Probleme in familie, un sfat daca aveti sa-mi dati va rog
 

Buna. Ma numesc Laura si am 19 ani. Sunt noua pe acest forum asa ca imi cre scuze de la inceput daca gresesc cu ceva privind regulile forumului. Problema mea nu prea are legatura directa cu religia, dar m-am gandit ca cele mai bune sfaturi le-as putea primi de aici. Ma scuzati daca e vreun deranj. Cum scrie si in titlu, am o problema(sau mai multe) in familie, mai exact probleme cu parintii. Stiu ca nu e frumos sa iti speli rufele in public, dar chiar am nevoie sa ma descarc si de niste sfaturi.
Parintii mei nu se inteleg , iar eu nu ma inteleg cu ei. Tata e un om bun si sufletist, dar se schimba radical cand consuma alcool. Certurile in familie deobicei pornesc cand el este 'vesel'. Cand eram mica mai consuma o bere doua rar, dar treptat a inceput din ce in ce mai mult. Cand nu are treaba sau nu lucreaza alcoolul e sfant. Foarte mult s-a schimbat dupa ce a stat la munca un an in SUA si, si mai mult dupa 2 ani in Anglia. Nu prea mai suntem pe aceiasi lungime de unda deloc. Eu vreau ceva, tata vrea ceva, mama altceva. Ma refer aici la cariere si idealuri in viata. Foarte des se cearta cu mama, rar saptamana fara certuri. Mereu cand se cearta cu ea ii spune 'boule' sau ca e proasta sau ca nush ce. Au fost si episoade in care am auzit-o pe mama zicand ceva gen: 'nu mai da in mine, ca am sa chem politia' sau lucruri aruncate de pereti sau pe geam. Si replici gen va dau afara din casa, mama ta maine pleaca, tu/voi vreti numai banii mei(mama lucreaza, iar eu sunt la scoala momentan), jucati teatru, complotati impotriva mea etc. Cand vorbesc doar eu si tata, mereu spune ca mama e asa si asa. Si ma doare chit ca nu prea ma inteleg bine cu ea, ca e mama. Si daca nu sunt de acord cu el zice ca sunt ca ea, de parca ar fi ceva rau sa ma aseman cu mama. Si cam asa spune mama, ca sunt ca el. Daca nu sunt de acord cu unul sunt de partea celuilalt si invers. Recunosc ca poate sunt si eu de vina, ca nu fac mereu ce vor si ce ar trebui. Am avut si eu perioada mea de rebeliune prin clasa a9a cand nu stiam ce vreau si cine sunt si faceam prostii, dar mi-a trecut acum. Si mai gresesc si cand le dau replica desi n-ar trebui, ar trebui sa ma abtin, dar nu pot, ma enervez foarte repede de ceva vreme. Si iar ne certam cand le spunca eu vreau sa stau la camin sau asa la facultate, vreau sa ma desprind sa invat de pe acum cum e sa fiu pe picioarele mele si sa muncesc pentru ce imi trebuie in viata. Tata spune ca la mine e solutia ca familia sa isi revina si sa ne intelgem bine, dar nu prea inteleg ce anume trebuie sa fac, in afara de invatat si ajutat prin casa si asa. Asta e pe scurt cam ce se intampla la mine, si sper ca se intelge in mare care e problema. V-as ruga sa imi dati si mie un sfat doua , ce ar trebui sa fac ca sa mearga bine treaba si la noi.
Si inca o problema, separata;daca nu e cu suparare. Eu sunt impotriva avorturilor, 100% impotriva. Si nu de mult am aflata ca mama a facut unul pe putin si tata a zis ca si pe mine vroiau dar le-a zis medicul sa lase primul copil(nu stiu daca e adevarat). Nu stiu detalii pentru ca mama nu a fost dornica de amanunte sau asa. A fost socant pentru mine mai ales ca eu mereu le priveam ca pe niste criminale pe cele care fac avort si mai ales ca mereu as fi dorit un frate sau o sora. E urat sa fi singur la parinti. Cum sa imi iert mama? Cum sa ma comport cu ea? Nu vreau sa o judec nu vreau sa o condamn sau asa. Poate exagerez eu, doar ca nu inteleg de ce, pentru ca cu banii nu stam chair rau, potrivit as spune.
Imi cer scuze daca v-am plictisit si multumesc pentru timplul pierdut citind ofurile mele.

1. De acum încolo cred că ar trebui să cauţi un duvonic, la care să te spovedeşti, căruia să-i spui toate aceste lucruri intime. Dacă vrei un ajutor, să ştii că Dumnezeu te ajută, iar tu poţi face asta adresându-i-te trimisului Lui pe pământ - preotul duhovnic. Găseşte o fărâmă de credinţă în sufletul tău şi cu curaj îndreaptă-te către o biserică ortodoxă, căci mila Domnului se revarsă spre cei care-şi întorc faţa către El.

