Ce se face cu uleiul si faina de la Sf.Maslu?
 

UNII IMI SPUN CA SE POATE CONSUMA LA FACUTUL MANCARURILOR DE POST ,ALTII CA SE FACE O PAINE ...MA POATE AJUTA CINEVA ?Sa intreb un preot?

La secţiunea intitulată Maslu ceva mai jos vei găsi un topic cu acelaşi titlu unde vei afla şi răspunsuri.

Maslu
 

Despre ce se face cu faina de la sf Maslu sunt pareri si pareri. Eu va spun ce am auzit de la o calugarita.
Cu faina si uleiul fie se face o prescura si se consuma in familie sub stricta supraveghere a mamei ca nu cumva copii sau sotul sa o arunce sau sa o rataceasca. In mincare se pune numai daca stiti ca consumati toata mincarea, sa nu se strice si sa se arunce lucru sfintit. Din uleiul, care a mai ramas dupa ce a-ti facut prescura, sau paine, se pune cite o lingurita in farfuria cu mincare pe care stiti sigur ca o consumati la masa.
Insemnati cu sfanta cruce painea sau farfuria cu mincare ca toate sa se faca spre sanatate si buna cinstire a celor sfinte. Doamne ajuta!

Faina se poate pune in mancare (paine sau ceva facut in casa), dar cu grija sa nu se arunce din mancarea respectiva, pentru ca faina este sfintita.
Uleiul se poate pune in mancare (tot asa, sa manance toti ai casei si sa nu se arunce nimic din acea mancare) sau se pot unge toti ai casei, de exemplu dimineata dupa ce ia fiecare anafura si aghiasma.

Maslu
 

La partiarhie in fiecare vineri se face sf maslu. Din auzite , din faina cu putin ulei sfintit si aiazma se face o turta care sa coace . Uleiul se pune deasupra mancarii cateva picaturi, nu se fierbe in mancare. De la parintele argatu am auzit, in aiazma se ia dimineata si cate 9 picaturi de ulei de la maslu. Doamne ajuta

draga anisoara
 

Stiu de la preotul meu, k uleiul sfintit, la sf. Maslu, te ungi cu el, pe locurile dureroase si pui in candela. Mi-a spus k nu se pune la mancare !Eu am imtrebat vinerea trecuta.
Trebuie folosit doar asa.
Sa-ti fie de folos.

Eu am inteles ca uleiul de la Sfantul Maslu nu se utilizeaza pentru prajit. Se poate pune in candela, se utilizeaza pentru prepararea turtitelor, direct in farfurie in mancare. Ca sa nu se arunce si, pe cat posibil sa nu fie trecut prin foc. Faina, se utilizeaza pentru turtite. Daca se pune in mancare, trebuie sa avem grija s-o consumam pe toata.

Acelasi lucru il stiu si eu din recomandarile preotilor. Dar sa nu uitam ca ratiune uleiului este in primul rand pentru ungere, pe care o putem face si noi acasa dupa canonul de rugaciune- fie dimineata, fie seara.

mie spus ca nu se pune in candela pentru ca este deja sfintit si candela sfinteste uleiul dar am o dilema nu stiu uni spun ca uleiul de la sf maslu nu se pune la mincare alti spun ca se pune nu stiu ce sa mai cred

Daca ai f mult ulei se poate pune si in candela decat sa se strice mai bine il pui in candela. Daca am avut ulei de la sfinti de ex Sf Nectarie si am avut putin peste acest ulei am mai pus si de la sf maslu ca sa am mai mult timp.

Un articol lămuritor apărut astăzi pe site-ul www.teologie.net :

Probleme practice legate de Slujba Sfântului Maslu

http://www.teologie.net/wp-content/u...beia-maslu.jpg

Întrebare: Părinte Petru, sunt preot român în Occident. În parohia mea am credincioşi din toate zonele ţării şi fiecare încearcă să-şi impună propriile obiceiuri. Aceasta se întâmplă mai ales la Sfântul Maslu, când unii enoriaşi aduc mai multe sticle de ulei, după care le iau acasă şi nu ştiu ce fac cu ele. Alţii aduc şi făină pentru a coace turte sau îmi cer să le ung hainele rudelor cu ulei. Mai sunt unii care ţin 7 lumânări aprinse, câte una la fiecare Evanghelie, şi cam toţi îmi cer să fac Sfântul Maslu în fiecare săptămână, ceea ce, sincer vorbind, din punct de vedere economic este profitabil. Dar ce este corect din toate acestea şi ce nu? Binecuvântarea uleiului se răsfrânge asupra tuturor sticlelor de ulei puse pe masă? La ce foloseşte făina? Vă mulţumesc!

