informatii despre azile, asezaminte sociale pentru persoanele cu probleme de sanatate
 

Buna ziua,

am si eu o problema si intrucat nu stiu de unde s-o apuc ca sa ma informez mai bine, m-am gandit sa va cer si voua ajutorul.

Am sa expun problema pe scurt, si apoi voi detalia daca este cazul.

Mama mea are de f multi ani probleme de sanatate fiind suferinda pe fond psihic cu diagnosticul de schizofrenie paranoica.

In ultimii ani a ajuns sa refuze ajutorul familiei si tratamentele de orice fel, sistemul sanitar nu ne ajuta in niciun fel sa o tratam daca ea refuza tratamentul, si deja a ajuns in situatia in care nu mai are discernamantul necesar sa isi poarte singura de grija asa cum trebuie. Desi acest lucru nu prea am cum sa-l demonstrez, caci fata de altii se poarta cum trebuie, dar adevarul l-ar putea stabili doar o ancheta sociala.

Eu sunt singura la parinti iar mama nu mai are pe nimeni in afara de mama dansei, bunica mea, care insa nu-i mai poate purta de grija intrucat a ajuns si dansa la o varsta destul de inaintata (80 de ani) si sufera si dansa de multe boli.

Mama este pensionata pe caz de boala de f multi ani si are o pensie f mica. Are o locuinta proprie (garsoniera) insa a ajuns sa-si vanda toate lucrurile din casa (nu din cauza ca noi nu o ajutam financiar) dar nu stie sa se organizeze si nu stiu ce face cu banii pe toate lucrurile pe care le vinde sau le arunca din casa. Deja nu mai are ce arunca si ce vinde

Sunt ingrijorata de viitorul ei si de cum sa ma descurc cu dansa in continuare. Nu as fi vrut vreodata sa ajung in situatia sa ma gandesc sa caut solutii de internare intr-un azil, insa in ultima vreme ma gandesc din ce in ce mai des ca ar fi singura solutie ca sa-i fie mai bine. Pe mine nu ma asculta, nu ma lasa sa am grija de ea si nu stiu ce sa mai fac.

Problema este ca nu stiu unde si cui sa ma adresez. Cum trebuie procedat?

Stiti asemenea asezaminte in Bucuresti sau prin imprejurimi si care ar fi conditiile de acces acolo? As face eforturi financiare numai s-o stiu undeva unde are cineva grija de ea. Este inca tanara si sanatoasa, insa boala fiind de asa natura nu este dispusa sa mai munceasca, nici nu vrea, nici nu cred ca ar accepta solutia sa fie internata undeva, insa... trebuie sa gasesc o solutie, altfel o sa ajunga sa-si vanda si casa (e singurul lucru care i-a mai ramas nevandut) si apoi chiar nu stiu ce voi mai face cu ea.

Multumesc

Eu nu prea inteleg Maria..Mama ta are schizofrenie paranoica si totusi e tanara si sanatoasa?:4:

Sa inteleg ca ea poate munci dar nu vrea? Este in evidenta vreunui medic psihiatru? Daca da, el ce recomanda?Cum se manifesta boala? Cat de des isi pierde discernamantul?

Alta solutie nu exista, decat internarea la azil? Pune in pericol viata ei si a persoanelor din jurul ei?

Maria, inteleg foarte bine prin ce treci. Stiu ca desi pacientii cu acest diagnostic sunt absolut iresponsabili, deontologia profesionala nu le da psihiatrilor dreptul de a trece peste voia pacientului (obligativitatea la tratament sau izolare sociala).

M-am straduit mult timp sa conving un psihiatru ca un pacient al dumnealui (cu acelasi diagnostic) este in pericol deoarece isi face singur rau prin deciziile iresponsabile pe care le ia. Le face rau si celor din jur, insa acestia fiind normali se pot proteja in diverse moduri. Cu cat insistam, cu atat imi spunea ca nu poate face nimic mai mult decat sa poarte cu el un dialog (pacientul refuzand constant tratamentul).

