Intrebare despre credinta
 

Buna tuturor

Ar putea cineva sa ma indrume catre o explicatie ortodoxa a paragrafului Marcu 16:15-19 redat mai jos?

"Mergeti in toata lumea si propovaduiti Evanghelia la toata faptura.
Cel ce va crede si se va boteza se va mantui; iar cel ce nu va crede se va osandi.
Iar celor ce vor crede, le vor urma aceste semne: in numele Meu, demoni vor izgoni, in limbi noi vor grai,
Serpi vor lua in mana si chiar ceva datator de moarte de vor bea nu-i va vatama, peste cei bolnavi isi vor pune mainile si se vor face sanatosi.
Deci Domnul Iisus, dupa ce a vorbit cu ei, S-a inaltat la cer si a sezut de-a dreapta lui Dumnezeu."

M-ar interesa explicatia semnelor ce urmeaza celor ce cred, semne pe care, in viata de zi cu zi, eu personal nu le-am vazut la nimeni ci doar am auzit ca ar exista la unii crestini, foarte putini.

Va multumesc.

Pai daca te uiti mai departe in Faptele Apostolilor, o sa vezi si marturiile despre ceea ce a urmat in Biserica imediat dupa Pogorarea Sfantului Duh. Minunile savarsite de Apostoli au intrecut orice inchipuire a lor dinainte de Inviere. Si aceste minuni au continuat de atunci pana astazi si vor fi asa pana la sfarsitul lumii.

In vremurile noastre, aceste semne sunt mai rare. Motivele sunt mai multe: in primul rand, noi nu mai avem credinta primilor crestini. Ei traiau intr-o curatie pe care acum noi o mai vedem doar la parintii foarte imbunatatiti.

In al doilea rand, toate aceste semne si minuni au avut o abundenta deosebita si pentru a intari cu mare putere predica Apostolilor si a primilor propovaduitori. Incet incet insa, pe masura ce Biserica s-a fundamentat pe predica Apostolilor si pe sangele martirilor, aceste semne s-au rarit.

Dar si astazi sunt nenumarate vindecari, prin care in mod lamurit se arata lucrarea Duhului Sfant. Dar acestea nu au mediatizare, intrucat nu ne intereseaza decat pe noi.

""Marcu 11
22. Isus a luat cuvantul si le-a zis: “Aveti credinta in Dumnezeu!
23. Adevarat va spun ca, daca va zice cineva muntelui acestuia: “Ridica-te si arunca-te in mare”, si daca nu se va indoi in inima lui, ci va crede ca ce zice se va face, va avea lucrul cerut.""


Cine si cati oameni au azi asemenea credinta? Foarte putini....

Lavrentiu a explicat mult mai bine.

Pe net am gasit acum doar Sf. Teofilact al Bulgariei - p. 196.
http://www.scribd.com/doc/36283302/S...uirea-Ev-Marcu

Multumesc de raspunsuri. Ceea ce am inteles din ele este ca putini oameni au credinta primilor crestini, putini au credinta cat un bob de mustar si anume doar anumiti credinciosi imbunatatiti iar acestia fac minuni de vindecare dar nu sunt mediatizate. Cum anume fac minunile? Prin punerea mainilor ca in pasajul citat? Imi puteti da exemple? Cunoasteti persoane astfel vindecate?

Si cum ramane atunci cu ceilalti credinciosi care nu au semnele? Pe ce baza cineva poate fi incredintat despre sine ca ar fi credincios daca nu are aceste semne iar lipsa semnelor tradeaza lipsa unei credinte macar cat un bob de mustar?
De unde s-ar deduce ca astazi credinta nu ar mai trebui urmata de semne? In alta parte Domnul Iisus a zis ca lumea aceasta va trece dar cuvantul Sau nu, deci mie imi rezulta ca pana la a doua Sa venire toate paragrafele evanghelice sunt valide, de aceea lipsa semnelor la cei mai multi (si la mine inclusiv) ma face sa imi pun intrebarea daca suntem intr-adevar pe calea cea buna, pe calea apostolilor. Vi se pare ilegitima o astfel de nedumerire?

Cat despre cartea recomandata aveti acces la ea pentru a verifica daca este comentat si pasajul care ma intereseaza la acest topic?

Multumesc!

Tot asa se mai spune ca un credincios nu trebuie sa vrea neaparat sa aiba sau sa faca minuni, pentru ca poate ajunge sa aiba minuni de la demoni. Si ei fac unele minuni si chiar vindecari. In cazul celor ce fac minuni divine primul pas si cel mai greu este eliberarea de pacate si patimi, dintre ele si scaparea de mandrie.
Nu ai cum sa vezi minuni la oricine doar privind in jur. Unii sunt doar botezati ortodox, nici nu merg la biserica. Altii au o credinta mai subtire sau nu inteleg prea multe. Dar cea mai mare minune este lupta cu pacatele, cea mai mare satisfactie este scaparea de un pacat/viciu.

Doamne ajută!
Nici în vremea Apostolilor nu aveau toţi creştinii puterea de a săvârşi astfel de minuni, ci existau anumite harisme (daruri excepţionale dobândite de la Duhul Sfânt) care li se dădeau doar unora dintre membrii Bisericii. În special Sfinţii Apostoli aveau darul facerii de minuni, dar şi ei îşi foloseau această harismă doar după voia lui Dumnezeu, doar în măsura în care le dădea El puterea să o facă. De exemplu, în II Corinteni, Sfântul Apostol Pavel mărturiseşte că L-a rugat pe Dumnezeu să-i îndepărteze "un ghimpe din trup" (unii dintre exegeţi cred că era vorba despre o boală cronică de ochi de care suferea Apostolul), iar Domnul i-a dat un răspuns neaşteptat: "Îţi este de ajuns harul Meu, căci puterea Mea se desăvârşeşte în slăbiciune" (am citat din memorie, textul se găseşte la II Corinteni 11 sau 12...). Aşadar, harismele nu puteau fi puse în lucrare aşa, în mod magic, ci doar în comuniune cu Dumnezeu, din puterea Sa şi cu un scop bine definit. Nicio minune autentică nu se săvârşeşte aşa, de dragul poftei de senzaţional, ci doar spre binele unei/unor persoane.
De ce Dumnezeu săvârşeşte lucrările Sale într-un mod atât de discret? De ce Hristos Dumnezeu, îndată după vindecarea slăbănogului de la scăldătoare (Ioan5), S-a pierdut în mulţime? De ce adesea le poruncea "cu asprime" celor vindecaţi de El să nu relateze nimănui despre modul în care s-au tămăduit? De ce oare cea mai mare minune din toate timpurile - Învierea Domnului Hristos - a fost săvârşită într-un mod atât de tainic, încât cei sceptici în credinţă ezită s-o menţioneze în manualele de istorie? De ce?
Simplu: pentru că Dumnezeu respectă atât de mult libertatea noastră (pe care El ne-a dăruit-o din iubire), încât nu vrea ca, prin miracole evidente, să constrângă raţiunea noastră de a adera la credinţa în El. Dumnezeu nu ne obligă să credem şi, mai mult decât atât, cum spunea părintele Steinhardt, "parcă în adins face totul ca să nu credem" (Jurnalul fericirii), pentru a nu îngrădi în vreun fel sufletul nostru liber în căutările sale.
"Pe cât de mult ne iubeşte Hristos, pe atât este de discret."
"Credinţa este un dialog, dar vocea lui Dumnezeu este aproape tăcere. Ea exercită o presiune de o delicateţe fără margini şi niciodată irezistibilă." (Paul Evdokimov, Vârstele vieţii spirituale)
"Ştiinţa îşi impune viziunea ei asupra lucrurilor văzute, verificabile şi mă obligă s-o accept. Eu nu pot să neg existenţa unui vierme din pământ, nici a unui virus, dar pot să neg existenţa lui Dumnezeu." (Paul Evdokimov, VÂrstele vieţii spirituale)
Domnul nostru Hristos, Viaţa noastră şi Dătătorul libertăţii noastre, îi cuprinde în dragostea Sa nemărginită chiar şi pe cei care-I neagă existenţa şi nu-i constrânge să creadă prin tot felul de minuni, ci bate discret la uşa inimilor lor (cf. Apocalipsa3, 20), fiind - aşa cum mărturisea meditativ Paul Evdokimov - "un Cerşetor al iubirii la poarta inimii".
De aceea, să fim şi noi cerşetori ai iubirii Sale la poarta Împărăţiei - Biserica ortodoxă!
Slavă lui Hristos, Dumnezeul şi Mântuitorul nostru, pentru toate, pentru tot ceea ce ştim şi pentru tot ceea ce nu ştim despre iubirea Sa faţă de noi!