Răspuns: Înainte de a formula un răspuns la întrebările de mai sus, vreau să apreciez sinceritatea de a aborda astfel de probleme şi dorinţa de a îndrepta ceea ce este greşit. Pentru început vă propun să citiţi studiul meu istorico-liturgic asupra slujbei Sfântului Maslu, precum şi textul propriu-zis al slujbei (în ultima ediţie). Acolo găsiţi răspunsuri, fie şi mai indirecte, la toate întrebările adresate. Totuşi, vreau să detaliez câteva aspecte mai speciale (cu precizarea biblică de la Matei 5:17 - "Să nu socotiţi că am venit să stric Legea sau proorocii; n-am venit să stric, ci să împlinesc"):


1. Aţi menţionat foarte bine că săvârşirea săptămânală a Sfântului Maslu e destul de profitabilă. Am întâlnit preoţi care mi-au mărturisit că din asta trăiesc. Consider că acesta şi este motivul pentru care practica Maslului săptămânal se răspândeşte tot mai mult, căutându-se diferite modalităţi de a justifica scurgerea de bani din oameni. Aşa ceva este inadmisibil! Oamenii trebuie chemaţi spre trăirea Evangheliei şi spre o împărtăşire cât mai deasă cu Trupul şi Sângele Domnului, dar nu spre exorcisme sau masluri. Astfel, preotul care-şi face bine datoria nu va muri de foame. De la Maslu săptămânal şi împărtăşire de 4 ori pe an, trebuie să trecem la împărtăşire săptămânală şi Maslu de 4 ori pe an (+ ori de câte ori este nevoie, la patul bolnavului). Cam asta învaţă Biserica! Eu vă asigur că, dacă Sfântul Sinod ar interzice sub orice formă primirea de bani la Sfântul Maslu, precum şi practica celor 7 lumânări şi a pomenirii celor absenţi, totul ar reveni la normalitate şi preoţii şi-ar schimba imediat discursul – ar spune că nu-i bine să se facă Sfântul Maslu chiar atât de des şi la oameni relativ sănătoşi. Şi într-adevăr nu-i bine! Aşa ceva n-a fost niciodată şi nicăieri în Biserica Ortodoxă. Dacă Sfântul Maslu e una din cele 7 Taine (şi este net superioară consumului de anafură sau agheasmă), atunci pregătirea pentru Maslu şi modul de administrare a acestuia trebuie să fie la înălţimea unei Taine bisericeşti, dar nu să devină un fel de bazar cu tarabe pline cu ulei şi făină şi cu o „inflaţie sacramentală” care se revarsă „la fără frecvenţă” chiar şi peste beţivii din cârciumi, pomeniţi cu mult zel la fiecare Maslu.

2. La Sfântul Maslu trebuie să fie adus şi binecuvântat doar atâta ulei cât va fi folosit pentru ungere (adică un singur pahar sau câteva, în funcţie de numărul preoţilor prezenţi). Nicăieri în slujba Sfântului Maslu nu se pomeneşte de consumul alimentar al uleiului binecuvântat, ci doar de ungerile care se fac de către preoţi. La fel spune şi Scriptura (Iacov 5:14). Deci ideea de a binecuvânta mai mult ulei, cu care să se ungă credincioşii singuri sau să fie folosit la mâncare contravine textului biblic şi liturgic. Nici într-o altă Biserică Ortodoxă nu se face aşa ceva, ci doar în cazuri cu totul speciale, când preotului nu i se permite să intre în secţia de reanimare, se poate da puţin ulei sfinţit unui medic credincios pentru a unge un bolnav. Eu însă, am văzut că, prin marele oraşe şi mănăstiri din România (şi de prin Republica Moldova), se aduc sute de sticle de ulei dintre care o parte rămân la Biserică, iar altă parte sunt luate acasă. Cred că acest obicei greşit trebuie să înceteze cât mai repede. Oare cât vom mai amăgi lumea? Oare de cât ulei are nevoie o biserică sau un preot? Şi chiar dacă ar fi nevoie de cantități mari, putem oare folosi în orice situaţie ulei de la Maslu? Friptura nu se poate prăji în ulei nesfinţit?

3. Obiceiul de a aduce făină la Maslu nu are nici o legătură cu coacerea turtelor, care apare menţionată mai nou, găsindu-se parcă o utilitate liturgică pentru făina despre care nu se ştie la ce foloseşte. În realitate însă, din punct de vedere practic, făina servea la înfigerea lumânărilor şi a beţişoarelor pentru ungere şi nimic mai mult. Închipuiţi-vă că suntem în secolul al 18-lea şi preotul merge la casa unui bolnav de la ţară. Sfeşnic în casă nu este, iar lumânările se înfig în pâine. Miruitor tot nu este, dar, din evlavie faţă de fiecare picătură de ulei sfinţit(!), beţişoarele folosite la ungere nu pot fi puse direct pe masă sau aruncate la gunoi, ci se înfig în făină, iar după aceea se ard. Mai devreme sau mai târziu făina va fi folosită la coacerea pâinii sau a unor turte, dar asta fără nici o legătură cu Maslul sau cu vreo binecuvântare pe care acea făină ar fi primit-o, ci pentru simplul motiv că fiecare gram de făină costă. În prezent însă, având miruitoare speciale şi şerveţele de unică folosinţă ce pot fi uşor arse, făina poate lipsi cu desăvârşire de pe masa pentru Maslu. Această făină oricum nu se binecuvântează în vreun fel, din moment ce nu există nici o rugăciune specială pentru ea. Iar dacă harul s-ar revărsa în mod haotic peste tot ce este în jurul uleiului sfinţit, atunci, primul lucru de care ar trebuie să ne preocupăm ar fi păstrarea cu evlavie a vaselor din plastic în care se aduc tonele de ulei în toată ţara. Dar n-am auzit pe nimeni să aibă astfel de preocupări.

