Femeia intre televizor si telenovela-M.D(Femeia care a uitat de modelul M-ciiDomnului
 

Femeile s-au opintit câteva secole să ajungă egale cu bărbaţii, iar acum nu mai ştiu cum să scape de acest groaznic privilegiu.

Muncim ca nişte tâmpite, îi mulţumim patronului că ne dă şansa extraordinară de a lucra şi-n weekend, ca să ne afirmăm şi să ne ţinem de deadline. Şefii pleacă de vineri la prânz şi-i mai vezi luni după-masă, când se deşteaptă din mahmureli de cinci stele. Timp în care ai deosebita onoare de a le ţine locul, că de-aia ai dat atât din coate şi-ai făcut ulcer de când mănânci numai kebab în chiflă, la serviciu, ca să ajungi femeie de nădejde. Firma te-a răsplătit cu două dioptrii suplimentare, dar miopia asta e semnul triumfului tău personal. Noaptea visezi color Acrobat Reader, Outlook şi Power Point, coşmarul ţi-e împicăţit de guguloaie de foldere galbene pe care scrie "urgent", "campanie", "scheme", "rapoarte".

În somn, butonul Delete nu merge, nu scapi de pătrăţici şi te trezeşti ţipând. Nu pentru că te înnebunesc folderele, ci pentru că e deja 7,30 şi la 8 trebuie să fii la firmă şi-ai dormit strâmb şi-ţi stă bretonul ca o bidinea. Scuză-mă, te las puţin pe fir, că mă cere unul de nevastă...

Munca e bună numai când ţi-aduce un franc cinstit în buzunar şi mai ales, îţi dă şi răgazul să-l cheltuieşti. Sistemul suedez prevede că trebuie să ameţeşti muncind cinci zile pe săptămână şi să ameţeşti în bar două zile pe săptămână. Ăsta e raportul minim rezonabil. Carierismul e plăsmuirea bolnavă a unor filme imbecile de la Hollywood , care insinuează că o femeie poate face orice, dacă vrea ea: ajunge imediat director executiv, naşte trei pui vii pe care îi hrăneşte cu lapte praf, soţul o iubeşte leşinant, deşi o vede cam şase ore pe săptămână (sau poate tocmai de-aia), iar el, deşi e neurochirurg şef la Memorial Hospital, nu e stresat deloc, face mâncare la copii, spală vase şi-o aşteaptă pe ea cu maşina la firmă, seara.

Pardon, noaptea. Nu se ştie când operează el pe creier şi mai face şi lecţii cu ăia mici, dar ea, nevasta, are de predat patru rapoarte zilnic, de zbierat la trei brokeri şi de convins opt clienţi să investească.

Femeile care au văzut-o pe Diane Keaton în "Baby Boom" se lasă drogate de gândul inept al unui perpetuum mobile. Au senzaţia că se poate orice. Că soţul, copilul, ciobănescul german şi siameza aşteaptă oricât; ei latră la unison cu mândrie că au o directoare în familie. Când ambii soţi muncesc deopotrivă, ajungi să le înţelegi masochismul, până la urmă. Pericolul dospeşte abia când femeia de carieră are acasă un inginer care scapă la 4,00 de la uzină, apoi vrea mâncare cu sos, maieuri cât de cât curate şi puţin sex. Muncind ca o disperată ca să nu cumva să fie promovată alta în locul ei, la o adică, femeia se înscrie deja la divorţul part-time şi facilitează hârjoana extraconjugală a bărbatului constrâns de hormoni.

