sangeroasa istovitoare spre distrufere. Iar ascultarea asta pripita ce pare dreapta nu e iubirea jertfelnica poruncita de Dumnezeu ci e jertfa sangeroasa desarta deoarece vine din omul mandru, laudaros si pacatos, din placerea maririi de sine si duce la sminteli, la boli, la chin, la rusine, la moarte nevrednica, prosteasca, caci niciun bine n-ati facut si nu veti avea daca va veti sacrifica in desert pentru cineva sau ceva urmand o initiativa ce vine din sinele fricos, din inchipuirea si visarea de sine insusti ca o ravna, ca o silire, ca o silnicie fiind defapt o boala profesioanala ascunsa, travestita, boala profesionala a ascultatorilor aflati in ascultare care doresc sa fie ei insisi ascultati mai mult, vrand sa devina ei insisi un dumnezeu gaunos, un fel de idol, un fel de exemplu (gresit), uitand ca orice ascultare cu urmari fericite si bune trebuie sa vina doar de la Dumnezeu, fara ca omul sau lumea sa-si bage botul adaugand sau scotand ceva pe Cale pentru placerea pacatoasa si patimase de sine.

Iar boala profesionala, ca orice boala face victime si aduce multe dureri caci toate grijile lumii sunt defapt boli profesionale chinuitoare pe care omul le urmeaza inlocuind ascultarea de Dumnezeu cu ele, avand ca rezultat pierderea raiului si a vesniciei fericite.

Deci fiecare ar trebui sa-si dea seama ce face si cu ce se ocupa inclusiv ca arta sau hobby ca sa-si vada pacatul bolii profesionale pe care vrea sa-l bage in altii pentru slava desarta proprie si sa incerce sa se abtina de la silnicie!

Nu te poti scapa eliberandu-te de ascultarea de sine ascultand de sine!.. cat timp in sine ai minciuna si pacatul patimas care te stapaneste. Esti nevoit sa asculti de un drept, de un sfant, de Dumnezeu ca sa te dezlege de patima ascultarii cu frica si ravna jertfelnica pana la sacrificiu de tine insuti in desert, adica de jertfa ta sangeroasa si ispititoare, defapt de boala ta profesionala.

Psalm pentru mine si pentru cei pierduti.

Daca esti tradare de Duh sfant si de intelepciune,
Daca esti ura si nemultumire de Dumnezeu,
Daca de frica esti superstitie, avalansa, surpare, sir de ghinioane ca operatiunea dominoului,
Daca esti razbunare pripita, lovire distrugatoare cu sulita si cu cutitul, cu pulanul si cu piciorul, in inima vulnerabila,
Daca cauti sa indoiesti, sa nu crezi si sa dezbini ca sa stii in loc sa crezi, sufland in lumanarile ce abea mai palpaie,
Daca nu vrei sa mai asculti rabdand ci fugi de harnicia cu raspundere duhovniceasca... in cotlon,
Daca esti de partea fecioarelor nebune in razboiul cel sfant dintre fecioarele ce si-au luat candele,
Daca esti murmurdar pe interior si nu recunosti dandu-te jignit, insultat, victima, sustinand ca aparentele nu conteaza,
Daca te informezi de la radio santz, de la vocea avericii si de la europatima libera ca sa poti mai bine raspandi propaganda
Daca te mandresti cu pacatul sfidand si grozavindu-te in prostie amenintand,
Daca te comporti trufas ca un badaran prost si nesimtit, cu apucaturi de mahala
Daca te comporti fatzarnic ca un ipocrit vrednic de saloane de lux selecte, oculte si exclusiviste
Daca esti rau si prost si te lauzi cu vrednicia si competentele ca sa te dezbraci aratandu-ti frizura, vocea, muschii si talentele,
Daca esti un copil de bani gata maturizat prin inmultirea conturilor cu bani obtinuti usor sa te lafai in toate piscinele si comoditatile,
Daca socotesti si calculezi doar ca sa aduni pentru ”siguranta” si niciodata sa risti ca sa daruiesti,
Daca iti plac poftele si placerile pacatoase si lumea cu care rezonezi incarcandu-te cu energie,
Daca citesti toate ziarele, cartile, jurnalele, urmaresti toate filmele si inregistrarile la moda
Daca iti umpli dulapurile cu toate hainele elegante si cu toti pantofii stilati pe care ii porti o singura data
Daca esti singur si nu crezi ca exista Dumnezeu si nici nu vrei sa cauti,
Daca te-ai inhaitat cu sherporcii de caine lup si esti si tu un pui de vipera in barsupiul lor spiritual idolitartar,
Daca esti tzepuit profund de ei si tzepuiesti si tu la randul tau pe toti ca sa-ti scapi pielea,
Daca te inalti si te umflii ca balonul vopsit in timp ce pe dinauntru esti gol,
Daca urzesti planuri desarte si uneltesti viclenii ca sa parvii prin sinecuri,
Daca te lasi papushat si programat de stiri si de griji lumesti,
Daca manci toate medicamentele, terpiile, urmand toate sfaturile si retetele
Daca amesteci si prepari tot felul de mancaruri, de dulciuri si de bunati ca sa mahnesti si sa deprimi copiii orfani,
Daca umbli cu vrajeala toata ziua si toata noaptea ca sa farmeci, sa incurci, sa smintesti, sa pacalesti, sa ghicesti, sa ”prevezi”,
Daca te jertfesti in desert slugarnicind cu mare frica frenetica disperata neputand sa-ti gasesti demnitatea, cinstea si armonia,
Daca iti inchizi ochii si-ti astupi urechile cand Domnul are nevoie de tine pentru un sarac, pentru o mila, pentru un ajutor,
Daca intruchipezi si joci rolul celui mai rau si pacatos desi stii ca nu joci si ca nu te prefaci ci ca asa esti tu insuti intotdeauna,

Atunci nu fa nicidecum ceea ce esti fiindca asa esti ci fa ceea ce iti porunceste Dumnezeu!

Apoi, ca sa meditezi ca robotul ce raspunde la telefon priveste râma, studiaz-o profund si incearca sa iei aminte!.. si poate o sa te schimbi!... sa ajungi si sa fi ca ea, pentru ca esti ca ea si nicidecum asa cum crezi tu ca esti tu insuti!

Dupa medatiatia transcedentala nu te mai fa ci lasa-te facut... de Dumnezeu prin Domnul Iisus CHristos-Cuvantul. Amin.

Psalm istoric nasol de tot,

Lucifer, râma cu aripi, s-a suparat pe Dumnezeu cazand din mandrie in minciuna si rautate si nu s-a poacait asa cum ii era numele ci din rautate a ales caderea in pomul oprit, in pomul cun-o-stiintei devenind satana ispititorul. Era unul din cei mai intimi ingeri ai lui Dumnezeu, cel mai stralucit, insa ca sa se laude si sa se slaveasca pe sine insusi si sa defaime pe Dumnezeu a cautat cum sa faca trufia asta si inca de la inceput a gasit stiinta. Cand a cazut in pomul cunostiintei ca o omida cu aripi si-a pierdut credinciosia si astepta acolo pandind ca sa roada prin om, femeie si celelalte vietuitoare toate frunzele si roadele cunostintei. Cand a ispitit pe Eva si cand a luat si a mancat ea din rodul acelui pom si a dat si lui Adam, satana s-a facut brusc negru si râma duhovniceasca, spirituala, s-a rupt in 3 parti, locuind una in vazduh, alta in om si alta in femeie. Pentru fapta asta rea Dumnezeu a pedepsit rama care si-a pierdut aripile osandindu-o sa se tarasca si sa se miste acolo in adanc. Si acolo in adanc, miscandu-se ca un surdomut orb, minte cu rautate si barfind si denigrand transmite minciuna prin meca-nica francmasinariei, ca un ninjalau macazist ce schimba macazurile dupa interesul satanei ca sa se apere, folosind puterea adversarului ca sa o intoarca impotriva lui Dumnezeu si a binelui, invartosand, incurcand, zicand invers, stiind invers, tintind invers, afland pe dos, revelandu-si invers decum este realitatea si adevarul, butonand si manevrand de acolo din eul omului, trnasmitand prin aceste manevre tot felul de barfe stiintifice superstitioase ca o stea a adancului, ca o stea a stiintei, ca o stea a neascultarii prin libertate incat omul are impresia ca stie el insusi, crezand ca e el insusi acel adanc in care are incredere ca nu minte si ca stie incat se preda in mana lui, si mintind de acolo se da in mana patimilor, si stiind mereu din sine de parca ar scoate informatii furate din adancul unui depozit, crede omul cu superstitie, se inalta pe sine insusi si se realizeaza aceasta placere desfranata a trufiei. Pe acest principiu functioneaza si toate placerile sexuale caci rama rupta in 3 parti locuind in adancul poftelor vrea ”iubire”=placere si se uneste si daruie neascultare prin placerile ”eliberarii” prin pacat ca o fecundare de tip scorpie, care manca capul masculului ca sa se implineasca scriptura, dupa randuiala lui Melchisedekapiteaza pentru a asculta, preotul Tatalui, preotul lui Dumnezeu Sfanta Treime, care l-a binecuvantat pe Avraam care a introdus circumcizia contra egoismului, si manca ramele asa cum scorpia a cerut si a mancat capul lui Ioan Botezatorul sau al lui Iuda Iscarioteanul din interiior. Deci sminteala ramei satanice vine din 3 parti, din adancul intunecat al vazduhului pana in fundul pamantului, din adancul eului femeii si din adancul eului barbatului, adancul fiind confundat de omu rau cu propul eu, cu propria pofta din adanc, cu insusi adancul vazut sau nevazut al creatiei, cu adancul sticlei, al marilor sau al pamantului, asa ca un fund de U, si bineinteles ca sminteala ramelor vine din lume prin oameni si prin toate fapturile in care se afla aceasta râma rupta duhovniceste, refacuta trupeste acolo unde locuieste si care cere unitate de siguranta chemand la unitate spirituala râmeasca, unitatea neascultarii prin pacat, patimi si rautate ca sa formeze impreuna o singura râma.

Deci omul trebuie sa se pazeasca de aceasta voce muta si mincinoasa a mintii si a ”stiintei” ce vine din adancul eului propriu, barbat, din adancul eului femeii, din adancul eului mushtelor, ingeri cazuti deveniti demoni osanditi in adanc si fara chipuri ce imprumuta si fura de la oameni sau de la animale ca sa strice, sa ia, caci si-au pierdut chipul lor ingeresc, si bineinteles minciuna vine prin atatea canale de comunicatie din adancul cartilor si din vocea lumii, radio santz, vocea avericii, vocea te-ia-asia si vocea europatimii libere, caci acolo locuieste satana in stiinta si de acolo vrea cununia omului cu stiinta ispitind rama rupta in 3 parti, mintea-babilonului cel mare, vrand amagind sa-si refaca unitatea de rama si de aia ispiteste ca o scorpie inmulticioasa, pandemica, si de acolo din adanc ispiteste ca o iubire, ca o pofta, ca o dorinta paroxistica iesita din ispita si cere sa fie facuta silnicia tare la cerbice sub amenintari ca sa aduca tensiunea la paroxism, sa creeze suspans maxim, comunicand pe frecventa joasa si inalta, ridicand presiunile pana la descarcare prin fulgerare implinind usurarea, scurgerea, curentarea, sa se inchida circuitul egoist, bucla ”iubirii” de sine insusi pacatoasa ca o sursa de informatii. Prin aceasta cun-o stiinta pacatoasa obtinuta prin neascultare si pacatuire se depoziteaza in adanc stiinta si la nevoie se ridica din adanc cu furie, cu indreptatire, cu revolta, cu atitudine si merge fraierul, merge la razboi, merge la arme, merge la distractii, merge la faradelegi, merge la pierzare silnicind pe toti sa-si puna semn pe mana dreapta sau pe frunte autoindreptatindu-se si asa duce la pierzare pe oricine, prin barfa miscacioasa cu care pacaleste si tepuieste oamenii sa se razbune, sa pacatuiasca, sa faca faradelegi si sa nu mai asculte ei de Dumnezeu si sa nu-L mai creada pe Dumnezeu ci pe lume, pe satana care o stapaneste prin pacat si prin idoli, sa urmeze omului pacatos, pe femeia desfranata sau pe lumea condusa de satei facand recalama la fericirea luxiferica obtinuta prin refacerea acestei unitati babilonice de râma, caci cele 3 râme fara aripi se regenereaza trupeste si vor din adanc sa refaca unitatea râmei duhovnicesti cu aripi prin inmultirea desfranata de râma si om cazut, josnic dupa formula 600+60+6=666 adica lumea si demonii + barbatul pacatos + femeia desfranata = labordelul unitatii celor 3 râme ce vor implinirea idealului unitatii de stiinta, ”adevar”-barfa, minciuni, care zvarcolindu-se dau senzatii de mare, mult si tare, inalt, puternic si energetic, vrand tzepuitul tzepuitor, pentru aceste satisfactii amagitoare, sa traiasca in unitate rea socotita-pervertita-simtita ca buna, devenind o singura râma cu aripi, ”stralucind”, adica refacand in mod fals si ipocrit pe acel luxifer care a fost la inceput, râma cu aripi, inchipuindu-si si crezand ca e posibil sa dainuie luand in om locul lui Dumnezeu, adevaratului Dumnezeu... insa e doar o tzeapa ”idealista” a nebunilor, soldata cu copii din flori, copii nedoriti, avortati, orfani, pierduti, chinuiti vesnic.

Speram ca cele vechi sa treaca cat mai repede, sa se termine odata cu pupatul in stanga-spate, in omoplatul stang cu ventuzuochiulhul adancului negriu si energetic-arzator, sa moara omul cel vechi al pacatului si necredintei... ca sa intram in noua creatie ce vine de la Dumnezeu prin Domnul Iisus CHristos Cuvantul ce vine cu sfintii la poporul Sau pentru toti credinciosii si toti oamenii din toata creatia, vii sau morti.

Psalm bun, linistitor,

Va fi bine,
Vom muri si vom invia caci Domnul lucreaza si fiecare sfant sau pacatos va primi rasplata cea dreapta, cea mai buna posibil, pentru faptele sale, fericiri, pedepse si chinuri.

Deci va fi bine pentru oricine, pentru toate sufletele pentru ca exista Dumnezeu.

Veghem, rabdam si castigam.

Psalmul declansarii razgandirii
ca o tradare de ipocrit,

Nu stii ce faci? Iei!
Nu esti constient ca iei.
Iei si in timp ce iei nu vezi ca iei, nu-ti dai seama.
Dupa ce ai luat uiti ca ai luat si crezi ca n-ai luat niciodata ci doar te-ai rugat si ai primit sau ai muncit si de aia ai ceea ce ai... luat.
Desi ai luat mereu si e nedrept sa mai iei, continui sa tot iei si sa nu-ti pese fiindca nici prin cap nu-ti trece ca tu defapt continui sa iei. Ai impresia ca intre timp te-ai oprit. Ai impresia ca tu nu mai iei.
Nu poti sa vezi ca iei, nu poti sa sti ca iei, nu poti sa crezi ca iei.
Dupa ce ai tot luat, mult de tot, declari ca din sine iti iese ceva pur asa ca tine, ce te face celebru, mare, stiutor, puternic, intelept-destept desi ele ies din depozitul in care ai adunat din luat. Nu ti-a dat nimeni insa ai luat.
Ai luat si iei pentru ca si altii au luat si iau.
Grea patima luatul, greu sa recunosti ca ai luat, ca iei si ca vei mai lua.
Si de acolo, cand vrei ceva serios, cinstit, ti se declanseaza undeva in tine razganditul, vrei invers, faci invers in interior, pentru ca-ti place ca mai degraba sa iei decat sa ramai crdincios... cu atat mai mult cu cat luatul da cunostiinta si stiinta depozitata in tine cu care te-ai cununat de nu mai trebuie sa recunosti de unde o ai... luat asa ca poti bine mersi sa te lauzi toata ziua si sa te mandresti ca nu mai iei in timp ce ai luat, iei si vei lua.

