Descoperirea bosonului Higgs - principala descoperire ştiinţifică a anului 2012
 

Revista Science: descoperirea bosonului Higgs este principala descoperire ştiinţifică a anului 2012.

Science has chosen the finding of the Higgs boson as its Breakthrough of the Year.
http://www.sciencemag.org/content/338/6114/1524.full

http://www.mediafax.ro/stiinta-sanat...aign=Feed%3A+m

Bosonul Higgs:
" Existenţa lui a fost postulată în 1964 de fizicianul britanic Peter Higgs şi de colegii acestuia Robert Brout şi François Englert.

Bosonul Higgs, greu de descoperit pentru că este instabil, explică motivul pentru care anumite particule elementare au masă, iar altele nu au, relevând felul în care cele din urmă interacţionează cu forţele electromagnetice pentru a forma materia din Univers.

Două echipe internaţionale de fizicieni au dezvăluit în sfârşit existenţa bosonului Higgs, pe 4 iulie, după o serie de experimente desfăşurate la Large Hadron Collider (LHC) al CERN, din apropiere de Geneva, care este cel mai mare accelerator de particule din lume."

Stiinta la superlativ! Multumesc de link, mai ales articolul de pe ScienceMag este foarte detaliat si bine documentat. Si apoi arata atat puterea stiintei (in a prezice) cat si capacitatea de a demonstra lucruri ce erau de neimaginat doar 100 de ani inainte.

Cel mai mult mi-a placut acest citat:
Abia astept sa vad descoperirea 2013!

Cu placere.
Intr-adevar consider ca omenirea va putea elabora o explicatie stiintifica eshausitva a modului in care functioneaza universul (domeniul fizic). Totusi intrebarile existentiale (domeniul metafizic) vor ramne: care este cauza existentei universului si a acestui mod de functionare? de ce exista universul si de ce functioneaza in acest mod si nu in altul? care este scopul existentei? ce ne face oameni? care este cauza cosntiintei?

In domeniul stiintific, personal consider ca va fi ceva legat de gravitatie: graviton, gravitatie cuantica...

Din punct de vedere duhovnicesc, sa ne ajute Domnul Iisus Hristos sa crestem in dragoste si Adevar, in Sfanta Sa Biserica, prin Sfintele Tainne prin colucrare cu harul Duhului Sfant... caci "cerul si pamantul vor trece" doar Biserica va ramane in "cerul cel nou si pamantul cel nou".
Asadar, din punct de vedere metafizic (teologic in primul rand) daca stiinta nu are ca scop contemplatia indirecta a Creatorului din creatie... (ci stiinta este vazuta ca un scop in sine, idolatrizarea stiintei: scientismul)... atunci ea este nefolositoare mantuirii, hristificarii, sfinteniei, indumnezeiri prin har.

Doamne ajuta.

Daca imi permiteti o intrebare off-topic: ce dovezi aveti ca raspunsurile la aceste intrebari trebuie obligatoriu sa vina dinspre "supranatural" (domeniul metafizic)?

Intrebarea dvs este binevenita.

Stiinta nu isi propune sa explice DE CE functioneaza universul in acest mod, ci doar CUM functioneaza universul in acest mod.
Consider ca pentru obiectele fizice (implicit mecanismul cauza efect in cadrul obiectelor fizice, percepute senzorial de catre cognitia umana), stiinta (prin metoda stiintifica specifica epistemologiei) este adecvata pentru intelegere si explicare. Totusi nu trebuie sa minimalizam principiul antropic in formularea legilor fizice specifice diverselor paradigme stiintifice care descriu acest mod de functionare al unviersului si de asemnea nici matematica (si obiectele matematice specifice care nu fac parte din realitatea epistemologica).
Insa pentru obiectele metafizice (implicit mecanismul cauza efect in acest domeniu metafizic), gnoseologia teologica consider ca este pertineta.

Cauza existentei universului nu poate fi cercetata stiintific, iar "parerile" despre ce a fost inainte de Big Bang sunt doar filozofii (intrucat sunt in afara "metodei stiintifice" de garantare a realitatii obiective).

De asemnea scopul functionarii universului in acest mod nu poate fi cercetat stiintific. Spre exemplu stiinta explica cum exista o floare (crestere, inmultire) insa nu poate spune DE CE este asa si nu in alt mod. Deisgur se poate nega din punct de vedere filozofic faptul ca exista un un scop existential... insa consider ca nu este indicat sa detaliem acest subiect filozofic pe acest topic.

Intrebariile existentiale tin de domeniul metafizicului (domeniu de care "se ocupa" teologia si filozofia).

Doamne ajuta.

Bravo Eugen7, foarte bun raspuns, imi place sa vad ca mai exista buni crestini care isi folosesc si creierul in acelasi timp.

