despre familia numeroasa si eticheta de "pocaiti"
 

am deschis acest topic pentru ca am observat ca familiile numeroase sunt mai mereu catalogate ca fiind habotnice sau pocaite(in cel mai fericit caz,sunt privite ca ceva ciudat) si as vrea sa discutam despre acest aspect.
recunosc ca si eu am fost afectata de o astfel de mentalitate(si nu doar pt. ca asa spuneau cei din jur,ci si pt. ca toate familiile numeroase pe care le cunosteam nu erau,intradevar,ortodoxe),dar atunci cand am inceput sa duc o viata crestina am cunoscut si oameni care aveau copii multi si erau ortodocsi.
imi sunt atat de dragi aceste familii numeroase(ortodoxe sau nu),intotdeauna am gasit in cadrul lor o iubire,o unire (intre soti,intre frati,cat si intre parinti si copii)pe care f.rar le-am intalnit la familiile cu 1-2 copii,casa lor parca e mai plina de viata,mereu forfota si galagie,copii sunt invatati de mici cu munca si chiar cu unele lipsuri,dar in acelasi timp sunt mai simpli,mai curati.
nu vreau sa idealizez,dar eu una asa vad lucrurile.si atunci,cum sa nu ma doara inima cand aud tot felul de vorbe rautacioase la adresa lor?dar cel mai tare sufar pentru ca familia ortodoxa nu mai vrea sa nasca si sa creasca toti copiii pe care a randuit Dumnezeu,iar familiile care desi nu sunt ortodoxe accepta crucea cresterii copiilor(cinste lor!).si astfel,daca se intalneste un caz de familie numeroasa si ortodoxa toata lumea o priveste cu suspiciune.

asta arată lipsa de cultură şi educaţie religioasă a romanului

eu am ajuns sa cred ca a romanului ortodox.

a romanului. că să fiu echidistant.

asa este :)

din nefericire, asa este :(

da, e ciudat cum niste oameni care nu te-au intrebat niciodata cum iti merge, la ce scoala iti invata copii, sau pur si simplu cum va descurcati prima grija cand te vede este sa te intrebe:""mai faci?" sau"nu-i asa ca va opritii?". Mi se pare de-a dreptul nepoliticos sa pui o astfel de intrebare. Ca sa nu zic ca mi se pare fatarnic, ca nu-ti pasa deloc de soarta omului dar grija ta principala e daca mai face copii.
Asa ca am luat atitudine: cand mi se mai adreseaza astfel de intrebari pe tonuri mieroase, raspund plina de entuziasm:o, de-abia am inceput!
este asa de amuzant sa vezi fata atat de mirata a interlocutorului, care, in mod sigur nu se astepta la un astfel de raspuns cum abia ingana da? incercand sa schiteze un zambet.

o alta situatie amuzanta este cand, in anumite situatii, vine cate un "pocait" si te intreaba"esti sora?" si le raspund:da, sunt sora fratelui meu!

In cercul nostru de prieteni, sunt o normalitate copii mai multi. Putini sunt cei care au doar doi copii. Noi, momentan nu ne simtim ciudat.Dar in relatiile cu altii, vedem ca suntem o ciudatenie. Da' vorba romanului cainii latra, ursul merge...

intotdeauna am simtit ca familiile cu multi copii au ceva special.
cand eram mica aveam vecini o familie de penticostali cu 6 copii.tot satul ii cunostea,atrageau atentia oriunde se duceau.eu si sora mea ne jucam zilnic cu ei(erau vecinii nostri)si tin minte ca de fiecare data cand ma aflam in mijlocul lor ma simteam fascinata.imi placea sentimentul acela care ma cuprindea cand auzeam atata galagie,era mereu forfota in casa lor,dar cel mai mult ma fascina dragostea dintre ei,mai ales cand ii vedeam pe cei mai marisori ca au grija de cei mici(sincera sa fiu,uimirea mea venea si din faptul ca eu si sora mea ne certam mai tot timpul).au plecat in strainatate si s-au stabilit acolo,unde familia s-a marit cu inca un membru.

eu una am ajuns la concluzia ca principalul motiv pt. care familiile nu-si doresc mai mult de 1-2 copii este banul.se tem de faptul ca nu-i vor putea creste pe toti "avand ceea ce ei nu am avut".atunci cand aud de cazul vreunei familii numeroase si sarace unele persoane exclama ""na,de ce-or facut atatia?"