Incearca sa-i sugerezi psihiatrului sa o convinga cumva sa ia tratament. Nu se vindeca, dar macar isi amelioreaza starea.
De muncit, evident ca nu poate cu acest diagnostic - pentru ca nu se va putea adapta unor responsabilitati, termene, program. Este foarte dificil cu ei.

Un tratament cu neuroleptice i-ar putea ameliora starea si ati putea gasi momente normale de dialog.

Domnul sa te ocroteasca, draga mea, ca grea cruce ai ajuns sa duci! Te imbratisez!

sanatorii, aziluri ...
 

http://www.sfatulmedicului.ro/arhiva...-de-psihiatrie


http://forum.romedic.ro/prod/Caut_sa...ie_021726.html

http://forum.romedic.ro/prod/Caut_sa...ie_021726.html

este tanara pentru ca la 54 de ani mie nu mi se pare ca poate fi considerata batrana neavand nici macar varsta legala de pensionare. am spus sanatoasa in sensul ca nu are alte boli de natura fizica, are pietre la rinichi dar nu boli cronice sau grave. Doamne fereste!

este in evidenta unui medic psihiatru insa nu isi ia medicamentele pe care i le prescrie si in ultima vreme nici nu se mai duce la medic, noi familia neputand-o obliga sa mearga. medicul nu prescrie decat tratament, in alte probleme statul nu se implica :(

da, ar putea munci fizic si a putut si pana acum dar nu a vrut. cand am incercat sa-i gasim ceva dupa putinta si priceperi a facut totul ca sa ne demonstreze ca nu e in stare desi ar fi fost :(

a pus de mai multe ori in pericol viata celor din jur insa asta nu o putem demonstra decat daca am chema politia in acel moment si am ales sa nu facem asta, si viata ei si-a pus-o in pericol avand la activ cel putin o tentativa de sinucidere de care stim noi, oricum si faptul ca nu se mai ingrijeste singura de sanatatea ei tot la fel se cheama, nealimentandu-se satisfacator si eu stiu ce altceva mai face caci nu pot sta cu dansa ca sa stiu. refuza sa locuiasca sau sa fie supravegheata de cineva.

multumesc din suflet pentru cuvintele bune. stiu situatia care este caci de cand eram mica tot cu asta ma confrunt. din pacate acum refuza si tratamentul si medicatia :( de aceea am ajuns in situatia de a ma gandi ca ar fi spre binele ei sa o internam intr-un centru specializat pe asemenea cazuri, insa nu stiu unde si daca exista in Romania cineva sa ma ajute.

Ti-am dat cateva link-uri (din ce am gasit la o prima cautare).

Inteleg perfect prin ce treci! Nimeni nu poate intelege perversitatea acuta a unui astfel de bolnav, in afara de cel care ii este mereu aproape. Si, din pacate, pe el se razbuna cel mai crunt , iar acesta nu poate dovedi nimic, absolut nimic.

Vorbeste cu medicul psihiatru sa te indrume spre un sanatoriu sau azil. Dumnealui ar trebui sa aibe macar informatii minime.

Ai grija de tine! Roaga-te si Domnul te va asculta! Nu-ti pierde rabdarea si nici nadejdea. Tu si Dumnezeu stiti foarte bine cat de puternica esti! :6:

Draga mea, atat te intreb: daca vei ajunge si tu batrana si bolnava ti-ar place sa fi dusa la un azil unde te mai si inghiontesc cateodata asistentele stresate si nervoase? Ti-ar place sa mori printre straini, fara nici macar caldura din familie?

P.S: Nu te judec pe tine. Tu stii mai bine ce-i in familia ta, insa te rog gandeste-te la asta!

Nici nu stii ce epuizant este sa fii in preajma unui bolnav psihic! Iar cuvantul nu poate cuprinde in sine crunta realitate. Esti mereu in stare de soc. Acum vorbesti cu el si ai impresia ca totul este sub control, iar in secunda doi, pentru ca ii face mare placere, creeaza o situatie in care te scoate din minti. Daca vrei sa povestesti cuiva ce face, are o privire si o atitudine atat de convingatoare, incat un strain te crede pe tine nebun, nu pe el.
Celor care nu stiu nu le doresc vreodata sa ajunga sa traiasca nici macar o luna in preajma unui astfel de bolnav! Ce sa mai spunem ani si ani!