4. Referitor la obiceiul cu ţinerea a şapte lumânări nici nu am ce să comentez. E o afacere curată şi o amăgire pe faţă a credincioşilor naivi. Eu înţeleg că-i profitabilă treaba, dar ca să spui că aceasta face parte din rânduială, trebuie să ai mare tupeu. Oamenii trebuie să devină ei înşişi făclii luminoase ale virtuţilor, dar nu sfeşnice moarte pentru nişte lumânări care nici măcar nu sunt din ceară.

5. La Sfântul Maslu nu se ung hăinuţele celor absenţi şi nu se pomenesc decât primitorii nemijlociţi ai Tainei. Dacă nu putem boteza hainele unui prunc şi nici pomeni mireasa la Cununie fără să fie prezentă, tot aşa nici Maslul nu poate avea forme de oficiere „la fără frecvenţă”. Biserica are suficiente slujbe la care pot fi pomeniţi bolnavii de prin spitale sau de acasă. La Maslu însă se pomenesc doar cei care primesc ungerea cea sfântă. Mai mult decât atât, cei ce doresc să primească această ungere trebuie să se pregătească duhovniceşte şi, dacă nu sunt de mult timp spovediţi şi împărtăşiţi, neapărat să se spovedească şi să se împărtăşească. Maslul nu este un act magic, ci una din căile de împărtăşire a harului dumnezeiesc pentru cei care cred în Dumnezeu şi trăiesc după poruncile Lui. Este foarte important să le amintim celor care solicită Sfântul Maslu să nu caute doar vindecare de la Dumnezeu şi rezolvarea diferitor probleme cu ajutorul Lui, ci să-L caute pe Însuşi Dumnezeu şi Împărăţia Lui, iar „toate celelalte se vor adăuga lor” (Matei 6:33).

Ce o sa mai sara acum ca arsi ,,traditionalistii" de pe forum
,,Erezie!" ,,Ecumenism'' ",,Sfarsitul lumii" ,,Profetii"' ,,Sfintii Parinti"'.....s.a.m.d....

http://2.bp.blogspot.com/-fDVMVSpEfr...22842-001.jpeg


Foarte greu se vor dezvata oamenii sa faca ceva ce sunt obisnuiti sa faca, chiar daca lucrul acela este gresit.

Apropo, pe siteul teologie.net, in articol, sunt si doua link-uri, pentru cei interesati de aprofundarea subiectului.

Cel care a redactat aceste rinduri, eventual articol, indiferent daca este preot sau episcop, a pierdut din vedere continutul dar mai ales motivul pt care in taina sf. maslu a fost introdusa evanghelia aVI-a, a femeii cananeence.
Sa nu uitam ca aceasta femeie era de alt neam si de alta credinta decit Hristos si totusi a fost miluita (pe linga faptul ca ea se ruga pt fiica ei neprezenta acolo cu ea) lucru intilnit chiar si in ziua de astazi mai ales in Ardeal, dar nu n umai, unde la aceasta puternica sf. taina vin si crestini altii decit ortodocsii, tocmai pt ca stiu puterea acestei taine si veridicitatea ei.
Fac deci o referire la ultimul punct (5) al postarii de mai sus .
Sa o reascultam fiecare dintre noi cind vom merge cel mai repede la maslu si daca tot nu intelegem putem citi carti dedicate acestei taine, cea mai la indemina si recenta: "Slujba Sfântului Maslu şi rugăciuni pentru bolnavi"(http://www.crestinortodox.ro/forum/s...?t=6641&page=7)

Referitor la pct. 5 - și eu mă întrebam de ce mai dăm pomelnic cu cei vii la Sfântul Maslu , dacă slujba este făcută numai pentru cei prezenți. Înseamnă că și acesta - pomelnicul dat la Sf. Maslu - este un obicei fără temei, ca atare ar trebui scos.

Apoi, obiceiul de a duce ulei și făină la Sf. Maslu am observat că îl avem numai noi, românii. Alți ortodocși de alte naționalități - ruși, greci, etc. n-am observat să aducă. Acesta (precum și faptul că nu prea le găseam folosință) este unul din motivele pentru care și eu una am renunțat să mai duc ulei și făină, și doar dau slavă Domnului că am ajuns și eu la slujba Sfântului Maslu și mă mulțumesc cu ungerea cu ulei sfințit, din partea preoților prezenți.