Daca tot veni vorba, hai sa vorbim despre motivul existentei unei flori de exemplu, ca sa ramanem in sfera concretului cat mai mult posibil. Crezi ca o floare a fost creata in mod special ca sa aduca placere omului (principiul antropic), si daca da, ce te face sa crezi ca o forta supranaturala (cum ar fi notiunea "metafizica" cum spui tu, de Dumenzeu) ar fi creat-o?

De ce nu ar putea fi posibil scenariul ca floarea sa fie tot o rezultanta a evolutiei prin selectie naturala ?

Sau de ce nu, toata fauna ar fi putut fi creata sau adusa pe Pamant de extraterestrii, la fel ca omul sau viata insasi ?

De unde necesitatatea asa stringenta de a apela la forte supranaturale ? De ce nu recurgem mai intai la stiinta, recunoscand ca inca nu avem date suficiente ca sa explicam anumite lucruri ?

In ceea ce priveste constiinta umana, care pare sa fie in afara gnoseologiei stiintifice, de ce ne-am grabi sa o atribuim unei forte supranaturale si nu unor civilizatii extraterestre ?

Nu vreau sa fac aici apologia civilizatiilor extraterestre, vreau doar sa subliniez faptul ca nu avem nici un motiv in plus de a adopta teologia in favoarea oricarei alte variante, oricat de fabuloase ar fi aceasta.

P.S. Eu nu sunt absolut deloc un ateu, sa nu ma inteleaga cineva gresit.

noooooooo, deloc.
Atunci cum te definesti(sincer, sunt curios, imi plac mult denumirile)?

Nu ma definesc. Nu ca nu mi-ar place denumirile, dar nu stiu exact daca exista vreo grupare din care sa fac parte. Cert este ca nu neg posibilitatea existentei vreunui creator, de orice natura ar fi acesta, absoluta sau nu. Sunt deschis la propuneri.

Dar sa lasam momentan ce sunt eu, nu conteaza prea mult, hai sa ne concentram asupra subiectului, ca altfel o sa divagam si o sa trebuieasca sa deschidem un alt topic.

Noi ne-am adunat aici pentru ca ne definim drept crestini ortodocsi, adica ne stabilim niste referinte la care ne raportam si, astfel, ne adresam mesaje dintr-o paleta deja definita, sau, indiferent de natura lor, le comentam din perspectiva lui Iisus Hristos.

Daca tu nu stii c(in)e esti inseamna ca nu stii nici ce cauti aici; poate ca vrei sa te descoperi ca apoi sa te definesti.
Ca sa nu deschidem(vorba ta) alt topic, dar si pentru ca esti instabil(nehotarat, dupa cum lasi sa se inteleaga) eu zic sa te grabesti la Geneva ca poate ca tu esti bosonu'.

Poate e un rolling release, si atunci e unstable. :D :21:

Sa-mi spui daca cumva asta a vrut sa fie o gluma sau doar o ironie inocenta. Nu de altceva, dar fiind nehotarat, nu stiu ce sa fac, sa rad sau sa plang.

Asta una la mana.
A doua, ce te face sa crezi ca daca te raportezi deja la niste referinte prestabilite asta ti-ar da dreptul sa fi arogant cu toti ceilalti ? De unde si pana unde referintele tale ar fi mai bune decat referintele altora?

Eu cred ca un bun crestin trebuie sa aibe rabdare si intelepciune, nu sa sara imediat la gatul cuiva care nu-i intelege referintele. Ca altfel o sa para ca faci parte dintr-o secta de maniaci religiosi, nicidecum din cultul crestin ortodox.

A vrut sa fie o gluma si te rog sa razi, insa a iesit ironie inocenta fiindca tu ai creat conditiile, dar fiindca nu ti-a acoperit nehotararea(naturala la tine) te rog sa ma ierti.

Am fost arogant cat timp am crezut ca referintele mele sunt mai bune decat ale celorlalti, dar de cand Iisus Hristos mi-a dezvaluit referintele Lui, cele mai bune, ideale, de-atunci atitudinea mea cea mai "aroganta" este de ingenunchiat.

Am descoperit ca fericirea imi este (in sfarsit!) si mie disponibila doar ingenunchiat; de ce sa caut alta referinta?

Te-am iertat

Multumesc pt consideratie.
Doresc sa precizez ca ortodoxia crestina doreste ca omul sa isi foloseasca intelectul pentru a vedea pe Dumnezeu. In conceptia patristica, intelectul (mintea) are o componenta rationala si una contemplativa si de asemnea implica inima (afectivitatea).

Din punct de vedere stiintific consider pertinent principiul antropic.
Din punct de vedere duhovnicesc consider ca toata creatia este hristocentrica.