Multumesc de raspunsuri.

Lupta cu pacatul si viciile nu este exclusiva Ortodoxiei sau crestinismului in general, ea exista si la evrei dar si la alte religii/culte/curente spirituale etc cu exact aceeasi satisfactie spirituala ca si la ortodocsi, motiv pentru care sunt convinsi de veridicitatea caii alese si nu renunta la ea in favoarea alteia. Nu ma refer aici la cei care il cauta pe Satana si lucreaza cu el, ci ma refer strict la cei care il cauta pe Dumnezeu si incearca sa ii faca pe plac dupa puterea lor.
In Imparatia lui Dumnezeu insa intra doar cei botezati cu Duh Sfant iar conform Evangeliei cei botezati au anumite semne. Apostolii aveau aceste semne si dupa aceste semne stiau cine a primit Duh Sfant si cine nu, de aceea apar cazuri in care anumite persoane aveau Duh Sfant fara a fi inca botezate, si pe acestea apostolii le botezau apoi vazand in ele semnele, iar alte persoane nu aveau Duh Sfant desi erau botezate, deci nu aveau semnele, si peste acestea apostolii isi puneu mainile pentru a primi Duh Sfant. Deci dupa semne se stia cine are Duh Sfant si cine nu, asa cum a zis si Domnul, pomul se cunoaste dupa roade, iar anumite persoane ar fi vrut sa cumpere acest Duh Sfant pentru a putea face minunile ce le vedeau la cei cu Duh Sfant. De aceea apostolii cereau prudenta in acordarea Duhului Sfant tocmai pentru a nu il da vanatorilor de minuni. In acest sens sunt deacord ca nu trebuie cautate minunile, nu trebuie vanat Duhul Sfant cu scopul de a face minuni, iar Domnul insusi a spus ca acesti facatori de minuni fara roadele faptelor cerute de Tatal Ceresc, nu vor intra in Imparatie. Eu nu caut Duhul Sfant cu scopul de a face minuni ci il caut pentru a putea intra in Imparatia lui Dumnezeu pentru ca altfel nu se poate intra, si neavand semnele prezentei Lui care sunt trecute in Evanghelie, eu nu am nici o certitudine ca as fi primit vreodata Duh Sfant desi am botezul ortodox. Sunt convinsa ca dimpotriva, eu sunt ca aceia din Biblie care se botezau dar nu aveau Duh Sfant ci aveau nevoie sa il primeasca ulterior de la apostoli. Unde sunt astazi apostolii care sa dea Duh Sfant celor ce nu l-au primit prin Botez asa cum se facea in Biblie?

Apostolul Pavel avea Duh Sfant si ca atare vindeca oamenii. Ce anume era acel spin nimeni nu stie, ci doar se fac presupuneri. Cert este ca pentru a vindeca o boala, nu isi punea bolnavul mainile asupra lui insusi ci ceilalti isi puneau mainile peste bolnav dupa ceea ce scrie in Biblie. Deci Apostolul Pavel cerand ajutor direct de la Dumnezeu si nu de la ceilalti apostoli, inseamna ca nu era vorba de o boala trupeasca ci de o neputinta de ordin spiritual cu care apostolul lupta si pentru care Dumnezeu ii spune ca ii ajunge Harul Sau ceea ce are perfect sens din moment ce lupta spirituala se da cu arma Harului lui Dumnezeu iar cel care are o lupta de dus isi da seama ca are o slabiciune si astfel nu numai ca intelege puterea lui Dumnezeu si dependenta lui de Dumnezeu pana la moarte, dar este si mai intelegator cu slabiciunile altora care si ei sunt astfel puternici atata timp cat lupta cu slabiciunea lor si nu se abandoneaza in bratele acestei slabiciuni in ciuda caderilor repetate. Seamana cu ceea ce se spune azi in psihologia moderna si anume: prin caderi devenim mai puternici daca utilizam caderea pentru a invata din ea si a ne ridica deasupra ei. Caderea poate fi si boala trupeasca, nu zic nu, dar in cazul acesta Evanghelia spune ca este vindecata prin punerea mainilor de catre cei botezati cu Duh Sfant iar in Biblie asa se si intampla, ba chiar si umbra Sfantului Petru de trecea, oamenii se vindecau, implinindu-se astfel cuvintele Domnului care a zis apostolilor ca cei ce vor crede vor face minuni si mai mari decat El. Cu credinta cat un bob de mustar se muta deci muntii, eu insa nu am aceasta putere deci nu am Duh Sfant desi am crezut din toata fiinta cuvantului Evanghelic si cat m-am priceput l-am pus in practica. Si daca as fi doar eu sau o mana de oameni in situatia asta as spune ca sunt eu cea care sigur gresesc pe vreundeva, dar cand vad ca de fapt cei ce au semnele Duhului Sfant sunt exceptiile de care aud fara sa le intalnesc vreodata, incep sa imi pun intrebarea unde este de fapt Adevarul in toate aceste. Nu minunile in sine sunt scopul ci intrarea in Imparatie, reintoarcerea la Tatal de la care suntem iesiti, iar primirea Duhului Sfant este necesar intrarii in Imparatie. Pe acesta nu il am si desi in Evanghelie scrie ca trebuie cerut Tatalui Ceresc si acesta ni-l da, dar eu nu l-am primit. Sfantul Serafim din Sarov zicea ca trebuie sa il cerem mereu, si in Evanghelie scrie ca trebuie sa insistam cu cererea si intr-adevar acest sfant l-a primit din ceea ce am citit despre el, insa cand vad atatia oameni in jur care fac ceea ce cere biserica si nu au semnele prezentei Duhului Sfant scrise in Evanghelie, ci sunt imbarbatati mereu si mereu doar cu cuvinte si invataturi, in ciuda faptului ca pomul se cunoaste dupa roade si nicidecum dupa frumusetea cuvintelor, eu am inceput sa ma indoiesc de faptul ca urmand regulile bisericii se primeste intr-adevar Duh Sfant. Eu nu l-am primit niciodata si deci dupa Evanghelie sunt condamnata si asta ma deranjeaza cel mai mult, pe langa dezamagirea de a fi crezut orbeste in Cuvantul Evangheliei.