Mirela, daca mergi la Maslu, normal ar fi sa asculti ce spune preotul (rugaciunea) - ca doar o spune cu voce tare, nu e nimic ascuns - si si toti credinciosii participanti (inclusiv tu) sa se roage impreuna pentru toti ceilalti bolnavi participanti (sa fie o comuniune de rugaciune, nu doar sa se roage preotul de unul singur acolo, in timp ce credinciosii stau doar fizic in biserica precum masinile in garaj fara participare in rugaciune...). Nu zic de tine, ca nu te cunosc, insa daca ai asculta cu atentie slujba si toate rugaciunile de la Maslu, ai vedea ca in randuiala slujbei, preotul ii pomeneste nominal pe cei bolnavi pt care se face Sf Maslu (nu stiu cum de ti-a scapat acest detaliu), care in mod normal ar trebui sa fie prezenti acolo si apoi sa fie unsi de preot cu unntdelemnul sfintit in cadrul slujbei.
De aceea trebuie sa dai pomelnic cu bolnavii vii (si normal prezenti la Sf Maslu), pt ca preotul sa-i pomeneasca nominal (pe fiecare in parte cum se numeste).

Daca nu ai posibilitatea sa asculti slujba, macar cauta pe net cateheza despre Sf Maslu. Uite aici un link catre cateheza:

http://www.patriarhia.ro/ro/documente/catehism23.html

Daca tot iei tu in discutie acea afirmatie pe care o face parintele ca: "Dacă nu putem boteza hainele unui prunc şi nici pomeni mireasa la Cununie fără să fie prezentă, tot aşa nici Maslul nu poate avea forme de oficiere „la fără frecvenţă”.
atunci macar ia in consideratie comparatia pina la capat - ca asa cum la botez preotul pomeneste numele copilului care se boteaza (si nu orice copil prezent in biserica), sau pomeneste numele miresei care se cununa (si nu toate femeile nemaritate prezente in biserica), la fel se pomeneste nominal si la Sf Maslu. De-aia este nevoie de pomelnicul cu cei bolnavi trupeste sau sufleteste vii pt care se face Sf Maslu.

Dincolo de randuiala necesara pt ca taina Sf Maslu sa fie valida, se intinde mila lui Dumnezeu, care este nemasurata - asa cum bine explica Zaharia cu pilda femeii cananeence. Oare daca un preot se roaga (impruna cu credinciosii), nominal, si pt un alt bolnav decat cei prezenti, crezi tu ca Dumnezeu nu il va milui si pe acela nici macar un pic? chiar daca nu a fost valida acea taina a Maslului pt acela, totusi orice rugaciune nu este trecuta de Dumnezeu cu vederea si numai El stie cum va considera sa il miluiasca. Cred ca normal ar fi, ca atunci cand ducem un pomelnic pt insanatosirea cuiva/unora bolnav/bolnavi care nu poate/pot participa fizic la Sf Maslu, normal ar fi sa ne rugam si noi in rugaciunea noastra personala pt ei, cu rugaciunile pt bolnavi care exista in cartile obisnuite de rugaciuni (ca doar de-aia ne cumparam carti de rugaciuni, nu numai pt rugaciunile de seara si de dimineata... ci sa ne folosim de toate rugaciunile din ele).
Deci nu este normal nici sa excluzi mila lui Dumnezeu, asa cum nu este normal nici sa nu implinesti toata randuiala care trebuie pt Sf Maslu, cand ai putea sa o faci.

adam000, draga mea, nu mi-a scapat detaliul cu rugaciunea spusa pentru cei inscrisi pe pomelnic. Dar noi acolo nu ii trecem doar pe cei prezenti. De aceea m-a contrariat afirmatia parintelui Pruteanu, care spunea ca slujba Sfantului Maslu se face doar pentru cei prezenti.
Mi s-a parut in schimb interesant ce spunea Zaharia, cu evanghelia femeii cananeence.
Am sa-l intreb pe preotul nostru daca este OK sa dam in continuare pomelnic ptr Sf. Maslu - care sa cuprinda si personae neprezente la slujba.

Te rog să ne dai şi nouă răspunsul. E bine de ştiut.

Am să-i trimit un mail pr. Petru exact cu comentariul făcut de Zaharia referitor la punctul 5. Sunt curios ce răspuns o să primim.

As vrea sa nuantez un pic fata de exemplul lui Zaharia.

