Dumnezeu a creat iadul?
 

E posibil ca DUMNEZEU sa creeze ceva rau?
Iadul reprezinta un loc rau sau nu?
DUMNEZEU hotaraste ce se intimpla in iad?
Ce crede ortodoxia despre crearea iadului?

iadul ca loc concret, iadul ca stare, raul vazut ca exprimare a iadului, si tot ce tine de iad inseamna ABSENTA LUI DUMNEZEU. este DOMNIA NIMICULUI. Dumnezeu nu a creat raul, de aceea raul nu are o existenta de sine statatoare. este o absenta, absenta a ceva sau mai bine zis a CUIVA - a lui Dumnezeu.

Dar l-a creat pe diavol?
Sunt mai multe pareri si nu este clar.

Parintele Cleopa spune ca Dumnezeu ingradeste lucrarea dracilor "spre a nu face un al doilea Iad pe pamant".
Mai spune parintele Cleopa ca Iadul este locuinta dracilor.
Dumnezeu nu a creat Iadul ca loc de chin.

Exista o lunga discutie filozofica asupra a ce este raul. O definitie certa a acestuia nu exista, asa cum nu exista o definitie certa a timpului. Una din modalitatile de definire este sa consideram binele ca fiind existenta si raul ca fiind non-existenta. Aceasta modalitate nu este insa singura si nu raspunde tuturor intrebarilor legate de originea raului. O alta este ca raul este un accident impotriva firii, sau alta ar fi ca originea raului sta in libertatea omului, pentru a-i da acestuia sansa sa aleaga binele. Cea mai frumoasa incercare de definitie cred ca ii apartine lui Pseudo Dionisie Areopagitul, care spune cam asa: raul are o existenta prin accident si nu prin sine insusi, "o are prin altceva si nu din propria lui obarsie... Raul este alaturea de drum, alaturi de scop, alaturi de natura, alaturi de cauza, alaturi de inceput, alaturi de tinta; el e contra legii, a vointei, a substantei" "El este fara tinta, fara frumusete, fara minte, fara ratiune, imperfect, fara temei, fara cauza, nedeterminat, steril, inert, fara putere, dezordonat, neasemanator, nedefinit, tenebros, nesubstantial, neavand existenta de sine nici cand si sub nici o forma".
Cel mai mult, insa, a tratat aceasta problema Fericitul Augustin, in Confesiuni si in alte scrieri ale sale impotriva maniheismului, al carui adept fusese el insusi in tinerete.
Originea raului este in continuare un subiect foarte discutat.

Iadul nu a fost creat de catre Dumnezeu, ca si raul este o dovada a libertatii, care se poate manifesta si contrar vointei lui Dumnezeu. Dumnezeu nu distruge iadul nu pentru ca nu poate , ci pentru ca respecta libertatea celor care vor sa traiasa vesnic in afara comuniunii cu El

Iadul nu a fost creat de Dumnezeu. Iadul a fost definit ca loc in care nu exista Dumnezeu. Aceasta definitie se leaga de definitia raului ca lipsa a binelui. Dar atunci cand este vorba de persoana, nu se poate aplica acelasi calificativ. In iad, persoana nu se destrama in nefiinta. Ori acolo unde este fiinta este prezent si Dumnezeu. Numai ca in iad, Dumnezeu este prilej de nefericire si nu de fericire, pentru ca persoanele ajunse aici au refuzat iubirea Sa. Despre prezenta lui Dumnezeu in iad, vorbeste Sfantul Isaac Sirul.

Foarte adevarat, cu precizarea ca nu se manifesta contrar vointei lui Dumnezeu, caci asta nu se poate.

Sincer, nu inteleg. La ce te referi?

Toti spuneti ca iadul nu a fost creat de Dumnezeu. Dar nu am vazut nici un cuvant scris folosit ca argument. Am sa va dau eu unul si apoi sa imi explicati si mie ce inseamna: "Mat 25:41 Atunci va zice şi celor de-a stânga: Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui" ?

Cine a pregatit acest foc? Diavolul singur spre propria pedeapsa? Eu zic ca nu.

Conceptia despre iad include doua mari curente: cea fizica si cea spirituala. In conceptia fizica iadul este un loc. Acest loc este focul cel vesnic, gheena, locul scrasnirii dintilor. Acest loc a fost pregatit pentru diavol si ingerii sai, caci Dumnezeu in mila sa doreste sa piarda nici un om. Din pacate unii oameni vor ajunge acolo.