Iti place sa fi atins si vrei sa pastrezi comunicatia asta pe acolo pe unde ai fost atins. Pentru asta lepezi comunicatia cealalta din care ai fost scos. Pentru asta cand te ravolti acuzand ca sa satisfaci o rautate vrednica minti, minti cu mintea tacuta din interior care comunica fericirea minciunii si fericirea viitorului impreuna cu ea. Te bucuri ca nu mai trebuie sa asculti, ca esti liber, ca esti privilegiat, ca un pilit ce se imbata cu sine. Desi iti dai seama ca asta se numeste tradare inselatoare din trufie pentru placeri, nu poti sa nu cedezi. Nu poti sa nu vrei sa cedezi si sa te infiezi ca intrun barsupiu, ca o barca inghitita si inconjurata de o flota de titanice care o tin in gura sa se joace, sa treeasca si sa invie pacatul, nu vrei sa fii constient ca esti ca o moneda inghitita de scrofitza pusculitza celui ce oti da impresia ca te face din pui mic si neputincios un dumnezeu mare, tare, mult, doar printro atingere, printrun suflu silnicist ce-ti pare o mangaiere, acelui demon periculos nu poti sa nu i te dai cu pripeala naiva ca o papushe trasa de sfori sau ca un bob de strugure in mana respectiv in gura lui ce viclenindu-te cu ”darnicie” te ridica in ochii tai pana la inaltimi ametitoare desi stii foarte bine ca in mod evident te tzepuieste trufind asupra ta si iti ia dandu-ti impresia ca-ti da, si repeta zilnic starea asta la fiecare ceas pana ce de frica, de boli, de chinuri, de groaze, tu chiar crezi ca-ti da intradevar si chiar vezi ca-ti da in ciuda evidentei ca intrun efect placebo si placandu-ti sa minti aflat in starea asta duhovniceasca cazuta cu mintea la confluentele organelor interne, minti si mintiti impreuna sa simti ca-ti place si ca sa crezi ca e bine ce se intampla ajutandu-va ca sa indraznesti ca si tu sa iei adica sa tradezi mintind ca va fi bine si ca vei fi sanatos si incruntandu-te manios si exclusivist cu reprosuiri dracuzante spre cei ce te-au invatzat adevarul. In conditiile astea e destul de greu sa-ti refaci ruga, e greu sa refaci comunicatia lepadata, e greu sa faci repede ce aveai de facut, si ce e de facut mai degraba si nu mai vrei, mai ales daca mustele mieroase ca turbate bazaie si te tot ating tinandu-te in gura ca pe un organ luat cu totul ca o tabara sferica inconjurata de dusmani de jur imprejur. Dupa ce te-ai lasat pagubas si ai tradat, vrei sa te razbuni, insa iti iese invers. Odata ce ti-a venit ideea sau lofica de prost si ti s-a declansat razgandeala de ai crezut si ai basculat neputand sa mai lupti ajungi ca paranoicii la o singura lucrare de scapare vreiinversfaci fara sa vrei sa vezi si sa respecti adevarul, fara sa vrei sa vezi in adanc, vreiinversfaci si faci. Desi e pe dos ceea ce vrei o faci si apoi cand apare declicul ca ai tradat, ai faptuit, simti ca esti fraierul ce a pierdut si de ciuda incepi sa iti distrugi partenerii, apropiatii, partile bune pentru ratare si neimplinire ca sa maresti efectul, ca sa trufesti si tu peste cineva dupa ce ai pierdut devenind un penibil. Dai sa iei, dai sa razbuni ceva din interior insa nu-ti iese decat o razbunare pe parinti, pe drepti, pe nevionvati si pe mai mici, deci exact invers de fiecare data, desi ai avut intentia buna, ai dorit sa scoti si sa alungi mustele rele, nicidecum invers, nicidecum pe dos, dai sa iei lovind defapt in rana pentru rana, pentru raul ce se da rana. Si oare ce anume ai tu de razbunat acolo in interior? Rautatea, caderea, ratarea, neimplinirea, trufia, mandria? Ce anume a fost atat de umilit si de jignit in tine incat si-a facut plinul rabdand insistenta si presiunile incat nu mai poate suporta? Ce este atat de important si insemnat incat pentru acel ceva ce se pierde te deranjeaza orice la culme? Nu cumva e vorba de indreptatirea autoindreptatirii tale care nu poate fi pierduta caci odata pierduta te simti si tu pierdut odata cu ea, ca si scos afara din conflict pe usa din dos si aruncat la gunoi si in oprobiul public, lovit in imaginea construita atat de greu prin jocuri de scena monetar-mamoniace, politice, diplomatice, sociale? Oare pentru aceasta autoindreptatire a indreptatirii autoindreptatirii te razbuni cumplit pe toti umilitorii vrand sa-i omori la propriu ca sa-i excluzi definitiv din conflict si sa scapi de probleme? Oare pentru ea nu vrei sa te mai umilesti si sa te mai smeresti mai departe asa ca la carte? Deci pentru indreptatirea autoindreptatirii tale crezi ca e mai bine sa lasi sa ti se declanseze tradarea si apoi turbarea violenta? Ia zi! Mustele bantuitoare daca vad ca nu mai rabazi pana la sfarsit te vor face fara sa stii asa ca ele, alergice, reactionare, trufase si mandre, justitiar-viclene fara ca tu sa intelegi cum te lucreaza si cum te uneltesc si o sa cazi mult mai mult si mai urat si o sa fi un cazut foarte jos in mocirla, in adanc, pentru ca mustele viclene te desfraneaza, cu asta se ocupa, cu caderea, pentru ca mustele sunt ingeri cazuti, oameni cazuti, suflete cazute, paraziti, adica demoni-duhuri rele, desfranate, lumesti, mandre, oculte care-ti transmit si te fac, te formeateaza, te formeaza, te instaleaza, te cresc... lucrand in ascuns, lucrand ceea ce sunt ele, de acolo din intuneric si din ascunsul ocult nevazut decat cu picatura ca sa para putin si ca nu-s din lume, adica sa ti se para mereu de dorit si sa te faca sa crezi ca nu e vorba de slava desarta lumeasca si vremelnica ci ca e vorba de un lucru tainic si bun sivrajitorind cu iluzii fac sa ti se para ca ele ar fi defapt niste muste eroice bune, niste zei care iti tin de urat in singuratatea ta trista, asa cum simti tu ca fiind buna placerea perversa cand te ating.... sperand si crezand ca e bine sa dai sa iei, ca e placut sa iei, desi nu ai cerut si nici nu ti s-a dat de sus. Si astfel atins ca un glob luat in palme de o fata fecioara, de o satana aerectica, minti in atingere si placandu-ti te-ai si inversat la 180 de grade si ai si tradat schimband macazul in sufletul si in inima ta fiindca iar ai ales sa iei si ai luat, pripindu-te in mod blestemat... iar fapta asta ascunsa in aluatul interior se numeste pacat... caci practic ai lepadat cu trufie ce nu era de lepadat ca sa iei cu naivitate ce nu era de luat... si te-ai facut ipocrit, aratandu-te pe afara spalat si vopsit... desi esti decat un pripit tzepuit ce tzepuieste pripit dandu-se mare, sau stiutor, sau destept, drept, intelept, puternic sau........... frumos... un domngigolo foarte frumos, un impostor travestit cu mare faima desarta mai ales atunci cand se hazardeaza, tradeaza si ia!

Vine aproapele sau careva si iti genereaza, pomenind pe neasteptate pe Dumnezeu, un amestec de frica, stress, datorii, silnicie si dai sa te razbuni pe Dumnezeu desi de vina este cel ce ia, cel ce de panica da sa ia si pana la urma cedeaza si ia.

Psalmul infundatilor,
AL celor ce vor sa implineasca scriptura, adevarul, pocainta... pe dos.
Vai si vai si vai lor (noua).

Ei nu-si dau seama ca credinta din ei e invers.
Fie necredinta, fie lipsa, fie inversata la sens sau deraiata de la directie.
Cand constata ca au din intamplare credinta corecta, dreapta, cu ea ce credeti ca fac? Cauta sa stie, se umilesc, se smeresc asa ca lumea, ca sa nu creada bine ci ca sa creada invers de parca ar implini scriptura, de parca ar urma sfatul cel bun si s-ar pocai, de parca ar vrea sa marturiseasca adevarul ca iata defapt sunt invers, cersind mila, cersind indurare, cersind mancare si bani pentru neputinta lor si tot cautand sa afle si sa stie si afland ceea ce este in ei, nemultumindu-se daca s-ar putea sa fie bine asa cum sunt si vrand sa aiba mai mult si mai repede fac tot ce tine de ei ca sa aiba credinta invers, vor ca s-o vada ca e invers si sa creada adevarului pe care-l vad si atunci sa se declare indurerati ce necesita ajutor si pocainta si asa tot neavand altceva mai bun de facut ajung sa vrea mereu sa fie invers si fiind mereu invers in credinta, adica fiind defapt niste antichristi duc lupta din ascuns impotriva Domnului pentru stiinta ca niste casnici vrajmasi mamoniaci, dar pierzand si abandonand lupta contra Domnului, vor sa poata plange ca si cum s-ar pocai, insa nu pot nicicum sa aiba lacrimi ci doar asa o tristete depresiva si trista, amarata si deznadajduita care insista. Nu pot nicicum planage nu pentru ca Dumnezeu trebuie sa le mai dea un dar special si suplimentar din Har ci nu pot plange pentru ca tot luand si luand fara sa fie constienti si-au luat si sinagoga sinelui si cu eul si-au infundat sufletul si puterile lui bineuvantate, au infundat izvoarele vietii si circulatiei vietii prin ei cu eul lor cel cu credinta inversata marita, ingamfata, acolo in euUul lor exact acolo in Uul cu care se tooot lauda in desert aratandu-se peste tot ca niste domngigolo ca ar fi credinciosi, smeriti, pocaiti, vrednici, etc. Plang mereu fara lacrimi pentru ca nu le pasa cu adevarat. Daca le-ar pasa cu adevarat, daca le-ar pasa intradevar ca sunt niste antichristi care iau ca sa dea ascultare de ei insisi ca fii pierzarii ce asculta de sine insusi si-i sileste si pe altii la ascultare de sine ca si cum ar fi dreapta ascultare de Dumnezeu, daca ar fi constienti de acest adevar ca e adevarat atunci ar plange, ar plange mult, cu lacrimi multe si nu s-ar mai opri din plans si plansul asta i-ar face fericiti, pentru ca simtind si constatand si vazand ca in ei credinta din ei le este inversata, formata acolo in ei si stand cu ea impotriva Domnului si a Duhului Sfant ar trebui sa le pese si sa planga de aceast rau si de cine sunt ei, antihristi, risipitori, pieritoti, pierzarea, stricarea, chinuitorii, ar trebui sa se vaite, sa planga si sa boceasca, sa planga pana au lacrimi si avand lacrimi din belsug sa persiste in plans pana li se indreapta credinta ca prin pocainta si indreptare s-o aibe dupa cum este credinta sfintilor, sa se straduie sa aibe si ei credinta asemenea lor. Nu pentru ca sa-si fure singuri caciula, nu pentru ca sa-si ia sinagoga, organele, lacrimile, numele, fatza, picioarele, mainile vrand sa si le laude ca apartine eului lor, nu pentru ca sa se laude ca mamoniacii aflati mereu in luare ca-s numai si numai ale lor ar trebui sa planga, nu ca sa fie vazuti de lume cat de mult plang ci pentru ca acolo in ei, in omul interior, sa-si indrepte credinta, sa-si inverseze credinta, sa caute s-o aiba cu adevarat si ea sa fie o Credinte dreapta, urmatoare de Domnul Iisus Hristos-Cuvantul cu Cale crestin ortodoxa ce se sufla iubire si dor smerit prin Cele 7 Trambite Apocaliptice ale Sale. Deci de acolo simt impietrirea inimii si trufizarea sufletului cei ce se simt bolnavi, de la credinta inversata si de la inima invartosata spre placeri si lucrand-o pe ea cu mandrie si laudarosenie isi infunda cu eul propriu sau cu cel al celor cu care se unesc intro demonizare inconstienta, inima si caile duhovnicesti ale mintii si simtirii inimii, incat sunt decat niste infundati ce par prin infundarile respective niste fecioare cu fecioria tare insa nu ajung sa fie decat niste fecioare nebune unde infundarea ce apare la minte, la suflet, la organe, la polipi, la plamani, la inghitit, la bunatate, ii chinuie si ei nestiind ce este o socotesc o feciorie buna crezand nebunii astia, caci astia sunt grav bolnavi cu toate, luand ca si cum ar da, tzepuindu-se si crezand ca au atins stari inalte de vrednicie, de sfintenie, de intelepciune, pentru ca in orbirea lor n-au vazut ca iau si ca tot luand si-au luat vrednicia, si-au furat darul, si-au luat mereu ceea ce era a Domnului si a aproapelui, respectiv a vietii si a mediului inconjurator. Dupa asta incep sa incerce sa se trateze prin a desfunda si practica toate artele traditionale energetice care nu sunt altceva decat un dans si o imperechere cu dragonul pacatului, o comunicatie energetica cu puterile sexuale, barbat-femeie pentru a le misca-echilibra si a le armoniza dupa filozofiile si psihologiile demonilor care cica i-ar fi ajutat pe unii sa nu moara prea repede asa infuUundati facandu-i sa se inchine la sursele energetice ca la Dumnezeu si sa intretina relatii sexuale de tip luat si dat cu aceste entitati... prin aceste practici nefacand altceva decat sa-si agraveze boala si infundarile slujind pacatului si necuratiei ca niste ”intelepti” ce se inchipuie si se cred mari si tari care vietuiesc indelung slujind supravietuirea ca sateii si amorăii erectici energoterapeuti mari astrologi comunicationali ce-si fac baie toata ziua in malashtina dansand cu dragonii (dagheon si ragheon slujind mamonei).
Vai, vai si iarasi vai lor (noua)!

Pocaieste-te Moroncele, ca de 15 ani de zile sectaresti pe forum si induci lumea in eroare.

Pocaieste-te Moroncele ca pe multi ai bagat in pacat si in ispita.

Pocaieste-te Moroncele ca multi plang din cauza ta.


Pocaieste-te sectare!

Psalmul respectului si preiteniei intre casnicii vrajmasi.
 

Mi-era dor de tine. Credeam c-ai murit.
Pardon, credeam ca ai trecut la cele vesnice.
Uneori chiar ma bucuram c-am scapat de tine ca nu mai postezi nimic pe forum.
(Stiu ca nu e frumos dar crede-ma ca m-am saturat de atata calomnie si denigrare si hula pe toate threadurile, si mi-era frica pentru sufletul tau ca tot lovind tu in Trambite o sa ajungi talpa iadului ca un fraier chiar daca aici necuratul iti daruie satanatate din bellshug. Si n-as fi vrut sa te ajut sa te auto-distrugi. Io ma spal pe maini si daca mai insisti sa stii ca unde ajungi tot lovind in tzepuse e fix vina ta.)

Tin de "secta" crestin-ortodoxa din BOR! :71:
...de aia care crede si in Trambite.

Ma bucur ca mai traiesti si hai la multi ani... de Craciun ca azi e a doua zi de Crciun in Cer. Iar pe pamant am sarbatorit in BOR alaltaieri Botezul Domnului si sfintirea apelor din care am baut destul de multa pana acum.

Aia multi de care vorbesti sunt dracii, nu ioio i-am bagagat in pacat si-n ispita ci se stiu ei, nu dam nume, cei de fata se exclud,... si da, ai dreptate, multi draci si multi antihristii si demonizati plini de trufie plang si se tanguie dar nu din cauza mea ci din cauza Celor 7 Trambite Apocaliptice si din cauza Cuvantului caci li se apropie sfarsitul puterii si stapanirii lor amagitoare.

Tot tzepuit si tot kamikadze?
N-ai reusit sa te smeresti ca sa crezi?
N-ai reusit sa citesti?

Mai incearca.

Adica daca ma tot faci sectar ca uslamistii, legionari, pe cei din aur, desi nu sunt inseamna ca ar fi bine sa ajung asa ca tine fricos si pocait pe invers spre lepadare de Cuvantul lui Dumnezeu?

Asa zic si iudeii farisei si saduchei sufland inficosare varsatoare de sange, ca cica crestinismul si crestin-ortodoxia e o secta iudaica si repeta asa ca tine strigand: "pocaieste-te sectarule crestin-ortodox, pocaieste-te crestinule, ereticule, blasfemiatorule!" Si tu ce o sa faci? O sa-i asculti si o sa te supui si o sa le faci pe plac cu lingusire doar pentru ca te fac in mod repetat sectar sau eretic desi tu nu esti asa cum mint ei, cedand-vrand sa scapi de insistenta si de infricosarile amenintatoare ce decurg din astfel de acuzatii viclene cu trimitere la excludere si varsare de sange?

Deci nu te ascult, nu ma pocaiesc k lumea, pe sfinvers, prin lepadare de Domnul Iisus Cel adevarat, de Cuvantul ce sufla prin Trambite, lepadandu-ma ca prostul la insistenta unora sau a altora, nu dam nume, cei de fata se exclud, de piatra lepadata de zidari care va ajunge in capul unghiului. Curand, curand si vor vedea si cei ce L-au strapuns... si se vor jeli cu amar. Stii cum vei arata dumneata atunci (si toti cei ce L-ati prigonit)? Ca o pisica salbatica, ca un ras ce si-a inghitit limba! Miau, miau, m-iau, m-iau, insa acolo nu mai poate sa m-iaune suflete... nu mai poate findca in el a pocnit aluatul ala ipocrit si a ramas mut, socat, blocat.

Deci stai linistit ca oricat insisisti din prozelitism ortodox pripit n-am sa te ascult fiindca ioio ma stradui sa-L iubesc urmandu-L si nu sa fac invers, adica sa ma rup si sa ma dezbin de Vie. Tu insa daca tot insisti si ceri si santajezi emotional si faci circ mintind despre mine si despre Cuvant te vei intari in rupere si pierzare tot mai mult insistand ca un tzepuit incapatzanat ce vrea sa detzepuiasca in mod pripit si caruia oricat ii spui nu vrea nicicum sa pricepa, macar ca-s liber in tara asta sa cred in adevaratul Dumnezeu si nu in cel in care vor unii sau altii, nu dam nume cei de fata se exclud, pe care l-au idolizat si au prins o grea patima patimashe incat au trecut la practicarea inchizitiei si lapidarii publice, repetand cuvantul sectar si eretic in mod gresit doar pentru a-si indreptati propria neputinta si necredinta nepricepend ca ei insisi sunt un pericol public si nicidecum acuzatii si victimele pe care le calca in picioare mintind ca sa parvina sau sa se mentina ei la puterea de stapanire cea mai mamoniaca si pacatoasa.

Ioio cred si in Cuvantul! si pentru asta n-am de ce sa ma pocaiesc!

Pocainta se face cu lepadare de pacate si nu de curatenie si sfintenie sau de adevaratul Domn Iisus-Dumnezeu pe care unii il socotesc in mod pripit ca fiind omul sau cel rau si viclean travestit!

Incearca sa crezi ca nu ioio te mint si citind te vei pune la punct. Degeaba trece timpul daca tu ramai incremenit in necredinta si mitomanie! De unde stii tu ca ioio n-am dreptate? Cine te informeaza? De unde iti iei tu stiinta? Io nu zic sa ma crezi pe mine ci zic sa mergi sa citesti ce au marturisit si ce marturisesc Trambitele si asa te vei convinge. Simplu de tot! Pune mana si citeste! Dar fa-o cu deschidere si cu buna credinta.

Psalmul caii stramte.

Ascultarea cu nepacatuire (fara placerile malastinoase ale minciunii inmultita de pamant), ascultarea de Domnul, asta e calea stramta, calea Credintei.

N-ai niciun ajutor pe Cale decat rugaciunea, smerita paza si veghe ca dar din Har, luarea aminte cu buna bagare de seama in lumina ochilor larg deschisi si a tuturor simturilor bine ascutite ca sa poti deosevi si fii atent ca un treaz bine trezvit la tot ce te inconjoara si la tot ce vine din tine insunti si din organele tale, inima, creier, suflet, trup (stomac, ficat, rinichi, splina, matze, organe genitale, sfinctere, incordari, erectii, excluderi, impinferi, sfortari, kkri, mictiuni, inmuieri, glande hormonale, gambe, labi, vene, artere, oase si coloana, aplecari, lingusiri, sugeri nicidecum spurcaciuni, inghitiri nicidecum de barfe, maduve si coaste, nervi, tesuturi, limfa, sputa, lichidul cefalo-rahidian, din muschi, articulatii, piele si din simturi, din limba, din gusturi, stranuturi, tusiri, basiri, suflari de muci, clipiri, inlacrimari, stergeri, manjiri, din toate starile afective, emotii, empatii, sentimente, sentimentalisme, romantisme, bunastari, dureri, intristari, naluciri, inchipuiri, arte, fabulatii, istorioare si povesti, deliruri, filme, memorii, premonitii, cugetari, vorbe, sloganuri, cugete si cugetari, vorbe si zicatori populare, de masa, idealuri, corectitudini politice, morale, legislatii, indreptatiri, glume, scenete, teatre, dramatisme, masti faciale, pozitii, atitudini, posturi, intentii, aratari, prezentari, animatii, dansuri, jocuri si somnuri, vise si situatii, frici, nebuloase, impietriri, blocari, inmarmuriri, mirari, fantezii si altele, multe altele in mai mic si in mai mare)

Nu te speria, e simplu ce ai de facut. Trebuie sa intri cu sufletul si cu inima pe functia de repetor, adica sa devi un aprobator repetor, sa functionezi cu capul intreg la minte in regim de urmare cu reluare, ca un robot ce repeta exact ce face maestrul fara sa se abata, fara nici cea mai mica gresala in repetare, in urmare. Nu e complicat, trebuie sa te asemeni papagalului, maimutei, cozii de râma nicidecum cozii de topor ci remorcii care urmeaza cabina, Capul, adica adorand trebuie cu supunere sa urmezi pe Marele Maestru, pe Stapanul Care invinge toate obstacolele si tot ce apare cu Calm si Blandete, cu Bucurie si cu efort placut si linistit ca sa-ti faca tie partie si tu sa poti pasi mai usor exact in urmele Sale fara sa calci alaturi, fara sa calci stramb sau afara.

Deci e simplu de tot, e bine si va fi bine. Vei ajunge exact acolo unde te duce Dumnezeu. Vei ajunge in Fericire.