Sunt multe deosebiri intr-o familie de atei,care au ajuns sa faca copii multi fiindca el este betiv iar ea...nepasatoare si o alta familie de crestini care au multi copii datorita conceptiilor religioase,dar le langa asta mai au si educatie,constiinta si un plan de viata pentru a face acest mod de viata valid.

Nu este problema mea,nu judec pe nimeni,insa este mai dificil sa faci copii fara nici un plan,fara sa-ti pese ce vor face si cu ce vor fi ingrijiti,sa faci copii si sa pleci prin sat la cersit ca ai familie numeroasa.
Cand nu se mai poate,da-te jos de pe nevasta,simplu!Abstinenta este cea mai eficace metoda de contraceptive!

citeam chiar in ultimul numar al familiei ortodoxe, ca au acolo un obicei tare frumos, sa prezinte vietile diferitelor familii cu copii multi despre presiunile la cares unt supuse atatfemeile cu copii multi, cat si copii acestora. Ajung la un moment dat s afie marginalizati, ca niste ciudati si trebuie sa upte mult mai mult decat copii care provin din familia cu 1-2 copii pt a se integra.
Eu nu m-am gandit niciodata la lucrurile astea. Nici nu ma gandeam ca exista realitatea asta.
Dar, tebuie sar ecunosc, e o realitate dureroase. Nici macar crestinii nu au ingaduinta fata d e familiile cu copii multi. Ingaduinta, in sensul cas e pastreze o atitudine normala, echilibrata. Nu sa se bage cu nerusinare in viata acelor familii dandu-le sfaturi cati copii sa aiba.

Mi-a placut de doamna aceea, prezentata in revista, care avea 5 copii, dintre care unul cu sindrom Down si care a descoperit ca avea cancer. Dar bucuria care ii cuprindea inima era atat de mare, ca lupta ca o eroina impotriva tuturor! A zis o vorba tare faina""Cine esi, tu, ca sa-mi fixezi robinete la bucuria pe care o am?

parerea mea e ca societatea si-a schimbat scara valorilor.Ceea ce acum cativa ani era o valoare, acum a devenit o nonvaloare. Ceea ce atunci era pretuit, acum este blamat.
SI am mai observat un lucru: cand vorbesti de o realitate crestina, pe care nu te pui tu s-o reinventezi, au inventat-o altii si s-au bucurat de ea generatii intregi, tu doar incerci sa te mentii pe aceeasi directie, mult sar in sus ca impuscati. E ca si cum ai apasa cu degetul pe o buba puroiata.
Spre ex: spui ca nu vrei sa opresti nasterea de prunci, ca sa invata Biserica. Atunci sa vezi:"Ce Biserica invata sa faci copii si sa ii lasi sa moara de foame? Sau sa umble neingrijiti. sau sa ii trimit la cersit?"
Adica se merge pe extreme. Daca faci copii multi, inseamna neaparat ca ii ti flamanzi, murdari, neingrijiti. Oamenii cand nu pot face un lucru, merg pe extreme. De ce sa nasc, ca sa sufere toata viata? PAi de ce sa sufere, daca te are pe tine mama lui, ca sa il veghezi, s ail ocrotesti, sa te lupti ptr binele lui. De ce sa umble nespalat cand te are pe tine mamica lui care sa-l speli, sa-l hranesti, sa-l mangai, sa te joci cu el, sa te ingrijesti de el.

Asadar, se poate si altfel. Se poate si sa faci copii multi, dar sa-i tii curati, sa-i hranesti, sa te ocupi de educatia lor. Trebuie doar s avrei. Si daca e dorinta sincera, vine garantat si ajutorul Domnului. Caci asa cum spune psalmistul Am fost tanar, si am imbatranit, dar n-am vazut pe cel neprihanit parasit, nici pe urmasii lui cersindu-si painea. {Ps 37}
Asadar daca iti pui nadejdea in Domnul, muncesti atat cat poti(si asta inseamna si 16 ore pe zi), te stradui zi de zi, e imposibil ca Dumnezeu sa te lase de izbeliste.
Dar daca intervine"sfanta comoditate" intervine si saracia, mizeria.

Am mare admirație pentru familiile cu mulți copii și găsesc defectuoasă părerea că trebuie să fii „pocăit” pentru asta. Cu alte cuvinte, în concepția românului așa-zis ortodox (mă refer la cei care nu păstrează legătura cu Biserica), a face copii puțini și avorturi multe este normalul. E dureros faptul că s-a propagat gândirea asta.