2. Părinţii nu trebuie să-i judeci niciodată, orice ar face şi orice ar zice. Ei sunt sfinţi pentru tine şi trebuie să-i iubeşti în egală măsură. Asta-i poruncă Dumnezeiască. Încearcă să-ţi încalci raţiunea care spune că ei greşesc faţă de tine sau faţă de ei înşişi. Şi ei sunt tot oameni care poate au greşit în tinereţe, aşa cum şi tu ai avut accese de rebeliune. Dar tu ca copil le datorezi totul pentru faptul că ţi-au asigurat totul în viaţă şi s-au sacrificat pentru tine. Iartă-i, înmoaie-ţi inima şi roagă-te Maici Domnului să te lumineze, să-ţi dea minte ca să ştii cum să procedezi mai departe. Nu-ţi fă griji, doar roagă-te Ei din tot sufletul, şi ajutorul nu va înceta să apară.

Iertare pentru îndrăzneală! Doamne ajută!

Draga Laura,

O creanga de copac de obicei se arunca in foc si cam atat. Cand vrei sa obtii ceva mai valoros din ea, o tai si o slefuiesti.

Asa sunt si oamenii. Cei care au necazuri sunt cercetati de Dumnezeu pentru a-i chema la mantuire. Daca se intorc la Dumnezeu, atunci suporta mai usor necazurile vietii, adica isi duc mai usor crucea vietii. Fiecare crestin are o cruce pe care trebuie sa si-o duca in vederea mantuirii. Scopul vietii noastre nu este de a ne imbogati in cele trecatoare, ci de a fi placuti lui Dumnezeu pentru ne mantui.

Dumnezeu, prin necazuri, ne ciopleste si ne slefuieste pentru a deprinde credinta, nadejdea si dragostea, virtuti necesare oricarui crestin care cauta mantuirea. Pentru om care cauta doar valorile materiale este valabila pilda bogatului caruia i-a rodit tarina:

Duminica a 26-a după Rusalii - Pilda bogatului căruia i-a rodit ţarina



Iata aici si o talcuire:Predica la Duminica a XXVI-a dupa Rusalii - Pilda bogatului caruia ...


Prin urmare, iarta ca sa fii iertata. Iubeste-i pe parintii tai pentru ca au conlucrat cu Dumnezeu pentru ca tu sa fii in viata. Putem sa uram pacatele pe care le vedem in jur, dar nu avem voie sa uram pe nimeni. Poti sa
urasti pacatul avortului pentru a nu recurge la acesta si tu, dar pe mama ta nu ai voie s-o urasti pentru ca a cazut in acest pacat. Poti sa-ti doresti sa ai tu insati mai multi copii, dar nu e bine sa judeci sluga altuia pentru ca n-a facut asa cum ti-ai fi dorit tu.

Daca uram un pacatos, putem cadea si noi in acesl pacat sau chiar in altele mai grave. Prin urmare, daca vrem sa facem lumina in jurul nostru, incepem sa ne luminam propriul suflet prin spovedanie si prin inlocuirea anumitelor patimi cu virtuti contrarii. Asta se face mai ales cu ajutorul unui duhovnic. Cartile duhovnicesti, Vietile Sfintilor, si Noul Testament sunt lecturi de baza pentru cel care vrea sa se mantuiasca.

Apoi, rugaciunile tale pentru cei dragi vor fi eficiente si vor valora mai mult decat cuvintele rationale pe care le spui. Sub influenta celui rau, oamenii gresesc adesea.

Deci noi trebuie sa ne inarmam cu post si rugaciune impotriva diavolului, nu impotriva aproapelui nostru care, ca si noi, mai greseste uneori atunci cand nu se roaga si nu ia aminte la el insusi. Dar Iisus a venit pentru pacatosi, ca sa ne dea posibilitatea sa ne pocaim, desi am gresit si sa ne ajute sa ne mantuim, daca si noi dorim acest lucru.

