Care om este cu adevarat frumos?
 

Care om este cu adevarat frumos?

Omul frumos este cel cu chip luminos si odihnitor de oameni !

Omul frumos este sfantul. Noi, toti ceilalti, ne aflam in drum spre frumusete.

Consider ca
 

Omul frumos este cel pe a carui fata se oglindeste Duhul Sfant.

Cred ca in lumea aceasta frumusetea e foarte relativa, imprastiata, trecatoare, iar frumusetea sufleteasca este ascunsa, asa cum era ascunsa Slava lui Hristos cand era pe pamant. La fel cred ca era de ascunsa si frumusetea Maicii Domnului. Noua nu ne ramane decat sa cautam pe Dumnezeu in orice frumusete.

Omul bland e omul frumos.

Hristos este omul frumos. Iar oameni frumosi avem datoria de a ajunge cu totii.

Crestinii ortodocsi - traitori in Hristos - au cu totii acelasi chip : asemanator Lui,indiferent de trasaturile individuale.

Spune pr.Sofronie :
"Adevarat binecinstitoarea viata a crestinului ii face fiinta asemanatoare cu a lui Hristos (in ciuda felurimii insusirilor si trasaturilor individuale)."

Depinde cu ce ochi cautam frumosul. Daca il vom cauta in chip patimas, atunci nu sfantul va descoperi omul frumos.

Privim trupeste si nu duhovniceste. De aceea frumos e doar cel care place ochiului trupesc.

Nu vi s'a intamplat sa va prinda nicodata inima un om care nu exceleaza cu nimic in cele ale trupului, adica nu ochi minunati, nu nas cine stie cum sau ce fel de mijloc, trup sau muschi... pur si simplu cu ceva netrupesc, cu o lumina, cu zambetul permanent, cu o naturalete aparte, cu ceva odihnitor?

Dorin, multi dintre noi au ajuns asemeni unei gari parasite. Nu mai trece prin noi nici un om, iar cei care au trecut candva prin noi, au fost dati uitarii, asa cum gara parasita ii da vagonului ramas in ea doar rugina, nu calatori.

Dar sa nu deznadajduim, nu toate garile sunt inchise. Inca se mai circula, semn ca viata mai vibreaza in unii oameni.

Ca tot veni vorba de "gari", mi'a venit in minte o replica a unui prieten: "Nu am nici o gara comuna cu X sau Y." Sa zicem ca avem aici un alt aspect al garii, ca posibilitate de comuniune si impreuna petrecere.

Zic si eu: "Nu prea mai avem gari comune cu cei de langa noi."
Trecem unii pe langa altii, fara sa ne oprim in ei, fara sa ii oprim in noi.

Dan Puric
 

Are Dan Puric o conferință pe această temă, ”Omul frumos”.

Omul cu adevarat frumos e cel care il iubeste pe Dumnezeu din toata inima sa, din tot sufletul sau si din tot cugetul sau!

Omul cu adevarat frumos, il recunosti dupa sufletul sau deschis, fata luminoasa si linistea sufleteasca.
Acel om se roaga mult.
Sint putini, insa exista si asta e pozitiv!

Omul cu adevarat frumos nu cauta sa placa oamenilor ci lui Dumnezeu.

Frumosul este discret si plin de iubire!
Omul frumos urmeaza modelul lui Hristos. Caci Hristos a infrumusetat jertfa de sange, care in sine este cumplita. A infrumusetat crucea, un obiect de tortura, care astazi este cinstit, a infrumusetat suferinta.. .
Prin suferinta asumata jertfelnic si prin rugaciune cu lacrimi, omul frumos a transformat temnitele in manastiri.

Cateva cuvinte din tema "Omul frumos" de Dan Puric "Lumea de azi este intr-un proces continuu de uratire. In noul imperiu al uratului, frumosul este doar o amintire care abia mai palpaie sub marsul triumfal al unei lumi schilodite aflata in plina ofensiva. Omul frumos este ultimul strigat de salvare, este ultima reduta a umanitatii in lupta cu oceanul de neomenesc ce vine. Omul frumos este ultimul suspin Hristic pentru o lume aflata in cadere definitiva".

Omul frumos este omul care are sufletul frumos.Infatisarea fizica nu conteaza.E doar o poliana.

Iar daca trupul e o poliana doar,ciocolata este sufletul.

Frumos ai definit Marina frumuseţea care ar trebui să fie în noi.Această frumuseţe despre care scrii este asemenea aurului,nu rugineşte niciodată "adunaţi-vă comori în cer..."şi când te gândeşti că Iisus Hristos ne-a dat fiecăruia şansa de a fi frumoşi!

Nu mi l-am imaginat niciodata pe Dumnezeu ca fiind urat. Nu am insotit niciodata termenul de urat cu cel de Dumnezeu. Iar daca El este cu adevarat frumusetea absoluta, as spune ca omul frumos este sfantul, cel care a imprimat in sine frumusetea dumnezeiasca.