Însă orice credincios care nu ignoră Biserica știe că normalul înseamnă să primești copiii pe care ți-i dăruiește Dumnezeu. Cu atât mai mult cu cât este atât de mare nevoie de ei în zilele noastre, când natalitatea este atât de scăzută.

Până la urmă, este adevărat că trebuie să fii cu adevărat, și ca ortodox, pocăit pentru a înțelege asta.

Îmi vine în minte regizorul Iulian Capsali, care are cel puțin 7 copii, reușind să trăiască, cel puțin până în urmă cu niște ani, într-un apartament de 3 camere din București. Toată stima!

la cum e natalitatea prin partea asta a Europei, un procent ceva mai mare de familii numeroase ar pica numai bine. deci trebuie sa gandesti pe termen scurt si cam prost sa discriminezi.

am citit si eu despre cazul dansei si m-am minunat de taria dumneaei.


in aceeasi revista am citit si despre regizorul Iulian Capsali,acum are 8 copii.

Da, stiu povestea. Mai ales, ca din ingaduinta Domnului a ajuns sa fie moasa ultimului sau copil.

Aici sunt mai multe aspecte:

1. Multa vreme se spunea/stia ca familiile de pocaiti au copii multi. Eu una n-am auzit de multe familii ortodoxe cu copii multi. De regula cam 3, 4 maximum, rar mai multi. Existau zone unde intr-adevar erau mai multe familii cu peste 8-10 copii: undeva Ardeal si in Moldova.Asa stiam eu cu ani in urma.

Problema se punea insa invers. Nu se spunea "ai copii multi, poate esti pocait", ci se spunea ca aia sunt pocaiti si de aceea au copii multi. Pocaitii, au unele obicieuri mai deosebite si lumea a invatat asta.
Culmea este ca nu se spune despre ortodocsi sau alte confesiuni asa, desi si aceste biserici interzic anticonceptia si avortul.

2. Problema este, indiferent de religie asa: copii multi au cei care evita metode de contraceptie sau avortul. Imediat te duce gandul la aceste doua aspecte.
Si mai departe aceste doua aspecte sunt legate de interdictia bisericii. Si aici este culmea, o asemanare a mai multor credinte, in special ortodocsi si sectari.
Nimeni nu se gandeste insa si la aspectul civic, omenesc, al abstinentei.
Eu nu stiu exact cum functioneaza problema: fac multi copii pentru ca nu am voie sa evit sarcina, sau fac multi copii pentru ca imi doresc neaparat, sau fac multi copii pentru ca nu accept abstinenta.

3. Mai ales in vremurile acestea grele, chiar isi pune oricine intrebarea cum cresti multi copii. Concret, de unde ai? Pentru ca fiecare isi poate permite un anumit numar de copii. Unii nu-si permit chiar deloc, altii unul, doi, sau trei.
E vorba aici de conditii materiale, de sanatate si de educatie (rabdare, scoala etc.).
Sa ne gandim ca totusi pentru o familie iti trebuie casa (suficient spatiu), si un venit constant care sa asigure: haine, alimente, intretinerea casei si alte cheltuieli.
Un parinte automat nu poate lucra, deobicei mama: ea este mereu gravida si se si ocupa de copii. Poate mai da statul o alocatie acolo, de nu stiu cat. Dar in rest cam ce salariu trebuie sa aibe un tata ca sa intretina o familie de la 5 persoane in sus?
Concret cine le da casa, bani etc?
Multe cazuri ajung in media si atunci oamenii se intreaba pe buna dreptate: pai unii fac copii fara sa se gandeasca si pe urma vin si cer de la altii ajutor.

Inainte vreme se cereau multi copii si statul le dadea la toti. Ii ajuta cu de toate: le dadea case, serviciu etc.
Acum nu mai este asa.

Alta intrebare este cu organismul femeilor care nasc multi copii. Cum rezista? Nu au probleme de "uzura"?

Si alta problema: copiii (fratii mai mari) care nu au copilarie pentru ca trebuie sa-i creasca pe cei mici. Ei ce simt?

4. Revin la o intrebare si la mesajul Yasminei care de data asta mi se pare foarte corect. Va intreb, ca sa inteleg si eu:

Persoanele care fac multi copii, pe langa faptul ca le da Dumnezeu fertilitatea asta mare, se gandesc la consecinte cand au relatii? Adica isi pun problema cum o sa se descurce cu acei copii? Daca au cu ce?
Sau in optimismul/relaxarea lor nu se gandesc si spun doar ca "lasa ca vedem noi...". Sau se bazeaza ca se duc si cer si ii ajuta altii?