Buna Laura si bine ai venit pe acest forum!
Voi incerca sa iti raspund pe rand la cele doua chestiuni ridicate de tine si voi incepe prin a-ti spune urmatorul lucru:copiii nu sunt responsabili de relatia dintre parintii lor si misiunea lor in viata nu este sa devina parinti ...pentru parintii lor!
Mama si tatal tau sunt si ei oameni ca toti oamenii,cu parti bune si mai putin bune,insa,mai presus de orice ei sunt adultii in aceasta poveste,este o relatie pe care si-au asumat-o ambii si atunci este necesar sa devina maturi din punct de vedere emotional.
Din ceea ce descrii tu,ei incearca sa te bage pe tine intr-un triunghi,iti pun tie pe umeri responsabilitatea familiei,a relatiei defectuoase dintre ei cu mesaje de genul "la tine este solutia ca familia sa isi revina".
Te asigur ca nu este asa si probabil ca nu este prima data cand ajungi sa fii ca un tampon intre mama si tata,insa pana nu te vei da la o parte,in pofida incercarilor lor de a te baga din nou la mijloc si sa ii lasi pe ei doi sa fie fata in fata si sa isi rezolve conflictele personale,aceasta situatie nu se va rezolva,ci se va realimenta continuu,iar cele mai multe bobarnace ghici cine le va primi?Ai ghicit...chiar tu,copilul lor!
Deci,daca ai posibilitatea sa pleci undeva la facultate,sa iti gasesti o gazda sau sa stai la camin si sa iti traiesti adolescenta frumos,asa cum ar trebui fiecare tanar sa o faca,mergi pe acest drum,iar in privinta parintilor fii fara grija,le vei face un bine,chiar daca vor incerca o perioada sa se agate de tine,sa te manipuleze inconstient sa revii in triunghi,la un moment dat nu vor mai avea incotro,se vor privi la propriu fata in fata,poate dupa multi ani de zile si vor fi nevoiti sa dea cartile pe fata si sa ajunga sa se inteleaga!
Referitor la a doua chestiune,cea cu avortul,revin la indemnul de a accepta ca si parintii tai sunt oameni,cu greselile lor ca oricine.Suntem de multe ori tentati sa ii idealizam,ne vine greu sa concepem ca parintii nostri nu sunt perfecti,insa iubirea adevarata presupune sa iubesti pe cineva asa cum este:cu greselile si slabiciunile sale.
Partea dureroasa in aceasta poveste,este de obicei faptul ca atunci cand,ca si copil afli o asemenea veste,ca mama nu te-a dorit la inceput,mesajul perceput poate fi acela ca "nu sunt dorit/a ; nu merit sa fiu iubit/a".
Poti,insa reusi SA O IERTI pe mama,ajungand SA O INTELEGI ca om,sa ii intelegi viata,conjunctura care a determinat-o la un moment dat sa actioneze intr-un anumit mod si astfel vei reusi sa vezi si prin ochii ei,sa ii intelegi temerile,durerile,nelinistile.
Vei putea atunci sa vezi ca sub imperiul acestora a luat intr-un anumit moment decizii in viata si ca te iubeste si te-a iubit,chiar daca a avut slabiciunile sale care nu aveau legatura cu tine,ci doar cu ce se petrecea in interiorul ei.
Sper sa iti fie de folos cele ce ti-am scris si iti doresc sa iti gasesti linistea si bucuria de a trai viata asa cum este ea si a iubi oamenii,asa cum sunt ei...umani! :)

"Ia-ţi crucea ta şi urmează-Mă !" sunt cuvintele pe care Dumnezeu Cuvântul i le spune tânărului care Îl întreabă ce trebuie să facă pentru ca să se mântuiască (Marcu 10:22). Nu e destul să nu furăm, să nu avortăm, să nu curvim. Nu e destul să ţinem posturile şi să mergem Duminica la biserică. Nu e destul să ne rugăm Mântuitorului, trebuie să facem ca El, să ne identificăm cu El. El şi-a luat Crucea, a dus-o pe umeri, a căzut sub greutatea ei, S-a ridicat. Nu S-a plâns cât este de grea. Ar fi preferat să nu o ducă ("Tată, de este cu putinţă, ia de la Mine paharul acesta"). Dar a înţeles că nu e cu putinţă altfel. Misiunea Lui era salvarea noastră: Şi noi avem o misiune, iar aceasta este propria noastră mântuire. Nu e cu putinţă altfel decât urmându-i exemplul.

Deci, luaţi-vă crucea şi urmaţi-L ! El nu a protestat, nu a zis ceva de genul: "ce destin ! să fii Regele Iudeilor şi să fii bătut în cuie între un tată care bea şi o mamă care avortează !"

Fiţi, deci, asemenea Domnului nostru. Blândă ca El. Îndurătoare ca El. Nu-i judecaţi, că nu e dat copiilor să-şi judece părinţii, ci rugaţi-vă pentru ei şi pentru fraţii ori surorile dv pe care nu aţi apucat să-i cunoaşteţi. Fiţi preocupată în primul rând de bârna din ochiul dv şi abia în al doilea rând de paiul din ochii celorlalţi.

Un ultim sfat: învăţaţi din greşelile lor. Când vă veţi căsători, fugiţi de bărbatul care bea. Evitaţi păcatul de moarte al avortului, mai mult decât orice. Când veţi avea casa dv, să fie aceeaşi cu a soţului dv, că despărţirea pentru bani schimbă oamenii făcându-i doi străini când ajung din nou în aceeaşi casă (dacă mai ajung). Amintiţi-vă de jurământul de iubire pe care îl făceau tinerele romane, care spuneau: "Unde vei fi tu, Caius, voi fi şi eu, Caia !"

Cu frăţietate în Cristos,
M.D.