Când constaţi că fetiţa ta îi spune "mamă" soacră-tii (care nici nu te-a vrut de noră, fiindcă nu păreai gospodină şi uite că ştia ea ce ştia) şi bâzâie că pe bona o iubeşte cel mai mult de pe lume, e cam târziu să-ţi dai demisia. Copilul nu înţelege că tu crăpi muncind ca să aibă el garsonieră-n Bucureşti când termină liceul (dacă l-o termina, că tu n-ai timp să-i verifici lecţiile). Copilul vrea să stai lângă el, caldă, pufoasă, atentă, să simtă dragostea ca pe o pernă de pluş. Dar tu, care-ai răspuns la celular şi-n clipa când te cerea ăla de nevastă şi i-ai spus lui "da", acoperind o secundă telefonul cu palma , apoi te-ai scuzat din gene şi ai continuat să vorbeşti cu şeful de secţie la telefon, nu prea înţelegi cum vine chestia asta cu renunţatul la carieră de dragul familiei.
Mircea, fă-te că trăiesti! Apropo, când ţi-ai închis ultima dată telefonul, ca să vezi un film fără să te deranjeze nimeni? Nu e cazul, că pe vremea când ai văzut tu ultimul film încă nu se inventaseră telefoanele cu On şi Off, erau numai fixe cu roată şi fir cârlionţat.

Am chiulit şi-am să chiulesc cu voluptate de la muncă, întotdeauna.

Chiuleşte şi tu, salvează-ţi viaţa, femeie! Atât cât se poate. Ia bunul simţ, în doze homeopatice. Să ştii numai tu. Cele mai frumoase petice de viaţă le-am căpătat fugind de răspundere. Cea mai bună bere pe care am băut-o în viaţa mea n-a fost la Praga, ca lumea bună, ci în Herăstrău, când o tăiasem de la şedinţa de redacţie, lăsând vorbă că mi s-a spart ţeava de calorifer şi m-au chemat vecinii să strâng apa. Mi-a rămas în cap (şi mie, ca atâtor altora) gafa de la TVR, de la Revoluţie, când habar n-aveau că intraseră deja în direct şi cineva i-a zis lui Dinescu: "Mircea, fă-te că lucrezi!". Şi Mircea a ascultat. Şi a ajuns departe. Până când vom pricepe omeneşte tâlcul acestui îndemn vital, vom continua să ne prefacem că trăim.

Iarta-ma ca intreb, dar eu nu am inteles ce legatura are titlul postarii "Femeia intre televizor si telenovela" cu continutul...
Consider continutul cat se poate de adevarat. Copii sunt cei care au de suferit si e trist.

Scump frate, ...iarta-ma,dar nu mai vreau sa-mi dau cu parerea, as parea misogin...

fiecare este liber sa-si gaseasca propiul raspuns... sau concluzie.

Doamne ajuta!

Ehe! Numai la femei se vede asta? credeti-ma ca femeia vrea sa iasa in evidenta pana si domnisoarele cu varsta inca frageda...prin haine tipatoare, prin pierce-uri, prin injuraturi ( da, da, si fete injura, chiar mai rau ca golanii ) si mai toate...am fazut foste eleve din generala care erau cu tigarea in mana si foarte exagerate....nu stiu daca mai sunt fete care sa nu creada ca e demodat sa ramai virgina pana la casatorie, sa vorbesti frumos, sa respecti, sa nu-ti afisezi formele pe strada....si daca nu o fac in grup, o gandesc, o fac cand nu sunt vazute de un anume grup...mi s-a intamplat candva, sa fiu luata la misto, sa mi se spuna ca-s Maria Fecioara...normal, a fost blasfemie...

11111.. imi place ca ai simtul umorului.

Nu cred ca solutia este sa muncim putin, ci sa ne concentram asupra lucrurilor care conteaza.
In general la serviciu muncesti pt altii.. in opinia mea, cariera este o iluzie.
Poti munci mai mult acasa, fara laude, dar cu o recompena uriasa, cred eu: copii reusiti, familie frumoasa.

Mda, glumitele lui Dinescu, care sunt pe undeva amuzante :)

Insa adevarul este cu totul altul.
Femeia IN SFIRSIT A AJUNS aproape IN PUNCTUL cel mai inalt al posibilitatilor ei de a se elibera de sub apartenenta de barbat, ca sa nu-i spun tiranie.

Asa cum o face, muncind mult, dar cu incredibile satisfactii profesionale si personale, ea a ajuns sa fie LIBERA si sa modeleze si copiilor de acasa un mod de viata demn de urmat, nu numai tata.
Acum, cu masinile de spalat vase si rufe automate nu se mai munceste atita acasa, ci se sta cu miinile incrucisate la televizor sau computer, adica un mod parazitar la care si copiii devin expusi!