A doua conceptie este spirituala, locul departarii maxime de Dumnezeu, singuratatea prin excelenta. Fie una fie alta, acest loc exista cu ingaduinta lui Dumnezeu si a fost pregatit pentru diavoli si oamenii rai. Ambele se impletesc si dau o definitie pe cat se poate.

Va dau un fragment din Nicolae Velimirovici:
"Este foarte limpede faptul că Domnul a pregătit focul cel veşnic numai pentru diavol şi îngerii aceluia, şi că El a pregătit Împărăţia pentru toţi oamenii de la întemeierea lumii. Pentru că Dumnezeu voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască (I Timotei 2:4; cf. Matei 18:14; Ioan 3:16; II Petru 3:9; Isaia 45:22) şi pentru ca nici măcar unul să nu piară. De aceea, Dumnezeu nu i-a sortit pe oameni să piară, ci să se mântuiască; Dumnezeu nici nu a pregătit pentru ei dinainte focul diavolului, ci, El Şi-a pregătit Împărăţia Sa, şi numai pe aceasta a pregătit-o. De aici este limpede faptul că gândesc greşit, cei care spun despre păcătos: "el este sortit să fie păcătos". Dacă omul ar avea o astfel de sortire, aceasta nu ar fi de la Dumnezeu, ci numai de la omul însuşi. Faptul că nu este sortire de la Dumnezeu, se vede din faptul că Dumnezeu nu a pregătit dinainte nici un loc anume pentru chinurile oamenilor, ci numai pentru diavol. De aceea, la Judecata de Apoi, Judecătorul cel drept nu va avea nici un loc anume unde să-i trimită pe păcătoşi, decât numai împărăţia întunecată a diavolului. Şi faptul că aceasta este dreptatea Lui, ca Judecătorul să-i trimită acolo, este limpede din faptul că aceştia, în timpul vieţii lor pământeşti, au căzut de la Dumnezeu şi s-au pus în slujba diavolului."

Treceti de etapa cu iadul un loc cu cazane unde fierb oamenii sau unde diavolul cu coada si copite de tap pune smoala pentru mai buna perpelire.

Din Teologia Dogmatica a Parintelui Staniloae nu reiese ca Dumnezeu ar fi creat iadul. Iata un text asupra caruia trebuie sa meditam.
"Iar Sfantul loan Damaschin spune: "Dumnezeu ofera si diavolului, pururea, cele bune. Dar acesta nu voieste sa le primeasca. si in veacul viitor ofera tuturor cele bune. Caci este izvorul celor bune, din care izvoraste bunatatea. Dar fiecare participa la cele bune dupa cum s-a facut pe sine capabil de ele"46. De aceea nu Dumnezeu e cauza chinurilor eterne ale diavolului, ci acesta "de la sine se chinuieste" "si s-a facut el insusi pricina siesi de pedeapsa, mai bine zis se pedepseste pe sine insusi, dorind cele ce nu sunt".

Am precizat ca ai dreptate in ce afirmi, doar ca libertatea nu se poate manifesta contrar vointei lui Dumnezeu - din contra, a fost vointa lui Dumnezeu sa ne dea libertatea. Nimic nu se poate manifesta contrar vointei lui.

Am inteles.

............:4:.........

Atat cat am citit eu din Staniloaie si din Ioan Damaschin, acestia nu spun nimic despre cine a creat iadul. Ambii spun, lucru perfect adevarat, ca Domnul nu vrea sa piarda pe nimeni dintre oameni si ca a ajunge in iad este o consecinta a libertatii pe care bunul Dumnezeu ne-a dat-o. daca noi vrem sa slujim mamonei, o facem pe socoteala noastra si ajungem tovarasi cu acela vesnic in scrasnire de dinti.
Deci nimic despre cine a creat iadul. Aceasta nu sprijina sau infirma afirmatiile voastre.