Scuză-mă că intervin, dar greşeşti amarnic. Gândiri ca ale tale stau la baza unor foarte mari greşeli în educaţia modernă. Părinţii nu trebuie priviţi ca nişte sfinţi şi nu trebuie să ne încălcăm raţiunea cand avem impresia că ei greşesc. Ai dreptate în partea a doua din ce ai scris (care se contrazice total cu prima): părinţii sunt tot oameni obişnuiţi, fac şi eu greşelile lor. Nu doar în tinereţe, ci toată viaţa, că aşa e omul. Noi, ca şi copii, nu trebuie să îi aşezăm pe un piedestal. Replici de-ale părinţilor, ca "uite ce-ai făcut, copile. eu nu am făcut niciodată aşa ceva" îi setează copilului nişte aşteptări mult prea mari, pentru că el, în copilările îşi doreşte să fie exact ca părinţii lui, la maturitate. Pornind de la ideea că părinţii lui sunt nişte "sfinţi", fără pată, mai presus de greşeli, care sunt umane, şi încălcându-şi raţiunea când aceasta îi spune că părinţii lui greşesc, copilul va porni în viaţă cu o stimă şi un respect de sine extrem de scăzute. Căci el va greşi, aşa cum greşeşte tot omul, dar se va învinovăţi mult prea mult pentru o simplă greşeală, cu ideea că "dacă părinţii mei au putut să facă mereu alegerile cele mai bune şi să nu greşească, eu de ce nu pot? nu sunt bun de nimic".
Când copilul ajunge un anumit nivel de maturitate, când are discernământ şi poate înţelege lumea în care trăieşte, are chiar datoria de a-şi atenţiona părintele când e pe cale să greşească.
Raportând totul la cazul expus aici, eu cred că Laura ar trebui să vorbească cu părinţii ei, deschis. Mai întâi separat, căci după cum spune ea, poate discuta mai uşor cu ei în felul acesta. Să îi explice tatălui ei greşeala imensă pe care o face, să îl îndrume spre dumnezeu şi spre biserică, dacă crede că asta îl va ajuta. Şi cu mama ei la fel. Dar mai ales, să le spună cum se simte ea şi cât de tare o rănesc prin comportamentul lor. Vorbesc în calitate de mamă când spun că niciun părinte nu va rămâne indiferent la durerea copilului său. Dacă nu se vor îndrepta pentru ei, se vor îndrepta pentru ea.

Da. Multumesc pentru raspunsuri. Credinta e importanta intradevar. As dori totusi daca se poate niste sfaturi decat citate din Biblie. Si stiu ca nu trebuie sa ii judec, si nu vreau sa fac asta, vreau sa fac sa fie bine, dar nu stiu cum. De aceea am postat aici problema mea. Sa cer sfaturi, pareri. Aveti macar idee cum este sa cresti intr-un mediu ca acesta? Visul meu de familie perfecta e facut cioburi. Si vreau sa il refac, macar cat se mai poate. In afara sa ma rog si sa merg la biserica, n-as mai putea face nimic? E greu sa ramai impartial si sa ignori.

Să nu ţi se pară puţin lucru a te ruga. Căci mulţi au fost ajutaţi în urma rugăciunii. Întotdeauna trebuie căutat ajutorul lui Dumnezeu atunci când greutăţile prin care trecem ne depăşesc puterile.
Însă trebuie să o faci din toată inima şi cu speranţă. Dacă credinţa este mică, tot rugăciunea ţi-o va spori. Iar rezultatul ar putea fie îndreptarea stării sufleteşi a părinţilor, fie întărierea ta sufletească pentru a putea răzbi prin această situaţie fără să te prăbuşteşti. Şi mai contează şi rugăciunea celorlalţi. Iată, ne-ai lăsat numele tău. Ne vom ruga şi noi cu tine.

Eu cred ca ai tai au problemele lor pe care nu sunt in stare sa si le rezolve si te baga pe tine la mijloc de fiecare data cand au ocazia, te folosesc pe post de munitie. Cand ai si tu o parere despre un oarecare conflict al lor, esti acuzata automat ca tii ba cu unul, ba cu altul.

Din ce ai descris aici, relatiile in familie sunt destul de tensionate, ba chiar cred ca s-a trecut de „point of no return”. De ce spun asta? Pentru ca atunci cand un barbat ajunge sa-si ameninte sotia ca o da afara din casa, se depaseste o anume limita. Intre ai tai nu cred ca mai exista respect reciproc, ei doar se tolerau de ceva timp iar acum relatia ajunge la nivelul insuportabilitatii - cu toate consecintele de rigoare.

Ce-i mai trist e ca, aparent, nu se gandesc la tine. Esti privita ca un aliat bun de avut in razboiul cu celalalt. Sfatul meu: grabeste-te sa scapi de ei. Odata spuse niste lucruri intr-o relatie, relatia aia se transforma ireversibil.

Esti la varsta independentei, scoala se va termina in curand si apoi incepe aventura pe cont propriu. Nu ma intelege gresit, nu te sfatuiesc sa-i renegi, sunt parintii tai, dar pune ceva distanta intre tine si problemele lor. Mai strange din dinti un timp si nu le intra in joc. Cel mai rau lucru care se poate intampla daca le intri in joc e sa te puna sa alegi: „cu mama sau cu tata”. Evident, lucru mai egoist nici ca se poate, dar ei sunt deja niste egoisti alegand sa puna problemele lor inaintea ta in lista de prioritati.

Parinti, parinti, dar nu are rost sa le preiei bagajele emotionale si sa le duci mai departe in viata.

Interesant! De ce esti atat de sigura ce orice copil "isi doreste sa fie exact ca parintii lui, la maturitate" ?

Tine cu dintii de parerea ta, si incearca sa pleci la facultate in alt oras. Dupa cum a zis si Horatiu, nu cred ca ai ce sa faci ca sa imbunatatesti situatia. Parintii tai sunt oameni maturi, se cunosc de ceva vreme, e mai mult treaba lor sa incerce sa repare relatia dintre ei.