Nu te speria si uita de indoieli, de legi, de canoane, va fi bine, uita de tot si de toate si te lasa mic si supus cu umilinta ca o oaie moale si relaxata in bratele Sale. El te va pune pe umerii Sai si te va cara pana la locul tau de trait, de implinit, de iubit, la locul in care ascultarea ta de Dumnezeu, de El insusi, te va dezvolta si te va creste. Leapada deci patima iubirii tale idolesti pentru lege, pentru canoane, pentru propriile tale stiinte si cunostiinte, leapada interesul profesional, pasiunile si hobiurile tale, leapada tot si uita de ele socotindu-te mereu un nou nascut si un necunoscator, un nestiutor si nu cauta sa stii de teama, nu cauta sa afli de teama ci crede numai, crede cu frica doar de Dumnezeu si urmeaza cu incredere si toate cele de care ai nevoie iti vor fi adaugate si vei fi linistit si binedispus ca un puternic, ca un bun, ca un frumos, ca un drept, ca un impacat, ca un invincibil, ca un invingator biruitor ce e pregatit sa rabde tot raul ce vine peste el pana la sfarsit. Nu te teme si urmeaza Cuvantului caci tot Harul slujeste in urma Lui!.. si vei iesi din ou, vei iesi din omida, si vei umbla in Lumina adevarului Adevarat, in Lumina Vietii Vesnice.

Psalmul tuturor lepadarilor... de neiubire, necredinta si nesimttire!
 

Ma lepad de pofta de pedofatime cu paduchitze late, lingusitoare, mamoniace.
Ma lepad de slugarnicie la lume si la sateii care zic ca nu este Dumnezeu dar ca ei sunt.
Ma lepad de haznale si canale de deversatie labordelatoare maxilofaciale.
Ma lepad de barfologie, astrolorgie, ocultism, secretopatologie, securismocratie si nu mai cred nimic din informatiile ce vin pe aceste cai ale intunericului.
Ma lepad de betie, fumat, drogat, lacomie si rapiri-luari-confiscari, te ia, iti ia.
Ma lepad de agresiuni, violente, razbunari pripite, furii iesite din minti.
Ma lepad de spurcari, pangariri, muiericalisme, mictziuniuni, kktomanjiri, kaprofagii, canibalisme, supravietzuiri.
Ma lepad de superstitii, blesteme, vrajitorii, mosmondeli, boscoane, dat in bobi, deschideri de carti, deochiuri, jertfe satanicesti, vorbiri si ghiceli de la morti, de la demoni, de la draci, cheromantii, clarviziuni, stiinte ale prognosticului, ale pariurilor norocoase, calculate si de toate visurile imbogatirilor miraculoase.
Ma lepad de mamona si de duhul mamoniac al avericii si al europatimii libere.
Ma lepad de toate religiile lumii, de Yoga, de filozofiile orientale si asiatice, de artele martiale, de gimnasticile si antrenamentele ezoterice, de kumite si sporturi sangeroase, de toti superbanii si batmanii, mari beroi traitori din minciuna si energii josnice, de dragoni, de chinezarii, de desavarsirile lor idolesti longevive, de indienisme, budisme, de vede, vedete, guri, shamani si zei pagani.
Ma lepad de porno-grafie-scriitorie-videologie, porno-stiinta si tehnologie, porno-robotizare, -consumerism, -visare, -dezbracare-streptess, -mancare, -imbaiere, porno-cunoastere, -comunicatie, -razbunare, -indeletnicire, -ispitire, -sulimenizare, porno-mantuire egipsihologico-gipsihiatrica, -promiscuitate, -zoofilie, porno-corceala.
Ma lepad de toata babilonia prepararii mancarurilor, bauturilor, dulciurilor si amestecurilor.
Ma lepad de teatrificarile mandrificante desertificatoare si de jocurile de scena si de culise, de scenariile si idolizarile actoricesti.
Ma lepad de toate invataturile scolilor si facultatilor ratacite de la adevarul divin spre adevarul ”stiintific”.
Ma lepad de toata tehnica si tehnologia urmaririi si controlului persoanei, a luxului si a comoditatilor care cu cat se complica cu atat strica si cu cat se simplifica cu atat se amplifica groapa necredintei.
Ma lepad de moralele si legile, justitiile, armatele, politiile, securismele lumii, de ipocrism, de joaca, de bolile profesionale, de toate bolile si metehnele, de crize, de neputinte, de frici, de deliruri, de sminteli, de invartosari.
Ma lepad de satana si de toata lucrarea lui cea negra prin care taraste si impinge pe om in iad si sub domnia rautatii si a patimilor.
Ma lepad de mine insumi si de sine ca find cel mai nociv centru de comanda si control pentru mine si pentru altii.
Ma lepad de toate lucrarile facute de mantuiala doar asa in dorul lelii ca puturosii si tristii care nu-s in stare de nimic.
Ma lepad de caraiala, de nemultumiri, de revolte, de plangerea de altii, de suparari, de uneltisme, de pismuire-invidie, parvenire, sinecurism, de lingusitorie de clante si vidanjare de canale, de slugarnicie si patimasie idolitartara.
Ma lepad de prostie, de grozavie, de masti, de personaje, de beroi de poveste mari hoti spurcaciosi si varsatori de sange de sfinti, calcatori si violatori de domicilii, distrugatori, corupatori, ispititori, strambatori.
Ma lepad de toti sfatuitorii, medicii si terapeutii care-ti vand iluzii pe bani grei.
Ma lepad de toti politicienii si de de toate partidele care pacalesc oamenii invatandu-i sa creada in minciuni si solutii sateice.
Ma lepad de toti criminalii de credinta, de suflet, de trup, de viitor care spurca, strica, denigreaza, defaima, barfesc, eticheteaza, distrug, umilesc, schilodesc, tzepuiesc, imbatranesc, deznadajduiesc suflete.
Ma lepad de toata trufia si mandria si bucuria desarta a trufiei cu toata cultura ridicarii unora pe spatele si deposedare altora.
Ma lepad de placeri si de durerile matochiste, de scarnavii, de uraciuni, chinzuieli, de lascivitati, perversiuni, euforii, intimisme, tzintiri, loviri, arcuiri, incordari, tensionari, amenintari, provocari, haituiri, insistente, fortzari, silnicii, ostracizari, urâri, blestemari, ingroziri, slutiri, ciuntiri, enervari, infurieri, alimentari, intaratari, turnari de gaz pe foc, incendieri, explodari, gonflatii, huliri, defaimari, denigrari, pacaliri, tzepuiri, inselari, stricari, capcaunizari, cursificari, impiedicari, inchideri, caderi, imbranciri, alungari, excluderi, extradari, stropiri cu mizerie, improscari de murdarie, afumari, intoxcari, otraviri, inveninari, innecari, sufocari, innabusiri, nelinistiri, ingrijorari, disperari, panicari, huiduiri, certari, scandalizari, razboiri, nimiciri, dispretuiri, banalizari, saraciri, infometari, insetari, omorari, razbunari exemplare, necrutari, cruzimi, arderi, innecari, crucificari, martirizari, inlantuiri, corciri, reformatari, stergeri, uitari, neglijari, discriminari, sclavizari.
Ma lepad de ascultari de oameni sau de duhuri rele, de ingeri cazuti, de zane, de leprecornitei, de animale, de pomi, de stele, de morti, de lume, de televizaore, de filme, de extraterestrii, de subpamanteni, de pesti, de serpi, de taratoare, de gandaci, de fluturi, deviermi, de idoli, de bolovani, de lemne, de energii, de toate cuvantatoarele si necuvantatoarele afara de Dumnezeu.
Ma lepad de lene, de putoreala, de nepasare, de profituri nemeritate, nedrepte, de specula, de somn, de lincezeala, de fofileala, de comoditate, de stat degeaba, de odihnit in desert, de oboseala, de obijnuinta, de repetari, de plutire, de baloneala, de taraiala, de stereotipuri, de caldiceala, de balta, de lac, de mare, de pierdut vremea, de omorat timpul, de fa-te ca lucrezi, fa-te ca faci ceva, fa-te ca ajuti, fa-te ca-ti pasa, fa-te ca asculti, fa-te ca te sacrifici, de rostogolire, de cadere in delasare, de merge si asa, de burteli, de broscaraie, de pile barosane, de sinecuri, de privilegii, de intietati nedrepte, de fentare, de tzepuire, de abandon, de nefrecventare, de fuga de la obligatii si datorii, de fuga de raspundere, de ascundere in papuris, de a face pe niznaiu, pe prostul, pe uitucul, pe ghinionistul, pe tzapul ispasitor, pe coincidenta, pe inductia, pe deductia, pe integrarea, pe explorarea, pe derivarea, pe extrapolarea, pe subestimarea, pe exercitarea, pe aberarea, pe curentarea, pe electrizarea si magnetizarea.
Ma lepad de inaltare, de ridicare in bascalie, de luare la bataie, de ripostare, de accelerare si escaladare de conflicte, de semeteala, de ingamfare, umflare, balonare, grohaiala, porceala, tartareala, intarire in incapatzanari, autoindreptatire, infailibiltati, teribilisme, bravari, sfidari, cinisme, arogante, ultrasii, exchibitionisme, giumbuslucarii, clovnarii, mascaricisme, jokerizari, smoleli, victimizari prefacute, robotizari, randomizari, haosizari, dezbinari, stihizari, nalucizari, fantomatizari, clonari, papusari, marionetizari, de ironii, de sarcasme, de maimutzareli, de atacuri la persoana, de atentari, de atentionari, de trageri de coada a sirenelor, de alarmari, de ingrijorari, de indoiri, de claxonari, de mariri de sine, de gigantificari, de megalomanizari, de superegoizari, de goliatizari, de eroificari, de mumificari, de smintisorizari, de parveniri, de pismuiri-invidii, de clevetiri.
Ma lepad de laude si de sulimeneli, meritocratie, tehnocratie, demoncratie, de cratiacratiilor, de incantari de sine, mite, linguseli, placeri obscene, aplauze, felicitari, de urari viclene de bine si de rau, de lascivitati, simandicozitati, bigotisme, excentricisme, alintari, de habotnicisme, de atingeri, pipaieli, de curatat de scame, de incurajari, pupincurisme, flirturi, de mancat de rahat, de kkt, de lustruit, de slugarnicit, de facut pe plac, pe pofte, de facut daruri si cadouri, de ajutat, de intreptatit, sustinut, de ales, reales, ultrasit, re-evocat, re-pomenit, re-amintit, de tinut minte, de facut frumos, de aplecat, de inchinat, de gatit, de pregatit, de prezentat, de facut reclame, de prozelitizat, de prioritizat, de valorificat, de valorizat.
Ma lepad de om si de rasa umana blestemata, de omenire si de toate ororile facute de oamenii fara adevaratul Dumnezeu, facute in numele sau in contra numelui Sau.
Ma lepad de relatiile si unitatile cununiei cu stiinta, cu babiloanele, cu piramizile, cu muntii si adancurile infernului, cu lumea, cu desfranatele, amantele, cu labordelatoriile, cu prieteniile si haitzile rautatii, cu benzile de golani si de nabuni, cu mafiile, cu teroristii, antichirstii, sateistii, proorocii mincinosi, pacatosiistii, patimasii, inraitii, innebunitorii, vrajitorii, scamatorii, delapidatorii, bancherii, boierii, regii si imparatii, generalii, luptatorii, haiducii, armatele, lacheii, spanii, trepadusii, pitzipoancele, parasutele, pleava si neghina, scorpiile si sherporcii-de-caine-lup travestit in oaie cu scrofitza pusculitza, de toate armele si armamentele, de toate taisurile si ascutisurile, de toate exploziile si bubuielile.
Ma lepad si iar ma lepad si ma tooot lepad de satana si de lume si de toate viciile si neascultarile prin pacat.
Ma lepad de lepadarea de Dumnezeu si de tradare.
Ma lepad de uitare, de evitare, de fuga de amintirea de a asculta, de a face porncile Lui.
Ma lepad de calcarea sfinteniei, iubirii, iertarilor si milelor.
Ma lepad de neiertare, de neumilinta, de nesmerenie, de necredinta, de necredinciosenie.
Ma lepad de iad, de infern, de rau, ipocrim, minciuna, neadevar, jumatati de adevar, sferturi de adevar, treisferturi de adevar, de majoritati, de majorete, de majorari, de cersetorie, celuiala, de trufie cersetoriala, trufie saracacioasa, trufie insinguracioasa, de barfa insinguranta, de pâra si barfa, de gâtzi de lebada, de cozi de sarpe, de cozi de porc, de cozi de dinozauri, de cozi de scorpii si de scorpioni, de cozi de topor.

Psalmul laudaroseniei trufugrozavilor prosti plini de frica grotescapapatimasheruita.
 

Psalmul cuptorului.

Am pofta aluatului de a ma gonfla la caldurica ca o pita,
Am pofta vulpii argintii de vizuina, de vizuina focilor
Am pofta berzei de cuib mare facut pe stalp,
Am pofta puilor de caprioara de ascunzis in boschezti,
Am pofta albinelor de-a ma ascunde in fagure,
Am pfota viespilor de atac la persoana, pentru ca cea mai buna aparare e atacul,
Am pofta ursoaicelor gravide de a hiberna in grota,
Am pofta lui Iona de a ma odihni crucificat in chit,
Am pofta lui Iovidius Shurdilovici Barivoi de a-mi intinde oasele in tomberonul pus sus pe maldarul de gunoi,
Am pofta cancerului din buba de a inmulti celule gresite in tot trupul,
Am pofta demonilor de a sta la profit direct in carnatz, direct in matz, direct in scrofitza pusculitza lucioasa cu smaltz
Am fuga de frica si fug sa ma ascund in buda la budisti, la budistiintifici, la shtintoisti, la shoguni in chica, in taish
Am frica si fug sa ma scund sub pat, sub covor, sub pres, sau undeva sus, in pod, in capitza, sau mai jos in beci, in buncar, sub fusta la mama, la bunica, la strabunica in dulap, in lada de zestre
Am pofta sa fug in bar la turnat in mine, un rand si inca un rand, nemaistiind pana cand,
Am pofta de mancare, poftesc sa manc, poftesc sa manc mult, matze de porc umplute cu porc tocat,
Am pofta sa manc miel, sa manc mici din carne de porc, de oaie si de vitel, amestecate,
Am pofta sa manc salam de sibiu cu branzeturi si masline, chiftelute, icre, salata de boeuf, de ton, pateuri si paste speciale, vreau shunca si pastrama, vreau pulpe de pui a la roty, fripturi, snitzele si curcan, vreau fazan, stiuca si pastravi, vreau fructe de mare, raci, homari si creveti, vreau papanasi in pesmeti
Am pofta nebuna de placinte, de gogosi, de langoshi, de curtoshicolaci, de saratele, de snacksuri, pogaci, biscuiti, grisine
Am pofta de dulcuri, de savarine, de profiterol, de koktailuri exotice, de negrese cu creme de cacao si de orice inghetzata cu fructe si cu frisca, cu iaurt, cu kefir, cu ceva zeama sau spuma de capsuni, de fragutze, de coacaze, de afine putzin alcoolizata ca o afinata, ca o visinata foarte parfumata, ca o melodie geniala compusa de Motzart
Am o frica nebuna si vreau sa-mi gasesc un loc unde sa ma ascund, o scorbura, o daramatura, o casa parasita, o crapatura,
Vreau un iglu bine captusit cu blani de urs polar, de caini hasky
Vreau un sicriu, vreau o cripta, vreau un sarcofag si o piramida,
Vreau ca un cameleon de pamant sa ma ascund in pamant, intrun bordei sapat in pamant ca sa nu ma disting de pamant, de orice pamant, lutos, afanat, negru vintigi
Acolo vreau sa-mi sape cartitzele canale de comunicatie sa comunicam intre noi tot felul de barfe
Vreau o sticla in care ca un sul sa ma tolanesc, sa-mi pun dopul si sa ma arunce cineva sa plutesc pe mare la-ntamplare, sa-mi lege de gatul ei un bolovan ca sa ajung pe un fund de mare sau de ocean
Vreau sa ma bag, vreau sa ma introduc in ruta unui calator plimbaretz care in fiecare zi si in fiecare ceas isi gaseste un adpost pe cale, in calea care nu duce nicaieri, invartindu-se de colocolo in cercuri sub soare, unde-i mai cald
Doresc sa-mi dorm pozitia verticala ca o arma intrun rastel, ca un revolver ascuns in Biblia cu pagini decupate,
Doresc sa fiu un glontz in incarcator, speriat ca vine razboiul si va fi tras afara,
Doresc sa fiu un nebun internat intrun spital de nebuni, un impatimit internat la dezalcolizare,
Doresc sa fiu un ser intro injectie de bagat in muschi, un drog de bagat in vena,
Doresc sa fiu un lemn uscat de bagat intro soba, un fum de tras in piept, un praf de tras pe nas,
Doresc sa fiu o bomb-oana cu ceas bagata intr-un pachet idolesc gen Matrioshka pagana ca un dar otravit,
Sper si visez sa fiu un sunet gros, grav sau unul foarte ascutit ca o urechelnitza ce intra in ureche sa-si depuna ouale,
Sper si visez sa-mi fac adapost pentru iarna, pentru zile grele, pentru zile ploioase, un adapost antifurtuna, antiinundatii, antirazboi, antiatomic, un buncar dotat cu toate cele necesare, nu ca sa scap cu viatza ci ca sa ma mut acolo definitiv, sa fiu sigur
Vreau sa ma bag in sistem, vreau sa fiu un program bine programat care intra, un program mic, un virus ce se ia de pe net, care e programat sa ia si sa dea papa ca sa-ti iei si sa dai papa, atat si sa nu-l poata nimeni opri.
Visez la un Rai, la o gradina cu piscina, cu instalatie de nocturna, jacuzii si cu valuri, si in ea, unde e mai frumos, sa am o fileglorie, sa am un foisor, o ciuperca de lemn, un baldachin si langa sa am frigiderul plin si o instalatzie pentru barbecue, sa stau la foc si sa-mi fac gratare si frigarui, sa faca careva mancare pe jar, sa-mi bag privirea in flacari si sa ma odihnesc in caldura maxima, linistit
Visez sa ma infiltrez intrun vis si in acel vis sa fiu un vis care viseaza vise, care in vis viseaza ca viseaza visuri culte si povesti pitoresti cu zane multe care ma baga in vraja lor, in descantecul lor,
Visez sa fiu bogat, sa am de toate si sa nu dau la nimeni nimic, sa fie toate ale mele si numai ale mele, si sa am multi ca sa-i invart cu lopata, sa am camioane cu sclavi si cu bani, bancile sa fie ale mele, sa-mi ceara oamenii si sa nu dau la nimeni pentru ca sa fiu insusi sufletul banilor care nu vor nicicum sa ajunga pe mana cuiva ca nu cumva sa se risipeasca
Vreau sa fiu viermele din mar si marul sa nu se mai termine,
Vreau sa fiu putregaiul din nuca si nuca sa nu se mai termine,
Vreau sa fiu plusul din sir si sirul sa nu se mai sfarseasca, ci sa creasca,
Vreau sa fiu sucul din pai, din duda papadiilor si sa curg invers ca Iordanul, spre interior, sa innot spre izvor ca somonii, sa vreau sus, in cuibul vulturilor unde nu poate ajunge niciun picior de om, niciun picior de alta pasare,
Vreau sa fiu amigdala si omusorul din cerul gurii unor oameni mutzi,
Vreau sa fiu rugaciunea din urechea unui surd, lingusirea din cuvintele unui tradator supus mai marilor si mai tradatori.