HHai sa vedem ce spune Parintele Cleopa in acest subiect. Eu nu stiu caci din pacate nu l-am auzit niciodata si imi pare rau de asta. Dar am citit ate ceva. Iata o predica a parintelui Cleopa la Dumunica a 5-a dupa Rusalii, despre iad si chinurile pacatosilor. Redau numai un fragment:

<<După cum ne spune Mîntuitorul în Sfînta Evanghelie (Matei 25, 41), iadul a fost creat de Dumnezeu, nu la începutul zidirii, ci în clipa căderii din cer a îngerilor săi. El a fost destinat nu oamenilor, ci "diavolului şi îngerilor lui", pentru că s-au răzvrătit împotriva lui Dumnezeu, dorind "să fie asemenea Celui Preaînalt". Iadul este o temniţă de chin veşnic pentru ei, întrucît îngerii căzuţi nu mai au iertare şi pocăinţă, căci au păcătuit în ştiinţă şi voinţă liberă, nu ca oamenii care cad din slăbiciune şi neştiinţă. De aceea numai oamenii au pocăinţă şi iertare, iar diavolii niciodată. Atunci de ce se pedepsesc sufletele oamenilor păcătoşi în muncile iadului, în temniţa diavolilor şi la un loc cu ei, dacă iadul este numai pentru ei? Pentru că oamenii ascultă mai mult de îndemnurile diavolilor spre păcat, decît de poruncile lui Dumnezeu spre mîntuire. Şi dacă nu se pocăiesc din viaţă de bună voie, prin spovedanie şi lacrimi de căinţă şi dacă nu părăsesc păcatele pînă la moarte datorate necredinţei, nepăsării, mîndriei şi altor patimi care îi ţin legaţi, atunci sufletele păcătoşilor sînt aruncate în chinurile iadului, la un loc cu diavolii pe care i-au ascultat.>>


Gasiti aici link cu toata predica http://paginiortodoxe2.tripod.com/pr...05rusalii.html

Dumnezeu a creat pe toate bune. Punct.

Aici sta cheia acestei false probleme. Ce inseamna rau?

Raul relativ poate fi pus in opozitie. Adica un rau facut de cineva pentru x, poate sa fie bine pentru cel ce il face. De aceea nu la acest rau trebuie sa ne gandim, la raul relativ. Raul trebuie sa il raportam la un punct de reper stabil. Si ce punct de reper am putea sa ne alegem mai bine decat Dumnezeu. In speta vointa lui Dumnezeu.

Asadar putem defini raul ca fiind nerespectarea vointei lui Dumnezeu. Noi alegem sa facem raul ca o consecinta a libertatii noastre. Caci, asa cum spune apostolul Pavel, toate imi sunt ingaduite dar nu toate imi sunt de folos. Eu inteleg ca atunci cand se spune ca noi ne pedepsim cu iadul, este vorba de faptul ca noi alegem sa ne chinuim, sa fim departe de Dumnezeu. Ne facem rau singuri, calcand vointa lui Dumnezeu care ne vrea numai binele.

Binele nu trebuie vazut ca o chestuine de placere. Caci nu tot ceea ce este placut este bun. Binele nu trebuie vazut ca o chestiune de comoditate, caci nu tot ceea ce ne este comod este bun. Nu trebuie vazut numai cu sensul de omenie, bun la suflet, caci acesta este sensul uman, ci binele trebuie vazut in relatie si cu dreptatea, adevarul si voita lui Dumnezeu. Binele trebuie pus mai degraba in relatie cu Adevarul si cu Dreptatea (Calea). Eu sunt Calea, Adevarul si Viata, in mintea mea putina inseamna, daca urmez pe Hristos (Calea, vointa lui Dumnezeu, binele), sunt in Adevar si voi avea Viata vesnica.

Eu as pune o problema usor adiacenta, si zic: curatarea de rau este buna? Curatarea de rau inseamna pe de o parte apropierea de Dumnezeu si, pe de alta parte, eliminarea raului. Dar diavolul cazut nu a capatat iertare. Curatarea sau eliminarea diavolului cel rau este buna? Aruncarea semintelor neroditoare din pilda lui Hristos este buna? Eu as zice ca da.

Dupa mintea mea eu cred ca iadul este un lucru bun, pentru ca este un lucru facut dupa dreptatea lui Dumnezeu.

Repet, nu trebuie sa ramanem la suprafata si sa punem semnul egal intre placut si bun. A fi chinuit in iad nu este un lucru placut, dar este un lucru dupa dreptatea lui Dumnezeu, este un lucru facut pentru respectarea vointei lui Dumnezeu si deci, este un lucru drept.

Daca Dumnezeu a pregatit iadul pentru diavol si ingerii lui, asa cum spune insusi Hristos, ce crezi, hotaraste sau nu?

Am postat citate din Parintele Cleopa si din Sfantul Nicolae Velimirovici. Ei au fost ortodocsi. Ca ei sunt multi altii. Eu imi asum parerea lor. Parere la care am ajuns singur dar care mi-a fost confirmata de cele spuse de ei.