Nu sunt un adept al creationismului ad litteram, ci asa cum am precizat, consider pertinent creationismul evolutionist teist (care nu are pretentia de stiinta in ceea ce priveste explicatia cauzei Big Bang-ului, sau cauza constiintei etc).

Da consider ca Dumnezeu este Creatorul universului si al tuturor existentelor. Insa sunt de parere ca modul creatiei poate fi inteles numai duhovniceste, caci nimeni nu o sa vada (cu ochii fizici sau rational) "degetul" lui Dumnezeu cum lucreaza proniator... caci "lucrurile duhovnicesti se inteleg duhovniceste" (I Cor 2) adica in contemplatie (intelectuala-duhovniceasca, prin conlucrare cu harul lui Dumnezeu cand) "intru lumina Ta vom vedea lumina" (Psalmi).

Conform ortodoxiei crestine, Dumnezeu nu este o forta (putere) impersonala ci Sfanta Treime sunt 3 persoane.

Personal accept faptul ca stiinta nu va putea oferi niciodata o explicatie pentru acest mod de functionare al universului si pentru cauza existentei lui.
Astfel, personal consider adecvat ca in domeniul metafizic sa accept pertinentele opinii ale teologilor ortodocsi care au ajuns la vederea duhovniceasca si au vazut (au avut cognitia duhovniceasca specifica ce implica cunoasterea si intelegera) cauza si scopul universului: hristocentrismul.

Dupa cum am precizat consider pertinent creationismul evolutionist teist, care nu stirbeste cu nimic hristocentrismul creatiei, antropologia hristocentrica. Cine suntem noi sa ii spunem lui Dumnezeu cum si cat sa creeze? Cine suntem noi sa ne "suparam" pe Dumnezeu ca a creat altfel decat consideram noi cu intelegerea noastra limitata (mai ales in interpretarea ad litteram a Sfintei Scripturi: zilele creatiei avand 24 ore din perspectiva umana, toate speciile create simultan si in un numar finit, din perspectiva umana. Sunt ilare astfel de conceptii in contemporaneitate si consider ca fac un mare deserviciu credintei. In vechime, conforma paradigmelor filozofice si stiintifice ale vremii respective erau pertinente astfel de interpretari...)

Consider ca acestea sunt speculatii filozofice inutile.
Da sunt de parere ca in univers exista viata biologica insa omul este unic, iar universul este hristocentric (ceea ce implica antropologia ontologica, cognitia umana specifica, constiinta...)

Din punct de vedere stiintific viata biologica nu are nevoie de explicatii ce includ extraterestri. ADN-ul "codul vietii biologice" arata ca principiul vietii este o "taina"(nu poate fi explicata aparitia primei celule vii).

Dupa cum spuneam in mesajul precedent, in domeniul fizic (mecanismul cauza efect in ceea ce priveste obiectele fizice), consider ca stiinta va oferi o teorie stiintifica eshaustiva in ceea ce priveste modul de funtionare al universului. Astfel, este evident ca explicarea stiintifica a acestui mod de functionare al universului nu implica necesitatea unor forte metafizice (personale sau impersonale). Totusi raman intrebarile de baza, la care stiinta nu va putea niciodata raspune: care este cauza existentei universului? Care este cauza acestui mod de functionare al universului? Care este cauza constiintei umane? Ce ne face oameni?

Epistemologia pe care se bazeaza metoda stiintifica este diferita de gnoseologia teologica.
In ipoteza existentei extraterestrilor ca fiinte intelectuale (nu doar inteligente)... putem vorbi de: care este cauza constiintei lor?

In concluzie nu popun nimanui sa creada in Dumnezeu pentru ca stiinta nu va putea niciodata oferi o explicatie constiintei umane, sau cauzei existentei universului si a acestui mod de functionare, ci indemn doar la iesirea din ignoranta (mai ales cea a scientism-ului).

Credinta in Dumnezeu inseamna incredintare increzatoare, comunicare inechivoca... ce se realizeaza in Sfanta Biserica prin Sfintele Taine. Credinta nu inseamna nidecum acceptarea rationala a unor formulari axiomatice, dogmatice ca un scop in sine... ci acceptarea acestor formulari ajunta omul sa aiba incredintarea in Dumnezeu, formularile fiind doar ca indicatoarele rutiere...

Consider ca in domeniul metafizic omul trebuie sa fie liber sa aleaga intre filozofie si teologie.
In ceea ce priveste civilizatiile extraterestre... sunt de parere ca acest subiect nu este important intrucat nu avem nici o dovada stiintifica clara a existentei acestora (fiind fiinte cu o existenta fizica, pot fi explicate stiintific).
Teologia ortodoxa crestina afirma existenta ingerilor al caror numar nu poate fi "numarat" de om (asa de multi sunt), insa ingerii nu au si o existenta fizica (materiala: substanta caracterizata prin masa si camp caracterizat prin energie).

Doamne ajuta.