Da, mi-e frica de mor si de frica vreau sa fug sa ma ascund, chiar daca bravez pentru ca nu pot sa sufar, deci v-am lasat, plec, hai pa!.. dispar ca se-mpute treaba!

Luxifer se baga in Luzifer cu toata ceata lui decazuta, se baga in minciuna, minciuna in pacat, pacatul in sharpe, sharpele in om, omul in femeie, femeia in pom, pomul in pamant, pamantul inapoi in om, omul plin cu pamant in burta si in toate madularele lui se baga in intunericul grotesc al pamantului, intunericul pamantesc si grotesc se baga inapoi in pamantul din pamant adica in groapa....... si groapa... unde se mai baga si groapa? Am impresia ca se baga in adancimea ei egala cu latzimea si inaltzimea infinitezimala... si neoprindu-se din bagat mi se baga mie in schipsis, in apocalipsis, si avand cushtiritza, custiritza aia care nu mai moare, se tot baga in ceva tremurand ca vai de ea si de viatza mea, viatza mea stiintzifica, stiintzifica si fantastica, pentru ca am ajuns dupa lungi siruri nesfarsite de duhaniala cu bogoi asa intelept ca bogatastii, ca bogatzistii, ca m-am bagat in seama ca prostovolul in interiorul de afara incurcat unde mi-am facut comoditati foarte complicate, niste sisteme ciudate cu inteligentza artificiala maxilo faciala ca sa ma ajute, fraierindu-ma singur si tzepuindu-ma ca cica prind pestii mai usor, un ratacit ratacitor cu mare talent la uUumor de repetent pentru gLumele unui abstinent absent... ca sa ma bag pana la urma in gluma proasta, in fanfaronada anosta a unor farisei satei ipocritzi ce se cred faraoni, si iata asa m-am bagat in felul lor de vorbire si de comunicare, de prezentare, ca o limba alunecoasa m-am bagat in limba lor palastiinoasa de lemn cariat, ca o plomba de plumb cu varf de vidie indesat in maselele scrasnitoare... ca o imputzeala in cea mai mare putoare.

Practic, ce se-ntampla, m-am bagat in belea si nu stiu cine ma mai scoate...

Poate ca poate.

Poate!

Un psalm scurt,

M-am bagat in pacat.

Am mintit si m-am bagat in minciuna si am pacalit tzepuind si trufind pe verticala si orizontala iubirea, caci nu le-am iubit pe niciunele, doar m-am amagit pentru stiintza si trufie, ca sa fiu k lumea, sa fac k lumea, sa fac frumos lingusind si trufind ca intr-un spectacol filmat in care sunt actorul cel mai aplaudat.

M-am bagat in pita si apoi ca pui de pita am cersit grasime sa ma martui ca miez.
M-am bagat in idol si de acolo am crezut in ”sfintenia” idolului... sufletului, asa ca o casa de melc codobellc, ca o scoica invartita, pe care am pus-o la ureche sa-mi uruie si sa-mi iau de acolo comanda, dubla comanda bagata pana in altar dupa perdelutza... apoi motivat fiind de barfa si rautatea pusa la inima rea de manipulatorii si scamatorii tzintelor am bagat in capul altora.

M-am bagat in faptuitorul de rele si in zicatorul ce spune tot cuvantul rau pentru Tine, defapt pentru bucuria ”mantuirii” prin trufie.

M-am bagat in seama si m-am inhaitat cu bagabonzii. Urat final.
M-am bagat in bagare ca Neo in Smith, ca un SRL in profit!

Acuma strig, Doamne in ce m-am bagat de m-am incurcat si stricat?.. incat povestea nu mai are deznodamant pana-n pamant?

In acel blestemat tren blindat care are mereu pe sfinvers ceva de aparat?
Acolo m-am bagat ca un ratat demonizat?
In blestemul blestemat?
Nedreptate!

Psalm extrem de scurt.

"Miluieshte-ma Doamne pe mine pacatosul, Miluesh..."

Da` sa nu cumva sa si demonstrez ca-s pacatos!
Sa nu mai fac sa fiu ca sa fie adevarat ce tot repet si zic!
Se stie!

Psalm despre neimplinire.

Ma doare. Ma doare tare.

Mi-e mila.

Daca nu-ti implinesti zilnic iubirea inseamna ca te-ai ratat zi de zi si de acolo o sa-ti vina intristarea.
Nu merge sa te minti si sa-ti satisfaci sufletul cu placeri ca un porc pus pe ingrasat.
"Cine nu se ingrashe cu Mine risipeste, cine nu aduna si strange suflete cu Mine e impotriva Mea."
Daca nu iubesti pentru ce sa manci, pentru ce sa tot simti placeri sau fericiri? Pentru ce sa te odihnesti si sa dormi?
Cauta sa iubesti in fiecare clipa, "cauta mai inainte de orice imparatia Cerurilor si dreptatea ei si toate iti vor fi adaugate!"
Daca ai tot binele primit zi de zi si iubirea nu iti este implinita inseamna ca cineva te rupe de Vie, poate vreun porc inaintea caruia ai aruncat cu margaritare ca sa-l lingusesti si s-a intors sa te rupa, vrea sa-l tot hranesti sau sa-ti dea clisa crescuta sacrificandu-se pentru bunastarea ta, sau poate ca te rupi singur de Vie prin satisfacerea comoditatilor, comoditatilor si libertatilor.
E mai usor sa te minti si sa te prefaci ca iubesti, sa te prefaci ca implinesti iubirea, e mai usor sa te bagi intr-un cyborg cu reflex repetitiv monoton ce-si deruleaza programele ducandu-si "viatza" repetand muncile de rutina si obijnuintele de relaxare insa uitand complet ca scopul pentru care a fost creat este acela de a-si implini iubirea zi de zi, iubirea aia care crede si care stie ca pacatul strica si nu aduce nicio fericire prin placeri si bunatati celor pe care vrea sa-i faca fericiti, iubirea aia care nu trufeste laudandu-se cu grozavie ci se curateste si se sfinteste pentru iubire si pentru mentinerea implinirilor iubirii zi de zi si ceas de ceas, clipa de clipa.

Cand nu iubesti nu implinesti si te ratezi fiindca neiubind nu ai cum sa asculti, nu ai cum sa crezi ci ai cum sa te ratezi din belsug, din belsugul rodit in tzarnia care-ti asigura nebunia de a-ti hrani sufletul cu nebunie desarta din belshug caci la ce-ti foloseste tot belsugul daca prin el te ratezi nemai iubind decat placerile porcesti?

E clar ca azi nimeni nu mai cauta sa implineasca iubirea ci azi se cresc doar porci avand impresia ca cresterea grasimii e o dovada a implinirii iubirii. Numarul mare de porci asigura iluzia ca se iubeste si se hraneste iubirea.

Daca nu iubesti cu adevarat ce sens are sa manci, ce sens are sa simti placeri, ce sens are sa te bucuri de ceva?

Iubirea e cheia sa iesi din tristete, e cheia Raiului daruita de Dumnezeu caci oricat de multe averi ai si oricat de vesel si de fericit esti, cand nu iubesti simti si stii ca totul a fost in zadar si ca te bucuri degeaba neiubind, ca un ratat.

Nu e vorba de a iubi fete sau copii sau cine stie ce ci e vorba de a iubi pe cine se cuvine a fi iubit, pe cel ce merita.
E vorba de a iubi cu adevarat, cat mai adevarat, cel mai adevarat, a fi sigur-sigur ca iubesti.
Iar daca chiar iubesti atunci esti drept si smerit si n-ai cum sta degeaba.

Ascultarea-credinta-fapta-implinirea e Iiubire!
Roaga-te s-o primesti, roaga-te s-o implinesti!

Nu vei fi trist!

De aia-L iubim pe Mesia ca e vorba de credinta din iubire ca o implinire data omului.
 

Psalmul cugetelor ipocrite si desarte, pline de barfa, puse la inima,

E vorba de slava, e vorba de laudarosenie.
Daca Domnul vorbeste despre slava atunci fiecare a inteles sa si-o caute pe a sa proprie si personala, pismuind si urand orice alta slava dupa formula ”decat sa te lauzi tu mai bine ma laud eu, decat sa planga mamona mai bine sa planga mata”.

Asa apare o lauda indiana, tziganeasca, de ipocriti, adica ”pe afara-i vopsit gardul si-nlauntru leneopardul” si se fardeaza omul, se sulimenizeaza ca sa-ti ia ochii, sa-ti ia mintea, se da cu smoleala, cu autoumilinta si ironie, sarcasm, deznadejde, neputinta, boschetareala, murdareala, pacatosenie, vorbe grele, vopsele negre si kknii, insa pe interior e alab si roz ca un purcelash de lapte, e plin de smintisoreala si de trufia necredintei, adica a putorii, trandaviei, lenei, vicleniei, desfranarii asa ca fariseii foarte vrednici,eia cu functii mari, buni sa dea lectii la altii, ca niste eroi ai infailibilitatii si indreptatirii cu actiuni atractive teribil de laudaroase.

E vorba deci de un cuget plin de barfa ca o scrofitza-pusculitza, ca o puscarie a lasitatii. Se lauda acolo cu toata intelepciunea pe care parca o are si o foloseste bine ca un spirit superior, ca un iluminat, insa e numai ca sa se laude si sa se dea jmecher. Atat de intelept si de mare se crede si se da ca a innebunit. Daca a auzit de nebunie, ca e la moda, atunci si pe asta o foloseste la fel, pe afara se da foarte bolund, prost, idiot, ticalos, se da mare demon, se arata vrednic de râs si de plâns insa pe dinauntru, acolo-i cugetul ipocrit pus la propria inima, acolo se da sfant, acolo-si imbraca cugetul mincinos si viclean in sfant salvator, in erou al salvarii omenirii, in erou al competentei dreptatii si judecatii, in luptator-invingator, acolo isi imbraca necredinta neascultarii in mare vrednicie ce nu sufera jigniri, batjocuri si lipsa de respect. E personajul doar de laudat, doar de adulat!

Practic cand se apropie de el necuratul, satana, care-l ”elibereaza” ca la sumer-ienii-amo-rezi spre slava de sine si laudarosenie, el se sincronizeaza si lucreaza in mod repetor, brusc devine purcezator de minciuna dulce in sân, in coaste si vrea sa mearga in satanism, in trufie, in grozavia tradarii ca mare victorie, vrea sa se lepede si sa tradeze si sa ajunga acolo in inselare si tzepuire de unde este papushat cu linguseala, frica si ”multi-eliberâu” si bucurandu-se entuziasmat si frenetic ca un smooti invartit incepe si se iubeste pe sine slavindu-se in cugetul acela interior pus la inima care pune stapanire pe el si-l trece la cameleonism personal jucand un teatru de mare arta, emotionandu-se dupa cortina, asteptand aplauzele, se da sfant, se da intelept, se da mare, se da tare, se da vrednic, se da nedreptatit, se da victima vrednica, se da neascultat, se da bun....... si pe interiorul acelui cuget e defapt antichristul, adica satana barfitoare, ca o zeama neagra elucubranta, sfanta, ca o scursura a sinagogii si magogii superstitioase, care turnandu-se cu chip important si fatza frumoasa se aliaza din lasitate fricoasa cu fariseii si insinguratii si impreuna cu ei, formand ei o unitate a unei rautati ”bune” pusa la inima, nu poate suferi, nu poate suferi alte slave, nu poate suferi slava Domnului, suflarea Lui datatoare de viatza si mangaiere, nu poate suferi mila, dreptatea, adevarul, nu poate suferi si vrand sa se laude peste poate, se sacrifica in desert ca nebunul incapatzanat pana in panzele albe, in lupta contra Lui Dumnezeu, dand sa se razbune cu mare nemultumire si trufie necrutzatoare ca sa apere, ca sa se slaveasca, ca sa se laude ca ipocritii tzepuiti care cred ca asta-i scopul vietii lor, sa aiba demnitatea slavei iubirii lor de sine insusi, sursa tuturor pacatelor si rautatilor, proaste si nebune.

Deci ce sa mai vorbim. E ratare, e risipire si pierzare.

Dar Credinta Domnului implineste iubirea data omului ca un Mantuitor ducand pe om in fericire pe cand slava si laudarosenia omului indracit si demonizat foarte ipocrit care trufeste spre lauda intelepciudei sale pismase il rateaza pe om si-i duce toata viata la pierzare si risipire ratandu-l si bagandu-l in tristete vesnica pentru ca la finalul oricarei lucrari de sine si de lume isi da seama ca s-a ratat si facand suma constata ca defapt s-a ratat toata viata cautand avere, stiinta si intelepciuni desarte, slugarnicind la mamona ca un sef-bellfer pentru ca sa se laude fara numar facand pentru laudaroseniile astea imputzite foarte multe pacate si compromisuri, defapt innebunindu-i pe toti cu propriile laudarosenii-slave ipocrite, smintite, ratacite si ratacitoare, cu valoare de vrednicie si meritocratie foarte mare ca o putoare foarte muncitoare.

Cine nu lucreaza nici sa nu manance pentru ca se rateaza.

Care-s mijloacele prin care ipocritzii se cred si se dau sfinti ne mai crezand de la mijloc pentru slava lor? Nu se stie dar se cerceteaza! Trebuie lepadate!

Pana unde credeti ca duce iubirea de slava proprie ipocrita, ascunsa si travestita in cugete puse la inima ca intr-o joaca periculoasa cu mijloacele? Pana la antichrism si satanizare, la mandrie si rautate idolitartara. Idolizandu-se pe sine in sufletul lor toate mormintele varuite se aliaza aparandu-si interesul comun, piramida faraonica, tzeapa pusa in piatza revolutiei care a strapuns inima socotita de ei un cartof copt si se razbuna pe nevinovati taindu-le toate drepturile elementare si calcandu-le in picioare Credinta, suflandu-le cu ingrozire shantajista in lumanari.

Mea culpa!....
:41::21::mad::56:
......coolpisisima!...mona.

Sfinteasca-se numele Tau,
 

Psalmul discernamantului... sfinteniei,

E vorba de ce ai sfintit si odata sfintit prin functia de repetor, aparand sfintenia faci la fel cu ceea ce ai sfintit.

Daca ai sfintit a-luatul fariseilor, violul, rapirea, trufia atunci aparand sfintenia respectivelor lucrari prin functia de repetor vei face aceleasi fapte, traind bucuira acelor rezultate si roade.

Daca ai sfintit furtul de timp, cioplind chipuri dupa ce le-ai turnat sau intzepi calcaiele dupa ce ai ispitit sa fi strivit, tu fiind defapt un arici, vrand ca sa-ti iei suc, viata, seva si implicit timp pe care-l torni in idolul tau sfintit pe care-l iubesti mai mult ca pe tine insuti atunci e clar ca aparand sfintenia asta, si infuriindu-te pentru ea, vei face aidoma.

Daca ai sfintit pofta de fecioare sexy, de femeie frumoasa, violarea, placerea, inselarea iubirii cu ele, flirtul, distractia, labareala, dezbracarea pe muzica, curiozitatile pornigrafice, filmele horror atunci aparand cu ardoare astfel de frumuseti, socotindu-le sfintenie, vei face exact ca ceea ce ai sfintit.

Daca ai sfintit si ai la inima sfant modelul ”calugaresc” LGBTist si te imbraci calugareste, barbateste, tu fiind femeie si porti barba ”calugareasca” si faci ce fac homosexualii si barbatii perversi ipocriti travestiti in sfinti barbati atunci o sa vrei sa faci asemenea lor pentru aceasta socoteala, pentru aceasta ”sfintenie” in care crezi si o sa devi asemenea lor, un actor cameleonic, o sa faci ce fac ei, persuasiuni si santaje emotionale, o sa duci o viata ca a lor.

Daca ai sfintit minciuna, daca ai sfintit pacatul, patimile, daca ti-ai sfintit rautatea, mandria, tupeul, daca te-ai sfintit pe tine insuti mai presus de cele sfinte atunci e clar ca vei fi un infailibil aparand cu mare indreptatire trufash exclusivista sfintenia respectiva, care te pune sa faci pe mai departe in mod grozav si placut aceleasi uraciuni crezute de tine ca fiind sfintenii si lucrari de sfintenie. Vei rupe credinciosii de Dumnezeu, le vei abate atentia mult timp spre altceva, ii vei ispiti, viclenii, pârâ, îi vei haitui si prigoni ca sa nu se poata dedica slujiriii credintei lor.

Daca ai sfintit lumea si reuniunile sociale, sefii ei, medicii, profesorii, inginerii, daca ai sfintit politicienii de dreapta sau pe aia de stanga pentru ca ti se pare ca-ti da si nu-ti ia, atunci o sa aperi acea sfintenie sfintita de tine, o sa te lupti cu mare inclestare si ultrashie lasandu-te in voia curentului, a valului pe care te-ai catzarat si o sa slujesti acelei cauze ”sfinte” facand faptele masinariilor si mashinatiilor pe care le-ai sfintit, vei minti, vei corupe, vei face prozeliti pentru interesele pe care ti le-ai imprumutat, insusit si apoi ti le-ai asumat, si vei vrea cu mare voire credicioasa acestui scop sa slujesti respectivei sfintenii sacrificandu-te pentru ea, pentru frumoasa idolitza a unei lumi mai ”bune” pentru care au pierit toate generatiile in deshert.

Deci ai grija ce sfintesti caci apoi sfintenia respectiva sfintita te ia si o sa faci faptele (rele) a ceea ce ai sfintit.

Daca ai sfintit antichrismul si laudarosenia ta pe cine crezi ca vei apara acuzand? Daca ai sfintit raiul satanelor si pe proorocul mincinos care-ti zice ca va fi bine acolo atunci unde crezi ca vrei sa mergi? Daca ai sfintit satanismul, ipocrismul si lasitatea ce anunme crezi ca-ti va plaea sa devi, inger sau demon? Problema e ca vrei sa-l lauzi pe om, pe demonul omului si pe tine insuti sfintindu-le si atunci pentru tine nu mai exista rezolvare si scpare, o sa te tot lauzi pana iesi din slava divina cazand in gunoi, si acolo, mladitele rupte, erectice ard la fel ca toate gunoaiele intrun foc necunoscut, strain si ipocrit. Iar focul acela de balta doare cumplit si fumul de pacox te sufoca. Nu poti suprascrie cu nimic acea stare decazuta, jalnica, nu o poti opri din laudarosenie ca e ca un inel, un sfincter al placerilor prin care ies in sus vorbe goale laudaroase, stiintifice si in jos umilinte si smerenii k lumea, ca sa se ispiteasca si sa faca ispita trufind si ingamfandu-se ca sa-si piarda orice simtiri serioase.

Trebuie mare discernamant intre ”sfintenie” si sfintenie si sfintenie sfintita ca sa cureti afara din tine, nu din altii, ceea ce nu e cu adevarat sfant ca sa incapa in tine ceea ce e cu adevarat sfant, dupa cum ti s-a poruncit de Dumnezeu, de adevaratul Dumnezeu, dovedit ca fiind un Dumnezeu, iar apoi in adevar si in adevarata sfintenie poti rabda toti pradatorii care vin sa intzepe si sa ia ce le curge din sfintenia ta vrand sa-si ia de la tine timp si inaltzare in stapanire si trufie.