Nu e vorba de fuga de responsabilitate, dar in multe cazuri ca al tau, copiii se lasa prinsi in situatia asta si rateaza oportunitati importante la varsta lor.

Pe scurt, concentreaza-te cat poti asupra a ceea ce ai tu de facut. Din experienta proprie iti spun ca mai ales daca tatal tau bea, si daca modul de comunicare intre ai tai a ajuns unde e acum, sunt foarte putine lucrurile pe care le poti face. Probabil nu ar fi un lucru rau si daca parintii tai accepta ca situatia e de neremediat, si se despart. E mult mai bine asa, decat sa traiasca de acum inainte intr-o atmosfera ca cea pe care ai descris-o, si sa te mai tina si pe tine acolo.

Cat despre avortul facut de mama ta, e foarte usor sa judeci. Mai ales la 19 ani.
Daca tot ai ajuns in punctul in care o judeci, de ce nu stai de vorba cu ea despre asta? Mi se pare o atitudine mult mai corecta, cu toate ca implica o responsabilitate.

Mai e ceva asemanator aici:

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...rinta+copiilor

Sa mergi la Biserica si sa ceri ajutor de la Dumnezeu e cel mai important.
Apoi, sfaturi practice sper sa gasesti aici http://www.scribd.com/doc/12731221/Iesirea-Din-Labirint sau mai cauta pe net despre codependenta si alcoolism.
Si da, am trait si eu cu un tata alcoolic, cu scandal in casa de cateva ori pe saptamana, cu aceleasi replici de la tati, etc etc, si abia acum incep sa ma vindec de ranile pe care mi le-au provocat.
In legatura cu mama ta... iarta-o si roaga-te sa o ierte Dumnezeu! Cere putere de la Doamne si iti va da! Si pe asta ti-o spun din experienta.
Ai grija de tine!
Doamne ajuta!

Vorbesc din experienţa şi studiile ce le am privind psihologia copilului. În copilărie, copilul se identifică cu părintele de acelaşi sex şi preia, în mod conştient, dar şi inconştient, pe drumul formării propriei identităţi, modelele de comportament ale acestuia.
Cunoaştem cu toţii obiceiul fetiţelor de a folosi fardurile mamei şi de a încălţa în joacă pantofii ei cu toc. Aşa cum şi băieţeii vor să folosească lucrurile tatălui. La o vârstă ceva mai mare, cam toţi copiii îşi doresc să aibă aceeaşi meserie cu părinţii lui.

Multumesc pentru raspunsuri.
Da, mersul la biserica si rugaciunea; da. Trebuie sa recunosc ca sunt cam paralela. Cand eram mica stiu ca ma rugam si il mai trageam de mana pe tata sa mergem la biserica. Dar asta a fsot cand eram mica. M-am departat mult de la biserica si de la ortodoxie. Nici n-am fost crescuta intr-un mod religios. Nu am nici icoane, nici biblie, nici carte de rugaciuni nimic in casa. Ba parca am o bibile mica dar n-are cruce pe ea. Nu cred ca e ortodoxa. Nu mai stiu sa ma rog si intr-un fel imi e si rusine, adica eu cu pacatele mele in spate si cu ratacirea mea sa ma rog pentru mai bine. Plus ca am inteles ca nu se asculta rugaciunile daca nu esti spovedit sau asa. E adevarat?
N-am deschis acest topic ca sa imi judec parintii, l-am deschis ca sa vad cum sa ii ajut si sa ma ajut. Sa fie clar. Am incercat sa discut cu ei, am incercat de toate cu ei si nu ama juns la nici un rezultat. Nu stiu ce sa mai zic. Mai astept pareri/sfaturi.
Multumesc.

Dumnezeu ascultă rugăciunile oricărui suflet. În orice moment te poţi ruga, aşa cum în orice moment gândeşti. Şi orice gândeşti, să ştii că Dumnezeu este prezent, chiar dacă neştiut, necunoscut.
Nu trebuie să ai multe cunoştinţe religioase ca să te rogi. Trebuie doar să o faci din toată inima. Roagă-te ca unui tată. Ca celui mai bun Tată. Spune-i tot ce ai pe suflet. Dă-i toate durerile tale. Pentru că în marea Sa discreţie, El nu intră singur în inima noastră, fără să fie chemat. Dar dacă îţi deschizi inima către El, nu va întârzia să intre.