Cei care imi raspundeti, aveti semnele Duhului Sfant sau le-ati vazut la vreo persoana credinciosa pe care sa mi-o recomandati? Ca eu nu vorbesc aici de cei care nu vor sa il cunoasca pe Dumnezeu si pentru care Dumnezeu ramane discret si tacut la poarta, ci vorbesc de cineva care vrea sa deschida poarta si nu vede in spatele ei ceea ce este promis in Evanghelie.

Va multumesc!

Adrianna
 

am fost martorul unei vindecari,o sora de-a noastra merge la o manastire la spovedanie,cind o vede parintele o intreaba: de ce esti posomorita?,femeia ii spune:am o durere groaznica de cap.
parintele imediat ii pune miinile pe cap[stringind usor] si se roaga,in momentul cind i-a luat miinile de pe cap,femeia a avut impresia ca ia scos ceva din cap ce era acolo si instantaneu durerea a incetat. ere prin 1995.

Da, sunt multe vindecari in urma Sfintelor Taine. Bunica mea avea un ochi foarte umflat, groaznic de umflat, de nici nu o mai primeau la serviciu, pentru ca spuneau ca sperie clientii. I se umflase din senin si nu stia din ce cauza. A ajuns la biserica, iar parintele a pus-o sa ceceteze ce a facut, mi se pare ca spalase sau calcase in zi de duminica, apoi i-a pus epitrahilul pe cap si i-a citit o dezlegare si i-a spus sa nu mai spele / calce niciodata duminica. Deci i-a citit doar o dezlegare, nu a spovedit-o. Pe drumul de intoarcere, tot din senin, bunicii a inceput sa ii curga ochiul si i-a tot curs, pana seara, nu se mai cunostea nicio umflatura. Dar respectivul preot era om cu viata aleasa, fusese si in inchisoarea comunista.
As mai avea eu multe de povestit, dar suntem oameni pacatosi...
Sfinti sunt persoanele cele mai inzestrate cu har, dar probabil ca sunt greu de gasit asa ceva in zilele noastre. Toti preotii au har, in sensul ca au puterea de a savarsi Sfintele Taine si de a da dezlegare de pacate. In Galateni se spune ca "roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, indelunga-rabdarea, bunatatea, facerea de bine, credinta, blandetea, infranarea, curatia" (Galateni 5, 22-23). Si acestea sunt rare in ziua de azi.

Multumesc de marturie.

Acest calugar de care spuneti, i-a vindecat si pe altii prin punerea mainilor, si de boli ceva mai serioase? Nu vreau sa spun ca o durere de cap nu ar fi serioasa, cine are dureri de cap stie cat se poate suferi de pe urma lor, dar ramane totusi o boala adesea foarte subiectiva si vindecabila chiar si prin punerea mainilor si de catre necrestini, exista suficiente marturii in aceasta directie. Iar persoana de care spuneti are in mod constant darul vindecarii prin punerea mainilor? Ati putea sa o intrebati?

Si apropos de semne, in Biblie scrie ca la Cincizecime, apostolii primind Duh Sfant vorbeau in limbi, cei prezenti intelegeau fiecare in limba sa cuvantul apostolilor. Am citit insa ca Apostolul Petru avea un translator cand predica la Roma dar nu mai stiu in ce context am citit. Este adevarat?
Si apropos de asta, o prietena catolica la care ii spusesem ca Duhul Sfant se afla doar in Ortodoxie, mi-a trimis prin e-mail o marturie de la Medjugorje in care un preot francez se trezeste la spovedanie cu o femeie italiana care incepe sa ii vorbeasca fara sa tina seama de faptul ca preotul incerca sa o faca sa inteleaga sa mearga la duhovnicul italian pentru ca el nu intelegea o boaba. In disperare de cauza preotul incepe sa se roage intrebandu-l pe Domnul Iisus ce sa faca. In clipa urmatoare, preotul vede in fata ochilor tot ceea ce femeia ii spunea, iar dupa ce aceasta a terminat de vorbit, preotul s-a trezit raspunzandu-i intr-o italiana perfecta pe care femeia o intelegea fara probleme. Si tot aceasta prietena mi-a dat marturia proprie de rugaciuni facute prin punerea mainilor cu vindecarile bolnavilor si nu de o simpla durere de cap.
Iar o alta prietena catolica italianca, pe care tocmai am vazut-o vacanta asta, mi-a dat doua marturii, una proprie cu punerea mainilor si vindecarea unui bolnav de cancer in faza terminala, cu cancer rezistent la chimioterapie si vindecat complet prin punerea mainilor si o alta marturie aflata de ea din gura celui vindecat, vindecat de mama sa - baiatul era dependent de droguri si bolnav fizic de pe urma acestora, tatuat etc iar mama lui se ruga mult pentru ca el sa se vindece iar intr-o zi, prietena ei, a mamei, neputand sa o duca la biserica ca de obicei, aceasta mama a cerut fiului sau sa o duca pana la biserica (cu masina). Acesta nu vroia, dar mama a insistat ca nu avea cine sa o duca si el nu era obligat sa intre, putea sa o astepte in masina. Pana la urma baiatul accepta si o duce la biserica. Femeia a intrat in biserica sa se roage pentru el, iar baiatul a ramas in masina sa asculte muzica. La un moment dat el aude vocea mamei care ii poruncea sa intre in biserica, dar nu o vedea nicaieri pe mama sa. Cum mama i-a poruncit inca o data, el iese din masina si intra in biserica, si imediat ce a intrat a cazut inconstient pe podea, iar oamenii stransi in jur au vazut cum fizionomia baiatului s-a schimbat in sensul ca i-au disparut toate urmele bolii si drogurilor de pe fata si corp, ramanandu-i doar tatuajele, iar baiatul s-a trezit si s-a sculat perfect vindecat si trupeste dar si vindecat de dependenta de droguri. Intreband-o pe mama lui de ce il chemase in biserica, aceasta i-a zis ca ea nu l-a chemat deloc, ea doar s-a rugat pentru el sa se vindece.