Numai Dumnezeu prin Duhul si prin Cuvantul Sau, prin Legea si prin Iubirea Sa, prin sfintii si dreptii care pot lucra cu ceea ce li s-a dat lor pot curatii, indrepta, sfintii si binecuvanta. Poti si tu ”sfintii” si ”binecuvanta” insa nu e bine sa ti se urce la cap ce faci si sa te crezi important caci tu ar trebui sa te umilesti si sa cauti sa fi tu sfintit si nu sa te apuci sa sfintesti tu, pacatosul de tine, si ar trebui mai inainte de sfintire sa iesi din iubirea de sine insusi, iubind mai mult pe Dumnezeu mai intai si pe aproapele tau ca iubirea ta de tine, caci iubirea de sine intoarsa spre sine si spre iubirea de sine nu e bine a fi sfiintita de nimeni fiind defapt sursa tuturor relelor devenite lume, lume blestemata, lumea celor carora nu le pasa de suflet si de viitor, fara ca cineva sa vrea s-o distruga cu oameni cu tot, doar se iese frumos din ea si se leapada faptele ei lasandu-se in urma cu totul ca pe o sodoma si gomora si ca pe un egipet al trufiei si demonizarii mamoniace agresive agatzatoare care a si fost judecata si tu acuma daca te iei dupa ea si dupa faptele ei vei suferi si tu de pedepsele si suferintele care i-au fost date, oricat o re”sfintesti” ca nebunul impreuna cu smintzisorii ei avand impresia ca-ti faci vreun bine, sacrificandu-te pentru ea ca beroii deserti de benzi desenate deveniti mari actori, mari regizori, mari scenaristi de filme, de refrenuri si de politici... ”moralizatoare”, ”legiuitoare” si ”intzeleptitoare”.

Psalmul pocintzei satanirozilor,

Nu e vorba de putere, nu e vorba de tron, nu e vorba de avere, nu e vorba de mandrie, astea sunt pretexte sa scuze adevarata cauza. Nu poti sa accepti, de aici vine, si apoi nu poti sa nu faci raul, nu pe nedrept cum e scris in legea lor, ”au ales intunericul si au facut raul pe nedrept” ci ai o vrere, ai o dorinta, ceri sa-ti faci de lucru, ai ceva ”sfant” si aia-ti cere ca sa faci ceva, ca sa faci un rau abominabil si daca-l crezi sfant atunci ti se pare ca-i bun, simti sa descarci, sa versi si sa distrugi ceva ca nebunul. Cum de poti sa nu accepti darul de sus? Cum de potzi sa nu accepti pe pruncul nou nascut, pe micul Iisus, sfant si luminos ca un soare mic? Cum poti sa vrei sa-L omori, sa-L strapungi cu sulitza, sa-L lovesti cu cutzitul, sa-L strivesti cu bocancul, cum potzi sa-L tradezi si sa te scapi de El? Cum de n-ai pic de inima sa te opreasca? Cum de n-ai un pic de mila sa nu te lase sa faci asa nebunie, asa oroare? Cum de iti tot vine sa te razbuni, sa-L excluzi, sa-L omori doar pentru ca e vulnerabil, mintzind ca vrei sa-L eutanasiezi pentru ca nu-l potzi apara si tine in viatza? Si pentru starea asta abominabila si draceasca, satanica, de rautate la adresa Lui, te razbuni si pe fetitza fecioara care L-a nascut? O urasti si pe Maria si vrei s-o tai in doua cu sabia? Nu-ti pasa si dai sa te razbuni si pe batranul sarman Iosif care are grija de sfanta familie? Ce e cu tine suflete sinucigash si criminal? Ce e cu tine suflete necredincios, rau, urat, prost? Ce e cu tine sharpe blestemat? Pentru necredinta si crima impotriva Domnului, pentru vrajmashie si atac la adresa Duhului Sfant se ia 2000 de ani in alcatrazul iadului, insa pentru ticalosia asta cat China ca populatie si ca Rusia ca marime se ia dublu, nebunule idiot si inconstient!

Stiu omule ca ai des astfel de sentimente de necredinta si neputintza, sentimente de inima rea si de suflet ticalos, de creier bolnav, sentimente de trufie satanica puturoasa si antihrista, de vrajmasie cu Dumnezeu. Esti nenorocit rau insa nu te tot arata cu ele vrand sa te lauzi. Nu te tot vaita peste tot sa te vada lumea si sa te compatimeasca. Mai bine nu deznadajdui si nu te apuca sa-ti faci vreun rau caci tu ca om si ca suflet nu esti al tau. Nu-ti poti permite sa-ti faci nici tie ceea ce in mod descreierat ii faci micutului Iisus luminos si sfant, pe unde apuci, macar in inchipuire si energie daca nu-l prinzi prin realitate. Gandeste-te ca ar fi mai bine ca in loc sa te sinucizi sau sa-ti tai din organe, in loc sa te chinui cumplit si pe tine si pe altzii, crede ca ar fi mai bine sa cautzi sa nu-ti agravezi situatia, ar fi mai bine sa-necrci sa-ti reduci termenele de detentie in iad, ar fi mult mai bine sa incerci sa nu-ti periclitezti ultima bruma de viatza si de sperantza si pentru asta suflete pocaieste-te daca potzi, umileste-te si te opreste din aceste porniri diabolice prin care vrei sa strici, sa ispitesti, sa distrugi doar pentru ca nu accepti si pentru indoiala si negatzia asta nu mai potzi sa incapi de micutzi, de sfintisorii mici si luminosi ca niste ingerasi dulci si nevinovatzi.

Nu este pentru voi scapare si iertare daca nu regretazti, daca nu cereti mila si iertare, daca nu va pocaitzi mereu, daca nu va umilitzi mult, daca nu va schimbati la suflet si la inima, la creier, la trup pana la final. Veti lua pentru faptele astea 2000 de ani ca popa raspopitul si veti plange in iad in frig si intuneric, in puscaria cea mai cumplita, in munci silnice, in batai si umilinte maxime, in raul cel mai groaznic.

Nu va amagiti ca scapati cu astfel de inimi, cu astfel de suflete, cu astfel de fapte. Insa degeaba mergeti doar sa va pocaitzi ca ”desteptzii”, doar sa scapatzi, daca apoi nu impliniti iubirea fara de pacate, iubirea lui Dumnezeu de la Dumnezeu, iubirea de Dumnezeu care v-a fost poruncita si care este scopul existential al fiecarei fiinte umane ca sa faca mila si de apropiatzi.

Treziti-va satanirozi antichristi din moarte si necredintza criminala caci sufletul vostru si viatza voastra au un nume: tradare! Faptele voastre au un sinonim: hula vrajmashe si crima la adresa celor mici, mai ales la adresa micutzului Iisus vulnerabil luminand in intuneric ca un soare mic dand tuturor sperantza, viatza si lumina. Inima voastra are o porecla: rautatea si ura trufiei. Creierul vostru are o mandrie semeatza: grozavia nebuniei si prostiei ce se lauda in deshert! Trupul vostru are un aspect: scarboshenia, uraciunea pustiiri ingamfata si bine antrenata pentru a bate cu spurcari si pangareli. Fatza vostra are o ”virtute”: ipocrismul cameleonic si ascuns, iar interiorul vostru e insusi intunericul care v-a inghitit.

Acceptati si primitzi Lumina din Lumina fara sa atentati si sa va ridicatzi asupra ei si nu va mai tot hazardatzi sa va permitetzi sa va nimicitzi rupandu-va in figuri!.. caci zilele sunt putzine si satana-pro-pacat va ia timpul vietzii si va da sau va ajuta prin tactici viclene sa va luatzi din belsug timpul mortii, afaceri cu timpul vietzii pentru timpul mortii, caci e problema de timp si de criza de timp, fiindca nu mai avem timpul cel vesnic si apoi, dupa tzeapa temporala urmeaza puscarie de 2000 de ani in alcatraz sau dublu daca l-ati haituit si prigonit pe copilul Iisus, pe sfantul omenirii sau pentru silnicia violenta la fetitza preacurata care L-a nascut ca dar de sus. Dar si restul fapturilor vii conteaza. Si restul sufletelor sunt importante, si apropiatzii si animalele si restul creatziei.

Foarte trist ca nici io nu-s mai bun! Ba poate mai rau!

Un psalm al bunei voiri,

Vreau sa fiu ca Mesia fara sa mint.
Vreau sa fiu ca Lumina fara sa am pe interior intunericul.
Vreau sa fiu intzelept ca Maria, sa nu stiu de barbat, nici de lume,
Vreau sa fiu iubire din Iubire, credintza din Credintza, cuvant din Cuvant,
Vreau sa fiu si eu fara de pacat.
Vreau sa-mi aleg si eu partea buna si sa nu mai plec,
Vreau sa fiu bun, sa fiu cuminte, sa fiu treaz si destept,
Vreau sa fiu cel mai harnic si cel mai rabdator.
Vreau sa ma supun in intregime lui Dumnezeu, adevaratului Tata, de drag si din respect.
Vreau sa am mila de fiecare particica din sufletul chinuit si intristat.
Vreau sa am vorbe blande, mangaietoare pentru a linisti si curma orice durere si suferintza.
Vreau sa daruiesc sperantza, sa daruiesc incredere, sa daruiesc bucurie, sa aduc primavara.
Vreau sa vreau ce vrea Mesia, vreau sa vreau ce vrea Iisus.
Vreau sa fac tot ceea ce face El, sa iubesc tot ceea ce iubeste El.
Vreau sa fiu curajos si indraznez in bine, asumand acolo unde e mai greu,
Vreau sa pot face tot ce mi se cere pentru dobandirea iertarii si fericirii,
Vreau sa am credintza si multa iubire, iubire pura clipa de clipa, ceas de ceas, zi de zi,
Vreau ca fiecare intamplare sa se desfasoare in umbra iubirii vesnice,
Vrea sau fiu ca racaoarea din padurile si livezile inverzite si mireasma din gradinile pline de flori,
Vreau si o curatzenie exemplara, un Har al Duhului, al cuvintelor si al frumusetii fara pata,
Vreau sa nu asupresc pe nimeni, vreau sa fiu bland si smerit ca Mesia,
Vreau sa daruiesc mereu tot ce se poate darui cu folos, pe nimeni sa nu mahnesc si sa nu umilesc,
Vreau sa fiu drept, cinstit, adevarat fara minciuna si fara umbra de indoiala,
Vreau sa fiu izvor de apa limpede, vie ca Iisus, sa fiu nor de lumina lina, roua de dimineatza,
Vreau sa iubesc pe oricine si sa rabd pe cei ce nu ma iubesc, sa nu ripostez, sa nu distrug,
Vreau sa mor eroic ca un martir, rabdand si marturisind ca Mesia si ca mucenicii pana la sfarsit,
Vreau sa-mi dau viatza si sa mor si sa inviu in mod repetat fara sa ma infricosez,
Vreau sa rabd totul pentru implinirile lui Dumnezeu, pentru voia si slava Lui,
Vreau sa ma mantui, vreau sa fiu mantuitor, incalzitor, cucernic,
Vreau sa fiu iarasi un suflet viu, sa am suflare de viatza vie si binecuvantata,
Vreau sa mostenesc Raiul si toate fericirile si bucuriile, ceresti si pamantesti,
Vreau sa pot tot ceea ce am de facut pentru salvarea celor pe care ii iubesc,
Vreau sa se salveze toti, vreau un viitor frumos, luminos, senin, bun si vesnic,
Vreau sa daruiesc viatza, sanatate, belshug si linistire de la Dumnezeu, innoire, intinerire,
Vreau sa fiu al lui Dumnezeu, omul Lui, sufletul Lui, ingerul Lui, faptura Lui cea noua, pacea Lui, odihna Lui,
Vrea sa vreau toate astea mereu, fara sa renuntz, fara sa cedez, fara sa abandonez,
Vrea sa ma rog pentru ele si sa primesc tot ce vreau pentru ca io Cred, pentru ca io vreau sa cred cu Adevarat.

Nu singur si dintro bucata idoleasca!
 

Psalmul lepadarii de sexy,
lepadarii de slava de sine, de slava de sine insasi a lumii, a iubirii de sine a lumii, a slavei iubirii de iubirea de sine a lumii.

E vorba de chestiuni intime, oculte ca si cand ti-ar soptii si te-ar atinge demonii tzepuindu-te ca te iubesc si daca operatiunile sunt intime si oculte atunci acolo e vorba de barfa sexy si apoi de sex, cu necunoscuti, cu straini. Daca e vorba de sex atunci e vorba de cel putin 2 persoane reale sau aparente, sau de cel putin 2 bucati personificate, sau macar de o poveste, de o visare sau o inchipuire care sa dea nastere acestor personaje cu relatii apropiate, intime, interioare ca-ntre straini, ca-ntre necunoscuti. Daca omul e singur atunci e ajutat sa se dezbine in sine si bucatilor lui i sa dau puteri personificante ca sa existe o aparenta de relatie reala intre bucati, intre minte si minte, intre suflet si suflet, intre inima si inima, intre trup si trup, sau intre combinatii din toate astea. Daca izbuteste lucratura si inscenarea asta, se obtine o frank-mashinarie de sex ca o haita, o sursa nesfarsita de placere adica de pacat ca intro labordelatorie barfologica plina de energii ”vitale” ce se manifesta prin lovituri si razbunari puternice. Pacatul inseamna moarte si omorare iar pe viitor adictie si sclavie iar dupa pierderea trupului prin patimi sau sinucidere din nerabdare se merge jos in iad, in munci si chinuri, in puscarie pe termen lung asa ca orice fraier care s-a lasat amagit de demonii si de lumea care mai face si bani din asta.

Deci orice relatie intre persoane, intre eu, mine, tine, sine, e, u, si, ne si orice organe sau bucati de organe animate, orice unitate partinica sexuala, familiala, sociala intre ele, inseamna relatii iar relatiile inseamna barfa, manipulare, sex, iar sexul inseamna pacat=moarte!

Nu-i de joaca!... din barfa apare nerabdarea si ne-mai-suportarea revoluta care vre satisfacerea barfei manipulate si bagate la inima ca un bine aratand in taina un rau ca sa vrei sa te eliberzi de raul acela, zdrobind lanturile cu tot cu vrajmashul cel rau cu tot, adica din sclav sa devi tu tortionarul sau criminalul ca sa te eliberezi definitiv de cel barfit sau sa-l ti tu in sclavie stapanindu-l! Trebuie sa stii unde sa te opresti cerand libertate si ajungand la putere. Trebuie sa te poti opri la eliberare de legatura si nicidecum sa mergi mai departe spre distrugerea altor persoane... pentru placeri si pacate legandu-te in libertate prin patimi mai rau ca in fosta scalvie. Ai grija sa nu te duca eliberarea de legatura din aproape in aproape sau brusc si rapid pana in varful piramidei faraonice caci daca nu te opresti la timp scapi de dracul ca sa te faci mai rau ca tacsuU devenind mai trufash decat cel ce te-a chinuit si tinut sclav.

Trebuie practic lepadati toti idolii personificati din trup ce produc placere prin relatii ca intre persoane pacatoase. Ce se-ntampla? Ispitindu-te ajungi si te rupi in figuri, te rupi in doua si stai singur, tu cu tine si habar nu ai ca ai o relatie sexuala tu cu tinele celalat, capul din cap cu capul din trup, sau bucati de minte plasate prin trup cu mintea ramasa si astfel stai si ai relatii, adica stai si pacatuiesti si esti iata in cadere libera accelerata. Mai mult, credinta se rupe de credinta sau necredinta de necredinta si se formeaza doua persoane in tine care stau si se autodistrug fara sa le treaca prin cap de pericolul asta, murind in acest blestem in care s-au simtit bine si placut ca in rai. Nu era rai ci era singuratatea sexy a carui minte a inceput sa delireze si sa formeze alte persoane cu care vorbea in sine si in jur avand impresia ca vorbeste cu adevaratul Dumnezeu sau cu sfintii si avand relatii facea defapt sex si de la sex simtea placeri adica o stare de bine trupesc. Decat asta chiar si vorbirea cu demonii e mai buna caci e o relatie externa sau interna cu altcineva, desi demonii te fraieresc vrand sa se scape de lucru, de lucrul lor lumesc-satanicesc, iti baga dezbinarea ca sa ti se formeze in tine dorintza si placerea intre parti si sa te autodistrugi singur prin placeri si ei sa fie mai putin vinovatzi pentru timpul cat n-au lucrat ci doar te-au controlat daca te desfeti ca nebunul. Asta patesc toti cei ce se rup de Vie, oile ce se rup de Pastor, omamenii ce se rup de Dumnezeu, si lepadandu-se se unesc cu singuratatea si cu lumea pacatelor si faradelegilor, pentru profit sau pentru placeri si pofte necuvincioase ca sa trufeasca implinindu-si voia lor sau a organelor lor impatimite, iar placerile devin un foc strain care ii tine ca intrun cuptor bun pentru a-luatul fariseic puturos care creste in ei ca o pita.

De unde stiu ca-s ipocrit erectic hororny? Fiindca simt ca le vreau musai doar pe cele mai cumintzi dintre frumoasele cumintzi, pentru ca simt o pofta nebuna hororny care ma motiveaza sa le iau, sa le poftesc, sa le iau ca lupul pe oitze ca sa le risipesc. Le iubesc ca nebunul doar pentru ca-s prea cumintzi si de aia vreau sa le stric fara sa fiu constient de dorintza asta placuta imposibil de oprit, ca e criminala, ma simt marele maestru vrednic in cautare de ucenitze, neobosit, de parca as cauta cu bucurie toata lumea inconjurand marea si pamantul ca sa o gasesc pe cea mai cuminte dintre frumoase, vrand s-o fac ucenitza-satanitza fara sa stiu ce fac, ce vreau sa fac, fara sa stiu ca o distrug, ca o voi folosi.

Trebuie oprite toate mashinatiile astea acoperite de ipocrism sexy ocult si curatit apoi credinciosul de ipocrismul pro pacat si invatzat sa stea in lumina din Lumina.

Cu toate astea, Imparatia Cerurilor si Dreptatea ei, desi nevazuta, este spre interior, spre cele puse de Dumnezeu in interiorul fapturii.

Psalmul celui facut.... sa fie liber.

Sunt facut din lut, din inima, minte, suflet si trup. Sufletul e persoana mea care se misca prin mine. Acel cineva asemena acelui cineva pe care Domnul L-a predat in mainile Tatalui cand a murit pe Cruce. Deci e nemuritor... sufletul, care despartindu-se de trup preia in sine-suflet cu el-sufletul toate cele ce si-au pus pecetea si prelucrarea pe el, inima traita, mintea traita, sufletul trait si trupul trait, adica preia in vesnicie toate proprietatile, lucrarile si obijnuintele pe care le-a avut pe pamant fiind imbracat in haina de om. Asta mi se pare ca se petrece, doar ca nu se vede.