Dinescu este amuzant dar nu are DELOC dreptate, iar Anna 21 vede tot prin prisma habotniciei de care sufera...in loc sa tina cu femeile
Bine ca eu trebuie sa sar sa va iau apararea in loc sa realizati ce departe ati ajuns!.
Tu uiti ce ai in casa?

Doamne, ce spui, acum tu ma uimesti!

CARIERA TA ESTE O ILUZIE??? , poate vrei sa spui LIPSA EI! si dependenta de barbat care la oras te indobitoceste si transforma femeia intr-o cirpa!

In privinta copiilor , cred ca te-ai convins si tu din cite exemple vezi in jurul tau de femei cu copii acasa in America, ca tot nu se alege nimic din ei, ci tot ce vor ei fac si deseori ajung rau de tot ianinte sa se trezeasca cit de cit!...deoarece in mare parte 90% sunt educati DE VIATA DIN JUR, nu de mame

Fiecare cu ce crede. Ai copii, Andrei?
Si eu am avut cariera infloritoare pana mi-a intrat copilul in spital si a trebuit sa-l retrag de la gradinita, sa renunt la serviciu si sa stau cu el. Rezultatul a fost ca la 4 ani copilul meu stia sa citeasca. Acum are 5 ani, citeste frumos povesti, face adunari mai bine decat unii adulti, pune niste intrebari extraordinar de profunde, cred eu.. si cel mai important: are o intelegere a religiei superioara multor adulti.
Nu mai vreau nici o cariera. Cred ca am ceva mai bun.
Iar al doilea, care vine din urma, este super smart.. ma iertati ca ma laud aici cu copiii mei, dar sa-mi mai spuna cineva de copil de 18 luni care construieste case din cuburi lego, asculta cu placere muzica clasica (sta nemiscat cate o jumatate de ora, pana se termina concertul), deseneaza (bine, pereti, in principal, dar are talent :))), strange singur jucariile etc...
Dau linistita 10 cariere pentru asta, nu una.
Poate am de pierdut ceva, nu stiu.. Dar cred ca inainte de copii m-am fatait destul in costum crezand ca sunt cineva. Aaaa ..si eu angajam oamenii.. si imi aduc aminte cat se zbateau pt un ban in plus la salariu. Si cum le serveam discursuri despre responsabilitate si despre cum in mainile lor este viitorul companiei... bla, bla, bla. Cand de fapt motivarea lor (iluzia carierei) este una, iar profitul, hmm, cu totul altceva. Am invatat ca este relativ usor sa manipulezi angajatii.. nu aruncati cu pietre! Cariera.. ce praf in ochi!

Este o diferenta mare intre a munci pt ca asa trebuie si nebunia construirii unei cariere.
Eu mi-am descurajat si sotul in urmarea unei cariere.. iar, nu aruncati cu pietre.
Ce folos ca munceste 16 ore pe zi, daca salariul este mai mic (cand il imparti la numarul de ore efectiv lucrate, la asta ma refer!). Ba mai vine si cu problemele de la serviciu acasa, este uracios cu copiii etc.
Nu merita, zic eu.
De ce? Pentru ca sa purtam haine mai scumpe si sa conducem masina mai smechera? Ca evident, despre cariera vorbim dupa ce se depaseste un anumit nivel al veniturilor.
Nu sunt sigura ca este meritul meu sau doar s-a mai luminat si el, dar vad ca acum este mult mai relaxat cu serviciul, nu mai sta peste program, in sarbatori etc. (si se poarta mai frumos cu copiii).

ca fapt divers - Aaron Russo despre feminism
 

Presupun ca acest interviu este deja notoriu, pe mine m-a interesat partea despre feminism (despre emanciparea femeii - vedeti de la MINUTUL 9):

http://saccsiv.wordpress.com/2009/02...-analiza-a-sa/

(nu va obositi sa criticati blogul saccsiv, singurul motiv pt care am dat acest link este ca nu am gasit in alta parte interviul cu traducere, ci doar in engleza)