Si totusi...Domnul a facut sa rasara soarele si peste ei, Domnul a oranduit sa se nasca intr-o anumita familie....

Stii ce draga Maria, mai bine intreaba-ti duhovnicul. Eu am impresia ca ceri aici confirmarea ca este bine ce intentionezi sa faci, ceea ce denota mustrari de constiinta...

La Sf. Maslu ai dus-o? Sau măcar ai pomenit-o acolo?

Evident! Si peste ei, si peste tine.

Te rog sa ne scrii in ce lumina iti apare soarele dupa ce ai petrecut un timp in preajma unui astfel de bolnav (dar sa fii cel sub a carui responsabilitate se afla).

Multa sanatate iti doresc si Domnul sa te ocroteasca!

Persoana in preajma careia am fost timp de mai bine de doi ani, nu-mi era ruda, ci doar un coleg de care mi-era tare mila. Pe langa schizofrenie paranoida are si scleroza in placi (imobilizat in fotoliu rulant). M-am simtit curajoasa sa-l ajut sa-i fie zilele mai senine, dar nu stiam ce inseamna boala psihica. Imi imaginam doar si imaginandu-mi am crezut ca pot face fata (oricum despre diagnosticul psihiatric am aflat dupa cateva luni).
Familia l-a lasat complet singur, ii epuizase deja si inca mai continua sa-i terorizeze cu acuzatii imaginare. Am vorbit o data cu mama lui la telefon si nu mi-a spus decat ca-mi doreste sa raman normala si se bucura ca s-a milostivit cineva de el.
Am plecat de acolo cu uriasa strangere de inima, insa incurajata si sustinuta de crestinii de la Biserica, in frunte cu parintele. Ei mi-au interzis sa ma mai ocup de el, pentru ca erau deja martorii transformarii mele in om cu probleme. "Mila si renuntarea la sine sunt crestine, draga mea, dar au si limite.", mi-a spus parintele.

Nu am avut in ingrijire un astfel de bolnav, multumesc Domnului ca m-a scutit de o asemenea incercare. Maria este pusa, totusi, in fata faptului implinit si trebuie sa faca fata situatiei pe placul Domnului. Voia lui Dumnezeu se poate afla si prin cuvintele duhovnicului…asta in cazul in care voia Domnului este un aspect important pentru ea.
Daca tu crezi ca azilul e cea mai buna alegere, nu ai decat s-o sustii in continuare.

Domnul sa ne dea sanatate tuturor si sa ne ocroteasca!

Asta o si sfatuiam, sa se roage si Dumnezeu ii va arata calea.
Nu o sustin in decizia luata (care este personala, ea ceruse informatii despre aziluri etc.), ci ii spun doar ca inteleg perfect prin ce trece impartasindu-i din experienta mea izvorata dintr-o situatie identica.

multumesc mult, ai sintetizat f bine realitatea traiului cu o persoana care sufera de aceasta boala. se vede ca intr-adevar cunosti cazuri concrete.

da, am pomenit-o. de dus nu se pune problema sa faca nimic din ce vrea altcineva. nu asculta de nimeni si de nimic.

Ana-Maria, mustrari de constiinta voi avea mereu, insa am ajuns sa realizez ca eu nu pot avea grija de dansa, nici daca mi-as lasa serviciul si as fi dispusa sa stau cu ea 24 de ore din 24 (desi nu am aceasta posibilitate caci financiar tot eu trebuie sa o intretin) insa dansa NU ACCEPTA ajutorul familiei, nici pe al strainilor, medicilor.