Sigur ca odata cu primirea Harului avem in noi si un suflet-har in care locuiste sufletul nostru, adica noi insine, ca si cum ar locui cineva in altcineva, un nor mai mic intrun nor mai mare. Deci exista in om si un suflet-har in care tu-sufletul te misti asa cum te misti prin minte, inima, si trup si astfel haina ta vremelnica sufelte e formata din: inima, minte, suflet-Har si trup. Acestea 4 te vor forma pentru vesnicie, lucrarile si trairile pe care le ai in ele.

Deci cum ai putea sa-ti vinzi sau sa-ti dai altfel sufeltul? N-ai cum fiindca tu esti insusi sufletul, decat poti sa te faci fraier-sclav unor interese si puteri straine de Dumnezeu lepadand harul, poti sa te apuci sa slavesti ca prostul demonii si idolii socotindu-i dumnezei sau zei pentru poftele si placerile ce-ti revin de la pacate, caci asta pare ca iti dau ei, pârababura ca un bar-har strain, trufia de a locui ca un demon mic intrun demon mare uniti in placerea-desfranare ce te face ”mare”, libertatea de a minti si pacatui, dar n-au cum sa ti-o dea ei nici pe asta ci te pun sa ti-o iei singur de la Dumnezeu caci El este autorul si mentinatorul libertatii si numai de la El o poti obtine... furand sau cerand. N-ai de unde sa stii ce faci, caci nu vezi ce faci in tine, nu-ti dai seama, nu poti pricepe, nu intelegi ca tu barfind te revolti mereu pentru libertate, asta vrei defapt, libertatea si pentru ea te infurii iesindu-ti din minti si faci contra si in ciuda la popa teroristul, contra la ce zice popa care-ti ia libertatea si drepturile ca sa si le dea lui. Pentru dorinta de eliberare faci mereu contra tuturor protestand si eliberandu-te neincetat de ascultarea cu fortza si cand o obtii eliberandu-te dai sa te bucuri ca lumea, ca invingatorii, strigand ”Yes”, facand semnul ala cu pumnul strans si dand cu cotul ca si cum ai invins obtinand victoria, sfidand si primind aplauze pentru ca te-ai eliberat. Apoi va adunati, va intalnitzi si va salutatzi ca rockerii indemnand la revolta si eliberare, ridicand doua degede tzepuitoare in sensul ca iata sunteti lupi liberi in haine de tzapi rebeli, mari rockeri eliberatzi. Problema e insa ca libertatea respectiva numai Dumnezeu ti-o da sau ti-o lasa sa ti-o iei daca-I ceri Lui si nicidecum nu ti-o ia El si altii ti-o pot da. Nu te poti elibera singur. Oricat vine antihristul-Hristului si te baga in puscarie ca sa-i executi comenzile lui si oricat vrei tu sa te eliberezi barfind si oricat dai sa te eliberezi si de Hristos ca prostul cu ocazia asta si nu doar de antihristul-Hristosului, casnic, nu altii te elibereaza, nici macar tu insuti ci doar Dumnezeu. De aia nu esti nicicum multumit, de aia te plangi mereu, de aia barfesti si judeci si nu vrei sa-ti mai faci treaba primita de la Dumnezeu, de aia nu mai faci ceea ce ai de facut, pentru ca lipsa libertatii si dorintza de eliberare te face sa nu fi multumit de ce ti se da de facut... spre slava Lui, spre sfintenia Lui, spre imparatia Lui si pentru ca tu esti un naiv fricos, un fraier mic ce te lasi pacalit de lume sa vrei sa-ti cautzi banii tai, stiintza ta, slava ta ca pismashii socotind asta libertate si vrand sa te eliberezi pro pacat ca dracii din ea si de aia tot barfesti toata ziua din ascunzish cu nemultumire fugind de prezentza la datorie, tradand, pentru eliberare, nepricepand tu ca doar pe Calea Crucii te poti elibera si doar urmand Domnului, avand prezentza, te vei elibera cu adevarat, iti vei elibera sufletul pentru veshnicie de orice rau si orice sclavie si neputintza ca sa poata el crede, inclusiv muri si invia daca vrea, sufletul.

Deci acolo e tzepuirea, omul de frica genereaza barfa, din barfa vrea sa se elibereze, se infurie din pricina insistentei si repetarii, si se elibereaza razbunandu-se facand pe plac manipulatorilor pe cel ce-l tine in robie, pe cel ce nu-l lasa sa fie liber si sa faca ce vrea, nepricepand ca eliberandu-se si razbunandu-se de cum aude de Dumnezeu, genereaza barfa si se infurie defapt pe Dumnezeu si razbunandu-se se leapada de ascultarea de Dumnezeu, se scapa de datoriile sfinte, de ce i s-a dat de facut bine, maniindu-se si razbunandu-se pentru placeri si pacate fix pe adevarata cinste si libertate in fericire, facand invers cu incapatzanare si sfidare, ravnindu-le pe ele, pe pacate, ca sa arate ce vrea si ca poate cu tupeu sa faca ce vrea, sa se elibereze cu mare beroism, pentru ele, ca sa le satisfaca, uitand ca Dumnezeu este singurul eliberat-eliberator cu adevarat, in ciuda tuturor antihristilor lui Hristos, casnici travestiti in slujitorii Lui, care te forteaza si te tin in sclavie ”pentru El” ca sa faci tu ceea ce vor ipocritzii, sa se laude ei cu ce faci tu si ei nu fac, erijandu-se in sefii tai, in parintii tai, in duhovnicii tai, in mantuitorii tai de la Dumnezeu, care nu te mai lasa sa faci ce vrei si pe care ii simti cum te obliga si te silnicesc sa asculti musai de ei, sa le faci voia lor si nicidecum voia lui Dumnezeu, bunavoirea Lui.

Doar Dumnezeul Domnului Iisus Hristos-Cuvantul e singurul eliberat-eliberator care te poate elibera cu adevarat pro sfintenia Lui, pro slava Lui si pro imparatia Lui impreuna cu sfintii si dreptii si nicidecum nu te vei putea elibera spre altceva si altcineva care nu au cum sa te poata elibera decat spre ”libertatea”-sclavia lor pro pacat si spre minciuna si ipocrism, minciuna amagitoare ca cica ei te-ar putea face liber si fericit daca le dai sufletul, travestiti si autoerijati ca mari mantuitori-eliberatori in numele Lui.

Deci ai grija cui iti dai sufletul brafind-vrand sa te eliberezi!

Psalmul neascultarii de... fix de Dumnezeu.

Nu vrea sa asculte, nu asculta si atunci tot ce este el se preschimba intrun mar gustos al cunostiintzei extraordinar de frumos, putred pe interior si in mijloc viermele nescultarii. Parca toate din el sunt foarte bune la gust incat ar putea jura ca e bun si ca neascultand face binele. Daca il santajeaza cineva emotional ca sa asculte, daca il mustra, il amenintza, il forteaza prin ceva, atunci ca un mare sef infailibil, victima silnicita, tarata, dandu-se mintizit-batjocurit in fatza sau barfit si tradat in spate, se infurie si apeleaza la armaghedon si loveste tzintind, focalizand, ca si cum ar avea in ochi varfuri de ac de barfa, un sir de varfuri de barfa si le-ar vedea pe toate unite de o zeama neagra feroce si ar trebui sa se rezbune si sa elibereze asa cum il manipuleaza si il asmutza varfurile acelor barfei pe care le genereaza in ochi in timp ce se infurie. Cauta vinovatii si culmea e ca gaseste de fiecare date ca fiind vinovat pe cel sigur nevinovat, pe Dumnezeu, un efect paradoxal al coincidentei imposibilului si al minimei sanse probabile de aparitzie, exact asa cum in Rai omul putea lua din orice pom afara de pomul cunostintei si culmea e ca fix din ala a gasit mereu ca e de luat ca intrun cosmar al alinierii coincidentelor nefericite, ghinioniste. Luand arma si avand arma in mana, infuriindu-se avand in ochi acest sir de varfuri de ace de barfa prin care ca din ascuns ar vedea afara barfitul-vinovatul, defapt singurul nevinovat din toata creatia, se incrunta si loveste si parca din seria de varfuri de ace de barfa ii iese o zeama neagra si buna care ii spune ca e bun si ca face bine, ca e frumos si puternic, aia simte si de aia ii vine mereu sa continue lovitura si sa loveasca din nou pana moare, ca intro adictzie neputincioasa imposibil de oprit. Poate avea o sulitza in mana ca Saul, vrand sa strapunga, poate avea un bocanc in picioare, vrand sa striveasca sau sa sfarame cu calcaiul ca si cum ai distruge fructe sau ai sparge nuci, poate avea o sabie in mana vrand sa reteze gaturi, sa te lase fara cap, sa te taie in doua, sau poate avea topor, drujba, pumnal, pistol, catzea-mitraliera cu rotatie, grenada, ca sa te faca bucatzi sau te poate umili si viola dand cu organe, cu pumn, cu genunchi, cu pulanul, cu labele, cu palma, cu capul sau cu dosul, sau te scuipa, te spurca, te pangareste. Deci cu arma isi duce la indeplinire eliberarea fara oprire pana la capat, pana te distruge, asa cum il asmutza si-l manipuleaza barfa, caci neascultand si cautand vinovatul isi gaseste fara gresala fix eroarea maxima adica pe Cel ce asculta la maxim, pe Iisus Hristos-Cuvantul lui Dumnezeu si pe El Il impunge, Il strapunge, asa ca toti ceilalti barbatzi frumosi in care locuieste satana-stiintza, fiind ei ca niste mere ale cunostiintzei foarte frumoase pe afara insa pe interior putrezi si in mijloc viermele neascultarii, asa manifestandu-se ca niste ipocritzi demonizatzi-demonizatori, avand pe interior a-luatul fariseilor, scaiul si cornitzeii agatzatori cu care te ia si te dezbina de Dumnezeu, caci lucrarea lor e in stil arc, sa te traga, sa te ia, si tu dand sa nu vrei sa te duci, atunci te tragi ca arcul in directie opusa, adica te bagi mai mult in Dumnezeu insa neavand masura iubirii si curatzeniei necesara asa ca vei intra ca neghina in Lumina si vai fi nevoit sa te rusinezi acolo si sa pleci capul si sa iesi singur umilit afara pe usa din dos si astfel incercand sa lupti cu dezbinarea si sa nu te lasi dezbinat, tarat, tragandu-te ca un arc in interior, facand jocul psihologic al ispititorilor care te trag afara ca sa te bagi inauntru nepregatit, vei fi nevoit mai tarzu sa te dezbini singur, adica sa iesi si sa pleci mai afara si iata astfel ai fost pacalit-invatzat sa pleci, sa te lepezi si sa te dezbini singur ca un fraier, si devenind adictzie si obijnuintza nu-ti mai pasa si pleci inapoi in lume si in trecut facandu-te asemenea lumii si familiei pacatoase din care provii, lepadand lucrarea sfinteniei pentru lucrarea pacatului. Iata asa pierzi fiecare batalie si cazi intro singura zi ca satana din Cer mai rau ca fulgerul, defapt ca fulgerul-glontz invartit, racheta avand motor cu reactzie exploziva, cazand mai repede si mai orbit ca laserul orbitor!

Deci daca ascultzi de oricine si fix de Dumnezeu nu vrei sa ascultzi asa cum din orice este de mancat tu gasesti sa manci fix din ceea ce nu ai voie, si cautand vinovatul pentru suferinta ta intre atatea pacate si lumi vinovate pline de oameni pacatosi si tu culmea il gasesti vinovat fix pe Domnul, atunci e clar ca esti un neascultator ce pacatuiesti si pacatuind in ascuns ca ipocriztii te demonizezi trufind cand mai pui mana si pe arma ca sa te eliberezi asa cum iti arata barfa si cum iti da ea de facut, de la draci sau de la neascultarea ta, lucrare neagra care te transforma intrun ”barbat” foarte ”frumos” asa ca un mar putred si avand pe centru viermele neascultarii care nu mai moare, fiind defapt pentru oricine un ispititor!

In concluzie:
Neascultarea te face ispititor!
Neascultarea prin pacate te face dezbinator!
Neascultarea prin barfa si eliberare cu arma te face calau-nimicitor!

Necredintza cuplata cu neascultarea e si mai rea!
”Credinta fara (fapte) seriozitate (tinerii Cuvantului invoirii) este moarta,
ca un fel de necredintza in credintza, pierind lucrarea ei pe Cale fara sa poata face mila cu adevarat.

Psalmul omului om,

Eu omul om, sunt din pacate, cea mai neagra si adanca cadere, prapastia tristetzii, ravna placerii de a face pe placul tradarii.
E-li E-li berarea mea prin E-liblestem, a eu omului om, e cea mai cumplita capcana a tuturor barfelor si razbunarilor in zadar, in desert.

Vai de mine Doamne ca-s om si orice-i mai bun si mai bine ca omul om,
Orice-i mai bun ca omenia omului, omenia omului om care te omeneste,
Dar sa nu deznadajduiesc cazand in indoilei, asa ca te rog,
Doamne te rog fa-ma om ca-s om, si sunt constient ce inseamna sa fie omul om,
Doamne fa-ma nou ca-s nou, si sunt constient ce inseamna sa fie omul nou,
Doamne Libereaza-ma de E-liberare ca toate grijile lumii indoielnice ma E-libereaza iar eeE-li-berarile omului om nou nu se mai sfarsesc!

Mie da-mi Doamne sa te liberez pe Tine de mine, eu omul om, om nou, incepand sa Te ascult, sa Te cred, sa nu ma mai razgandesc si sa implinesc pana la sfarsit ceea ce imi dai de facut, ce ai semanat prin Cuvant, ca sa te iubesc pe Tine Domnul si nu omul, nuuuuu.......uuuuuuu omul!

Psalmul parerii,

Am o parere, un adevar neintreg,
Nu-mi pasa si vreau sa fiu orb si sa cred ca e tot adevarul in parerea mea,
Deci e clar ca mint ceva, insa ma flatez, ma incant, ma bucur ca-s laudat pentru parerea mea,
Sunt gata sa ma cert cu oricine ca sa fortzez pe oricine la parerea mea,
O cred dreapta, adevarata, infailibila, perfecta, de acceptat si de dorit adica de urmat,
Defapt nu vreau sa vad si sa cred ca practic e o tradare, o erectica placere,
Nu vreau sa vad si sa cred ca mai marii fura, mint, inseala, pacalesc, tzapuiesc si manipuleaza, ucid, hulesc, tarasc fraierii in iad,
Nu vreau sa vad ca mai marii nu fac altceva decat ca isi urmaresc interesele (egoiste),
Nu vreau sa vad si nu vreau sa cred ca ma lupt cu morile de vant, ca ma maresc, ma gonflez, ma ingamf, ma grozavesc, ma mandresc, ma cred mai mare si mai tare ca oricine inoculandu-mi vrajeala de agarici, de popa ostenit, de calungare terorist, urand ca sa ”eliberez”, lovind ca sa ”mantuiesc”, slujind pana la sacrificiu pentru o varianta imbunatatzita a sistemului utopic, neo-matrixul mortilor, neo-matrixul patimilor, neo-matrixul rautatii umanoide,
Nu pricep nicicum ca liberarea se poate face fara lupte, batai, revolte, revolutzii, razboaie, distrugeri sau santaje emotionale (frici, pofte, placeri dorinte, pisme, tristeti, depresii, deznadejdi, disperari, crize, panici,...) ci prin simple lepadari, plecari, uitari, lasari in urma, fara auto-indreptatiri patimashe, fara beroisme in desert. Te umilesti si te smeresti nu k prostul sau k lumea ci ca sa crezi si sa mergi.

Asa ca mi-am luat un pistol cu apa, poate mai adaug niste picaturi de apa sfintita si o sa ies la lupta de atac si aparare pentru parerea mea. Nu stiu daca-i buna sau rea insa e parerea mea si pretind respect pentru ea si cine nu-mi acorda respect il stropesc de nu se vede, pentru ca nu mai merge asa, sa ne toooot dam rotunzi sau cubici cand defapt suntem pro pacat ca niste serpi cameleonici mascati bagati in multipersoane impamantenite, inmalastinizate, mocirlite, intinate, apa si pamant autohton, demonizate, contzinute in alti serpi pro pacat ca sa inghitim pe interior suflete vrand sa le facem serpisori pro pacat.

Ajunge cu scandalul pro ”sfintenie”!

Psalmul mortilor,

Ei se iubesc pe ei insisi,
Ei se mantuiesc prin iubirea de iubirea de sine,
Arunca vina pe iubire sustinand ca din cauza ei e raul, ca a aparut iubirea in zona si iubind a rezultat ca iubirea de sine e rea si de acolo au inceput toti sa slujeasca acel rau, acea acuzatie la adresa iubirii facuta de iubirea de sine. ”Ce bine ar fi fost sa nu fie iubirea”, se plangeau ei, ”caci nu mai era raul”, ziceau ei, ”toti iubindu-se pe sine ar fi fost fericiti, ar f fost buni”, credeau ei. Insa, va intreb, oare fara iubirea iubire nu cumva ramane acolo o pestera de talhari in care iubindu-se fiecare pe sine insusi se barfesc, se pismuie, se omoara si se dezbina intre ei pentru ca sa se laude in ei iubirea de sine? Toti stiu experienta asta, toti stiu ce inseamna sa-L lepezi si sa-L parasesti pe Dumnezeu, toti stiu ca o sinagoga a iubirii de sine e o pestera de talhari, toti stiu ca o biserica a iubirii de sine e o pestera de talhari, toti stiu ca un templu al iubirii de sine e o pestera de talhari, toti stiu ca o familie a iubirii de sine e o pestera de talhari, toti stiu ca un partid al iubitorilor de sine e o pestera de talhari, toti stiu ca iubirea de iubirea de sine e o iubire de sine deci e o pestera de talhari, adica o sursa a tuturor relelor, dracul cu iubirea lui de sine, ”Tanda cu Manda”, "Jean si Jeana", tu si papusa gonglabila din interior. Cutra asta batrana ce se da fecioara, mamona asta, satana asta, e insasi iubirea de sine ce le slujeste altora toate patimile si faradelegile ca sa se poata ea lauda mai abitir pe sine. Lor le place sa se alinte cu ea, lor le place sa se incante cu ea, o descopera mereu ca pe o mare fericire si odihna, ca pe o rezolvare la toate problemele. Lor la place sa se bage in ea ca bani-n pusculitza, in toate comoditatile ei, in toate lagunele, in toate paturile si pernele ei, in toate luxurile si poftele ei gururmande. E irezistibila, e ca o fecioara, ca o mama, ca o casa. Le place sa o simta, le place sa o ravneasca, le place s-o socoteasca plina de intelepciune si plina de virtuti. O adora poetii, o adora judecatorii, o adora politicienii, o adora jurnalistii, o adora oamenii de stiinta, o adora toti generalii si luptatorii de pe front, o adora toti comerciantii si toti muncitorii, care pentru ea se jertfesc, pentru ea lucreaza, pentru ea se intrec, pentru ea alearga toti sportivii si cei ce vor sa-si dovedeasca puterea si competentza, cu ea se incununeaza si se lauda toti premiantzii, cu ea se inaltza toti catzaratorii pe munti, cu ea zboara toti aviatorii si cosmonautzii, cu ea se ingrijoreaza toti salvatorii si mantuitorii, pentru ea, cu ea, numai si numai ea, iubirea de sine e cea mai mare eroina a tuturor romanelor politiste, ea e cireasa de pe tort, ea e regina balului, ea e miss univers si mister musculo instalatorul gel, deci e vorba de ea si numai de ea pe toate canalele. In trup ea umbla ca o bagaboanda ca sa te insufleteasca, ea iti umple mintile de vise, ea iti umple inima de dorinti. Cine nu s-ar da in carusel cu ea, cine nu s-ar plimba cu trasura cu ea, cu barca pe lac, cu vaporashul pe Dunare, cu iahtul pe mari si oceane, cine nu ar juca o partida de tenis, de sah sau de ritzi pitzi cu ea in timpul orelor, cine nu ar canta impreuna cu ea, cine nu ar juca scenete si teatre, cine nu s-ar urca pe scena sa fie vazut si auzit de ea, cine nu ar face pentru ea toate grozaviile palpitante, la limita imposibilului, cine nu s-ar hazarda la orice rau ca s-o impresioneze, ravnind sa-i dea ea putere, curaj, ca sa se afirme, sa-i faca ea ochi dulci, sa-i dea ea bani si mila cand esti in nevoie, la greu... deci ea e cea mai dorita, ea e iubirea de sine insusi, maica tuturor relelor si pacatelor, insasi minciuna, insasi lumea, insasi moartea care se cere mereu inviata pentru bani.