Amice, privesti totul prin prisma ochilor tai! Femeia care va fi langa tine va fi carpa poate. Nu si cea de langa mine. Viceversa e valabila: sunt femei oribile care dau peste un barbat mai cuminte si de data aia e el carpa. Acest tip de relatie mi se pare rudimentar, simplificat pana la extrem, pana la simpla dominare fizica sau psihica. O relatie inalta cu dragoste nu suporta terminologii gen "fara mine esti nimeni", "daca mai scoti o vorba dormi afara", "vezi ca-ti dau una", "ai uitat cine cumpara painea in casa asta" etc. Astea sunt specifice celor aproximativ 80% din societate care dealtfel justifica vorba "lumea e proasta". Da, din pacate sunt majoritari dar tu daca te consideri inaintat in credinta si cu ratiune ar trebui sa te feresti sa faci parte din ei. Asta nu inseamna ca nu trebuie sa existe si o anumita autoritate in familie. Cineva isi va asuma rolul de conducere i-ar altcineva i-i va acorda increderea si sprijinul si astfel va demonstra ca la randul sau este puternic/a. Conducatorii sunt considerati ca fiind cei puternici dar fara oamenii care sa-i voteze si sa le acorde increderea sunt slabi si neputinciosi. Inclusiv imparatii. Referitor la familie, modelul care-l propune occidentul este falimentar. Masina cu doua volanuri ajunge inevitabil in rapa! Iar pentru demonstratie vezi ce face rasa alba in Anglia sau SUA de exemplu, unde femeile albe "fac cariera" si stau divortate si negrii, musulmanii etc se inmultesc ca soarecii. Vei vedea ca se va termina cu un carnagiu aceasta situatie. Iisus a spus (din memorie): "Iar pomul care nu rodeste se va taia si se va da in foc". Asta se refera si la natiuni.

Anna, sa nu te superi pe mine, nu intentionez sa te jignesc dar....
dat fiind ca ai tai copilasi sunt atat de destepti ce ai sa te faci cand ei nu mai au nevoie de dadaceala ta? Si crede-ma, timpul asta vine foarte repede, indata-indata merg la scoala, au tot felul de activitati acolo, sa nu mai spun ca o sa le placa sa invete singuri, fara mama, sau o sa stea ceasuri intregi cu o carte citind fara sa vrea sa fie intrerupti. Atunci ce ai sa faci? Bun, faci curat in casa, faci mancare, faci din nou curat in casa, mai aranjezi ceva in gradina....dar...se termina si lucrurile astea.
Un copil inteligent nu are nevoie sa aiba pe mama 100% din timp langa el ca sa invete sau ca sa fie cuminte. Si eu citeam pe la 4 ani, am inceput sa invat chiar din proprie initiativa, posibil ca spuneam si tot felul de chestii inteligente daca o intrebi pe mama (asa-s mamele toate, li se pare ca puii lor spun niste lucruri anormal de inteligente...), dar mama lucra si ea, nu, nu 8 ore pe zi, dar mergea in fiecare zi la lucru, o mai avea si pe sora mea mai mica, plus alte probleme...dar asta nu inseamna ca eu eram neglijata fiindca ea nu era incontinuu langa mine. Si cred ca altii pot sa spuna la fel.

Cred ca am mai spus-o si alta data, dar eu ma bucur grozav de mult ca mama mea ca are o cariera reusita, o munca in afara casei care ii face placere si ii aduce impliniri si personale si profesionale. Si pe de alta parte, sa fiu cinstita, asta imi trebuia, o mama care nu are alta treaba decat sa stea acasa si care sa ma tina pe mine la telefon 24 de ore din 24, sa se ingrijoreze din cel mai mic lucru (oricum se ingrijoreaza si daca am racit putin, dar macar are si alte lucruri sa se ia...).

Interesant articolul lui Dinescu... e scris cu umor, e trist si adevarat, l-as gusta, daca nu ar fi scris de cel care a nascut in peisajul editorialistic romanesc sublima revista "Plai cu boi", o revista care sapa atat femeia de casa, cat si pe cea de cariera... adica anuleaza femeia, femininul... Atunci cand vinzi desfrau mi se pare o grosolanie sa le ataci pe cele care lupta cu dintii sa fie cineva intre atati barbati ce nu mai sunt capabili sa cantareasca decat silicoanele la o femeie. Ca bietele femei (de cariera) nu lupta lupta cea buna, e adevarat, dar nu Dinescu e cel care ar trebui sa le atraga atentia.
A nu se intelege ca sustin cariera femeilor... eu sunt casnica.