Catehismul ortodox (eu am o varianta publicata in 2004 la Iasi, de catre editura Trinitas) nu face nici o precizare. decat aceea ca despre iad nu stim foarte multe decat cele care ne-au fost aratate de insusi Domnul nostru Iisus Hristos in evanghelii. Si acolo este citat si fragmentul din Matei 25:41, FARA a face precizarea in cauza.

Ca nota informativa, am aflat de curant ca in catehismul catolic aceasta precizare este facuta. Ei sustin ca Dumnezeu a facut iadul pentru diavoli si ingerii sai, exact ca la Matei.

Iadul isi are existenta in Lucifer.Razvratirea lui Lucifer l-a adus pe acesta intr-un loc si intr-o stare.Din inger a devenit diavol, si din Imparatia vietii a trecut in Imparatia mortii si in Iad care si-a avut inceput in el.Iadul reprezinta un loc separat de prezenta lui Dumnezeu , la fel cum si moartea reprezinta separarea de viata , care este Dumnezeu.Lucifer a fost fara de prihana in zilele facerii sale pana s-a incuibat in el faradelegea.El este primul cazut din harul lui Dumnezeu si incepatorul faradelegii.Din pricina mandriei si-a pierdut stralucirea sa si frumusetea sa, s-a inegrit s-a uratit, din inger a devenit diavol,si-a pierdut virtutiile cu care era impodobit si a murit(spiritual).Deci Iadul isi are inceput datorita lui Lucifer, nu se stie exact cine si cum l-a creat(insa se stie cauza Lucifer), si reprezinta imparatia mortii si a diavolului,unde domneste starea de moarte si spurcaciunea a tot raul.Un loc separat de cele ale vietii care sunt ale lui Dumnezeu, si de prezenta lui Dumnezeu.Se mai crede ca Iadul ca loc a aparut abia dupa caderea in pacat a lui Adam si Eva.Imparatia mortii(a faradelegii) a aparut odata cu razvratirea ingerilor insa locul e posibil sa fi aparut abia de la caderea in pacat a lui Adam si Eva.Iadul a apartinut si inca apartine Satanei.Este casa lui Satana.Despre asta a vorbit si Hristos cand a zis : Nimeni nu poate sa intre in casa celui tare si sa o jefuiasca , daca nu va lega mai intai pe cel tare.Stim ca Hristos s-a pogorit la Iad, si cu moartea pe moarte a calcat, si dupa cum zice El, acum are cheile Iadului si ale Mortii.In Apocalipsa la sfarsitul cartii ni se spun ca Iadul va fi azvarlit in iezerul de foc, adica intreaga Imparatie a Mortii va fi pedepsita, caci in Iad acum pedepsitorul este Diavolul si ingerii lui, dar la sfarsit si el va fi cel pedepsit si toti cei ai sai.

O parere.

1. In momentul ispitirii lui Adam si a Evei, diavolul era deja cazut. Caci altfel nu mai era diavol. Din cate stiu eu iadul a fost creat in clipa caderii diavolului, asa sustine si Cleopa, insa nu stiu pe ce baza o spune (baza scripturistica).

2. Citatul pe care l-ai dat vorbeste despre ce spui tu, insa pentru a fi complet trebuie sa luam si contextul. Asadar spune:

"Mar 3:26 Şi dacă satana s-a sculat împotriva sa însuşi şi s-a dezbinat, nu poate să dăinuiască, ci are sfârşit.
Mar 3:27 Dar nimeni nu poate, intrând în casa celui tare, să-i răpească lucrurile, de nu va lega întâi pe cel tare, şi atunci va jefui casa lui. "

Deci nu spune ca Satana va fi invins prin jertfa lui Hristos, ci ca este deja invins. Ca argument suplimentar trebuie sa notam si ce se spune la Iov, unde, cu ingaduinta lui Dumnezeu Satana face rau omului Iov. Si mai trebuie sa notam nenumaratele minuni ale lui Hristos inainte de jertfa, ca de exemplu atunci cand alunga diavolii in porci. Diavolii cer ingaduinta lui Hristos pentru a ajunge in turma de porci, ei altfel sunt fara putere.

3. Despre afirmatiile din apocalipsa cred ca se refera la o definitivare a judecatii. Asa cum se stie ca sfintii, oamenii indumnezeiti dupa moarte pregusta raiul si abia dupa judecata vor trai din plin in rai, asa si cei care vor ajunge in iad, pana la judecata finala iadul inca nu va fi asa de cumplit de rau cum va fi dupa judecata. Desigur, este parerea mea, o sa incerc sa mai caut.