Probabil ca am eu amnezie ca nu-mi amintesc de asa ceva... cat despre folosirea fardurilor mamei da! Venise intr-o dupamasa de la lucru si eu i-am zis bucuroasa : " uite mami! am rujat peretii" :D

Draga Laura
 

Laura, ai primit deja niste raspunsuri, de fapt, doua feluri dinstincte de raspunsuri care ar putea fi solutii la problemele tale.
Prima solutie il include si pe Dumnezeu, a doua il ignora. Tu, ai acum de ales. Toti userii, si cei credinciosi si cei necredinciosi ti-au dat solutiile ideale conform credintei sau filozofiei lor. Toti au tratat cu seriozitate problema ta si ceea ce te-au sfatuit este exact ceea ce ar fi facut si ei intr-o situatie similara. Numai ca, in timp ce sfatul crestinilor care te trimit la Dumnezeu, la Biserica, la preot inainte de a face altceva, este solutia care nu pune conditii. Adica, indiferent de temperamentul tau, de inteligenta sau de banii pe care-i ai obtii linistea si pacea care-ti lipseste, obtii un anumit fel de rezolvare a problemelor tale.
Pe cand sfatul celor fara Dumnezeu, chiar daca ar avea solutii la necazul tau, acesta implica o multime de conditii. De ex : ti se spune, pe scurt, sa pleci de acasa, sa-i lasi pe ai tai sa-si rezolve problemele. Sa-ti vezi de viata ta sa te descurci pe cont propriu si apoi sa refaci sau nu relatia cu ai tai...
Ca sa faci acest lucru, iti trbuiesc bani, o alta locuinta, relatii si mai ales mare grija cu cine te imprietenesti, de la cine ceri sfaturi, cine iti da sfaturi. Ai nevoie de o multime de timp caci tu va trebui sa le faci pe toate : mancare, spalat rufe, curatenie, invatat, distractie, etc. Si timpul nu se dilata. Eu nu zic ca nu se poate, nu, dar este teribil de greu. N-as vrea sa vezi cat e de greu. Eu zic sa ai grija, daca alegi acest fel de solutie... In lume sunt fel de fel de oameni cu fel de fel de intentii si tu ai putea fi o prada usoara pentru inselatori. Sau, poate ai o bunica sau o ruda apropiata la care sa apelezi si care sa te ajute. Tu trebuie sa ai un ocrotitor, un sfatuitor matur, cinstit si responsabil.
Eu zic asa, inainte de a face orice, mergi la un preot (un binecredincios de pe forum te va indruma cu siguranta), ca ce te costa ? Incearca. Citeste in fiecare zi Paraclisul Maicii Domnului, in fata icoanei ei, ca nu-i greu. Mai rabda-i un pic pe parinti fara sa-i certi sau sa le reprosezi ceva, si ai sa vezi ca nu va fi rau.... Cumva, intr-un fel, te va ajuta Dumnezeu. Dar ai grija, nu parasi casuta ta, familia, nu te arunca in lume, caci fara un Pastor esti la cheremul lupilor. Ai grija si sa fi cuminte !
Ne vom ruga cu totii pentru tine, fetita mea !

Iată, pe scurt, ce spune Mântutitorul despre rugăciune:
6. Tu însă, când te rogi, intră în cămara ta şi, închizând uşa, roagă-te Tatălui tău, Care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care este în ascuns, îţi va răsplăti ţie.
7. Când vă rugaţi, nu spuneţi multe ca neamurile, că ele cred că în multa lor vorbărie vor fi ascultate.
8. Deci nu vă asemănaţi lor, că ştie Tatăl vostru de cele ce aveţi trebuinţă mai înainte ca să cereţi voi de la El.
9. Deci voi aşa să vă rugaţi: Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău;
10. Vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ.
11. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi;
12. Şi ne iartă nouă greşealele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri;
13. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău. Că a Ta este împărăţia şi puterea şi slava în veci. Amin! (Ev. Matei 6, 6-13)
Aş mai adăuga că, deşi ai mare nevoie de ajutor, este posibil să îl primeşti dacă îţi propui tu însăţi să-ţi ajuţi părinţii. Pentru că, după câte înţeleg din ce ai povestit, ei sunt mai slabi decât tine. Tu ai un suflet curat şi nişte concepţii de viaţă sănătoase; ei trec printr-o grea criză. Şi nu se descurcă. Viaţa e o problemă care ne depăşeşte puterile întotdeauna. Dacă, însă, ne încredem în Dumnezeu, vom avea un aliat extrem de puternic şi nu ne vom clătina niciodată. Nu trebuie să-ţi propui să rezolvi tu criza alor tăi. Nu ai cum. Dar dacă îţi vei spori credinţa, dacă vei căuta ajutor la Domnul, Îl vei simţi aproape. Ei, la rândul lor, vor observa o schimbare la tine şi asta ar putea să-i pună pe gânduri. Poate tu vei reuşi să găseşti în viaţă ceea ce ei nu au reuşit: sensul.

Bineînţeles, oamenii au foarte puţine amintiri de la vârste fragede.
Ai rujat peretele, deci? :)) Mama mea nu folosea farduri. Eu folosesc, dar le ţin la loc sigur, că şi fetiţa mea mai atentează la ele. Acum a primit de la bunica ei propria "trusă" de farduri. Are o oglinjioară, un balsam de buze şi o perie mare, din-aceia ce se foloseşte când te dai pe obraz cu pudră sau cu perle. Şi cu aia se tot face ea pe faţă. Bineînţeles, e curată, nu are strop de fard, dar îi place senzaţia.

@vintage: nimeni n-a spus ca solutia corecta e si cea mai usoara sau lipsita de riscuri.