Auzind aceste marturii si stiind ca, conform invataturii ortodoxe Duhul Sfant nu se mai afla la occidentali de dupa Marea Schisma din 1053, am inceput si mai mult sa imi pun intrebarea cum de roadele evanghelice sunt prezente in viata anumitor catolici pe care ii cunosc si care mi le-au dat din cauza celor ce le spuneam eu de la ortodocsi legat de absenta Duhului Sfant la ei, dar nu am nici o marturie similara de la ortodocsii pe care ii cunosc si care sunt cu mult mai multi? Iar pentru pasajul citat mai sus din Marcu, si eu am acceptat pana acum explicatiile date de credinciosii ortodocsi tocmai pentru ca imi conveneau, nu imi puneau la indoiala faptul de a fi primit Duhul Sfant in Biserica Ortodoxa, insa anul acesta totul s-a schimbat dupa ce am auzit acest pasaj citit in Padova, in bazilica Sfantului Anton in chiar ziua sarbatorii sale, iar preotul de acolo a justificat aceasta alegere de lectura prin faptul ca Anton avea semnele Duhului Sfant scrise in acest pasaj.
Biserica Ortodoxa insa nu il considera sfant din cauza schismei. Cum atunci Anton a putut sa aiba roadele Duhului Sfant cand Domnul Iisus invata ca pomul rau nu poate face roade bune? Primind apoi si atatea marturii de roade ale Duhului Sfant la catolici in zilele noastre, roade pe care nu am avut niciodata sansa sa le vad la ortodocsii din jurul meu si la mine cu atat mai putin, am inceput sa imi pun problema daca intr-adevar am Duhul Sfant. Mai ales ca aceasta prietena catolica italianca pe care am vazut-o vara asta nu mi-a dat doar marturia vindecarii de cancer prin punerea mainilor dar si marturia unor puteri profetice personale, si va dau un exemplu ca sa intelegeti despre ce vorbesc: intr-o noapte o viseaza pe o prietena pe care nu o mai vazuse de multa vreme. Aceasta prietena era casatorita si cu doi copii. O viseaza insarcinata, nascand un baiat si viseaza si numele baiatului pe care il trec sub tacere aici. Prietena mea se trezeste cu o certitudine de neclintit, suprafireasca, ca aceasta prietena a ei este insarcinata. Pune mana pe telefon ca sa o sune si exact in acel moment telefonul suna. Era prietena ei care vroia doar sa vada ce mai face. Prietena mea o intreaba daca a sunat-o cumva sa ii dea vreo veste. Ce veste? raspunde cealalta. Nu avea nici o veste de dat, vroia doar sa vada ce mai face. Prietena mea o anunta deci ca este insarcinata pentru ca asa a visat-o. Cealalta incepe sa rada si ii raspunde ca este imposibil pentru ca nu ma dorea alti copii si ca atare avea mare grija cu sotul sa se protejeze. Prietena mea insista ca ea este gravida in ciuda protectiilor luate, certitudinea ei era suprafireasca. Prietena insa continua sa rada si acasa ii spune si sotului care se enerveaza si ii arunca ceva cuvinte grele la adresa prietenei mele spunand sa isi vada de treburile ei si sa nu mai umble cu astfel de glume. A doua zi, aceasta femeie face o gastroenterita puternica cu vrsaturi si diaree pentru care merge la urgente. Acolo decid sa ii faca un antibiotic injectabil, moment in care, femeia isi aduce aminte de cele spuse de prietena mea cu o zi in urma, ii intra in inima o indoiala si cere sa fie trimisa in serviciul de ginecologie inainte de a primi antibioticul pentru a vedea daca este insarcinata. Rezultatul iese pozitiv, era insarcinata in saptamana a 6-a.
Aceasta marturie nu este singura, am auzit mai multe de la prietena mea din viata ei personala, iar singura explicatie pe care am primit-o vreodata la ortodocsi pentru astfel de marturii a fost ori "nu stiu" ori "puterea celui rau". Cand insa marturiile se tot aduna nu pot sa continui sa ignor cuvintele Domnului care a spus sa cunoastem pomul dupa roada pentru ca pomul rau nu poate face roada buna, si nu pot sa ignor ca aceleasi raspunsuri de "nu stiu" sau "puterea satanei" erau si raspunsurile invatatilor din timpul Sau pentru minunile facute de El, de aceea Domnul Iisus a invatat ca pomul rau nu poate face roada buna si dupa aceasta roada sa il cunoastem. Asa ca, Ortodoxia fiind pomul bun, mi se pare tot mai legitim sa cer sa vad roada corespunzatoare lui pe care din pacate nu am avut sansa sa o vad pana acum asa cum am vazut-o in ultimul timp la altii. Poate a fost doar o lipsa de sansa, de aceea daca aveti si alte marturii din Ortodoxie va rog sa mi le indicati si mie.
Si daca aveti vreo explicatie cum de pomul rau (fara Duh Sfant conform Ortodoxiei) face roada buna in ciuda Cuvantului Domnului, va rog sa mi-o indicati si mie.

Multumesc!

Multumesc Glykys de marturie. Ati scris-o in timp ce eu am scris mesajul precedent.
Roadele Duhului Sfant pe care le-ati citat eu le-am vazut si in alte religii, sa nu va suparati pe mine pentru aceasta remarca. Pana la urma de unde stim daca avem Duh Sfant sau nu, ca sa intram in Imparatie? Aceasta este intrebarea.
Multumesc de raspuns!

Am inteles ce vrei sa spui. Duhul Sfant nu-L primeste nimeni pentru ca ar deveni divin, primim harul. Harul se primeste prin Sfanta Taina a Mirungerii, care se face impreuna cu Botezul. Este echivalentul punerii mainilor din vremea Apostolilor.
Dupa aceea harul se primeste prin Sfanta Taina a Impartasaniei de fiecare data. Chiar daca nu-l vedem noi primim har daca suntem si vrednici.
Citeste tot despre acest subiect in catehismul BOR, toata pagina explica exact aceste lucruri: http://www.patriarhia.ro/ro/documente/catehism10.html

Explicatiile ortodoxe le-am citit, insa nu m-au facut niciodata sa am darurile Duhului Sfant si fara Duh Sfant nu intru in Imparatie. Nu am nici o garantie ca as fi primit sau ca o sa primesc candva Duhul Sfant iar viata mea imi indica ca nu l-as avea in ciuda faptului de a fi urmat invataturile bisericii, si nici la altii din jurul meu nu am vazut roadele scrise, din pacate.
Multumesc de raspuns.

Adrianna, Duhul Sfânt este prezent în Biserică, de la Cincizecime, când a pogorât. Lucrarea lui se face cunoscută în toţi cei care Îl primesc şi conlucrează cu El. La botez şi mirungere primim darul, arvuna - prin acestea intrăm în Împărăţie, care este Biserica - însă lucrarea este a noastră. Şi, ca orice roade, ele apar mai târziu, după ce desţelenim şi lucrăm pământul inimii, după ce îl udăm cu lacrimi de pocăinţă şi după ce îl lăsăm să primească din plin lumina harului.

A noastră e lucrarea; roadele nu vor întârzia să apară dacă lucrăm bine.

Care sunt acele porunci ale Bisericii pe care, lucrându-le cineva, a rămas fără rod până la sfârşit?

Multumesc de raspuns.

La Cincizecime si dupa, Duhul Sfant s-a manifestat in chip vazut in lume, prin minunile promise de Domnul Iisus.
Este logic ceea ce spuneti, ca ogorul trebuie intai lucrat pentru a da roade, dar la fel de adevarat este ca nu ajunge doar lucrul ci trebuie intai semanata o samanta buna, si apoi trebuie si soare si ploaie. Deci trebuie invatatura buna/Cuvant bun, adevarat (samanta), lucrul omului dar si Duh Sfant (soarele si ploaia) care sa faca sa rodeasca samanta, toate acestea trebuie impreuna. Iar cand roadele apar, chiar si la batranete, ele trebuie sa se vada din moment ce pomul se cunoaste dupa roade. Acum poate ca eu inca nu oi fi lucrat destul ogorul, dar toti ceilalti din jurul meu, nici ei nu au lucrat? Chiar nici unul cu cateva exceptii pe care incerc din rasputeri sa le gasesc ca sa imi confirme ca samanta este totusi buna? Asta ma pune tot mai mult pe ganduri. Si cu atat mai mult cu cat intreband la altii am descoperit ca ei au roadele fara a fi nici ortodocsi si nici parinti imbunatatiti ci simpli credinciosi in religia lor. Cum se explica totusi?