Nu am deschis acest topic ca sa cer confirmarea ca este bine ce vreau sa fac ci pentru a cere informatii.

as fi cel mai fericit om daca mama ar cauta caldura familiei. insa nu este cazul.

nu doresc cuiva vreodata sa stie ce inseamna ca tie copil sa-ti revina responsabilitatile parintelui si din partea celui care ar trebui sa-ti fie povatuitor si ocrotitor sa nu ai parte niciodata decat de necazuri, griji si probleme, si sa nu ai catre cine sa te indrepti pentru un sfat, ba dimpotriva, sa fii pus in situatia de a fi tu copilul cel puternic pentru parinte. si asta din frageda copilarie.

mi-am asumat si imi asum aceasta cruce, si-i multumesc mamei mele ca m-a nascut si Lui Dumnezeu ca mi-a dat viata si sunt sigura ca EL a randuit cu un anume scop ca eu sa fiu copilul mamei mele si nu altul cu un scop f bun.

asa ca merg mereu inainte si tot ce-mi doresc este ca mamei mele sa-i fie bine. iar acum nu-i este. :(

la mine nu se poate pune problema de a renunta vreodata caci nu am aceasta optiune fiind vorba de mama mea, de cea care mi-a dat viata.

sper sa nu se interpreteze dorinta mea de a o interna intr-un asezamant social drept dorinta de a "scapa" de grija ei caci nu aceasta este realitatea.

daca ar avea orice alta boala, si as putea sa ma ocup de ingrijirea si tratamentul ei, as face-o cu mare drag, insa un asemenea bolnav nu recunoaste ca este bolnav si refuza grija si tratamentul.
plus ca imi face atatea probleme incat ajung sa nu ma mai pot ocupa eu de cele normale ale vietii de zi cu zi, iar daca ajung sa fac asta se cheama ca nici de dansa nu ma mai pot ocupa. de ex, din punct de vedere financiar o sustin caci pensia dansei este f mica. daca as ramane fara serviciu din cauza ei cui ar folosi aceasta? caci nici bani nu as mai avea sa-i dau.

am ajuns sa ma gandesc la varianta asta pentru a ma asigura ca macar un acoperis deasupra capului va avea si o mancare calda si sanatoasa in fiecare zi.

caci acum, dupa cum v-am spus, a ajuns sa-si vand toate lucrurile din casa si mancarea de la noi o refuza pe motiv ca nu-i place, iar ea banii proprii nu stiu pe ce ii cheltuie, probabil pe tigari si mancare proasta de la fast-food.

ultimul lucru pe care il mai are este casa in care locuieste. daca o va vinde si pe aceea nu stiu ce va face caci refuza si sa locuiasca cu noi.

LaPetiteMoc, prietenul de care povestesti locuia in Romania?

Nu. In Franta. Insa deontologia medicilor psihiatri este peste tot aceeasi. M-am informat serios, tocmai pentru ca vroiam sa-l ajut, sa gasesc un medic care sa-i spuna macar ca refuzand tratamentul risca sa fie obligat sa intre intr-un centru de specialitate (exact situatia pe care el nu si-o dorea, tocmai pentru ca intr-un astfel de centru nu mai are spor la manipulat si rascolit vietile oamenilor).

Ii vorbeam cat se poate de calm (de fapt toti cunoscutii imi spun ca sunt de un calm iesit din comun), convingator, apeland la situatii , exemple din literatura (preocupare comuna), filozofie etc. Functiona cinci minute, apoi totul devenea catastrofic.

Mama ta nu are atacuri de panica?

are foarte multe stari, are crize de nervi in care injura si blesteama pe toata lumea, are alteori stari de apatie in care plange si nu scoate o vorba, are la activ tentative de suicid dar si atacuri asupra persoanelor apropiate (ale celor mai apropiate, mama ei si copilul ei adica eu), are momente cand este incoerenta adica sare de la o idee la alta cand se exprima, fara sa para ca-si da seama de asta... si are si perioade.... din ce in ce mai scurte si mai rare, cand se poarta normal.

Asta e boala: obsesii fara niciun suport real, incoerenta in discurs (din trei in trei cuvinte schimba subiectul), violenta verbala, fizica ...
De multe ori imi spunea, in spirit de gluma, ca in fata casei, intr-o gradinita cu flori mi-ar sta bine in mormant, ar avea grija sa-l ude in fiecare zi si sa ma salute. "Cred ca ma voi gandi serios cum sa ajungi acolo. Nu-i asa ca ar fi simpatic?"
Din nefericire, boala este incurabila.

O fosta colega de facultate a ucis acum cativa ani. Dupa investigatii minutioase a fost declarata iresponsabila pentru fapta ei (schizofrenie paranoida) si internata la un ospiciu, in judetul Iasi. Dar acela este un fel de ospiciu de maxima securitate unde sunt internati bolnavii psihic cu antecedente antisociale.