Miron, solutia cu riscuri est nu este corecta.
Solutia corecta poate fi grea dar nu este riscanta... Oricum, fata trebuie sa aleaga singura..

Se intampla ca desi am acum 35 de ani inca mai am amntiri de cand eram foarte mica... inclusiv cutremurul din '77 desi eu aveam 1 an iar in orasul in care locuiesc s-a simtit ( nu ca in Bucuresti desigur). Probabil ca din cauza conflictelor din familie nu m-am identificat cu nimeni. Singura mea dorinta era sa cresc mare :).

[quote=vintage;363586]Miron, solutia cu riscuri est nu este corecta.

a se citi" "solutia cu riscuri nu este corecta"

Dumnezeu te iubeste dovada ca ai intrat pe un forum crestin si nu oricare ci ortodox. Poi aici gasesti tot ce nu ai :biblia, icoane ,rugaciuni, filme crestine, intimplari, muzica bizantina si alte lucruri bune pentru linistea sufletului tau.
Pace si liniste sa dea Domnul in casa voastra.

E bine atunci. Eu am 21 şi stau rău de tot cu memoria. Îmi amintesc unele chestii mărunte, care nu au o valoare sau o importanţă evidentă, în schimb uit lucruri elementare.

Buna Laura

Si eu am tot 19 ani si am traiat aceeasi experienta ca a ta . Chiar mai grava as putea spune ... Tata era la fel , ii placea sa bea muuuuult , nu contea cu cine , apoi incepea scandalul in familie . Gasea un motiv sa se ia de mama , chiar o batea , din pacate ... Ma rugam la Dumnezeu sa se lase de baut , dar nimic nu se intampla . Nu era saptamana fara sa vina beat de la servici (lucra in armata) si sa faca scandal ( si ce scandal ) . Si da, era si inca e un om bun cand nu bea . Din pacate , a suferit un infarct si a fost nevoit sa faca operatie pe cord ...
Legat pe mama , nici ea nu este sfanta . Ii placea sa se certe cu oricine . Pe fratii mei , inclusiv pe mine , ne batea rau cand eram mici .

Eu incercam sa evit scandalurile . Plecam din casa deseori . Altfel , eram martor al unei scene de violenta cruda :( .

Sincer , pe parinti nu ai cum sa ii schimbi . Eu am incercat , dar nu am reusit . Sunt prea maturi ca sa fie schimbati. O sa ai o ura oarecum pentru ei , dar incearca sa ii ierti . Sunt totusi parintii tai , chiar daca au GRESIT !

Imi pare nespus de rau pentru tine ...

URĂ faţă de părinţi?

A existat draga mea , din pacate . Nu stii ce inseamna sa suferi , sa te doara cu adevarat inima , copil fiind . Sa regreti ca ai asemenea parinti . Dar acum i-am iertat pentru toate cele facute ...

Aha... Şi pe ce anume te bazezi când spui că eu nu ştiu ce înseamnă să suferi din cauza părinţilor?

Sa suferi in asa fel incat sa ii urasti ...

Un sfat?
 

Aici sunt multe de analizat, trebuie luate pe rand. Cand o sa am tim mai mult o sa-ti scriu din ceea ce ma v-a invata Bunul Dumnezeu, dar pana atunci, mergi si cauta-L pe Dumnezeu (du-te la biserica) si El te v-a invata smerenia, rabdarea si intelegerea aproapelui, care este mama ta. Nu o lasa singura cu tatal tau, daca o bate, caci nefiind tu in preajma poate sa se intample si mai rau, decat numai ce auzi prin perete. nu dispera si spune-i linistita tatalui tau ca-l iubesti deopotriva ca pe mama ta si nu-ti doresti altceva, decat sa fie armonie ingaduinta si intelegere in casa, ca sa poti sa inveti, ca altfel rezulatatele tale vor lasa de dorit. Spune-i linistita ca atunci cand nu simti tensiune in familie si nu este cearta poti sa te concentrezi la cele de invatat. Barbatii nu pot fara femeie iar el fiind mult departe de mama ta este posibil sa fi cunoscut si altele de care fiind amagit se simte mai aproape si o priveste pe mama ta ca pe un intrus in viata lui noua. Doamne da sa nu fie adevarat ce am presupus.
Gandeste-te, ce poate sa faca o fiinta neajutorata si nevinovata in starea de infrno pe care o descrii. Mama ta, vazand cum stau lucrurile a facut avort, ea se simte raspunzatoare de iadul in care ar trai copilul, care ar fi trebuit sa fie poate pe lume. Vezi ca si tie ti-e greu sa suporti atmosfera si vrei sa te retragi, DAR, ce poate sa faca un nou nascut?....... Ce folos, daca tatal tau e "inger"????(!) cand nu se imbata? Ca dupa ce ai omarat pe cineva, degeaba iti pare rau dupa aceea. Si poate el a silit-o sa avorteze si daca nu direct, dar prin comportamentul sau in orice caz. O femeie gravida merita tot respectul si atentia, purtand in pantece un inger.