Pe de o parte, felul în care pui problema arată că ştii foarte bine ce trebuie făcut şi cred că şi faci. Că nu-ţi vezi roadele cred că este bine, ca să nu încerci să te bucuri singură de ele, auto-admirându-te. Roadele noastre sunt pentru ceilalţi; ei trebuie să le guste şi să spună dacă sunt dulci sau acre. E adevărat că şi noi gustăm din roadele celorlalţi, pe care le găsim de multe ori acre sau găunoase şi închircite. Poate nici ei n-au lucrat, poate nici noi nu ne-am curăţat simţirile duhovniceşti ca să le simţim adevăratul gust. Pentru că altfel percepem gustul atunci când papilele gustative sunt curate, nepervertite de condimente, ţigări şi alcool, spre exemplu, şi altfel vedem lumina care vine de la celălalt atunci când ochiul nostru este curat.
Totuşi, dacă vrem să fim obiectiv, trebuie să recunoaştem că societatea în care trăim are prea multe fapte ale necredinţei şi prea puţine roade ale luminii. Prin urmare, fie n-a primit sămânţa, fie ea a căzut pe pământ uscat ş.a.m.d.
Dar asta nu e din cauză că suntem ortodocşi, ci din cauză că credem că suntem fără să fim.

Eu cred că şi alţii au roade, pentru că toţi suntem după chipul lui Dumnezeu şi, în infinita Sa bunătate, Îşi revarsă lumina peste toţi. Dar în Biserică avem totul: comuniunea cu Hristos, harul Sfintelor Taine, binecuvântările, ascultarea, posturile. Avem şi uneltele de lucru, şi învăţătura verificată de veacuri, care pe cei ce au luat-o în serios i-a sfinţit. Alte căi sunt primejdioase şi, mai devreme sau mai târziu, ajung în fundături; e ceea ce observ la cultele neoprotestante.
În Ortodoxie izvorul curge în permanenţă; nu seacă niciodată. Aşa simt.

Pe de alta parte, Sfintii Parinti ne averiteaza asupra faptului ca noi, crestinii din vremurile apocaliptice, vom da mult mai putine roade comparativ cu fratii nostri din primele veacuri ale erei crestine. Avand in vedere ca dreapta credinta este in pragul disparitiei pe Pamant, in scurta vreme, simpla marturisire a Crezului ortodox va fi suficienta pentru a ajunge in Imparatia cerurilor.

Multumesc de raspunsuri.

Roadele sunt cu siguranta pentru ceilalti, insa cel care le are le vede si nu se admira pe sine insusi, cel putin din ceea ce am vazut la aceste doua prietene catolice, dimpotriva, aceste prietene il lauda pe Dumnezeu tot timpul si Lui ii atribuie tot meritul si ele dau marturie despre mila si bunatatea Lui si despre adevarul cuvintelor evanghelice fara a-si acorda lor nici un merit ci dimpotriva, cea italiana mi-a zis in felul urmator: cand faci rugaciuni de vindecare prin punerea mainilor simti intr-un mod suprafiresc ca esti o simpla unealta in mana altcuiva, simti ca prin tine curge ceva ce nu-ti apartine si ca tu esti acolo doar ca un vehicol pentru aceasta putere care se revarsa si vindeca bolnavul. Aceasta marturie a ei m-a convins si mai mult ca sunt intr-adevar roade ale Duhului Sfant, si cum le explica atunci Ortodoxia?

Daca mergeti si propovaduiti unor prieteni catolici la care tineti si doriti ca si ei sa aiba parte de mantuire, si deci le propovaduiti ca la ei nu este Duhul Sfant ci acesta este doar la ortodocsi, si fara Duh Sfant ei nu se pot mantui deci trebuie sa treaca la ortodocsi daca vor mantuire, si daca acesti prieteni incep sa va raspunda cu fapte din viata lor personala care arata ca au darurile Duhului Sfant, in timp ce dvs. nu puteti sa le aratati decat teorii invatate in Biserica fara nici o roada personala, nu stiu cum ati reactiona, dar va pot spune cum am reactionat eu: am bagat capul in pamant de rusine si nu mai am curajul sa le spun absolut nimic ci doar sa ii privesc sa vad cum fac ei. Eu am cuvantul in timp ce prietenele mele au roadele. Iar pomul bun dupa roade se cunoaste. Si iata ca sunt aici sa ma asigur ca si in Ortodoxie sunt suficiente roade chiar daca nu in viata mea sau a celor cunoscuti direct de mine, si in loc sa primesc cat mai multe marturii despre roade, primesc tot cuvinte din astea din care si eu am destule si care sa justifice lipsa vazuta a roadelor. Domnul insa a spus foarte clar: pomul dupa roade se cunoaste. Ceva cu siguranta gresesc eu de nu am roade, insa vad ca nu aici pot afla unde este greseala pentru ca, din cate citesc printre randuri (printre cele nemarturisite) nici in vietile dvs. nu aveti parte de aceste daruri la modul vazut ci doar le sperati si doar credeti in existenta lor fara sa le vedeti propriu-zis. Invatatura Domnului spune insa altceva si fiecare alege intr-adevar.

Va multumesc pentru ajutor si raspunsuri.

Să înţeleg că lucrezi cum te învaţă Biserica, adică te rogi cum trebuie (cu gură, minte şi inimă), la Liturghie şi acasă, posteşti (trupeşte şi sufleteşte), citeşti Evanghelia şi cărţile sfinte, străduindu-te să-ţi ghidezi viaţa după ele, să le transpui în viaţă, te spovedeşti cu pocăinţă şi te împărtăşeşti, faci bine după puteri... şi cu toate astea nu vezi nimic înflorind în sufletul tău? Sau ceilalţi nu văd în tine o schimbare?

Sau nu te referi la darurile duhovniceşti (bunătatea, înţelegerea, pacea, răbdarea, înfrânarea ş.cl.)? Doreşti să capeţi puteri vindecătoare? Darurile sunt după cum le dă Domnul, nu după cum vrem noi.

2 Corinteni
„22. Iar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, indelunga-rabdarea, bunatatea, facerea de bine, credinta,

23. Blandetea, infranarea, curatia; impotriva unora ca acestea nu este lege.

24. Iar cei ce sunt ai lui Hristos Iisus si-au rastignit trupul impreuna cu patimile si cu poftele.

25. Daca traim in Duhul, in Duhul sa si umblam.

26. Sa nu fim iubitori de marire desarta, suparandu-ne unii pe altii si pizmuindu-ne unii pe altii.”

Din cate am inteles, dobandirea Duhului Sfant este strans legata de smerenie. Este un dar, pe care Dumnezeu hotaraste cum, daca si cand ni-l daruieste. In acest sens, e bine sa citim:

http://ro.scribd.com/doc/51782409/Si...adul-Smereniei

Si sa ne gandim cum sa fim mai curati sufleteste si mai smeriti. Sa-I cerem lui Dumnezeu sa ne ierte pacatele, sa-i facem loc in inimile noastre prin rugaciuni cat mai curate. Si sa ne pregatim sufletul de ispite, caci necuratii intind multe curse unui om care este pe cale sa dobandeasca Duhul Sfant. Hristos ne asteapta pe cruce. Pe crucea necazurilor vietii, in alegerile pe care le facem zilnic. Dobandim Duhul Sfant in masura in care ne asemanam cu El si-i facem loc in inimile noastre.

Cred ca e bine sa lasam in seama lui Dumnezeu rasplatirea cu Duhul Sfant si noi sa cautam sa-I fim placuti Lui.