Eu inteleg faptul ca putem pomeni ortodocsi pe pomelnicul de la Maslu, chiar daca nu sint prezenti la Maslu - si nu in sensul ca o asemenea pomenire ar face ca Taina Sf Maslu sa fie valida si pt ei (intrucat Sf Maslu se face doar pt cei prezenti, pomeniti si unsi de preot cu untdelemn sfintit - asa cum spunea si parintele), ci in sensul milei lui Dumnezeu (exemplul femeii cananeence), ca nici o rugaciune pt cineva nu este trecuta cu vederea de Dumnezeu ci, in felul in care va randui El, tot ii va milui si pe aceia (intrucatva, tot ii va ajuta si pe ei, pt ca mila lui Dumnezeu este mare).

Nu mai sint insa de acord cu continuarea de a pomeni la Sf Maslu si oameni de alta crediinta:

Nu stiu unde in Ardeal a intalnit asa ceva (prin partile din Ardeal pe care le cunosc eu, nu am intalnit un astfel de obicei, ba din contra, ortodocsii sint f bine catehizati in crediinta noastra ortodoxa si nu fac ciorba interconfesionala sau alt fel de confuzii), insa o asemenea practica (de a pomeni persoane de alte religii) la Sfintele Taine nu este de loc canonica (nici valida). Cum ar putea cineva care nu are comuniune harica (un protestant de ex care nu a primit Harul de la Botez) sa sa participe, sa aiba partasie cu Harul si Sfintele Taine, cand acela nici nu crede in asa ceva?

Pina la urma, chiar si la Liturghie au voie sa participe fizic doar in prima parte (a catehumenilor), pina la "cei chemati iesiti"...
Iar daca vor crede si vor dori sa vina la noi la ortodocsi, atunci dupa ce se vor boteza vor putea sa participe la intreaga liturghie, precum si la celelalte Taine

Da, asta este cea mai buna atitudine pe care o putem avea toti/fiecare, pt o raportare corecta/dreapta fata de intelegerea crediintei noastre: sa ne intrebam duhovnicul!

Părintele respectiv unde merg eu de obicei la Sf. Maslu nu este duhovnicul meu.
Dar am să-l întreb și pe părintele duhovnic... :) Așa o să avem o părere românească, și una americană.

Nu ştiu dacă e chiar aşa. Şi nu vorbesc numai de Ardeal, ci în general. Acum, în ceea ce priveşte Ardealul, eu am trei probleme: folosirea lui "Mărire" în loc de "Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh", cunţana şi "cerşitul" de bani în timplul Sf Liturghii de către consilierii bisericii. Şi sunt multe altele... În primul rând, din păcate, catehizarea lipseşte la preoţi. :2:

Cuvintele sint sinonime, deci nu e nici o problema, decat ca esti tu neobisnuit sa folosesti sinonime

Cuntan a fost ortoxox. Acuma nu am timp sa-ti caut referinte despre Cuntan dar mai tarziu cand o sa am timp iti pot cauta. Ca nu esti tu obisnuit cu genul ala de muzica e alta treaba. Este o muzica mai usor de cantat de credinciosi, ori scopul este ca toti credinciosii din biserica sa participe in rugaciunea cantata, caci importanta este rugaciunea - daca muzica cuntana favorizeaza asta, este cu atat mai bine - decat sa ai un singur cantaret care este in stare sa cante muzica psaltica la strana in timp ce restul oamenilor din biserica dormiteaza pe ei, sau se plictisesc, pt ca nu sint in stare sa o cante, mai bine o biserica in care toti se roaga cantand impreuna si toti dau raspunsurile stranei in cor (nu numai unul sau doi din strana cum se intimpla cu psaltica), dupa muzica cuntana.

Preotii din Ardeal pe care ii cunosc eu sint f bine catehizati si f canonisti, rigurosi. Toti. Iar ca medie a credinciosilor din zona de Adreal pe care o cunosc eu, au mai putine superstitii si babisme decat astia din regat - dovada ca au fost f bine catehizati. Acuma nu imi permit sa fac o generalizare, pt ca este gresit sa generalizam asa cum faci tu. Pina la urma parintele Arsenie Boca, pe care am vazut ca il pretuiesti, a fost preot ardelean. Si nu numai el...

"Peste tot, grecescul δόξα trebuie tradus cu "slavă", iar μεγαλωσύνη/μεγαλή – "cu mărire". Confuzia acestor două cuvinte este o mare eroare nu numai filologică, ci şi teologică. Nici o limbă nu identifică aceste noţiuni, ci toate fac o distincţie clară între ele. Cuvântul slavă – δόξα vine de la verbul δοκέω – a avea o părere sau opinie [despre ceva sau cineva] şi se referă, în cazul dat, la o adorare a lui Dumnezeu dublată de un anumit fel de a crede în El (ortho-doxia); deci nu este o simplă elogiere sau laudă. Cuvântul "mărire" însă este înţeles ca o cinstire inferioară şi deseori se referă la Maica Domnului şi la sfinţi, şi foarte rar – la Dumnezeu. (Despre acest subiect, a se vedea cartea magistrală a Pr. Paraschiv ANGELESCU, Slavă şi Mărire, Bucureşti, 1939.)" - "Liturghia Ortodoxă istorie şi actualitate" - Ierom. Petru Pruteanu

Poţi conspecta şi acest articol: http://actualitateaortodoxa.com/arti...Tie-Doamne.php

Uploadez şi cartea "Slavă şi Mărire" - Pr. Paraschiv Angelescu, Bucureşti, 1939: http://s0.docspal.com/files/processe...ava-marire.pdf

Nu mai căuta, pe mine nu mă conving referinţele despre Cunţan. :1:
E suficient să observi când a apărut cunţana.