PS: Nu vreau sa fiu inteles gresit de catre nimeni. Nu sunt teolog, nu sunt preot si nici macar un crestin cu traire. Si ma consider un mare pacatos, as spune mai mare decat toti daca nu mi-ar veni in cap ca asta ar insemna si trufie. Dar incerc sa caut cu mintea si cu sufletul acestea. Si incerc sa inteleg si cele spuse de oamenii cu traire ortodoxa in cele ce spun. De aceea nu mi-o luati in nume de rau, nu invat pe nimeni, ci incerc sa gasesc si eu drumul acela ingust in care nu incape minciuna. Iertare.

Pentru mine, textele invocate sunt clare. Daca iadul inseamna lipsa comuniunii cu Dumnezeu- ca stare existentiala- atunci este clar ca acesta s-a nascut din liberatatea persoanei. Daca am in vedere ca omul este circumscris atunci pot vorbi despre iad si ca loc, nu doar ca stare- insa acest loc nu a fost creat inainte de catre Dumnezeu. Versetul invocat de tine este lamuritor daca am in vedere ca imparatia celor drepti este gatita de la intemeierea lumii ase vedea matei 25,34 spre deosebire de matei 25,41- deci aceasta face parte din planul creatie lui Dumnezeu.
Iadul nu face parte din actul creatiei lui Dumnezeu, cum lumina sa fie cauza intunericului?

1. Stai ca nu inteleg, adica Dumnezeu a facut ceva numai la crearea lumii. Apoi a intrat intr-o pauza totala si nu a mai facut nimic. O fi intrat in concediu? Nu inteleg de ce, prin faptul ca Dumnezeu nu a dorit caderea si pedepsirea demonilor, aceasta sa il impiedice totusi sa o faca.
2. Dupa parerea ta cine a pregatit totusi iadul pentru diavol si ingerii sai?
3. Ma bucur pentru tine ca ce ai gasit in Staniloaie si Damaschin te-a lamurit. Pe mine nu m-a lamurit deloc. Probabil imi scapa unele subtilitati.

Nu inteleg ironia- "a intrat in concediu". Cred ca inteleg bine ce inseamna odihna lui Dumnezeu, pe care nu o confund in sens deist ca absenta din creatie sau probabil pentru tine conceptul scolastic de "creatie continua" te multumeste.
Din teologia Sfintilor Parinti reiese ca Dumnezeu nu este creatorul iadului. Am dat un exemplu din teologia Sfantului Ioan Damaschin. Cum ii pedepseste Dumnezeu pe demoni sau pe cei din iad? Textul amintit de sfantul Ioan Damaschin m-a multumit. astept un raspuns.

In doua vorbe:

El fiind Binele Suprem, nu creaza ceva rau.

Iadul reprezinta imparatia fiintelor care au imbratisat raul [ca posibilitate] din propria vointa. Eu cred ca Dumnezeu pur si simplu a izolat raul de bine, adica Iadul de Rai. Adica El a separat raul de bine si atat. Pe Pamant insa graul este inca amestecat cu neghina, pana la Judecata Universala.

Iubirea Lui este aceeasi pentru toate fiintele, ingeri si oameni. Datorita libertatii, ratiunii, sentimentelor si nemuririi, fiecare simte mai mult sau mai putin aceasta dragoste ca o stare de bucurie, de fericire sau ca o stare de suferinta, de chin. Acum ne hotaram si in vesnicie ramanem cum am ales sa fim.

Inca de la crearea lumii nevazute, iadul exista ca posibilitate, depinzand de manifestarea libertatii personale a fapturilor rationale. In egala masura, iadul putea sa fie sau sa nu fie in veci. Faptul ca iadul exista, arata ca el se intemeiaza pe negatia si pe refuzul lui Dumnezeu in aceasta viata.

"Nimeni nu poate sluji la doi domni" ne spune Mantuitorul. Sfarsitul vietii acesteia trebuie sa ne gaseasca cu un raspuns transant si definitiv fata de aceasta problematica. Cine imparateste in inima noastra, Hristos sau patimile?
Cui am ales sa slujim, in cele din urma, lui Hristos sau patimilor?

Tuturor celor care raman in vesnicie cu patimile, acestea le vor fi "viermi neadormiti" si "foc vesnic".