Asa cum se poate observa din cartea recomandata, Duhul Sfant vine, dar si pleaca, nu este un dar dobandit pentru totdeauna. E suficient sa cadem intr-o ispita sau sa nu ne stapanim un gand si gata, s-a dus. In lipsa Duhului Sfant, navalesc duhurile rele care obliga nevoitorul sa le tina la distanta prin rugaciune de pocainta si prin smerenie.

Multumesc de raspunsuri.

Da, am facut ceea ce a cerut biserica si Duhul Sfant nu l-am primit, nu i-am vazut roadele in viata mea de zi cu zi, poate cu singura exceptie de a fi primit de la Dumnezeu tot ceea ce am cerut in plan material, acolo nu pot sa spun ca nu m-a ascultat de fiecare data si ca nu mi-a purtat mereu de grija pana in cel mai mic detaliu. Insa ce folos daca in plan spiritual nu vad nici o roada?

Am citit din cartea Sfantului Siluan si mi-a placut cartea, dar ce folos daca in viata de zi cu zi nu vad roadele nici la mine si nici la altii in jurul meu ci doar le citesc in carti la anumiti sfinti? Si acum cu atat mai mult sunt pusa pe ganduri cu cat vad ca la altii din alta confesiune aceste roade exista in mod vizibil si niciunul nu este parinte imbunatatit ci oameni obisnuiti ca noi toti.

Multumesc de raspunsuri.

Ce intelegi tu prin roade?
Ar trebui sa faci minuni ca Sf. Siluan, sau ce anume?

Apropo, ai observat CAT si CUM s-a rugat pentru a ajunge la acel fel particular de sfintenie?

Pentru ca sunt multe feluri, date si dupa felul omului si nu toate izbesc ochiul asa cum ne place in general.

Pentru ca da, suntem atrasi de multe ori de spectacol si asta este o ispita mare care se manifesta sub multe aspecte si duce la multe feluri de caderi.


Esti sigura ca perceptia ta e corecta?
Te-ai gandit ca poate nu reusesti sa o vezi acolo unde este si o vezi acolo unde este doar iluzia ei?

Apropo de perceptia duhovniceasca, ti-ar putea fi utila povestea de aici:

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...941#post453941

Multumesc de raspuns.

Prin roade inteleg ceea ce am scris la inceput, ceea ce spune Evanghelia la Marcu 16:15-19:

"Mergeti in toata lumea si propovaduiti Evanghelia la toata faptura.
Cel ce va crede si se va boteza se va mantui; iar cel ce nu va crede se va osandi.
Iar celor ce vor crede, le vor urma aceste semne: in numele Meu, demoni vor izgoni, in limbi noi vor grai,
Serpi vor lua in mana si chiar ceva datator de moarte de vor bea nu-i va vatama, peste cei bolnavi isi vor pune mainile si se vor face sanatosi.
Deci Domnul Iisus, dupa ce a vorbit cu ei, S-a inaltat la cer si a sezut de-a dreapta lui Dumnezeu."

Aceste semne nu le am nici eu si nici vreun ortodox cunoscut de mine in mod direct ci doar le-am citit la unii sfinti. Insa anul acesta am primit ca marturie de existenta lor la niste prietene catolice, marturii din viata si experienta personala, aceste prietene fiind niste credincioase catolice absolut obisnuite ca noi toti. Ca atare am scris aici ca sa gasesc si marturii ortodoxe similare dar din pacate nu prea le primesc.

Multumesc de raspuns.

Nu cred că ar trebui să te îngrijorezi din pricină că n-ai darul vindecării sau al facerii de minuni. Acestea, cum s-a mai spus mai sus, sunt daruri excepţionale. Trebuie să dorim mai ales darurile duhovniceşti, pe care le poate dobândi oricine se străduieşte. Un cuvânt al Sfinţilor părinţi spune că cel care îşi cunoaşte păcatele este mai mare decât cel care învie morţii. Iar asta din cauză că acesta va avea sufletul viu, nu doar trupul.

Cum am spus si mai sus, atractia pentru miracole, de multe ori nu neaparat necesare ci doar pentru a-l scoate din plictiseala, e in firea omului.
De asta unii incep cu Biserica si sfarsesc la vrajitoare sau preoti care "deschid cartea", sau prin secte in loc sa ajunga sub patrafir.

Oamenii care au avut daruri extra-ordinare au fost capabili si au facut sacrificii extra-ordinare.

Poate si noua ni se va deschide intr-o buna zi o astfel de usa, insa cert este ca ce vom vedea dincolo de ea va fi atat de infricosator incat eventualele daruri dupa care tanjim acum nu ni se vor parea tocmai motivatoare.
De altfel nici unul din cei care le-au primit nu si-au ales calea fiind motivati de ele.

Citisem undeva despre un cuvant spus la moartea unui calugar athonit care cu toate ca avuse o viata buna (in sensul duhovnicesc) nu manifestase niciodata un dar extra-ordinar, nu facuse minuni sau altceva.
Si spunea in acel cuvant, citand din Sfinti Parinti, ca acela care a avut o viata morala desavrsita dupa voia lui Dumnezeu e mai presus decat acela care a fost facator de minuni.

Si care, as adauga eu, amintindu-mi de o pilda din viata unui parinte, poate a fost mai mult gresitor insa a avut si pocainta dupa masura greselilor.
Insa Dumnezeu i-a dus la mantuire si pe acesta si pe acela, chiar daca pe cai diferite.

Nu se gasesc pe toate drumurile iar cei care le manifesta in general le si ascund pentru ca ele vin acolo unde este si smerenie.

Poate mentionezi si detalii, oricum, exista minuni dar exista si false minuni.
Iar setea dupa miracol poate fi si un pacat care impinge cautarile duhovnicesti pe drumuri gresite.

Oare nu-ți dai seama că ceea ce spui este o laudă de sine?
Nu cumva ești supărată că, deși ai o părere ff bună despre tine, roadele Duhului te ocolesc?
Oare cine-i de vină, că tu nu?

18. Pentru că nu cel ce se laudă singur este dovedit bun, ci acela pe care Domnul îl laudă. (2Cor10,18)

Multumesc pentru raspunsuri.

Am dat detalii mai sus, cu exemple din viata prietenei mele catolice si a altor catolici.

Nu ma intereseaza lauda, ci semnele Duhului Sfant mentionate in Biblie la cei credinciosi. Lauda nu este printre ele si deci nu ma intereseaza. Din raspunsurile primite inteleg ca aceste semne ori nu se manifesta la ortodocsi ori daca se manifesta sunt bine ascunse. In Evanghelie insa scrie ca lumina nu este data pentru a fi ascunsa sub oboroc ci pentru a lumina lumea aceasta si ca pomul cel bun il cunoastem dupa roade. Ori daca roadele sunt absente sau ascunse bine, nu m-am prea lamurit nici cum se aplica cuvantul evanghelic si nici nu m-am lamurit cum pot avea eu certitudinea ca am primit sau ca voi primi Duhul Sfant in Ortodoxie daca nu se face dupa acest cuvant evanghelic, sau daca eu nu ajung nicicum sa inteleg in ce fel se aplica el in Ortodoxie acolo unde roadele nu se vad.