Omul frumos ascultă cu atenție căutând în minte o vorbă sporitoare, omul frumos a uitat că există ”nu pot”, ”nu am timp”, ”am altele mai importante în minte”, omul frumos te privește cu sinceritate în ochi, are glasul moale și vorbele simple, omul frumos se oprește în fața tremurului frunzei în cădere, omul frumos caută soluții de bun simț, omul frumos uită de sine, omul frumos împarte din darurile lui tuturor, omul frumos caută pacea, omul frumos nu tace când vede nedreptatea săvârșită chiar sub ochii lui, omul frumos nu uită aniversarea nimănui, omul frumos nu uită să te întrebe dacă ești bine, sănătos, omul frumos te sună pur și simplu să-ți audă vocea, omul frumos plânge în singurătate, se roagă în cămara inimii lui pentru toți de care a auzit vreodată, omul frumos ...

Omul care traieste dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu
 

Doamne-ajuta!

Parintele Rafail Noica spunea intr-o conferinta ca este posibil ca notiunea de FRUMOS sa fie chiar mai larga decat cea de BINE. Daca plecam de la aceasta supozitie - pe care si eu o impartasesc - atunci am putea spune ca OMUL FRUMOS este OMUL BUN si inca ceva. Acest ceva il regasim cu precadere la cei care s-au apropiat cu adevarat de Dumnezeu.

Si pentru ca vorbim despre OMUL FRUMOS, ieri am luat parte la Sfanta Liturghie la Sf Spiridon. Sfanta slujba a fost condusa de Episcopul Macarie, Episcop al BOR pentru tarile din nordul Europei. Am trait senzatia ca vad un om frumos. Il mai vazusem la Tv Trinitas si fusesem placut impresionat de domnia sa, dar nu atat incat sa il pot include in aceasta categorie. Multumesc lui Dumnezeu ca are in continuare mila de mine si mi-a facut asemenea dar, sa plec de la biserica cu sufletul plin de intalnirea cu inca un OM FRUMOS.

Probabil ca OMUL FRUMOS este cel in inima caruia Tatal, Fiul si Sfantul Duh se pot odihni. O osmoza divina care iradiaza intr-un fel pe care il putem simti, dar cu foarte mare greutate il putem (daca putem?!) exprima in cuvinte.

Doamne-ajuta!

Orice lucru cu adevarat frumos si orice om cu adevarat frumos sunt o epifanie, o revelare a frumusetii dumnezeiesti, o cale de a cunoaste pe Dumnezeu.

In greaca veche, termenul kalos inseamna si bine si frumos. In cadrul Genezei, dupa fiecare zi a creatiei, in care Dumnezeu a adus toate de la nefiinta la fiinta, se subliniaza faptul, ca: „Dumnezeu a vazut ca este bine”. Apoi, la finalul celei de a 6-a zi a creatiei Dumnezeu a revazut toate pe care le facuse "si iata ca erau foarte bune" .

Insa cuvantul care este redat aici in limba greaca, acel kalos despre care vorbeam la inceput, poate fi tradus si ca"„frumoase", adica "erau foarte frumoase".

Frumusetea necesita "[COLOR=darkred]organe transfigurate[/COLOR]".

Un om ce a inmultit in el un sistem de valori degradat si strain de orice valoare reala nu va putea niciodata sa inteleaga adevaratele valori ale lucrurilor. Oare cum ar putea sta acela langa un cantaret de muzica simfonica, ori langa un critic de arta? Este ca si cum ne'am chinui sa combinam apa si uleiul.

Pentru a vedea, a gusta, a simti, a pipai adevaratele lucruri, frumusetea si bucuria din lucruri, este nevoie de ochi, minte, inima si maini sanatoase. Este nevoie de o revenire la adevarata lor lucrare. Astazi, simturile ne'au ajuns salbaticite, lucrarea lor fiind straina si nestatornica. [COLOR=darkred]"Ochi avem, dar nu vedem. Urechi avem, dar nu auzim." [/COLOR][COLOR=black]Este nevoie sa ne curatim simtirile, spre a vedea frumos din orice lucru, din orice om. Este greu, dar merita.[/COLOR]

"Vai de cei ce zic răului bine şi binelui rău; care numesc lumina întuneric şi întunericul lumină; care socotesc amarul dulce şi dulcele amar! Vai de cei care sunt înţelepţi în ochii lor şi pricepuţi după gândurile lor!" [COLOR=darkred](Isaia 5,21-22)[/COLOR]
[COLOR=#8b0000][/COLOR]
[COLOR=#8b0000]Vai celor ce spun frumosului urat si uratului frumos ![/COLOR]

Kalos
 

”Nu căutați la fața oamenilor.” suntem îndemnați, să nu apreciem după înfățișarea exterioară.
Îmi vin în minte cuvintele prin care Lucian Blaga își portretiza mama:”Eine Urmuter, de o frumusețe de care nu a avut niciodată conștiință.” Iată o mamă, preoteasă... Se îngrijea de toți ai casei fără să se vaite, cu convingerea că acesta e rostul ei, să se dăruie pe sine necondiționat. Era în același timp exemplu pentru femeile din sat(fără să-și dorească, fără să știe). Frumusețea trupului nu spune nimic, nu ajută mântuirii.
Așadar, omul cu adevărat frumos este smeritul, grabnicul alinător al celor în nevoie, cel care face și tace, care nu se laudă cu ale sale, care uită binele ce l-a făcut, dar se căiește necontenit de păcate.