Stiu :(


offf... te rog mult nu-mi mai povesti asemenea cazuri ca ma apuca disperarea si nu am voie sa deznadajduiesc sau sa traiesc cu drobul de sare deasupra capului caci trebuie sa ma concentrez pe a gasi cele mai bune solutii.

In privinta mamei imi este teama ca in ultima vreme a inceput din ce in ce mai des sa o atace pe bunica (mama dansei) care este in varsta (80 de ani) si nu se poate apara de ea. si nici nu o lasa inima sa nu o primeasca in casa (este copilul ei). dar mie mi-e teama pentru viata bunicii si simt ca daca s-ar intampla o nenorocire nu as putea s-o iert pe mama oricat de crestineste ar fi. dar bunica m-a crescut, ea mi-a fost mama, si cumva, desi stiu ca e gresit, pe bunica o iubesc mai mult decat pe mama care nu a putut sa se ocupe de mine asa cum ar fi trebuit.

Este cunoscut faptul ca schizofrenia este o boala cumplita si aflat in fata unui schizofrenic te poti astepta la orice. Acum te pupa, acum iti da una in cap..
Imi pare foarte rau pentru tine si in astfel de cazuri nici nu poti sa dai un sfat..Cred ca totul depinde de capacitatea ta de iubire, toleranta si acceptare..

Uite cunosc doua cazuri ( o colega si o vecina) care au mamele suferind de sindromul alzheimer..Prima mama dorea sa-si vanda casa ca sa-si cumpere un parfum( are in jur de 70 de ani) si a doua iese frecvent pe balcon in pielea goala( are 91 de ani) si saluta trecatorii, intrebandu-i daca au strans recolta..

Prima a fost internata intr-un azil iar a doua este acasa, copiii si nepotii avand grija de ea, asumandu-si deplin responsabilitatea..

Unica coincidenta pe care o sesizez este ca atunci cand bolnavul doreste sa-si vanda casa, e internat in azil..trist,nu?

in privinta casei as putea incerca sa obtin eu tutela asupra ei, sau sa o conving sa faca acte pe numele meu, insa nu cred ca va vrea.

Am sesizat ca ai editat mesajul si adaugat in cazul femeii celei de-a doua din exemplul tau, ca apartinatorii, copiii si nepotii si-au asumat pe deplin responsabilitatea.

Am o intrebare. femeia aceea accepta sa locuiasca cu ei in casa? si eu as vrea sa am grija de mama mea dar refuza ajutorul meu sau al altora. Nu pot s-o inchid in casa ca sa ma asigur ca are unde dormi, si nici varianta de a o gasi intr-o buna zi dormind pe strada pe o banca nu vreau sa ajung sa o traiesc, doar pentru ca cineva a fost suficient de neom incat sa profite de starea ei si sa-i cumpere casa pe cine stie ce suma.

m-am gandit la varianta unui sanatoriu sau azil in care sa stea internata pana cand isi va mai reveni si unde sa stiu ca pot s-o duc si permanent daca la un moment dat daca va fi cazul. Asta nu inseamna ca vreau sa-i vand casa ci dimpotriva, vreau sa o pot lua acasa de fiecare data cand se poate.

Oricum, din ce am citit pana acum pe internet, se pare ca nu prea sunt astfel de sanatorii permanente in Romania pentru bolnavii psihici, ci doar centre de tratament unde sta omul internat pana se face ceva mai bine, apoi il iei acasa.

Nu trebuie sa judecam astfel de situatii ,o cruce foarte grea ,greu de dus.
Practic iti pierzi toata linistea.
Singurul lucru pe care il poti face este sa mergi mai departe fara sa te gandesti ce rau s-ar mai putea intampla .

multumesc pentru intelegere.

si pentru ca in cei cativa ani de cand m-am alaturat comunitatii de pe acest forum am avut de cateva ori prilejul sa ma conving cat de mare este puterea rugaciunilor celorlalti pentru aproapele lor, am sa va rog si acum sa ma ajutati pomenindu-ne si pe mine si pe mama mea in rugaciunile voastre.

numele meu de botez este Catalina (nu Maria ca in nickname, desi mi-ar fi placut) iar al mamei mele este Octaviana.