Precizez ca pana acum m-am multumit cu aceste explicatii ortodoxe de lipsa sau de ascundere a semnelor, dar cand vad ca la altii se manifesta in conditiile in care nici nu au Duh Sfant dupa invatatura Bisericii Ortodoxe si nici nu sunt parinti imbunatatiti ci simplii crestini catolici care nici vorba sa se laude ci mi-au dat aceste marturii doar la acuzatia mea ca ei nu ar mai avea Duh Sfant in biserica lor dupa Schisma, pai deja nu pot sa mai ignor pasajul de la Marcu cu semnele celor ce sunt credinciosi. Atata timp cat pasajul exista in Evanghelie fara ca Domnul Iisus sa fi spus ca ar fi ceva facultativ, sau ascuns sau temporar valabil doar la primii (cati?) crestini, incep sa imi pun intrebarea de ce nu se vad aceste semne si daca lipsa lor nu inseamna de fapt lipsa credintei in forma si intensitatea ceruta de Domnul Iisus, caz in care trebuie sa schimb tot sau o parte din ceea ce am crezut si facut pana acum.

Va multumesc de raspunsuri.

Adrianna,

Cunosc destui catolici, dar inca nu am intalnit nici unul care sa vindece prin punerea mainilor sau care sa vorbeasca in limbi (care?) sau , sau, sau... Adica stiu la fel de multi cat si ortodocsi care vindeca in felul asta si care sa spuna ca e de la Sfantul Duh, adica 0.

Acele prietene catolice...fac parte din vreo comunitate?

Duhul Sfant il primesti la botez, prin El te rogi, intelegi, etc.

da cunosc multe cazuri,insa nu vreau sa le fac publice, smereste-te si vei fi.

Mi se pare mie sau tu îl ispitești pe Dumnezeu? Nu numai că n-ai smerenie, dar ai chiar tupeu. Dacă ești așa "lucrătoare", nu-s de mirare roadele pe care le ai !

Ești cumva Adriana aceea care a mai fost banată de pe acest forum? Tot așa ca tine făcea pe deșteapta. Chiar vroia sa ajungă preot (sic!) pare-mi-se, și era taaare supărată că la ortodocși nu se poate ; și nici la catolici.

Pai si cum ai cerut ? Ai trimis un e-mail ?
Priveste mai atent, schimba unghiu' lu' privelistea eventual...sazi stramb si priveste in drept.
Mai fatuca, daca ti-a rezolvat treaba cu matzu', ii tocmai ca sa poti mataluta acuma, nedisturbata de grijile lu' lumea din material, sa te ocupi de nemurirea lu' sufletu'.
Nu mai fi asa razgaiata, sau cum ar zicea un romanu' : "nu te juca cu dosu' gol, golut, in fata lu'...stii tu ce":4:

Iar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa,
Blândeţea, înfrânarea, curăţia; împotriva unora ca acestea nu este lege ( Galateni 5:22,23)

Biserica invata ca actul credintei presupune incredere si asteptare cuvincioasa plina de speranta a lui Hristos, nu doar degustare extatica a Prezentei divine. Una din fetele credintei este intelepciunea de a astepta rabdator si pregatit pe Hristos, asa cum ne spun mai multe parabole biblice ale NT, relatia vie cu cel temporar absent si raportarea la el: „Cred, Doamne, ajută necredinţei mele!“, o asteptare ca anticipare a prezentei Sale.

„Pogoara-te acum de pe cruce, vom vedea si vom crede” ! Legitim li s-a parut si fariseilor cand au solicitat asta, nu? Tu pui "a crede" intr-o relatie de cauzalitate, cum au facut si fariseii, altii pun "a crede" intr-o relatie de adversitate: cred in Ortodoxie cu toate ca, cred in Ortodoxie in pofida ca... Domnul lucreaza in mod tainic si dubitativ, pentru ca nu doreste sa castige omul prin minuni, prin dovezi, care ar inlocui credinta cu constatarea, ci vrea o vointa libera, nu una siluita de evidente.

Multumesc de raspunsuri.

Roadele Duhului Sfant sunt toate cele trecute in Biblie nu numai unele. Cele citate in Galateni le-am vazut si la multi altii din alte credinte.

Prietenele mele fac parte dintr-o comunitate bine-nteles, tin de o parohie si impreuna cu cei de acolo se roaga cu punerea mainilor, nu se apuca de capul lor. Iar profetiile facute de prietena mea, ca cea pe care am scris-o, s-au implinit toate.

Vad ca exista o persoana aici care a primit marturii ortodoxe de acelasi tip dar se pare ca nu este voie sa se dea si la altii aceste marturii. Imi scapa motivul, dar daca asa stau lucrurile, inseamna ca am primit raspunsul la intrebarea mea si locul meu in mod evident nu este aici, printre voi. Imi cer iertare ca v-am deranjat.

Cu cat sunt mai multe "minunile", cu atat credinta acelei comunitati e alienata, pentru ca oamenii aceia au nevoie de evidente pentru a crede. In perioada apostolica erau foarte multe minuni, pentru ca oamenii crescuti intr-un mediu politeist, aveau nevoie de ceva vizibil care sa le serveasca drept punct de nastere pentru credinta. Evidentele nu inseamna credinta, ci conduc pana la punctul de unde poate incepe credinta. Asta le cerea instinctul lor natural religios, aveau nevoie de "semne" pentru siguranta lor religioasa. Asta le cere instinctul religios si azi unora, unii dintre ei chiar ajungand sa devieze si sa-si induca anumite stari (vezi "vorbirea in limbi" la unii oameni), tot din dorinta de a-l detine "pe Duhul" ceea ce le confera siguranta psihologica sau isi pun mainile si te lasa pe spate pentru a "te odihni" in Duhul. Dumnezeu sa te ajute sa-ti gasesti calea ce te implineste.

Prietena catolica a cauzat in patima mandriei din cauza unor premonitii. Banuiesc ca face parte dintr-o miscare carismatica catolica.
Daca un om a fost inzestrat cu darul vindecarii si al profetiei, nu inseama ca si tu il vei avea, oricat de credincios ai fi. Dumnezeu lucreaza prin oameni si incredinteaza fiecaruia ceea ce considera El ca are nevoie persoana pentru a se sfinti si/sau a sfinti pe altii.

Citat:

Si apropos de asta, o prietena catolica la care ii spusesem ca Duhul Sfant se afla doar in Ortodoxie

Duhul Sfant e Dumnezeu care pretutindenea este si toate le plineste, lucrarea Sa fiind evidenta in purtatorii de Hristos. Ortodoxia este credinta purtatorilor de Hristos. Unii oameni sunt tentati sa migreze spre comunitatile in care au vazut ca se intampla „minuni”, care organizeaza evenimente de „manifestare a Duhului”, showuri live de „trezire spirituala” , revival service, migreaza spre comunitati unde cred ei ca se manifesta roadele Duhului Sfant, imbatandu-se cu fericirea amagitoare a credulitatii.

Multumesc de raspuns.