Nu o spun cu rautate ci privesc real problema si sunt curioasa cum gandesc unii oameni.

Pentru ca ma gandesc eu ca de aici este conflictul si etichetarea.

Si daca discutam despre etichetarea familiilor cu multi copii, atunci sa spuneam si de partea cealalta: cum sunt etichetate familiile fara copii, din care majoritatea isi doresc sa aibe, dar au probleme de infertilitate.

Vreti sa stiti? Iata:

a. de acum 2000 ani erau considerati blestemati, pacatosi, erau marginalizati
(de aceea Sf. Ioachim si Ana si Zaharia si altii se rugau necontenit la Dumnezeu pentru un copil. Ca sa scape de rusine si eticheta)
b. sunt comozi, nu vor sa-si cheltuiasca banii
c. sunt bogati, isi permit de toate, duc o viata frumoasa, (spre deosebire de cei care au copii)
d. sunt puturosi, nu iubesc copiii, sunt rai etc.
e. sunt pacatosi si trebuie sa ispaseasca pacatele, de aceea nu le da Dumnezeu copii
f. nu sunt credinciosi (crestini)
g. daca apeleaza la medic sa-i ajute sa aibe copii e si mai rau, mai mare pacatul
h. nu se vor mantui, caci mantuirea celor casatoriti se face prin nastere de prunci

In general nu se face deosebirea intre cei care nu au copii pentru ca nu-si doresc si cei care nu au copii pentru ca nu pot sa-i aibe.

In plus: cei fara copii au de suferit mai mult: au de platit taxe suplimentare, sunt dezavantajati/discriminati in unele situatii.
Au teama ingrijirii la caz de boala sau batranete.

Voi cei cu copii multi nu trebuie sa va faceti griji de etichete si ce spun unii sau altii. Aveti ceva concret in casa: copiii si aveti cu ei si alte lucruri asigurate, mai pe urma si nepoti. Bucurati-va si va veseliti!!!

Noi ceilalati avem si etichete si dezavantaje si...cuibul si sufletul gol.

Ca si tine, gasesc nepotrivita o asemenea intrebare indiscreta. De multe ori aceste persoane curioase nici nu sunt foarte apropiate, ca sa intelegi macar dorinta de a afla un lucru atat de personal familiei. La o asa intrebare, asa raspuns. Poate in felul acesta omul intelege ca isi baga nasul unde nu-i fierbe oala si pe viitor evita sa puna asemenea intrebari.


Din pacate crestinii nu mai sunt saritori, nu mai au dorinta de a ajuta. Daca stiu de o femeie cu multi copii, nu se gandesc si la greutatile prin care trece, cat de greu ii este, sa inalte macar un gand catre Dumnezeu: "Doamne ajuta-i si lui X ca tare greu cred ca ii este cu asa multi copii" ba din contra zic "lasa ca ea i-a facut, nu a pus-o nimeni".

Cand mergeam cu cei doi copii singura in parc si ma gaseam in situatii mai grele, unul plangea in carucior si tot atunci trebuia sa fug repede dupa fetita ca se ducea intr-un loc periculos, mai intalneam cate o doamna draguta, ce isi supraveghea nepotica care spunea "Hai ca ma uit eu putin la baiat" (in sensul ca il supraveghea putin, poate doar un minut). Conta asa mult pentru mine bunatatea de care dadea dovada, ma umplea de bucurie. Cu siguranta si Harul lui Dumnezeu se revarsa asupra acestei persoane cu inima buna.

Si pe mine m-a impresionat aceasta familie minunata. Povesteste doamna ca la unul dintre copii doctorul i-a spus ca era mai putin dezvoltat si atunci s-a pus pe mancat. Pana la urma a faut copilul de 5100 (daca imi amintesc bine). Si-a dorit mult sa nasca normal si doctorul s-a pliat pe firea ei curajoasa. Dupa un travaliu extrem de greu, a reusit. Cu toate ca totul a fost bine in sfarsit, doctorita cu care a nascut a fost data afara din spital, pe motiv ca nu a facut cezariana in acest caz si a riscat. Cu toate ca sunt off-topic (nu am vrut sa deschid alt topic), voiam sa intreb daca greutatea copilului la nastere este influentata de cat mananca mama. Mie mi-a spus doctorita care ma urmarea ca nu are nicio legatura. Voi ce credeti?

Sophia, ridici probleme interesante. Niciodata nu m-am gandit la toate aspectele astea.