Multumesc si Dumnezeu sa va ajute si sa va rasplateasca gandul bun.

Dumnezeu sa coboare Mila Sa Sfanta peste roabele Sale, Catalina si Octaviana! Amin!

Incearca , asa cum spui, internari periodice. Sta doua luni la un centru, alte trei acasa. In perioada din centru poate isi revine putin (acolo le strecoara medicamentele in mancare, in apa de baut, ceaiuri celor care refuza tratamentul.


In privinta obsesiei cu casa, actioneaza rapid. Stii foarte bine ca ei (bolnavii cu acest diagnostic) isi duc obsesia pana la capat.

Deci te-ai ales cu sfaturi; cu informatii...ba. Domnul e cel mai bun indrumator! Lasa sfaturile noastre si mergi la duhovnic!

m-am sfatuit cu duhovnicul de mult. scuze ca nu ti-am raspuns pana acum la aceasta.

Este foarte grea crucea ta dragă Catalina!
Mama ta a fost vreodată internată într-un spital de boli psihice? Din câte am înţeles acolo unii se simt chiar bine dacă medicul este o persoană care iubeşte oamenii. Dacă poţi să o convingi să se interneze fără însă a o obliga...
Sunt şi locuri din acelea sinistre unde sunt duşi acei care nu au discernământ şi unde sunt uitaţi de către familie până ce se sfârşesc din viaţă. De un astfel de loc cred că îi este ei teamă.

Cunosc un caz cutremurător. Este vorba de doi tineri(frate şi soră) trecuţi de 25 ani care locuiesc împreună cu o mamă bolnavă psihic şi care refuză medicamentele. Toţi sunt credincioşi, merg la biserică, la mănăstiri. persoana este despărţită de soţul care locuieşte în acelaşi apartament.
Copii sunt slabi, palizi şi foarte afectaţi de boala mame(băiatul a fost la Teologie dar acum are probleme de vorbire datorită stresului şi a renunţat la studii- stă într-o mănăstire căci nu mai poate suporta atmosfera de acasă). Am înţeles că sunt terorizaţi de mama bolnavă psihic şi care refuză internarea.
Duminică după-amiază la Paraclisul Maicii Domnului fica a adus-o până în poarta bisericii şi n-a putut-o convinge să intre. M-a rugat să alerg după ea să o aduc la slujbă dar nu am putut nicicum să o conving.
Mama acestor copii (fosă învăţătoare) este aproape nelipsită de la slujbele bisericii dar din motive doar de Dumnezeu ştiute nu prea o ajută.

Îţi iînţeleg necazul şi sunt convinsă că eşti sinceră, se simte din cele ce scrii. Nici sfat nu ştiu să-ţi dau. Numai mila lui Dumnezeu te poate ajuta. Aş spune să-ţi faci o foarte amănunţită cercetare a viaţii şi să încerci cu ajutorul unui duhovnic bun să descoperi ccauza acestui mare necaz pe care trebuie să-l duci. Este crucea ta, o cruce grea dar dacă vei răbda până la capăt te vei mântui.

Din câte ştiu, undeva pe lângă Suceava este un centru de sănătate unde rugăciunile, viaţa călugărească se îmbină cu metode tradiţionale de tratare a bolilor psihice. Poate ştie cineva exact cum se numeşte locul acela şi te poate îndruma.

Dumnezeu să te întărească iar Maicuţa Domnului să te acopere cu acoperământul său.

multumesc frumos pentru preocupare si pentru gandurile bune.

mama a fost de multe ori internata in spitale, si am incercat cu dansa toate tipurile de tratamente posibile, si pe baza de medicamente, si altele homeopate... din pacate la biserica nu prea a mers (desi acum spune ca merge insa nu am de unde sti adevarul).