Nu ma jignesti Noesisaa, stiu ca starea in care ma aflu acum nu poate dura la infinit. Deocamdata este foarte bine mai ales pt copiii mei, cred ca suntem f norocosi ca pot sa ma ocup de ei. (ma bucur ca am timp sa le gatesc in timp ca copii de varsta lor mananca junk food si semipreparate, am timp sa-i duc in parc etc.) Unde locuiesc eu parintii isi lasa copii la day care sau scoala pana la 5-6 pm. Apoi ii iau acasa doar pt cina si culcare. Mi se pare oribil acest stil de viata.
Cat despre perioada in care copilul are nevoie de mama.. Eu imi amintesc ca sufeream in scoala ca mama nu avea nicicand timp de mine (era o femeie de cariera).
Evident ca am si eu planuri de viitor, dar se refera mai degraba la ceva pe cont propriu (nu la cariera).

Am exemplul parintilor mei. Fiecare din ei a renuntat la un moment dat la cariera pt a-si urma propriile interese. Au muncit multi ani, au castigat, au pierdut etc... Dar in final si-au trait viata cum au vrut ei, nu cu program de la 8 la 5.

Se va intoarce in campul muncii, simplu. Poate va munci de acasa, e tot mai la moda. Probabil nu va ajunge la aceiasi inaltime in cariera, totul e sa balansezi corect lucrurile.

Trebuie ca fiecare sa gaseasca solutia buna pentru ea - si pentru famlilia ei.
Cuim spune si Anna, si barbatul ar trebui sa gaseasca acest echilibru si sa nu isi dea sufletul carierei.
Este un mers continuu pe funia intinsa, viata intr-o familie moderna.
Eu sunt multumita ca m-a ajutat Dumnezeu sa am o meserie care imi lasa timp si de familie, asa cum au avut si parintii mei, putand in acelasi timp sa ma dedic si meseriei si sa consider ca este o vocatie si ce fac acolo.
Stiu ca altfel, femeile care lucreaza intr-o firma sunt mult mai putin aantajate..
O femeie care a facut studii si simte ca trebuie sa le puna in aplicare si in afara casei, ar fi nefericita sa stea numai acasa. S-ar apuca de tot felul de alte chestii ca sa compenseze si tot nu s-ar ocupa bine de copii. Cum zice si Noesisaa, poate deveni si prea materna in sens negativ, prea mama posesiva si grijulie.
Dar daca unele femei simt ca sunt mai implinite sa se ocupe de copii (si bineinteles ca sa ar fi mai bine pentru copii si pentru familie), cel putin pana merg ei la scoala, foarte frumos.
Ma opun doar ideii ca asta este solutia ideala pentru toata lumea.

Sa stii ca m-am gandit si eu la asta.
Tu dai de inteles ca mi-am facut un sens in viata din cresterea copiilor. Nu stiu. Cert este ca sunt extrem de importanti, mai importanti decat mine.
Si nu ma gandesc la realizarea lor in lume, ci la faptul ca din mainile parintilor se cer sufletele copiilor la Judecata de Apoi (cel putin, asa stiu eu).
Uneori ma gandesc ca autosuficienta copiilor (si a adultilor, de ce nu?) este de fapt un efect, o adaptare la indiferenta parintilor.
Voi trai si voi vedea.

Cert este ca a fi mama care doar sta acasa si educa copiii (nu, nu este putin lucru) este un lucru foarte modern. Nicicand in societate, nici in societatile predominant agrariene, sau cele industrialiste, o femeie nu putea sa stea sa aiba grija de copiii -- uita-ti-va la tara, daca ai pamant, trebuie lucrat de toate mainile disponibile. A tine femeia cu copil mic acasa primavara era si este un lux pe care un taran gospodar nu si-l putea permite. Stiu din familia mea -- copiii mici, chiar si cei sub doi ani erau lasati singurei acasa cu minima si sporadica supraveghere din partea unei rude mai in varsta. Daca se intampla o nenorocire, se intampla, spuneai "Doamna apara-ne si pazeste-ne" si duceai viata in continuare. Sau daca nu erau lasati acasa, erau luati la camp si lasati la umbra, nu avea mama timp sa stea sa ii citeasca povesti, sa il invete literele (nici ea nu le stia oricum), sa se joace cu el, sa il pupe, sau alte chestii din astea. Nu spun ca lucrurile astea sunt rele, sau fac rau copilului, nicicum, spun doar ca nu sunt atat de traditionale pe cat vor unii sa creada.