Prietena de care am pomenit nu face parte din nici un grup carismatic si nici nu are patima mandriei. De cand o cunosc nu mi-a vorbit niciodata de toate astea ci doar acum, provocata fiind de mine. Daca ar avea patima mandriei, nu i-ar da Dumnezeu acest dar, pentru ca pomul rau nu poate face roade bune dupa cum insusi Domnul Iisus a spus. Credinciosii evrei (cei sinceri) din timpul Domnului stiau foarte bine ca doar cei placuti lui Dumnezeu primeau darul minunilor facute de Domnul Iisus, iar El a intarit aceasta credinta spunand ca intr-adevar pomul rau nu poate face roada buna si dupa aceasta roada cunoastem pomul. Oamenii care sunt vindecati de acesti credinciosi nu se duc acolo pentru a se intari in credinta ci exact contrariul, au o credinta atat de mare incat cred ca pot fi vindecati de ceilalti prin punerea mainilor. Cu cei necredinciosi nu se pot face astfel de minuni pentru ca nici macar Domnul nu a putut face acolo unde lipsea credinta. Deci nu are nici o logica explicatia data ci dimpotriva are mult sens ceea ce scrie la Marcu: unde exista credinta cu adevarat exista si semnele, si nu invers. Insa din ceea ce inteleg tot mai mult, sensul cuvantului "credinta" este oarecum deviat astazi, aici a fost si greseala mea, de a fi considerat "credinta" acceptarea unor idei si dogme bisericesti care incetul cu incetul au justificat lipsa semnelor la cei care isi spun credinciosi avand credinta ca in pasajul care mi-a fost dat mai sus: "Cred Doamne dar ajuta necredintei mele". In Evanghelie acest nivel de credinta a fost unul din cele mai scazute, si nu inteleg de ce a dori o credinta mai mare ca aceasta, asa cum atatia oameni simpli au avut in Evanghelie, este imediat catalogat cu mandrie etc. ca si cum crestinismul ortodox ar propovadui ca-i mai bine o credinta slaba in locul uneia puternice de frica mandriei desi in mod evident mandria este pom rau si deci fara roada, nu poate exista o credinta puternica acolo unde este mandrie ci mandria isi face loc exact acolo unde credinta este caldicica. Si de altfel Domnul a spus ca toate cele de la Tatal sunt date celor mici, deci de unde ideea ca cine le primeste ar fi mandru din moment ce Tatal oricum nu le da la cei mandrii ci la cei mici? Faptul de a primi este in sine o garantie ca acea persoana nu este deloc mandra ci dimpotriva este placuta lui Dumnezeu, ca altfel nu ar primi. De ce atunci se incurajeaza o credinta caldicica fara roade si se blameaza cei care cauta o credinta lucratoare ca a celor laudati de Domnul in Biblie avand in vedere ca Domnul a spus mereu: "Fie tie dupa credinta ta"? Cu alte cuvinte se pune intrebarea: lipsa semnelor nu este tocmai pentru ca Dumnezeu face dupa credinta omului iar credinta impusa astazi este aceea de a nu mai crede in semnele promise in Evanghelie, ajugand astfel la o uniformizare catre "Cred Doamne dar ajuta necredintei mele"? De ce standardul trebuie sa fie exemplul cu cea mai slaba credinta din Evanghelie? De unde ideea ca cei cu credinta foarte puternica s-ar fi mandrit? Domnul i-a laudat chiar in public tocmai pentru a fi exemplu si pentru ceilati, si nici unul nu s-a mandrit/smintit etc. Si erau niste oameni simpli ca noi toti. De ce sa nu aspiram la acel nivel de credinta?
Incep sa inteleg de ce nu vad roadele la mine, si eu am fost invatata ca si voi ca un astfel nivel de credinta nu este de dorit pentru ca ar fi mandrie si ispitire a lui Dumnezeu cand de fapt Domnul ii lauda pe aceia in public tocmai pentru a fi luati de exemplu si de ceilalti mai putin credinciosi si care probabil credeau ca mai mult decat credinta lor slaba si indoielnica nu se putea. Si iata ca se putea, insa fiecaruia nu ii este dat mai mult decat credinta proprie. Totul se rezuma la unde isi stabileste fiecare stacheta, acum inteleg de ce unii reusesc si altii nu. Inca nu am inteles de ce aceia care reusesc nu sunt mai deschisi si fata de ceilalti ca sa ii imbarbateze si sa le arate ca se poate, pentru a ajunge si ei la astfel de credinta, cu atat mai mult cu cat Dumnezeu ii vrea pe toti oamenii credinciosi si chiar ne-a cerut sa ne rugam sa se faca pe pamant ca si in Cer, ori in Cer se afla toti sfintii si ingerii, deci toti cu credinta foarte mare.

Nu am inteles scopul afirmatiei: "Duhul Sfant e Dumnezeu care pretutindenea este si toate le plineste, lucrarea Sa fiind evidenta in purtatorii de Hristos.". Eu am invatat de la Biserica Ortodoxa ca de la Marea Schisma de la 1053 Duhul Sfant nu mai este in Biserica Catolica (romano- si greco-) si de aceea nu este recunoscuta sfintenia celor declarati sfinti de Biserica Catolica dupa 1053. Iar de aceasta invatatura a Bisericii Ortodoxe sunt foarte sigura, nu vad care a fost scopul afirmatiei de mai sus, de a ma contrazice sau de a ma completa?

Multumesc de raspuns.

Cred, Doamne, ajuta necredintei mele!

Aceste cuvinte ti-ar fi de-ajuns pentru toate intrebarile insirate aici, daca..............
asculta cuvintele IPS Bartolomeu: ""daca tu ai pune inainte credinta, nu indoiala.""

http://bartolomeuanania.blogspot.ro/...ntei-mele.html

Din pacate, dupa afirmatiile sale se deduce ca perspectiva ta asupra credintei este una de sorginte neoprotestanta. Ea este una formala, intelectuala iar masura ei practica este relativizata pana la disparitie.

O astfel de credinta nu poate avea roade autentice.

Este indoielnic ca in mediul tau ai contact cu ortodoxia autentica la fel cum de indoielnic este ca daca ai avea contact cu ea ai fi capabila sa o recunosti de acolo de unde esti acum.

De asta poti fi sigura.
Ceea ce este trista insa e ca desi ti s-a explicat din multe unghiuri si la un mod accesibil si fara sa ai nevoie de cine stie ce resurse teologice sau intelectuale, toate raspunsurile au trecut pe langa tine pur si simplu.

Asta inseamna ca inainte de a evalua problema credintei dpdv teologic, ar trebui sa te intalnesti mai intai cu ea practic si personal.

Si inca o data, cu cea autentica nu constructii intelectuale, fie ele si pe marginea Scripturii.

Din pacate, dupa o gandire consumista nu poti avea nici un fel de certitudini.

Ortodoxia si credinta in general nu e promotie de supermarket, intri plictisit, gusti ceva si eventual daca catadicsesti, cumperi.

Precizez ca nu poti fi multumita deoarece nu cauti sa afli, ci ai o idee fixa pe care vrei sa o impui celorlati sub masca unei aparente dorinte de cunoastere si amabilitati simulate.

Interesant ca acel pasaj nu-l poti ignora dar poti ignora grosier multe altele ca:

2Cor 11:13
1Ioan 4:1
Matei 7:15
2Petru2:1

In special:

Marcu 13:22
"Se vor scula hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi şi vor face semne şi minuni, ca să ducă în rătăcire, de se poate, pe cei aleşi."

Matei 24:11
"Şi mulţi prooroci mincinoşi se vor scula şi vor amăgi pe mulţi."

Matei 24:24
"Căci se vor ridica hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi şi vor da semne mari şi chiar minuni, ca să amăgească, de va fi cu putinţă, şi pe cei aleşi."

Categoric, de o schimbare ai nevoie.
Ortodoxia doar cu numele si dupa definitii strainde de ortodoxia autentica nu functioneaza.