M-am născut în cunţană, iar când am descoperit psaltica am simţit că îmi transmite altceva, ceva dumnezeiesc, poartă alt duh, te ajută să te aduni.

Şi noi dăm lui Dumnezeu ce e mai uşor, ce e mai "ieftin"? :1:

La biserică participi cu sufletul, nu cu vocea (dacă nu poţi şi nu te pricepi). Părintele Arsenie spunea să cântăm cu urechea. E mai important să asculţi şi să cânţi în sinea ta, cu sufletul, decât să "deformezi" răspunsurile. Sunt de acord cu tine, în cazul în care credincioşii ştiu ce fac.
Ce e mai plăcut: un răspuns la unison, lin, cald sau zbierăturile mirenilor care vor să-şi demonstreze calităţile de cântăreţi?

În cazul în care fiecare cântă cum îl taie capul şi dintr-n răspuns lin, cald, la unison iese un ghiveci de strigături, nu e tocmai bine. Ori în acest sens există chiar şi canoane. Am să caut dacă e nevoie...

La biserică nu te duci să cânţi, dormitezi etc...Scopul e altul.

Şi eu cunosc, nu neg că nu sunt. Dar dacă tu nu vezi nici o diferenţă între ceea ce există şi ceea ar trebui să existe, atunci nu vom ajunge la un consens.

Sunt şi în Ardeal destule superstiţii şi babisme, poate nu aşa de multe ca în sud, dar asta nu înseamnă că sunt foarte bine catehizaţi.

Şi pr Teofil şi alţi părinţi. Pe părintele Arsenie nu-l apreciez pentru că a fost preot ardelean, ci pentru că a fost un preot model cu o trăire înaltă. Apropo, la Man. Sâmbăta, pe vremea părintelui Arsenie, se cânta psaltică şi s-a păstrat până astăzi psaltica, slavă Domnului!

Ce-a zis părintele Petru? și eu sunt un pic curioasă... am să vă spun și eu ce răspuns primesc de la preoți în legătură cu pomelnicul.

Aici e răspunsul pe care l-am primit de la părintele meu duhovnic (un american de origine română) - când l-am întrebat de pomelnicul la Sf. Maslu și i-am dat să citească link-ul la articolul păr. Petru Pruteanu :

He's right, of course, but we are not forbidden to offer prayers for anyone at any time, even during an unction service. It gets strange with people bringing in flour and oil of their own, or even stranger, items of other people's clothing. It's prevalent among Romanians and some Serbs. The flour and oil that they bring in is NOT consecrated oil of healing, only that which is blessed and used. And consecrated oil should not be given out to take home… just like we would never give out holy Communion to take home.

Strictly speaking, serving a general unction service for people who are not in a state of serious illness is also a innovation -- but not necessarily a bad one. Doing it monthly or during holy week is a new idea…

FrC=

Încă nu am primit un răspuns. Şi eu sunt curios, nu cred că părintele a făcut acele afirmaţii fără să aibă în vedere evanghelia a VI-a care se citeşte la Sf. Maslu. Am să postez când primesc un răspuns.

Frumos/echilibrat răspunsul duhovnicului tău. :1:

Postul tau este binevenit si baza de referinta este categorica.
Eu insumi am reluat de 3 ori pe acest forum subiectul diferentelor de transcriere a unor termeni (evident!, dar evident, cu modificarile obligatorii de sens si substanta a textului, in mod nebanuit) din editii mai vechi ale cartilor de slujba si am fost contrat, sau sa zic asa, mai eufemistic, incurcat, de frati care au ca baza de documentare doar Dex-online.
Nu doresc sa comentez despre asemenea postari (a celor care m-au contrat)si despre cei care le emit deoarece sunt jenante si denota multe lucruri, cel putin atitudinale (daca sti sora sau frate ca nu sti despre un lucru temeinic, nu te mai grabi sa te dai destept atit de facil, ca desteptaciunea se cistiga greu, nu apelind la Dex-online, sau crezi ca numai pe tine te duce capul sa apelezi la asa ceva !) lasa mult de dorit, nemaivorbind de scrupulozitatea formarii tale stiintifice ca intelectual si de renuntarea definitiva la usuratatea savantlicurilor.
Dar dualitatea "slava-marire", este doar un exemplu din cartile de slujba si care nu schimba sensul ideii, al comunuicarii, al enuntuluii (schimba altceva, intensitatea, nivelul, importanta, grandoarea !), dar sunt cuvinte sau semne de punctuatie care schimbate modifica total sensul afirmatiei sau uneori poate impinge in erezie, fara a prinde chiar de veste.