Cred ca raspunsurile sunt variante, in functei d efiecare persoana. Mie personal imi sunt tare dragi copiii.De mica visam sa am multi copii, imi placea atmosfera din familia matusei mele penticostale care a facut 12, si era asa mare bucurie cand ne invitau duminica la ei la masa!
Mereu mi-au fost dragi copii. Inainte sa ma marit visam sa am 6. Acum nu mai visez nici un numar, ma las in voia Domnului. AM nadejdea ca nu imi va da mai mult decat putem creste.

Nu stiu cum ein alte cazuri, dar la noi fiecare copil a venit cu bucata sa de paine. Adica o duceam mult mai greu financiar acum 10 ani. Si cu fiecare copil care se nastea, prosperitatea incepe sa ne bata la usa. Avem de toate: hrana, caldura,hainute, acces la scoli bune, vara ne petrecem concediile la manastiri cu copii. Adica nu mergem la mare sau in vre-o statiune , ci la maanstiri unde nu platim cazare si masa, doar transport. Asa reusim sa le oferim si iesiri in tara, si vacante frumoase. Iar daca e ceva ce ne lipseste, inseamna ca nu avem nevoie de el. Caci una e sa crezi ca ai nevoie si alta e sa ai chiar nevoie.
Iar cand uneori ma mai clatin, sotul ma linisteste""Cautati mai intai Imparatia Lui Dumnezeu si dreptatea lui, iar toate celelalte vi se vor adauga voua.

Nu facem proiectii, nu ne imaginam scenarii. Nu le promitem ca le vom oferi marea cu sarea. Ii invatam sa fie oameni, si sa aiba mereu nadejde in Dumnezeu. Ca daca pe astea le au, pe celelalte li le va da Domnul.

Exista o oarecare influenta, dar e vorba de cateva sute de grame in plus sau in minus. In general, copilul isi ia tot ceea ce ii trebuie, organismul mamei poate fi spoliat daca nu se hraneste bine. Copiii foarte mari (peste 4.500) apar, de regula, din cauza unui diabet de sarcina.
In cazul meu, primul si al 4-lea copil, la care nu am tinut posturile in timpul sarcinii au fost mai mari la nastere (3.500 si 3.400), iar al 2-lea si al 3-lea, la care am tinut posturile au avut 2.950 si 2.850, dar au luat in greutate mai mult in primele doua luni dupa nastere (alaptare exclusiv la san).

Ce tare esti, Lore, ce m-am distrat.
Si pe mine ma streseaza rau de tot comentariile si sfaturile privind numarul de copii si mai ales minunata intrebare: "si-l mai faci si p-asta?". De asemenea sunt intrebata daca sunt pocaita?
Cu multi ani in urma, o matusa batrana vorbea despre o familie pocaita din vecinatatea ei: "aveau vreo opt copii, ca astia, pocaitii nu fac raclaje"... Cam asta e ideea, in mintea omenilor a ramas ideea ca pocaitii nu fac avorturi ca nu le da voie religia, in schimb, in schimb ortodocsii fac... ca habar nu au ce le spune religia proprie.

da, aceasta mentalitate trista e bazata pe realitatea din practica.
Dar trebuie aratat ca se poate si altfel.

Zilele trecute am fost internata la spital cu un baietel. Si acolo, vrei nu vrei, discutii o multime de lucruri.Incepand sa discut despre contraceptie, a iesit afara din salon o mamica, pentiostala care parea foarte mirata de faptul ca o ortodoxa vb despre faptul ca e important sa nu opresti nasterea de prunci, si sa te lasi in voia Domnului. Fata, o tinerica, s-a aratat chiar interesata de care e pozitia Bisericii referitoare a contraceptie. Si cand i-am zis ca Biserica marturiseste impotriva contraceptiei si ca majoritatea metodelor contraceptive sunt avortive, fata a spus: Uite, are si Biserica Ortodoxa hotarari bune. Si i-am raspuns""Draga mea, toate hotararile Bisericii Ortodoxe sunt bune, noi ortodocsii suntem cei cu probleme ca nu le tinem.

Cu siguranta este si acesta un punct bun de vedere. Este de admirat pentru tine Lore si meriti respectul nostru.

Insa nu toti suntem asa. Eu, personal, refuz sa cred ca menirea mea principala pe aceasta lume este sa fac copii cat imi da Dumnezeu. Mi se pare trist ca singura realizare ca femeie in viata asta este fii o sotie buna si o mama buna. Iar restul sa depinda de sotul tau. Nu toate femeile dau peste un barbat ca lumea. Multe indura tot felul de porcarii pentru painea care o pune el pe masa, doar pentru faptul ca n-au pic de independenta financiara.