Poate cineva sa armonizeze acest fragment biblic cu altele care vorbesc despre soarta vesnica si eventual sa incerce o concluzie. E un pasaj foarte clar si nu prea are nevoie de interpretare.

Ezechiel 28
"14. Erai un heruvim ocrotitor cu aripile intinse; te pusesem pe muntele cel sfant al lui Dumnezeu, si umblai prin mijlocul pietrelor scanteietoare.

15. Ai fost fara prihana in caile tale, din ziua cand ai fost facut pana in ziua cand s-a gasit nelegiuirea in tine.

16. Prin marimea negotului tau te-ai umplut de silnicie si ai pacatuit; de aceea te-am aruncat de pe muntele lui Dumnezeu si te nimicesc, heruvim ocrotitor, din mijlocul pietrelor scanteietoare.

17. Ti s-a ingamfat inima din pricina frumusetii tale, ti-ai stricat intelepciunea cu stralucirea ta. De aceea te arunc la pamant, te dau priveliste imparatilor.

18. Prin multimea nelegiuirilor tale, prin nedreptatea negotului tau ti-ai spurcat locasurile sfinte; de aceea scot din mijlocul tau un foc care te mistuie si te prefac in cenusa pe pamant, inaintea tuturor celor ce te privesc.

19. Toti cei ce te cunosc intre popoare raman uimiti din pricina ta; esti nimicit si nu vei mai fi niciodata!"

Din text reiese clar ca Lucifer va fi nimicit si spune ca nu va mai fi niciodata dupa milenii de prapad in care a intors o treime din ingeri la el si a provocat asa nenorocire pe pamant. Sa nu uitam ca aici avem cuvintele lui Dumnezeu insusi. Cum armonizati voi teoria iadului permanent, atata timp cat Domnul spune clar ce soarta o sa aiba diavolul?

Uite vezi ca gresesti. Daca spui ca textul din Ioan Damaschin te-a multumit, atunci ai sa fii de acord cu ce spune ... Ioan Damaschin. Caci parintele Staniloae se referea in text la cauzalitate, la asumarea pacatului. In fine, sa dam citire asadar lui Ioan Damaschin, Dogmatica, Cartea a doua, Capitolul IV, Despre diavoli si demoni:

"Dintre aceste puteri ingeresti, inainte statatorul cetei terestre, caruia Dumnezeu i-a incredintat pazirea pamantului, nu a fost facut rau prin natura, ci a fost bun, a fost facut pentru bine si nu avea in el de la creator nici cea mai mica urma de rautate; cu toate acestea n-a suferit luminarea si cinstea pe care creatorul i-a daruit-o, ci, prin vointa lui libera, s-a indreptat de la starea sa naturala la o stare contra naturii sale si s-a ridicat impotriva lui Dumnezeu care l-a facut...
...
Demonii nu au nici stapanire, nici putere contra cuiva, decat numai daca li se ingaduie de Dumnezeu in scopul mantuirii...
...
Toata rautatea si patimile necurate au fost nascocite de ci. Li s-a ingaduit sa ispiteasca pe om, dar nu au putere sa forteze pe cineva. Caci noi avem facultatea de a primi ispita sau de a nu o primi. Pentru acest motiv s-a pregatit diavolului si demonilor lui si celor care il urmeaza, focul nestins si pedeapsa vesnica (Matei XV, 41.).
Dar trebuie sa se stie ca ceea ce este moartea pentru oameni, aceea este caderea pentru ingeri. Dupa cadere ei nu mai au posibilitatea pocaintei, dupa cum nu o au nici oamenii dupa moarte."

Vei ingadui asadar sa acceptam ca aceasta pregatire implica un motiv, o cauza initiala, o premeditare, adica cineva a creat totusi iadul asta, nu s-a facut singur. Tinand cont ca gramatica permitea o alta exprimare daca diavolul insusi si-ar fi pregatit singur pedeapsa vesnica, conchidem ca nu el e cauza. Daca luam in considerare ca e putin probabil ca Adam sa fie autorul ne ramane o singura concluzie.
Ori acceptam ca Dumnezeu sau unul din ingerii sai a facut aceasta, ori declaram iadul cu autor anonim. Putem presupune totusi ca nu mai era altcineva prin preajma, deci socotesc eu ca Dumnezeu a creat iadul.
Cred ca am afirmat undeva ca iadul a fost parte a creatiei. Daca am facut asta am gresit. Nu a fost parte a creatiei, iadul a fost facut dupa. Dupa caderea lui Lucifer, pana la momentul ispitirii Evei si a lui Adam. Deci nu discut de idei catolice, creatie continua sau altceva. Nu face parte din creatie, a fost creat de Dumnezeu dupa caderea ingerilor.