Iar acum ginditi-va, si va invit pe fiecare din cei care mergeti constant la biserica, sa fiti atenti la ce se "vorbeste", la libretul liturghiei, ca si a altor slujbe, si sa sesizati voi insiva diferentele.
Desigur ca va trebui sa aveti si filade sau carticele sau carti de rugaciuni pt. enoriasi in care este publicat textul liturghiei(ca sa aveti un text"corect" cu care sa faceti comparatia).
Sa sesizati voi insiva ce greseli capitale fac uneori preotii, fara ca macar sa aibe habar ce este cu ei pe lumea aceasta, si pornind de la acestea sa va ginditi si cite alte greseli mai faca avind atitudini parelnice in viata duhovniceasca(daca un text scris corect al Sf. Liturghii in liturghier nu pot sa il citeasca corect, dara-mi-te alte lucruri, precum sutele de canoane pe care cu greu le ti minte !) si mai departe, fii lor duhovnicesti, cite fac si cum acestia se contrazic apoi in discutii cu alti enoriasi, pe motiv ca asa au fost invatati sau auzit pe duhovnicii lor ! Si avem exemple chiar aici pe forum (sophia, unul dintre exemple, si nu numai!).
Mi-aduc aminte ca acum un an si jumatate a facut mare voga pe TV, exemplul unui preot bucurestean, doctor in teologie(ca popii astia de la Bucuresti mai toti sunt doctori, dupa modelul catolic, pt a fi numiti si ei cu falosul "eminenta sa dotore Aiurel" si sa nu fie astfel mai prejos decit...) a savirsit botezul copilasului nustiu carei vedete(sau nasa era o vedeta ?) si la exorcizarile botezului ii tragea popa cu : "te lepezi de Hrtistos?" si nasa raspundea :"Ma lepad de Hristos!" si tot asa de trei ori.
Cind apartinatorii a facut publica inregistrarea video a botezului si lumea s-a scandalizat iar preotul a fost intervievat, a gasit el de cuviinta sa o scalde si sa o dea la intors cum ca negrul nu-i chiar negru si ca albul pur este prea alb !
Iar botezul nu a fost repetat si facut cum trebuie iar copilul a fost inchinat ... cui credeti voi ?
Si si in ziua de astazi, acelasi doctor preot este consilier sau inspector la arhiepiscopia bucurestilor, aparind de multe ori la Trinitas, in emisiuni in care are o parere sau un cuvint"greu" de spus despre cine este si ce vrea sa fie Hristos !
Am sa caut pe Youtube sa vad daca mai este clipul si cum il cheama pe preot.
In acest caz nu exista decit 2 variante :
- ori religia este asa, o facatura, o chestie de paravan, o preocupare fatarnica a omului contemporan dar fara nici o importanta de adevaratelea, si atunci nu este nici o greseala daca mai incurcam "slava" cu "marire", "in pace sa ne rugam" cu "cu pace sa ne rugam", "pt. unitatea" cu "pt. unirea","te lapezi de satana" cu "te lepezi de Hristos", "tot omul este minciuna" cu "tot omul este mincinos","binecuvinteaza" cu "binecuvinteaza- cu caciula si nu cu punct pe "i"", " nu ne lasa in ispita" cu "nu neduce in ispita"," care din Tatal purcede" cu "de la Tatal purcede", s.a.m.d.... deci nu mai conteaza cum zicem, conteaza sa mearga muzica bine si corul sa fie madrigal, popa sa aibe voce de bariton si sa stie sa intoarca diejii bine, sa aibe "costumul de scena" frumos si cit mai aiurit(sau , aurit !)tamiia sa fie cit mai parfumata, din Maroc sau din Yemen, luminarile sa fie aduse de la Vaticarm, si nasii sa plateasca cit mai mult la slujbe sa vada "fratii" ca este potent... Si toata lumea iese multumita de la slujba iar cind ii intrebi cum a fost, raspund ca si iesitii de la spectacolul de teatru: frumooos dom'le ! foarte frumos !
- sau chiar exista Dumnezeu si atunci dupa cuvintul ap. Pavel, a sf. Lavrentie de cernigov si a sf. Serafim Rose, si a citor parinti 'or mai spus acelasi lucru, vom da socoteala pt fiecare(dar negresit, pt fiecare) cuvint rostit si pt. fiecare adaugire sau scurtare ori proasta citire din sfintele slujbe.

Dar de, dintr-o suta de crestini care intra intr-o biserica, indiferent de moment, fiecare intelege si vrea altceva decit ceea ce este credinta simpla si curata !

Dar ce spune acest duhovnic, ovidiu b? Spune-ne si noua.

Frate Zaharia, e plina Scandinavia de acesti preoti ortodocsi romani cu doctorat la catolici.