Despre convins sa se interneze, nu se prea poate cu genul asta de oameni sa ajungi la un numitor comun, acum zic ceva, peste 30 minute altceva, azi una, maine alta. Nu prea exista situatii in care sa zici ca i-ai convins de ceva si asa ramane. As vrea macar tratamentul medicamentos sa-l ia insa.... :(

In privinta discutiei cu duhovnicul, ea a avut loc de foarte mult timp, dansul imi stie situatia si eu la randul meu sunt constienta de ce trebuie, atat eu cat si mama mea, sa purtam aceasta cruce a bolii ei psihice. Nu stiu daca este cazul sa intru in detalii insa daca ii va fi cuiva de folos vreodata am s-o fac.

Tot ce pot spune este ca intr-adevar pacatele se platesc, si da, copiii pot plati si ei pacatele parintilor si Ii multumesc Lui Dumnezeu ca mi-a dat sansa de a rascumpara ceva in viata asta.

Nu ai idee pe unde mai exact este centrul acela de langa Suceava? Desi este cam departe dar pana la urma, as vrea macar sa stiu ce posibilitati sunt si unde.

Of, e o cruce grea. Am un coleg a carui mama tipa si urla, a incercat sa ii dea cu un fund din lemn in cap - bine ca baiatul a avut reflexe bune si i l-a retinut, apoi tot ea a inceput sa tipe ca vrea sa o omoare, ca vrea sa cheme politia... El nu stie daca maica-sa are probleme psihice sau daca joaca teatru. Daca e ultima varianta, spune el, atunci a jucat teatru o viata intreaga. A avut o viata foarte dezordonata, a avut doi barbati si doi copii din flori cu ei, a facut numai ce a vrut, a cheltuit mai mult decat si-a putut permite si acum au dat-o si afara de la munca. Bietul coleg, care nici macar nu mai stie nimic de taica-sau, munceste pe rupte ca sa ii plateasca ei creditele si tot felul de mofturi si fireste ca are parte de scandal in fiecare zi. Nimic nu o poate multumi, iar la varsta ei,de peste 50, nu se poate nici pensiona, nici nu isi poate gasi serviciu... Baiatul s-a gandit la toate variantele si a ajuns la concluzia ca nu o poate parasi, desi mutandu-se din casa aia, ar putea avea o viata normala, si ca, daca pleaca el de langa ea, maica-sa o sa ajunga pe drumuri, pentru ca nu se va putea intretine. Chiar daca sufera foarte tare din cauza asta, ca, desi este foarte inteligent, nu isi poate termina studiile, pentru ca nu are pic de tihna, chiar daca nu isi poate intemeia o familie din cauza ei, chiar daca al doilea barbat al maica-sii a avut mai multa grija de el decat ea...

Ideea era ca parintii pacatuiesc, au o viata dezordonata, mananca agurida, iar copiii raman sa traga...

asa este din pacate, iar statul nu ne prea ofera solutii. nu e vorba ca am dori noi sa ne abandonam parintii insa daca am avea niste alternative viabile prin care sa ne fie mai bine si noua si lor... din pacate nu prea exista.

si la mine situatia a fost intrucatva asemanatoare, intrucat nu mi-am putut face o familie proprie pana acum si din cauza ca trebuia sa ma preocup de problemele cu mama.

Din fericire a randuit Bunul Dumnezeu ca acum sa gasesc un barbat care nu se sperie de aceste probleme, o accepta si o iubeste pe mama mea, si este dispus sa ma ajute si sa ma sustina in a o ingriji. Bineinteles nu prin a locui cu noi in casa, caci traiul alaturi de un bolnav de genul asta nu-ti permite sa ai o viata normala, dar tot ce tine de ingrijirea dansei imi permite sa fac si chiar ma sustine si ma ajuta atat cat poate.

Deci in privinta viitorului meu sot nu voi avea probleme, insa mi-e teama ca nu mai am energia necesara si nu voi mai avea nici resursele financiare necesare sa crestem un copil, avand in vedere faptul ca pentru mine mama este deja un copil pe care-l am in grija.

Dar cu ajutorul Lui Dumnezeu sper sa gasim solutiile potrivite pentru toate problemele.

Dacă nu se găseşte nimeni aici pe forum să-ţi dea nişte informaţii despre acel centu de sănătate de pe lângă Suceava voi încerca să aflu de la cineva care a fost acolo.