Vai de tine, fa proasto, ca inteleapta te mai crezi, vad ipocrito cu nasul pe sus ca desi esti moarta vrei sa mori ca sa ma omori, sa murim impreuna ca Romeo si Julieta, insa nu servesc, nu pun botul la mandre, n-ai decat sa mori singura ca smintzii-ispitzii Smiths din Matrix care te transforma in ei, in ea, n-ai decat sa te omori disparand ca focul de pacura amestecacios, strain, s-a aprins, a ars, a disparut si nimeni nu mai stie si nu va mai stii vreodata ca a fost oricat si-ar intretine mandria repetandu-si memoriile la fraieri naivi, ca prea te crezi vesnica, prea te crezi infailibila, prea te dai mare inaintea pripitzilor, prea te crezi o mare imparateasa, o regina, o femeie importanta, celebra, cu inceput si sfarsit tragic ca dama cu camelii ca sa-mi fie si mie mila de tine si sa te iubesc luandu-te in bratze din scaietzi, insa nu esti decat o vrajitoare, o capcana, un blestem, o Jeana, o fata morgana!

Nu vezi ca esti plina de barne, de tzepe?
Piei barfo din ochii mei!
Esti amagirea!

Psalmul tanarului singur,

S-a intins pe spate si l-a luat toropeala, nu dormea ci atipise si motaia auzind si vazand totul ca printre gene, simtea totul pana departe. Il cuprinse placuta si fascinanta iubire de sine, misterioasa ca asia, lasciva si plina de ”istov”, asa ca tanarul razboinic se contopise cu mirosul de iarba din aerul racoros si curat, alungit ca sa-si indrepte spatele, in caldura soarelui, la umbra.

Se apropie de el o tanara foarte frumoasa, ii auzise pasii de departe insa nu se misca si vazand-o printre gene cand intra in campul sau energetic vizual contiua sa se minta si sa-si spuna barfe si despre ea asa cum se obijnuise sa le ”analizeze” pe toate cele din mediu inconjurator, in tacerea de taina a singuratatii sale, pana i se formase ochiul ca un serviciu de stiri si informatii sofisticate.

Ii placu de ea ca o dragoste la prima vedere, ca si cum ii place vanatorului un exemplar de inalta rasa, ravnind sa-si incununeze muzeul trofeelor si exponatelor sale cu minunea perfecta, insa nu o iubea si o mai si ura, ii dorea raul asa ca un imbold venit de la serviciile de securitate care parca ii slujeau patimei sale in care se odihnea la umbra pushtii, sulitei si sabiei sale, respectiv a pumnalului ascutit cu maner de corn pe care il tinea ascuns la cingatoare.

”Nu este bine sa fie omul singur” pentru ca sa nu-si barfeasca lui insusi, asa cum face de obicei in adancul singuratatii iubirii sale de sine insusi, ridicand-se apoi la lupta ca beroii grozavinversiunati, neputand decat sa-si slujeasca puiul de sine, neputincios, salbatic si nebun, care mai vrea si acum sa se joace cu... focul, cutitul, sulitza si sabia, emitand pe guritza grozavii inversate, inversunate, ca sa se arate frumos, necrutzator si crud, personajul de poveste cel mai important, comunicatorul de competentze maxime, eroul micu-mare elberator al patimilor sale, alintat si slujit... sa creasca ”vrednic”, sa-i creasca puterea patimashe, ”fericirea” pierzarii.

Se pare ca stia omul adevarul pacatelor sale mai inainte de a manca din pomul cunostiintei, putandu-se pocai, indrepta si mantui! Deci sarpele l-ar fi mintit ca Dumnezeu nu i-ar fi marturisit adevarul cunostiintei binelui si raului lasandu-l in rusine impreuna cu femeia sa inaintea intregii creatii.

Facerea Femeii din omul aflat in toropeala adanca in care era constient si aducerea ei apoi la om de departe e dovada ca Dumnezeu i-a aratat omului pacatul iubirii sale de sine insusi si al mandriei autobarfei din singuratate, barfe catre sine insusi, respectiv pacatul ipocrismului maxim, trufash, semetz, la intalnirea cu Dumnezeu sau cu femeia, ca fiind sursa tuturor patimilor si nemultumirilor sale, a starii de suferinta si de tristete in care cazuse pana acolo incat nu-si gasise in toata creatia si din toate fapturile nici macar un prieten pe potriva lui, in ciuda faptului ca toate erau frumoase si bune si Cuvantatoare ca si omul.

Dupa ce omul a cazut, toate au tacut si s-a facut liniste in Cer ca sa vorbeasca mai departe doar omul... sa-si poata gasi in liniste chemarea si Cararea promisa.

Psalmul milei de pacatos,

Mi-e mila de tine pacatosule nu de pacatul meu cu mine sau cu tine,
Mi-e mila de tine pacatosule si ma lepad de pacat, ma lepad de pacatul pacatuitor, ma lepad de mila de pacat, de pacatuirea pacatului pacatuitor.

Vad pacatule ce pacatuiesti ca facand pacatul iti apare reactiunea la fapta ta, ca si in legea actiunii si reactiunii, daca nu imediat, sigur o sa apara candva mai tarziu, daca nu tie, atunci celor dragi, celor apropiati, celor nevinovati, si vad cum de frica, nevrand sa te pocaiesti, strigi ca din gura de sarpe posedat in glasul tau de glasul unui demon, vad ca urlii cu viclenie SILNICIE, urlii ca sa ma faci sa te cred si sa ma faci sa-mi fie mila de tine, de parca tu ai fi victima. Vad ca ti-ai facut pacatule, tara, popor, natiune, religie, stiinta, intelepciune, partide, lume, familie, filozofie, soi de mare productivitate, vad ca-ti faci mereu un bar mare ca o biserica in care iti plangi de mila din iubirea ta de sine, pacatule care esti, raule care esti tu, vad ca ti-ai facut scoala, ti-ai facut casa, ti-ai facut haita, ti-ai facut echipa, ti-ai facut gashca, ti-ai facut prieteni, colegi, fratietate, vad ca ti-ai facut locuri de joaca, locuri de odihna, vad ca ti-ai facut locuri de munca, de vacantza, de petrecere, de distractie, vad ca ti-ai facut raiuri, lagune, baldachine, castele, armate, justitii, vad ca te straduiesti mereu sa ma ispitesti si sa ma pacalesti sa ma inrolez si eu in armatele tale corupte, in razboaiele tale desarte, razboaiele pacatului cu pacatul, razboaiele raului cu raul, ale infernului cu infernul, vad ca ma asmuti, ca ma provoci, ca ma indignii, ca ma bagi in problema, ca ma bagi in situatie, ca ma bagi in labirint, in capcana, ca ma pui la incercare, ca ma incluzi in suferinta si iubirea ta de tine insuti ca sa ma faci sa-mi fie mila de tine pacatule si sa-l tradez si sa uit de cel pacatos pe care il tii sclav, pe care il stapanesti cu minciunile si mangaierile tale pacatoase pro pacat, vrand sa impresonezi cu mila ta cea mare de pacat, mila de pacatuire. Oricat ma sperii, m ingrozesti, ma disperi, oricat imi dai tulburari de neinteles nu mi-e mila de tine si nici de mila de tine pacatule viclean. Iata ca de ciuda te-ai bagat la comutatie, la dreptate, la justitie, la lupta, la atitudine si orice vreau sa fac si sa spun corect si drept, tu inversezi, strambi, invarti, in favoarea milei de pacat ca sa fac exact ca proorocul mincinos, proorcul necredintei, proorocul silniciei prin necredinta ta pacatule, prin precautiile tale indoielnice, prin neascultarile si uitarile tale comode si usuratoareoare. Imi incurci limbile si propozitiile, imi invarti sensurile, imi schimbi tintele, subiectii, imi revelezi, imi traduci, imi intelegi, imi stii pe dos, pe sfinvers, imi invarti ca la alba-neagra ziarul cand nu-s atent ca sa gresesc, ca sa pierd, ca sa-ti slujesc, ca sa-ti cad sclav, prada. Ma incanti, imi spui ca-s frumos, ca-s dumnezeu, ca-s mare si tare, ca-s mantuitor, ca am descoperit averica, ca am gasit formula universala a adunarii si inmultirii, a unitatii si a masurii a toate, ca ma aplauda si ma plateste lumea, ca ma pomeneste istoria, doar doar sa-ti fac pe placul iubirii de sine, pe placul mile de pacat, de rau si sa ma mangai si eu cu mila asta de iubirea de sine si de pacatuirea pacatului ca fiind eu revelatia marelui panaceu universal mantuitor, MILA DE PACAT. Si culmea, sa cer sau sa doresc eu insumi asta, adica sa ma autotzepuiesc... pe veci. Asta ai vrea. Asta ai vrea sa cred ca-mi va fi bine.

Ei bine nu te cred, nu cred in mantuirea ta prin mila, prin mila de pacat, nu cred in mila de rautate, nu cred in fericirea soiului asta lumesc, viclean si desfranat, care aduce mai devreme sau mai tarziu aspura lui si a altora silnicia, risipirea, pierzarea, distrugerea, urland cu groaza si cu frica la vremea respectiva SILNICIE si aruncand vina pe altii, mai ales pe Dumnezeu. Te lepad deci si ma pocaiesc fiindca Domnului ii e mila de pacatos, si mie mi-e mila de mila Lui de pacatos, mi-e mila de mila de pacatos, de mila de mila de mila... de pacatos... asa ar trebui sa-mi fie si mie mila si nicidecum invers, nicidecum sa mai vreau sa-mi fie mila de pacat, de mila de pacat si de pacatuire care duce la silnicie prin necredinta, si silnicia duce la robie si chinuri groaznice... imediate sau fix atunci cand te astepti mai putin, cand izi zici ca insfarsit poti bea si manca intru bucuria sufletului tau, ca ai multe zile fara de griji, sau ca iata ai trecut la cele vesnice si ai scapat de toate grijile lumii, de pofta ochilor si trufia vietii. Vine candva sigur si nota de plata chiar daca crezi ca ai trecut de toate posibilitatile crezand ca sigur ai scapat. Doar Domnul te poate scapa sigur. Tu pacatule n-ai cum sa ma ierti oricat iti pui slugile sa ma minta. Nu vreau sa mai cred pacatul ci pacatosul, vreau sa aud durerea, sa-mi fac mila de pacatos, nu de pacatul ipocrit care s-a inmultit si s-a instapanit peste tot si prin slujeri se preface ca ma iarta.

Deci nu mi-e mila de ingrasarea ta pacatoasa, de gonflatia ta, de ingamfarea ta, de laudarosenia ta, de beroismele milei tale de pacate inmulticioase ci te lepad ca pe o gluma proasta, ca pe o minciuna mituitoare, ca pe un coshmar care se da vis de viitor vesnic dulce si maret. Te lepad impreuna cu haita ta de milosi de pacat care iau impreuna cu lucrarea lor mincinoasa locul la orice lucrare divina asa cum banul si barul plin de barfitori ia loc la mila divina de pacatosi care urla de durere de la silnicia produsa de pacatul mare imparat-presedinte-faraon, mare cap de familie, mare sef ce se da victima, ce se da silnicit, urland SILNICIE ca sa silnicieasca incat cu viclenia asta a ocupat pana si biserica preschimband-o in bar camuflat, travestit in loc sacru unde se aduna oamenii sa cante si sa danseze mai placut ca-n lume, satisfacandu-si toate poftele si placerile pagane.

Te lepad simplu pacatule iubitor de sine cu toata iubirea ta de tine si cu toata lucrarea milei tale de tine pacatul si raule cu tot soiul tau dracesc, lumesc, viclean si desfranat.

Te lepad mereu, te lepad de fiecare data, te lepad in fiecare zi si in fiecare ceas, te lepad si nu vreau sa mai stiu de mila ta de tine, mila ta de pacatul tau si al altora. Io as vrea sa am mila de pacatosi asa ca Domnul si de mila de mila de pacatosi si nici intrun caz de pacat sau de mila de pacat, raule care ne bagi in silnicie mai devreme sau mai tarziu profitand de naivitatea si necredinta noastra nepucincioasa, caci ca niste pui nu putem crede decat in vrajitoriile si sulimenelile mandriilor tale si in bolboroselile ipocrizmului ”smereniei” tale trufase, in ”virtutiile” bolilor tale profesionale, ale functiilor tale ce-ti depasesc gradul... de alcoolizare al betiei de sine insuti pacatule hotz, agent acoperit... de informatii si contra informatii... competente!

E greu daca tu insuti esti pacatul sau esti raul, e greu sa te lepezi de pacat si de rau, de soiul cel viclean si desfranat caci practic trebuie sa te lepezi de tine, sa te omori pe tine si apoi sa te lepezi de cadavrul tau, insa oare ce ramane dupa operatiunea asta? " Da' " daca ramane pacatul care a scapat de trup, care a scapat de casa, care a scapat de haine? " Da' " daca ramane sinele=pacat "liber"? Atunci trebuie sa-ti omori si sinele=pacat sau sa-l golesti de continutul lui pacatul si mila de pacat si sa te lepezi apoi si de lesul sinelui-pacat si de continutul lui pacatul si trebuie sa faci asta fara sa te vatami si fara sa-ti faci vreun rau tie sau altora, nici chiar esentei sinelui tau in care ar trebui sa se odihneasca Duhul lucrator ca in Hrsitos, caci nu ai voie sa vatami nici macar un spic sau un bob din graul din inima ta ci doar neghina trebuie s-o lepezi si s-o dai afara din sine curatindu-ti inima ta, ca s-o arunci in foc din toate cele pe care le-ai primit de la Dumnezeu.

Deci pe cat e de greu sa te lepezi de pacat, de mila de pacat si de mangaierea cu pacatul care de frica maxima, de disperare ingroazita, nu poate suporta pomenirea sau aparitia Lui Dumnezeu, strigand silnicie si dand sa se razbune, pe atat e de simplu.

Pe cat de nebunesc si insuportabil e tot ce te apuca de la pacat, pe atat e de simplu sa te lepezi de mila de el.

Vezi? Te vezi?
 

Psalmul celui ce nu se poate intalni,

Cand stie ca urmeaza sa se intalneasca, il apuca ceva necunoscut, neinteles, nedeslusit,
Nu poate fi decat ipocrit, trufash, ascuns, fatarnic, batjocuritor, superior, semet, ironic, intelept, sarcastic, rau,
Nu poate decat juca un rol, intra intrun personaj, vorbi ca altii,
Nu vrea intalnirea cu atata panica si disperare violenta ca blesteama sa scape, iti doreste si isi doreste moartea, distrugerea, da sa se razbune de frica, de panica, de groaza, de neputinta, de furie iesita din minti,
Practic nu poate merge la intalnire, simplu, normal, sanatos, linistit,
Nu-si poate aduce la suprafata persoana sa ascunsa, persoana sa profunda, persoana sa interioara,
Nu poate sa se intalneasca cu Dumnezeu fara sa moara, fara sa tradeze, fara sa devina ipocrit, fara sa-si ia masca fatarniciei pe chip, pe suflet, pe limba,
Nu poate sa se intalneasca normal, sincer, cinstit, cuminte, banal, fata catre fata, persoana catre persoana,
Simte nevoie sa evite, sa fuga, sa se certe, doreste, se roaga, unelteste sa nu se prezinte la intalnire, la nicio intalnire,
Se simte fortat, silnicit si il apuca o furie atat de mare daca trebuie sa se intalneasca incat ii bubuie intelepciunea si gaseste scuza, se termina ca de obicei, tradeaza si absenteaza, se razbuna, fuge, dispare, se delasa, abandoneaza, nu-i mai pasa si nu se mai prezinta la interviul cel mare cu Iisus, la intalnirea dintre el insusi si Domnul sau.

Asta imi pute a boala, asta imi miroase a pacat si necredinta, a frica de adevar, a fuga de realitate. Pare o iesire din minti bine camufata, bine disimulata. Nu vrea sa se stie cine este si ce este cu adevarat. Sta in starea oculta inghitit de necunoscut pandit de intamplarea cand se va intalni intamplator. Ii e groaznic de groaza de intamplarea asta intamplatoare. Devine un cosmar, devine un concurs nefavorabil de imprejurari ce se sfarseste mereu cu o cadere in capcana. Se complace in iluzii si letargii somnoroase cochetand cu minciuna ca va fi bine, adica se minte in sine si spera in desert crezand ca desi nu poate azi va putea maine si asa trec zilele in zadar de parca s-ar rezolva ghinionul de la sine.

Nu-i greu sa te intalnesti cu Cineva insa daca simti invers, daca stii ca nu-L iubesti, ca nu-L asculti, ca nu-L urmezi, ca nu-L vrei, ca nu poti sa te intalnesti, atunci te apuca groaza, durerea, frica, nenorocirea, moartea, tristetea, hula. Urlii de necaz. Te apuca tot iadul. E nenorocire mare caci daca nu poti azi maine va fi si mai greu sau va fi prea tarziu si tot taraganand asa prosteste se ingroase gluma, se impute treaba si nu te mai intalnesti niciodata musamalizand si basculnad logic, ideologic, psihologic, daca nu e alba atunci e neagra ca noaptea mintii, o sa ramai acolo in inuneric si o sa mergi sa te intalnesti cu diavolii, cu dracul, cu singuratatea, cu pacatul, cu tine cel comod si fara de Dumnezeu, cu tine cel ateu si pofticios ca sa te ascunzi in mancare si bautura, in pat, in fotoliu, smerit k lumea si consolat cu neputinta stiind ca nu vei mai incerca niciodata, ca nu vei mai indrazni niciodata si parca in prostia bolii tale ai vrea sa-i faci pe plac neintalnirii acceptand sa vrei sa scapi de tot cu solutia asta ridicola, sa scapi pentru totdeauna.

Deci trebuie sa vrei, trebuie sa poti, trebuie sa te intalnesti cu Domnul stiind ca El e insusi Adevarul care stie totul despre tine, stie interiorul tau, stie cine esti, ce esti, cum esti. De ce, pentru ce n-ai curaj sa stai de vorba cu Iisus asa cum esti intr-adevar? De ce nu te poti tu insuti uita in ochii Lui, sta in prezenta Lui, de ce nu te poti apropia asumandu-ti starea si intalnirea cu sinceritate, iesit cu pieptul gol si inima deschisa?