"He's right, of course, but we are not forbidden to offer prayers for anyone at any time, even during an unction service. It gets strange with people bringing in flour and oil of their own, or even stranger, items of other people's clothing. It's prevalent among Romanians and some Serbs. The flour and oil that they bring in is NOT consecrated oil of healing, only that which is blessed and used. And consecrated oil should not be given out to take home… just like we would never give out holy Communion to take home.

Strictly speaking, serving a general unction service for people who are not in a state of serious illness is also a innovation -- but not necessarily a bad one. Doing it monthly or during holy week is a new idea… "

la maslu NU se foloseste faina.In legatura cu uleiul, cu el te ungi la locurile unde exista "problema sau problemele" de sanatate

Vezi ultimul mesaj al lui Dragoş. Dacă nu te descurci poţi folosi google translate: http://translate.google.com/

Şi uite aşa distrugem Tradiţia prin neglijarea "micilor" greşeli (justificate de comoditate, indiferenţă, lipsă de interes în a cunoaşte dreapta credinţă), dând lui Dumnezeu ce ne vine nouă mai comod, mai "ieftin".
Şi ce putem face noi când într-o catedrală se cântă "Mărire" pe cunţană de un cor, iar în faţă avem un slujitor profesor universitar doctor în liturgică?

Am primit răspunsul chiar pe site: http://www.teologie.net/2014/02/19/m...ice/#more-4074

Ieromonah Petru Pruteanu spune:
"În acel fragment evanghelic se pune accent pe credinţa femeii (vedeţi şi replica Mântuitorului) şi nu pe puterea lui Hristos de a vindeca de la distanţă, care este scoasă în evidenţă în vindecarea slugii sutaşului (“zi numai cu cuvântul şi se va vindeca sluga…”).

Nu uitaţi de însăşi denumirea Tainei, care se numeşte “Sfântul Ulei”. Ca bază biblică a acestei Taine este luat textul de la Iacov, unde se spune, “De este cineva bolnav între voi, să cheme preoţii Bisericii şi rugăciunea credinţei va mântui pe (A)CEL bolnav”. Rugăciunile 3 şi 4 de la Maslu (care sunt şi cele mai vechi) arată legătura dintre rugăciune şi ungere şi face trimitere clară la cei care sunt de faţă şi se ung cu uleiul sfinţit.

În cazul femeii cananience, Hristos nu i-a trimis ulei sfinţit, ci a vindecat-o cu cuvântul. E cu totul altceva. Sf. Maslu este Tainei vindecării prin Ulei Sfinţit. Celelalte harisme bisericeşti ale vindecării sunt reflectate în alte tipuri de rânduieli şi rugăciuni!"

Ieromonah Petru Pruteanu spune:
"Eu nu exclud totalmente posibilitatea pomenirii celor bolnavi la Sf. Maslu, dar ca o rugăciune adiţională, în cadrul ultimei ectenii întreite. În rest, toată slujba se referă exclusiv la cei care sunt de faţă şi sunt unşi cu ulei sfinţit.

Aş mai face o precizare teologică importantă:
1. La instituirea euharistiei Hristos spune “Beţi dintru acesta TOŢI…”, pe când, atunci când apostoloul Iacov vorbeşte despre Maslu, spune “DE ESTE CINEVA BOLNAV dintre voi SĂ CHEME preoţii Bisericii”. Deci, în mod normal, Liturghia este Taina la care noi singuri ne adunăm şi suntem chemaţi să facem TOŢI asta, pe când Maslul este destinat doar celor bolnavi, care nu pot veni la Liturghie, ci CHEAMĂ preoţii la ei acasă ca să-i ungă cu ulei “pentru a-i da întregi Bisericii Sale” (rugăciunea a 4-a de la Maslu), ca iarăşi să se poată aduna cu toţi pentru a se împărtăşi.
2. În trecut, pomenirile la Liturghie se făceau în cadrul dipticelor (după “Întâi pomeneşte Doamne…”) şi puteau fi pomeniţi doar cei care nu erau opriţi de împărtăşire. Adică eu pot pomeni la Liturghie pe cel care se împărtăşeşte într-o altă biserică, nu neapărat în locaşul în care slujesc eu. Or, în cazul Maslului, se doreşte pomenirea celor nu-şi fac Sf. Maslu în altă parte, ci nu-şi fac deloc şi poate nici nu are nevoie de el (că e relativ sănătos). Că dacă ar dori să-şi facă Maslu, ar putea chema preotul acasă sau la spital, aşa cum o spune şi textul biblic."

Multumesc, Dragos, desi il intrebasem pe ovidiu b, care intelesese textul in engleza. Interesant ar fi sa-l citim in româna, ca sa vedem ce spune si de ce afirma ovidiu b ca este echilibrat raspunsul.
Deci, DragosP, daca nu-l poti traduce in limba româna, atunci lasa-i lui ovidiu b onoarea aceasta.