[COLOR=darkred]Frumusetea trupului poate mari darul randuit omului la intrarea in Imparatie[/COLOR]. Atunci cand un om urat duce o viata virtuoasa, el este vrednic de plata, insa atunci cand un om frumos la trup duce o viata virtuoasa, el este cu mult mai vrednic decat primul. (Sfantul Ioan Gura de Aur)

Asta asa e, dar foarte putini dintre cei inzestrati cu un trup frumos se leapada de sine si se lasa in voia lui Dumnezeu.... de asemenea si cei care se nasc in familii bogate, oamenii importanti si apreciati de lume, oamenii iscusiti la vorba, oamenii inteligenti etc. Deci fiecare e inzestrat cu cate o calitate aparte, fie ca e vorba de frumusete, inteligenta sau pragmatism, pentru ca Dumnezeu imparte darurile Sale tuturora, fara deosebire... conteaza numai ca omul sa recunoasca ca nu sunt meritele sale personale si ca totul e daruit de la Bunul Dumnezeu.

Căci cine te deosebeşte pe tine? Şi ce ai, pe care să nu-l fi primit? Iar dacă l-ai primit, de ce te făleşti, ca şi cum nu l-ai fi primit?
(I Corinteni 4:7)

Tot ce e frumos trimite la valori spirituale ale lui Dumnezeu, frumusetea trebuie s-o vedem ca lucrarea mainilor lui Dumnezeu si nicidecum ca un bun de consumat. Mai ales la OM, care e o taina de necuprins, nu o "chestie" care sa ma atraga si prin care sa ma satisfac.

Omul frumos este cel care a ridicat din sine o casa, nu pentru sine, ci pentru altii. Daca vei locui vreodata intr-o astfel de casa, vei vedea cata liniste este in ea. Are camere mari, luminoase, bine aerisite. Minunat! Ca sa locuiesti intr-un astfel de om, nu trebuie sa iei locul cuiva.

Omul cu adevarat frumos, este omul smerit, curat sufleteste, care stie sa ierte, care stie sa-L iubeasca pe Dumnezeu. Omul cu inima curata.

Iubirea este cel mai minunat si nobil sentiment insa, din nefericire, lipsa ei ne este pregustare a iadului. Orice om este cu adevarat frumos atunci cand iubeste curat si cand primeste sincer iubirea celorlati. Iubirea jertfelnica este singura in masura sa descopere "omul frumos" din noi si din ceilalti.

Eu cred ca omul care zambeste e frumos...asta e parerea mea, si pur si simplu ori de cate ori intalnesc persoane care zambesc sincer, cald...le vad ca fiind frumoase, si ma induioseaza.

Legat de credinta in Dumnezeu, in Hristos...care face omul cu adevarat frumos, asa este...dar in acest moment pot spune ca am intalnit niste persoane foarte frumoase..si musulmane banuiesc, pentru ca sunt din Irak.

Ce pot spune despre aceste persoane: Sunt mama si fiica, fata e imobilizata in carucior, insa se vede ca are o delicatete sufleteasca deosebita...zambeste mult, si rar mi-a fost dat sa vad astfel de persoane atat de impacate, fara sa aiba o expresie incrancenata pe chip...

Mama mi se pare iarasi o femeie deosebita, are atata grija de fiica ei, ii tine mana intre mainile ei, o sterge pe fata atunci cand i se pare ca e putin transpirata, ii aseaza parul cu duiosie...si pentru asta spun...rar am vazut asemenea persoane, iar acestea nu sunt crestine...ci musulmane, deci oameni frumosi exista poste tot...si nu e ceva ce tine exclusiv de crestinism ( cum vad ca au tendinta sa limiteze unii...conceptul de frumusete).

Omul din fire este frumos, fratilor, pentru ca este facut dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu.

(ca in ziua de azi omul tinde sa-si poceasca chipul lasat de Domnul... asta e partea a II-a...)

dupa mine un om este frumos atunci cand este natural(fara masca de machiaj pe fata), simplu,fara sa doreasca raul cuiva

Asa este, orice om este frumos. Numai pacatul il face urat. Dar tinand seama ca pacatul se poate sterge, omul poate sa-si recapete frumusetea.

Omul, cata vreme nu uita sa iubeasca, ramane frumos.

Ăla care-L așteaptă cum se cuvine pe Dumnezeu, acela este omul cel mai frumos, căci nu este mai mare frumusețe și înțelepciune în om decât umilința și pocăința tainică și îndelunga răbdare... pe Cale, căci ăla nu se mai încrede în necuratul acestei gLumi ca să-l umple de bani și de târfe și de tot felul de planuri viclene și ascunse, cum ar fi de exemplu o beție de pomină, de tot rahatul turcesc, ca să iasă la lumină muscociul și țânțarul și toate furnicile din furnicarul cel mare cu turn.

Cu tot respectul... Dan Puric nu e rau intentionat, dar ar trebui sa-si vada de teatru si pantomima lui...