Apoi a fi casnica in trecut insemna mult, mult mai mult decat a educa copiii. Pe vremuri, destul de recente, nu existau masini de spalat, aragaze moderne, cuptoare cu microunde, lumina electrica, asa ca femeia de obicei isi ocupa mare parte din zi cu cu totul altceva decat cresterea copiilor.

Cumva in mediile ortodoxe mai traditionaliste s-a format ideea cum ca idealul pentru o femeie este sa fie casnica, si ca faptul ca totusi trebuie sa lucreze este un compromis mare care duce la destramarea familiei, sau oricum la pervertirea familiei traditionale, la copiii needucati si necredinciosi, etc... Eu spun ca trebuie sa fie facuta diferenta intre a avea o cariera si a fi carierist, fiindca sunt lucruri diferite.

text care circula pe email de aprox 2 ani
 

...copy- paste nu e o solutie pentru discutia pe forum

Este trist ca multe dintre femei in ziua de astazi mai pun la indoiala necesitatea unui servici pentru imbunatatirea propriei fiinte, pentru demnitate si libertate.

Ferice de cele care lucreaza si sunt fericite!

Vai de cele care cu bunastiinta se mint si justifica DOAR citiva ani prin intermediul copiiilor "bagati la inaintare" motivul pentru care SED linistite acasa, deocamdata. Nici nu-si imagineaza CE VA URMA!
Doamne Ajuta!

Andrei,
raspunsul tau m-a lasat pur si simplu fara aer in piept. Iti spun sincer, nu te recunosc..
Dar, poate ca nu inteleg profunzia mesajului tau. De aceea iti pun 3 intrebari. M-as bucura daca mi-ai raspunde..

Ce reprezinta pentru tine Mama?
Ce rol are ea in educatia copiilor?
Care este punctul tau de vedere in privinta femeilor ce isi dedica viata copiilor si sotului?

Multumesc!...

Sergiule, :))), ma faci sa zimbesc
Multumesc de raspuns si mai vorbim noi poate peste citiva ani cind vei trece de partea idealista :))
Pot sa-ti spun ca si eu, la virsta ta fiind plin de mine, nu luam in consideratie sugestiile discrete care mi se faceau in legatura cu alegerile mele...acum regret!

profunzimea

Jeni, :)), raspunsul era pentru Anna21 care este in SUA ,nu pentru cele din Romania unde mamele inca mai au un cuvint GREU de spus in educatia copilasilor, insa si acolo se schimba multe...si ceea ce spunea ea despre copiii care sunt in gradinita pina la 6-7 seara nu este gluma, dupa care vin acasa maninca ceva si se culca.

Femeia trebuie sa lucreze! este foarte important!

Ma faci sa rad.. mediu ortodox traditionalist? Sotul meu este ateu.
Si nu este ceva planificat, ci ceva ce s-a intamplat.. si la inceput normal ca am batut din picioare ca mi se parea sub "demnitatea mea" (care ma credeam nascuta in costum.. :)) si sub nivelul meu de pregatire sa am grija de copii.. Dar apoi m-am linistit si am ajuns sa vad ca ies lucruri bune din asta. (Pana nu incerci, nu stii.) Si nici nu este ceva definitiv, ci va mai dura doar vreo 2 ani, cand iar apare o turnura in existenta noastra..
(Dar acum, mi se pare chiar absurd sa ma prefac ca muncesc ceva si sa-mi pierd vremea intr-un birou, cand sotul meu castiga oricum de 10 ori mai mult decat mine. Dar sa-mi las copiii in grija strainilor si sa ma simt.. femeie de cariera).