Fie ca Bunul Dumnezeu sa aduca prin Pronia, Puterea si milostivirea Lui cea mare liniste si pace in familia dumneavoastra. Mamei tale spune-i sa primeasca totul cu rabdare si sa spuna rugaciunea lui Iisus cand ii este greu, ca s-ar putea ca aceasta sa fie crucea ce o are de dus, sa primeasca totul ca si cand ar fi de la Dumnezeu si sa zica: "Aceasta este ptr pacatele mele", fiindca sa ne vom mantui purtand povara aproapelui si apoi dependenta de acool este o patima, de care nu se poate, decat numai prin post si rugaciune. Citeste biblia. Cand se cearta duceti-va si va rugati in alta camera.
Eu eram odata foarte furioasa, fiul meu facand a nu stiu cata oara o greseala, si nu m-am stapanit si l-am cetrat rau. A mers in camera lui plangand si cand a venit inapoi era senin si ma intreaba: Ti-a trecut? i-am spus da. El mi-a zis: sa stii ca ti-a trcut, fiindca m-am rugat eu la Dumnezeu, am zis Tatal nostru. Si bine a facut, caci m-a facut atenta, eu marindu-ma in ochii mei, ca mi-a trecut o furie fara margini cu asa o repeziciune.

---------------------------------------------------------------------------------------
Doamne, nu ma lasa, Da-mi mana, ca altfel ma scufund.

Nu ai de unde ştii cât am suferit! Am suferit mult, dar nici nu mi-am imaginat că i-aş urî vreodată.

Nu te contrazic ...

In primul rand trebuie sa incerci sa vezi de unde pornesc certurile.
Chiar daca bautura este un factor important, poate nu este o cauza in sine.

Banuiesc ca te intelegi cat de cat cu fiecare parinte in parte, cat timp esti in prezenta lor ai putea incerca sa discuti acele puncte sensibile, cu fiecare in parte si sa incerci sa lamuresti daca se poate acele aspecte.

Nu e usor, nu e simplu, sunt multe frustrari personale pe care probabil nici macar cei implicati nu si le pot defini obiectiv. Sunt pacate si compromisuri care intuneca inima si mintea oamenilor.
Dar daca intelegi ce vreau sa spun..incearca pe cat posibil sa schimbi ceva.

Pe de alta parte, nu trebuie sa-ti faci nici iluzii prea mari si nici sa crezi ca depinde doar de tine ca ei sa se inteleaga, cum zice tatal tau (apropo, l-ai intrebat ce a vrut sa spuna cu asta?) iar un esec in aceasta directie sa-l privesti ca o vina personala.

Adevaratele schimbari, cele profunde, vin o data cu credinta autentica, in lipsa ei individul este doar un consumator, care se asteapta sa primeasca si eventual daca este satisfacut sa si daruiasca.

Este la fel cum si tie iti vine greu sa nu-i condamni pentru greselile lor chiar daca teoretic stii ca n-ar trebui sa o faci.
Insa pe masura ce te rogi si participi la viata Bisericii, primesti si harul prin care intelegerea teoretica devine si traire sufleteasca.

Oricum, banuiesc ca de acum ai o varsta la care iti poti face planuri cum sa te desprinzi din acel mediu familial care iti este nefast.
Pe de alta parte, daca nu reusesti momentan, gandeste-te ca poate ai totusi posibilitatea ca ramanand acolo, sa schimbi ceva.

Daca lucrurile vor ramane asa si dupa ce vei pleca, poti fi sigura ca nu va urma nimic bun ci poate dimpotriva.
Bautura a distrus multe familii si oameni in primul rand.

Atunci care este criteriul dupa care spui "mult"?
Pentru tine se pare ca n-a fost atat de mare, ai dus-o pe picioare cum s-ar zice..

Deci pentru că am avut putere şi norocul de a avea cine să mă ridice de pe jos când am picat, eu nu am suferit destul? Trebuia să mă sinucid? Nu că nu mi-ar fi trecut prin minte de-atâtea ori!

Nu exista un "destul".
Suferinta nu este ceva natural dar uneori este inevitabila.

Ura este normala, ca o reactie negativa la sursa suferintei doar ca ea este de obicei indreptata prost, impotriva oamenilor si nu a greselilor lor.

Important este ca prin tot contextul de imprejurari nu ai primit mai mult decat sa poti duce, astfel incat sa ajungi la ura si/sau la sinucidere.

Din ce am discutat eu cu tata-l meu acum vreo 5 ani intrebandu-l de ce bea mi-a zis " Beau sa mai uit de greutati , de suparare " . Avea oarecum dreptate . Mama nu lucra , trebuia sa intretina o familie din 5 persoane .
Imi aduc aminte ca mi-a promis ca sa va schimba , dar nu a reusit . Ma intreb , lui nu ii era mila de mine sau macar rusine ?

Laura , incearca sa vorbesti cu tata-l tau mai mult in legatura cu problema alcoolului. Incearca sa il imbunezi intr-un fel . Stiu ca iti este greu , dar fa efortul asta .

Deci tu, ca un bun creştin ortodox ce eşti, susţii că ura împotriva părinţilor (adică încălcarea poruncii a cincea) e justificabilă, în contextul unei familii cu probleme?