@padreati: gresesti, nu a fost creat de Dumnezeu. Nu era nevoie. Iadul este locul departarii maxime de Dumnezeu. Tot ce citezi in textul de mai jos poate avea si un sens figurativ, nu neaparat unul literar.
"Pentru acest motiv s-a pregatit diavolului si demonilor lui si celor care il urmeaza, focul nestins si pedeapsa vesnica (Matei XV, 41.)."
focul nestins este unul launtric, la fel ca pedeapsa vesnica, la fel cum a fost probabil si ispita initiala a Evei, launtrica, nu neaparat exterioara. Iadul este in interior.
Daca raul nu are ipostas, nu are existenta de sine statatoare, cum ar putea iadul sa aiba o existenta de sine statatoare? Este evident ca nu are, nu are cum sa fie decat in interior, este pedeapsa suprema prin distantarea de Dumnezeu.

Faptul ca iadul ar fi numai o stare spirituala nu exclude implicarea lui Dumnezeu.

In final am ajuns la concluzia ca este unul din subiectele grele ale teologiei. (Nu stiam aceasta, am pornit de la o opinie personala, dar invatam mereu).

Sunt diverse pareri care nu toate converg.
De exemplu Staniloae insista asupra lipsei de comuniune cu Dumnezeu.
Simeon Noul Teolog, si nu este deloc singurul, zice ca iezerul de foc este chiar lumina dumnezeiasca, si ca pe cei buni ii implineste, iar pe cei rai ii arde.
Serafim Rose spune ca, intr-un anumit sens, iadul a fost creat de diavol. Dar ca de fapt nu se stie.
Sunt multi alti parinti care dau un sens strict spiritual. Altii care gandesc un sens strict spatial, iar altii care vad ambele intelesuri impletite.
Ii avem desigur si pe cei care sustin ca iadul a fost creat de Dumnezeu, parintele Cleopa, N. Velimirovici si din cate stiu eu, dar nu am exact citatul, este de aceeasi parere si Ioan Gura de Aur, care undeva spune ceva in genul ca iadul a fost creat din bunatatea lui Dumnezeu.

Concluzia mea personala este cea potrivita lui Ioan Gura de Aur cre a spus "Iadul va fi undeva in afara de lumea aceasta. Dar sa nu cautam unde este, ci cum sa scapam de el". Doamne ajuta!

De ce nu ar fi si raiul in interior?

Cum poate aparea ceva rau intr-o lume unde exista doar bine absolut (adica fara grade de comparatie)?

Voia lui Dumnezeu nu este ca noi sa suferim. De aceea iadul nu poate fi o creatie a lui Dumnezeu. Ceea ce nu poate face Dumnezeu este sa-l oblige pe om sa-l iubeasca, de aceea accepta iadul, ca rod al nerodirii, ca lipsa a unirii omului cu Dumnezeu, ii respecta libertatea.

Iadul sau raiul interior asa cum am inteles eu din cate am citit pana acum este inteles ca stare spirituala. Distantiere sau apropiere de Dumnezeu. Comuniune sau lipsa acesteia cu Dumnezeu. Cu toate acestea, grade de comparatie exista. Nu stiu cine a spus, dar unul din teologii importanti era, ca asa cum exista inaltimi in apropierea lui Dumnezeu, asa exista si adancimi in departarea de Dumnezeu.
Ideea de spatiu, sau plasare in spatiu a iadului sau raiului, se bazeaza pornind de la ideea circumscrierii. Adica, daca trupul nostru spiritual va fi circumscris, adica va ocupa un singur loc delimitat in spatiu, asa cum se intampla pe pamant, atunci si separarea spatiala a iadului si raiului este de acceptat. Adica ele exista delimitate spatial, iar spatiul acesta delimitat poate fi numit un loc exterior, un loc exterior noua. Chiar si asa, face sens sa gandesti ca raiul este in proximitatea lui Dumnezeu, iar iadul este la distanta foarte mare.
Se mai spune ca intre cele doua locuri sau stari ete o prapastie de netrecut odata judecata finala fiind realizata.
In rai nu exista doar bine absolut. Putem spune ca binele in rai nu este rau cu certitudine. Dar si ca exista grade de bine, in sensul trairii mai depline a vietii, adica poti trai mai aproape de Dumnezeu sau mai putin aproape. Nimeni nu a socotit vreodata si nici nu sunt argumente care sa sugereze ca exista o singura treapta de traire a binelui in rai.