Te contrazici.
(dar este ok, inteleg ca trebuie sa fii cu tot dinadinsul impotriva parerilor mele, chiar cu riscul anularii logicii)

Femeia isi poate pastra in continuare feminitatea,poate pune familia pe primul plan,dar poate evolua si profesional,dar nu numai,pentru ca traim evident alte timpuri (ar fi nefiresc sa stagnam sau sa involuam),iar barbatul o poate ajuta asumandu-si si el mai multe sarcini.
Ca unii inteleg sau nu,ca le convine sau nu,ne indreptam catre niste timpuri in care cuvantul care va defini relatia dintre doi parteneri nu va mai fi competitia,subjugarea,ci COMPLETAREA.
Barbatul si femeia sunt facuti sa se completeze,sa se sustina reciproc si sa se ajute unul pe celalalt sa evolueze pe absolut toate planurile.
O relatie in care doar unul are anumite drepturi,iar celalalt se multumeste sau este nevoit sa functioneze doar cu jumatati de masura,din punctul meu de vedere este o relatie plafonata,care in timp aduce multe frustrari si conflicte intre cei doi.

Anna, la modul in care te manifesti, banuiesc ca tu esti cea care creaza acel mediu exagerat ortodox in casa,... cu toate ca sotul este ateu.

Si stii ceva? Toate aceste exagerari pentru a te pune intr-o lumina mai buna; copii supe-dotati intelectual la virste fragede, sot care cistiga cit un secretar de stat in SUA, tu care ai taiat si-ai spinzurat americani, angajindu-i si dindu-i afara si acum ai renuntat ca nu-i de tine, numarul de pantofiori care-o intrece si pe fosta presedinta a Filipinelor...toate acestea sunt convins ca ar disparea ca un abur in favoarea adevarului gol golut... daca ne-am intelege si am sta IN REALITATE, de vorba la o cafea sau ceai :)) si am vorbi pe indelete despre toate...
Este usor sa spui vrute si nevrute stind in spatele monitorului! :))

asta era in Romania, nu in sua. Eu castigam in Romania (sotul castiga mai nimic in tara, desi era un ff bun in profesia lui).. in sua s-au inversat rolurile deoarece el a ajuns in sua tocmai datorita profesionalismului (total neapreciat in tara).
(Ti se pare normal sa castige ea mult mai mult decat el? care-i treaba.)
Si nu este vorba de copii super dotati ci de copii cu care sta cineva clipa de clipa, care nu au acces la televizor (nu avem televizor), care intra in contact cu informatie filtrata..etc. Cred sincer ca oricine isi poate ajuta enorm copiii, daca timpul ar permite-o.

exista mediu ortodox sau neortodox
(mediu exagerat ortodox? nu cred ca exista asa ceva)

Andrei, sotul meu este medic in sua. Exista vreo categorie care castiga mai mult decat doctorii? ca tu stai in sua.
Sa ma apuc eu de "cariera" ca sa dovedesc fleosc ceva? Am avut cariera in Romania.. care m-a costat sanatatea copilului. A fost foarte "educativ". Aveam casa mea, cumparata din munca mea.. ne gandeam sa o vindem ca sa ducem copilul la medici in strainatate! Cam atat a valorat cariera mea!
Poate par radicala, dar cand pui in balanta copiii si propriile ambitii carieriste.. hmmm.
De aceea te intreb din nou: tu ai copii? Stii despre ce vorbesti, macar, cand vorbesti despre relatiile de familie?

Da, am, si imagineaza-ti ca stiu foarte bine ce vorbesc!

Ana21,personal,din punct de vedere al familiei eu iti dau dreptate,chiar daca nu am copii,pentru ca sunt ferm convinsa ca familia trebuie sa vina pe primul plan si este minunat ca parintii sa se poata ocupa de copii,sa nu ii lase in voia sortii pentru a fi crescuti de televizor,calculator,ajungand mai tarziu niste tineri cu probleme sociale grave,plafonati,debusolati,cu tendinte de suicid si cate si mai cate neajunsuri.
Cu toate acestea,mi se pare firesc ca ambii parinti sa imparta sarcinile cresterii copiilor,dar in acelasi timp sa nu uite de ei si de propria lor evolutie dpdv al carierei,spiritual etc.
Femeile ajung sa aleaga intre cariera si familie pentru ca inca o mare parte din domni nu sunt dispusi sa le sustina si sa ia si ei in egala masura sarcinile pe umeri.