Trebuie sa invingi fatalitatea, trebuie sa-ti explodezi si sa-ti arzi diavolii care te tin legat, trebuie sa mergi la intalnire... caci fiecare intalnire cu El te elibereaza.

Intalneste-te cu Iisus, asta e tot ce conteaza!
Nu tooot sta in indoiala ci indrazneste odata si o sa-ti lepezi pe veci toti dracii!

Intalneste-te! Intalneste-te! Intalneste-te! Intalneste-te! Intalneste-te!
Intalneste-te! Intalneste-te! Intalneste-te! Intalneste-te! Intalneste-te!
Intalneste-te! Intalneste-te! Intalneste-te! ...........

Psalmul speculantilor

Erau niste speculanti speculatori care cautau mereu sa profite si ei nu se puteau nicicum pocai.
Isi luara de nevasta pe domnisoara Specula si toata ziua o iubeau si o giugiulea, o alinteau si-i promiteau marea cu sarea, luna de pe cer. Faceau pentru ea analize, prognoze, interviuri, discutii, sedinte, intelepciuni, doar pentru ea, numai pentru ea, frumoasa lor, iubita speculatorilor. Se laudau cu ea, o laudau toata ziua si toata noaptea si oare cine era ca ea Specula fara specula?.. fiindca in mod evident lucrau tot timpul fara pic de minune. Erau cei mai vrednici speculanti ai tuturor timpurilor, mai tari ca evreii, mai albi ca tiganii, erau eroii speculei fara specula, doar din munca si efort telectual, frenezie si brain storming, stinta si tehnologie, calcule, politici, dreptati, scopuri, supravietuiri, interese... tototototot se masura, se verifica, se repara, se indrepta ca sa le creasca mireasa, sa le iasa domnisoara Specula mai mare si mai frumoasa, ca sa-i poata face fericiti pe cat mai multi credinciosi intimi, prieteni adevarati, caini de nadejde, cai si bivoli care trag si nu te lasa la greu.

Traiasca Specula stigau si-i cantau in cor ca de intelepti, de drepti, de ingeri
Traiasca Specula strigau si se imbracau in lux, se impopotonau si se sulimeneau, isi etalau bogatia
Traiasca Specula strigau si se luptau si se razboiau pentru ea cu toate armele, cu toti balaurii
Traiasca Specula strigau si se rasculau pentru ea fiind gata sa-si sacrifice orice pentru ea
Traiasca Specula strigau si in taina o pandeau, o filau, chefuiau cu ea pierzandu-si toate noptile
Traiasca Specula strigau si erau gata sa faca pentru ea toate faradelegile, pacatele, rautatile si ipocrismele
Traiasca Specula si te minteau in fatza pentru ea de frica sa nu le-o afli, sa nu le-o descoperi, sa nu le-o rapesti
Traiasca Specula si se "pocaiau" pentru ea ca sa nu i se faca rau frumoasei din padurea adormita cu care petreceau relaxati si fara de griji in toate vacantele si concediile, rasfatzandu-se in inselaciuni ca necunoscutii cu necunoscutele ca sa nu-si asume nimic
Traiasca Specula Necunoscuta si Oculta si o iubeau "necunoscutii" cu neasumare reciporca, cu mila asa ca pe cenusareasa desi ea era pe invers.

Nu se puteau dezlipi de ea, nu se puteau hotara sa o mai lase, nu-si puteau lua ochii si mintile de la ea de parca o vedeau pe Gioconda, pe Naomi Campbell, pe Linda Evanghelista, pe Kate Moss, pe Adriana Lima...

Nu puteau sa nu se bucure foarte tare sub soare cu mamonica Specula de parca o vedeau pe statuia libertatii ca o invinge pe baba cloantza ce umbla cu balanta in mana legata la ochi ca in batalia dintre BatMan si SuperMan.

Ravneau la puterea ei inchipuindu-se Arnold in lupta cu robotii Terminator ce vin din viitor, cu Predator, cu Alien, la credinta lui Neo in lupta cu Matrixul, la mentalismul si intelepciunea lui X-Man Xavier... doar ca s-o impresioneze pe ea, Specula travestita in Femeia Fantastica, Gal Gadot, ca sa-i bage in seama.

Strigau Fericire cand venea vorba despre ea, strigau Fericire cand aparea un gand, o idee, un vis si cu mare veselie porneau s-o slujeasca, s-o linguseasca, sa-i ceara favoruri, sa le dea un loc de munca.

Ei bine ea e, maica ispitelor, curvelor si desfrantelor si pe frunte ii e scris un nume de hula, o taina: Babilonul cel mare si tare care are stapanire asupra tuturor imparatilor si a celor cazuti!... care cad mereu si caderea nu li se mai sfarseste.

Ea te ia si ei i te dai ca sa va aveti unul pe altul si nu te poti abtine ca intro adicictie fara putinta de lepadare, de oprire, de schimbare.

Ti-a venit sfaristul!..
...pentru ca Vine Domnul care te va biirui!

Psalmul fricilor fricosilor,

De foame ti-e frica daca ti-e frica insa nu esti constient de asta,
De acolo iti baga foamea in cap sa-ti fie frica si de moarte,
Deci de foame si de moarte ti-e frica si de aia esti disperat,
Daca ai patimi atunci ti-e frica si cand incep sevrajele, urlii de durere, vrei
Insa frica cea mare e sa nu te inhaiteze satana, mamona, haita de draci, de demoni, sa nu cumva sa-ti dai ca prostul sufletul lor, sa nu cumva sa semnezi vreun angajament, sa nu cumva sa faci vreun juramant, sa nu cumva sa-ti faci vreun "botez" al focului, vreun bal al bobocilor sau al burlacilor, un examen de majorat, vre-o fratie de sange, studenteasca, haiduceasca, talhareasca, vreo fratie de necuratie, de boli, de bolboroseli, de vrajitorie, de blestematii ca sa te legi intro legatura pe care nu o mai poti rupe usor, pentru care vei fi tras la raspundere de cei carorea le-ai jurat credinta, ascultare, supunere, slujire, sacrificiu suprem. O vorba, un cuvand si logic te ia legatura si te silniceste ca si cum ai fi al lor, ca si cum ai fi cu ei, te comporti apoi ca un posedat ce nu se poate opune parerii generale a gastii, a turmei, a haitei, dorintelor fiarelor dominante cu care nu poti lupta fiindca te inving.
Apoi e frica de intuneric, de apa adanca, de innec, sa nu tragi apa in plamani, frica de inaltime, sa nu ametesti si sa cazi in gol, in prpastie, de pe bloc, din turn, din copac, de pe acoperis, apoi avem frica de spatii inchise, de sufocare, de puscarie, de singuratate si intuneric acasa noaptea, frica de taiere, frica de animale, ca te musca, ca te zgarie, frica de insecte, de paianjeni, de scorpioni, de viespi, ca te inteapa, apoi frica de serpi ca te musca si mori de la venin, ca te hipnotizeaza si te stranguleaza si te inghit, ca umbla pe tine, ca te ating, apoi avem frica de vraji, blesteme, boscoane, mosmondeli, deocheri, farmece, blesteme, dorinte rele, gand rau, ca am fi afectati de influentele nefaste, de energiile necurate, apoi avem frica de disparitie totala, de inexistenta totala, de explozie, de curentare, de virusare si imbolnavire, de lepra, de ciuma, de holera, de cancer, de nebunie, de dementa, apoi avem frica de urati, de rai, de criminali, de oameni agresivi, de hoti, de militieni, de barbati musculosi, de muncitori, de sportivi, de politiceni vicleni, de vecini, de frati mai mari, de parinti, de profesori, de sefi, apoi avem frica de lume, de scena, de a vorbi in public, de pierderea sirului vorbelor, pierderea memoriei, de nevenirea cuvintelor, de incurcarea si penibilizarea exprimarii, de neputinta, da, avem o mare frica de frica si sa nu cumva sa fim vazuti ca ne este frica, sa nu se vada semnele frici pe chip sau in traire caci e mare rusine si un spectacol infierant, ne e frica de bataie, de scandal, de arme, de bate, de lovituri, de hule, de ridicol.
Mai vine frica de pierderea mantuirii, frica de lepadare de Hristos, frica de iad, de aruncarea sufletului in iad pe vesnicie, frica de pierderea ajutorului, pierderea banilor, frica de saracie, de lipsa modului de a-ti castiga si intretine existenta, frica de viitor, frica de alte persoane, de intalnirea interpersonala cu persoana lui Iisus, nu neaparat fizic.
Apoi e frica de adevar, de scoaterea la lumina a faptelor rele, a raului pe care l-am ales si l-am facut. Frica de a nu fi descoperiti cand savarsim pacatuirea, cand intretinem si hranim adictia pacatasa, curvia, betia, fumatul, mancatul, jucatul la noroc, bagabondatul, fugirea de la lucru, de la ore, de la sarcinile si indatoririle la care te-ai angajat.
Apoi e frica cea mare incontrolabila si nebuna, frica inexplicabila, frica absurda, frica de stafii, de umbre, de extraterestrii, de balauri, de naluciri, de fenomene paranormale, de puteri miraculoase rele, de lucruri inexplicabile.
Mai vine frica de viteza, de mersul cu masina, cu trenul, cu vaporul, de curbe, de franari repetate si bruste, de tangaj, de invartire, de linghispil, de revenirea raului, a ametelii, a lesinului, a situatiilor stresante, rele, frica de atacul de panica, de starea de sufocare, de tuse, de innecare, de incordari si izbucniri necontrolate, de ducerea la spital, la sectie, la preot, la seful superior.
Apoi e frica de neiubire, de lipsa sentimentelor, de amestecul sau inversarea sentimentelor, de nesimtire, de inadecvare, de nepotrivire, de simtiri bolnave, simtiri patimase, pofticioase, crude, de valul unor trairi ce se manifesta fara sa le putem controla sau opri, de asaltul vicleniilor si desfranarilor, a tzepuielilor si autotzepuielilor compromitzatoare, coruptibile, frica de pripeala, de tradare voluntara si de tradare involuntara la momente culminante care poate duce la dezastre incalculabile.
Apoi vine frica de amputarea unor organe, frica de bube, de rani, de mancarimi, de placeri, de trairi cu declansari hormonale ciudate, frica de scurgeri, de vise dulci, de scursuri, frica de imobilizare la pat, frica de dureri de masele, de hemoroizi, de constipatie, de diaree, de ocluzii intestinale, de dureri de mate, de burta, de ovare, de prostata, de oase, de articulatii, de nervi sciatici, de coloana, de ceafa, de cap, de minte, de arderea neuronilor, de caderea parului, de lipsa orgasmului, de impotenta, de handicapje, de pierdere, de ratacire, de neputinta de a iesi din capcana, din put, din prapastie, din groapa, dintro situatie fara iesire, din conflict, din pierzare, din mandrie, din ingamfare, din calcarea respectului, a cuviintei, din razboi, din lupta, din duel, din incercare, din alunecare, din derdelus, din avalanse, din daramarea castelului din carti de joc, din operatiunea de cadere a tuturor pieselor dominoului, din incurcatura cu vreo fata, vreo femeie, vreo femeie, vreo datorie, vreo obligatie...
Apoi frica de aparitia evenimentelor nedorite, a intamplarilor neprevazute, de musafiri, de venirea neamurilor, a prietenilor, a celor pe care nu-i doresti aproape, a celor ce te deranjaza, ce te sperie, frica pentru ca nu stii sau nu poti sa te comporti cu inima buna si sincera, nu poti sa nu apara si sa iasa la lumina din tine chestii care te fac de rusine, care distrug, pacate, nebunii pe care nu le poti controla, nu le poti alunga, nu le poti lepada, nu le poti parasi, uita, lasa in urma, depasi, iesi la suprafata deasupra lor,
Frica de a venii in acelasi timp mult prea multe lucruri si persoane si toate duc la ceva rau si nefavorabil incat urlii ghinion pentru ca nu le stii gestiona cu calm si cu incredere, cu liniste sufelteasca, cu credinta in ajutorul lui Dumnezeu, nadajduind in mila Lui ca sa iasa totul bine si frumos, cu folos, tragand invataminte si atitudini pozitive pentru viitor, ramanand in pace
Frica de vorbe grele, rele, de hule, de ura, de barfa, de scandal, de batjocurirea imaginii, de jigniri, de denigrari, de atacuri la persoana, la iubire, la familie, la persoana iubita, la prostie si nebunie, la caracter, frica de haituiri, urmariri, cercetari, studieri, analizari, scoateri inaintea oamenilor ca sa fi rusinat, mustrat, judecat, batut, condamnat, gasit vinovat, damnat, etichetat, blamat, urgisit, chinuit, nenorocit,... frica de niscare, frica de impietrire, frica de explozie si descompunere radioactiva.... si putem continua la nesfarsit caci fricile pot aparea din senin, prea usor din te miri ce si trec foarte foarte greu.

Practic la toate fricile astea ar merge o parafrazare mantuitoare daca punem mai presus de toate fricile, o frica si mai mare, frica de pacatuire, de neascultare prin pacate, asa cum ne-a invatzat Dumnezeu prin Domnul Iisus:

"Cu frica pe frica calcand si intelepciune daruind celor din morminte!" ca sa-si gaseasca pacea, bucuria si indrazneala cea buna.

Si atunci toate fricile celelalte devin niste copilarii stupide si penibile, din niste balauri uriashi devin niste gaze, niste furnici, niste mici particule de praf care se vor scutura de la sine la prima miscare sau la primul vant.

Psalmul inversarii,

Nu-i scapare daca de frica cauti o scapare la o scapare care nu-i scapare, acolo e o inversare si te faci ca nu o vezi de frica.
Nu-i scapare la scaparea care nu-i scapare, e pripeala,
Nu-i scapare la scaparea care nu-i scapare, e naivitate,
Nu-i scapare la scaparea care nu-i scapare, e prostie.

Lucrarea tuturor neascultatorilor si necredinciosilor e inversarea.

Apare realitatea cu cei ce vin sa te intalneasca, sa te vada, sa te intrebe, sa te cunosca si tu de frica scapi de situatia coplesitoare prin tradare ca un fel de scapare la o scapare care nu-i scapare si ramai asa tradator si ipocrit, situatia devenind penibila ca cei de fata au impresia ca discuta cu un om cinstit, o persoana respectabila, un prieten, un sot, un coleg, un frate, o persoana de mare incredere si cand colo tu in ascuns stai si urla in tine adevarul ca ai tradat, ca esti tradator, ca faci voia tradarii si a sefului tau ocult, duh satanic, zeu, demon cu care esti in cardasie caci nu-l poti lepada in timp ce stai de vorba cu altii asa ca ei trebuie sa asiste la starea ta jalnica si la ciudateniie de comportament contorsionist si groaznic, perisculos la adresa lor si a ta caci orice se poate intampla.

Nu merge invers, nu merge si asa, nu se poate mantuire prin neascultare de Dumnezeu, nu se poate o cale larga plina de pacate si faradelegi, nu se poate desavarsire prin mandrie, prin laudarosenie, prin rautate, prin egoism, prin ura, pisma, razbunare... astea toate sunt invers fata de dreapta invatatura de Credinta.

Deci ce este nu este NU, ce este asa este ASA si tot ceea ce e invers vine de la cel rau.

Vrei sa faci ceva corect, sa spui ceva drept, sa osandesti pe cineva sau pe ceva si iti iese invers, ti se inverseaza subiectii, faptele, tintele, interlocutorii de dialog, comunitatile, oshtile, si te manifesti invers, in tine, afara din tine, undeva in minte, in suflet, in inima, in trup, spui ca nu faci ispita si in aceiasi clipa faci invers, zici ca faci un lucru bun si te razgandesti imediat, ai incredere si brusc nu faci ceea ce aveai de facut, faci ascultarea pe dos sau o lepezi, atunci ai o obijnuinta gresita.

Deci nu merge scapare de lume prin intoarcere inapoi in lume, scapare de adictii si de patimii prin adancirea in ele, nu merge sa pacatuiesti ca sa nu pacatuiesti, nu merge invers, mereu invers pe undeva caci asta inseamna stricare si pierzare, ipocrism, inseamna ca si-a bagat dracul coada, inseamna ca ai mintit, inseamna ca nu esti serios, inseamna ca esti nebun oricat ai crede ca esti sanatos facand pe nebunul si placandu-ti nebuniile, nebunia e invers decat intelepciunea, decat creierul sanatos, decat mintea linistita si limpede lucrand fara gresala si inauntru si in afara.

In concluzie acest invers, daca nu e umilinta si smerenie din iubire de Dumnezeu, atunci e in mod evident invers iar tot ce e invers e blestem!.. si va fi chin groaznic fara sa santajez emotional sau sa speriu pe cineva ca sa creada.

Nu te poti insuruba si inalta dandu-te excentric, vedeta, mai cu mot, special fiind invers decat ceilalti fiindca ce e invers decat sfantul, decat dreptul, decat omul simplu si cinstit e in mod evident pacatosul si vicleanul, e talharul ipocrit travestit care nu va intra in fericire si mostenire ci in invers, adica in iad!

Nu poti reactiona invers, invartindu-te in snitzele si gratare, in sangele si carnea pe care neputand-o taia te simti obligat de barfa sa o strapungi si sa bagi cutitul mai tare in ea ca intr-un miel-gratar de porc, vrand sa scapi, culmea, de Scaparea ta fix in "scaparea" din odihna vremelinca din balta gropii negre in care te odihnesti de obicei tzepuit si din care ai iesit, cautand odihna peste odihna ca un istovit de la atata trandavit speriat ca vei fi pus la lucru de insusi Odihna si Scaparea ta cu care din intamplare intalnindu-te, de frica si disperare, fugi sa scapi ispitit direct in ispita din balta in care ai fost bagat atunci cand ai tradat. Nu poti scapa cu adevarat decat in Scaparea din vesnicie pe care nu ti-o poate da decat Dumnezeu prin ascultarea, credinta, moartea si invierea ta asa ca nu mai reactiona pripit, invers, fugind de Lumina si Odihna de frica disperand ca nu cumva sa-ti dea ceva de facut, pentru ca sa fi si tu cumva harnic si cinstit, vrednic sa traiesti si tu in cinstea primita in dar si pusa in ascultarea si in munca ta, mancandu-ti painea ca un vrednic multumind si laudand pe Dumnezeu, pe Cel care te-a scapat si te va mai scapa cu adevarat... de balta gropii, de gratare si de pacat, in care invartindu-te te odihneai ca un beat imbatat caruia nu-i pasa ca s-a predat unui duh viclean necurat si desfranator, tzepuitor care te-a intzepat ca sa te tzepuiesti singur ca un retardat ingamfat.

Invers, invers, invers, invers, invers, invers.... invers... e o mare nenorocire atat pentru Dumnezeu cat si pentru oameni caci inversul vietii e moartea, inversul sfinteniei e pacatul si inversul dreptatii e viclenie si coruptia, iar inversul ascultarii si pocaintei e trufia si mandria.

Nu te poti mantui pe invers, nu poti face nimic pe invers asa ca n-are rost sa crezi invers! Cel mai bine este sa ai dreapta credinta, nicidecum una inversa!