Tu daca te intepi cu un ac nu suferi? Crezi ca parintii unui copil cu cancer nu sufera? Sa inteleg ca nici acul sau cancerul nu sint creatii ale lui Dzeu?

Cred ca gresesti facand confuzie intre doua lucruri: iadul si chinurile iadului. Eu nu am spus niciodata ca Dumnezeu a creat chinurile iadului, ci am spus ca Dumnezeu a creat iadul, ca loc sau ca stare.
Dumnezeu nu vrea ca sa sufere nimeni, cu toate acestea, cum bine spui, el ne respecta liberul arbitru, iar pentru asta suferim consecintele. Eu imi imaginez asta in felul urmator, pentru asta am sa dau un exemplu care poate nu e cel mai potrivit, dar sper sa functioneze.
Dumnezeu a creat legea gravitatiei. Noi suntem pe o cladire inalta. Daca noi, prin liberul arbitru ne aruncam de pe cladire si ne zrobim putem muri, pentru ca o sa cadem in urma legii gravitatiei. Putem spune ca legea gravitatiei e rea caci din cauza ei am cazut? Nu, desigur. Consecintele le suportam noi, vina este a noastra. Dumnezeu nu a vrut ca noi sa cadem, dar ne-a oferit posibilitatea sa stam acolo pe cladire sau sa ne aruncam. Am putea considera ca daca nu ar fi facut legea gravitatiei si nu ar fi existat posibilitatea de cadere, Dumnezeu nu ne-ar fi respectat liberul arbitru. Caci cum sa dai posibilitatea de a alege cuiva, daca nu exista mai multe optiuni?
Asa cred eu ca este si cu iadul. Iadul nu este bun, pentru ca face parte din legile firii noastre, legi care s-au modificat dupa caderea lui Adam. Noi putem alege fie sa traim deplin in Dumnezeu, fie sa suferim. Suferinta e responsabilitatea noastra. Iadul exista ca certitudine a liberului arbitru pe care ni l-a dat Dumnezeu. Caci cine nu s-ar mantui daca iadul nu ar exista? Nimeni. Am da in teoria aceea eretica a unora care spun ca in final toti ne mantuim, si ajungem sa negam iadul. Iadul exista si, intrucatva ne certifica posibilitatea mantuirii. Suferinta din iad e a noastra. Noi singuri suferim din departarea de Dumnezeu. Noi il vom ruga dar rugaciunea noastra, din cauza starii noastre netrebnice, nu va ajunge la Dumnezeu. Noi il vom cauta, dar din cauza neputintei noastre nu il vom vedea.

De unde necesitatea circumscrierii?
Iti dai seama ca daca in rai nu exista o singura treapta de bine inseamna ca in rai exista si raul, nu? :60:

Suferinta nu isi are originea in Dumnezeu. Ea exprima starea cazuta a omului in pacat. Inainte de cadere, cat si dupa judecata de apoi, suferinta nu era si nu va fi prezenta in Rai. De ce exista suferinta in aceasta lume? Citeste acest articol:Nu orice suferinta mantuieste Dar aceasta este o alta tema, si ne abatem de la cea despre iad.

Adica daca te impungi cu acul nu sufereai daca nu erai cazut? :2:

Daca nu cadeam in pacat, nu aveam nevoie de ac.

Corect, daca nu cadeam in pacat nu aveam nevoie de nimic ca eram legume :)
Acul de cine a fost creat?

1. Nu exista o necesitate a circumscrierii. Eu am spus dor, in cazul in care in viata viitoare corpul nostru va avea proprietatea circumscrierii, atunci e logic sa socotim ca circumscris va fi si iadul si raiul. Daca nu vom avea aceasta proprietate, atunci va fi numai o diferenta de stare. Cu siguranta o delimitare, de ce natura va fi ea, exista.
2. E un joc logic inutil. Nu amesteca notiunea de bine si rau uman, care e relativa, cu notiunea de bine si lipsa binelui divin. Iadul este lipsa binelui, raiul este prezenta acestuia. Gradele de rafinare ale binelui sau raului divin nu impiedica o delimitare a binelui si raului.

O descriere buna a Iadului este cea a lui Cleopa :

http://www.sfaturiortodoxe.ro/despreiad.htm