Multumesc pentru raspunsul tau delicat Andrei.
Dar nu mi-ai raspuns la intrebari. :1:

carte
 

Am avut surpriza placuta sa descopar o carte scrisa de o femeie din sua despre implicarea parintilor in educatia copiilor.
Mi s-a parut buna, deoarece analizeaza tendinta de astazi de a arunca responsabilitatea cresterii copiilor asupra scolii,societatii in general.
O recomand cu caldura, e f usor de citit si mi s-a parut interesanta.
http://www.cartedesucces.ro/titlu.php?id=2135

Anna, Andrei are familie.
Mai mult decat atat, este un om a carui cuvant atarna destul de greu pentru mine (care il cunosc).
Ii inteleg postarea/comportamentul pana la un punct. Este un om activ! Un om care si-a pus viata in slujba semenului. (Si crede-ma..chiar STIU ce vorbesc!)
Fiind un om activ nu suporta lenesii. E de inteles, nu?
Ceea ce eu (insa) NU am inteles, este ultimul cuvant. Pe care (dealtfel) l-am si rugat sa mi-l "traduca". :18:
E drept eu nu traiesc in Occident dar dupa mintea mea..MAMA este (sau ar trebui sa fie) aceeasi. Indiferent de religie...de tara...sau de mentalitate..
Mama=exemplul VIU al copilului. parerea mea..

Cred ca multi barbati s-ar descurca minunat cu cresterea copiilor. Nu ca as sustine inversarea relatiilor in cuplu, dar am vazut situatii in care de nevoie (somaj) el a trecut la cresterea copilului, la menaj.. si s-a descurcat excelent. Dar partea neplacuta este ca in aceste cazuri sotia a ajuns sa se creada mai grozava decat el. Deci poate pe undeva domnii au dreptate, nu stiu.
Dar stiu ca atunci cand eu munceam mai mult decat el, imi era atat de groaza sa vin acasa sa ma apuc de menaj, gatit.. Nu mai aveam putere, imi venea sa dorm la serviciu cu capul pe birou :(.

Un coleg de-al meu tocmai a plecat de la 1 Ian in concediu de UN AN de ...PAternitate..sotia va continua sa lucreze peste o luna doua dupa nastere :)

Jeni, pe scurt, in ceea ce priveste ocupatia femeii si ramificarile legale, de natura personala si de relatie de familie, lucrurile stau foarte diferit intre cele doua continente. Chiar si dpdv legal este in elementele ESENTIALE de legislatie de familie este diferita, chiar am discutat problemele astea cu un fost judecator de la curtea Suprema din Ro. Din pacate, pe masura ce Romania devine mai occidentalizata aceste schimbari vor aparea si "pe strada voastra" in curind. Nu vreau sa spun exact despre ce este vorba...nu este aici locul pentru asa ceva

intre doua pareri
 

Mie mi-a placut raspunsul lui Fani71. Nu exista o regula generala pentru toti oamenii si nici macar una pentru acelasi om, toata viata lui. Anna21 a facut alegerea pe care viata ei si a familiei ei au cerut-o - acum sotul ei castiga foarte bine, nu are in spate frustrarea "dar daca as fi avut si eu o cariera?" pe care ar fi avut-o daca n-ar fi purtat costum o bucata de vreme, plus copilul care s-a imbolnavit... ceea ce nu inseamna ca in etapa urmatoare a vietii ei nu va simti, poate, din nou nevoia sa se implineasca profesional, independent de familie. In acelasi timp cred ca si andreicozia are dreptate si exista o experienta care ii alimenteaza punctul de vedere. Asa incat...fiecare alege ceea ce este mai bine pentru el si e greu sa califici o alegerea ca mai putina decat alta.

Multumim, Vamesule.
Eu cred ca raspunsul corect este chiar in titlul topicului.
Modelul femeii este Maica lui Iisus Hristos.
(Nu ceea ce promoveaza media sau eu sau altcineva).