Alt punct de vedere este urmatorul. S-a discutat non stop despre bani. Ok, sunt de acord cu tine, poate la unii vine si prosperitatea. Dar daca nu vine? Sincer acum, copiii cu toata dragostea noastra, nu o sa inteleaga prea bine in momentul cand nu ai sa le oferi lucruri normale, de genul: carti bune, excursii, jucarii, haine, confort fizic in casa etc.

Apoi legat de educatie. Sotul munceste, iar tu ca mama stai sa ingrijesti de 7-8 copii. Ce educatie poti sa le oferi? Faci fata ca mama 24/24 pentru toti? Nu clachezi psihic niciodata? Practic, daca n-are cine sa te ajute si tu faci 8 copii, inseamna ca pentru cel putin vreo 12 ani tu nu lucrezi. Viata ta e strans legata de casa. Eu cred ca frustrarile astea se aduna undeva si rabufnesc pana la urma. Eu inteleg ca e ok sa te simti martira si sa crezi ca te sacrifici pentru un scop maret, dar daca sacrificiul asta strica destinele celor mici?

Alta problema. De ce credeti ca pe la tara unde sunt familii cu multi copii exista atatea incesturi intre frati? Pentru ca parintii faciliteaza aceste incesturi. Amesteca copii adolescenti sau preadolescenti intr-o camera, nu au intimitate si din curiozitate si alte aspecte, se intampla atatea nenorociri.

Nu stiu daca sunteti de acord cu mine, dar eu cred ca de la o anumita varsta, cel mult 12 ani, fratele cu sora nu mai trebuie sa doarma in acelasi pat, de exemplu.

Alta situatie. Cand faci copii, trebuie sa te gandesti pe termen fffff lung. Trebuie sa ai capacitatea sa-i sustii financiar pana se pun picioare. Daca tii 8 copii intr-un apartament de 3 camere si n-ai cu ce sa-i trimiti la facultate, poti suporta reprosurile ulterioare si sentimentul de vinovatie?

Sincer acum, un copil e o responsabilitate imensa. Cea mai mare responsabilitate din toata viata asta lumeasca. Nu poti sa zici simplu: "fara numar" si om vedea apoi.
Atentia, educatia, increderea, confortul fizic, confortul psihic, confortul financiar, trebuie oferite. E absolut stupid ca pentru anumite principii chiar si crestine, sa faci teste pe copiii tai.
Iar daca nu merg lucrurile cum ai visat sa spui sec "Asa a vrut Dumnezeu". Toata treaba asta cu dorinta lui Dumnezeu, uneori pare doar o scuza penibila pentru niste mari rateuri din viata noastra.

Cunosc oameni din generatia mea, care s-au nascut in familii numeroase si au dus-o extrem extrem de greu. Mereu au suferit de lipsuri, educatia lasa de dorit, iar "frumoasa familie" s-a destramat. Unele fete se marita cu cine apuca numai sa scape de aglomeratia si de saracia, altii pleaca la munca prin Italia, iar parintii au ramas singuri acasa dintr-o familie imensa.

Refuz sa cred ca atitudinea "Ii facem si vedem ce se intampla" este una sanatoasa. Si va cred ca exista si exemple fericite, dar viata chiar nu e asa roz.

@Andra-07 Este vorba despre familia din punct de vedere ortodox si nu din punctul nostru de vedere sau cel modern,feminist. Vorbim despre familiile cu multi copii, nu daca este bine sau ba, caci din punct de vedere ortodox contraceptia este pacat.
Menirea femeii pe acest pamant nu este doar de sotie si de mama, dar daca te casatoresti, atuci sa iti duci crucea pana la capat, nu pe jumatate. Si sa nu ai impresia ca femeile cu multi copii, toate stau doar acasa. Multe au si servici. Insa eu nu cred ca cariera este cea care defineste un om. Daca esti un om bun,cinstit,harnic,darnic este deja o realizare. Sunt oameni bogati si vai de capul lor, si oameni modesti, dar fericiti.

Sunt manastiri si la mare! :)
***
Mama nu se uzeaza cand e insarcinata si naste, ci intinereste. Oricum, toti imbatranim, insa este o diferenta intre batranele care au avut o viata senina si cele care au facut numai prostii.

hE combinatie pe care eu nu o inteleg. Cum sa combini dresul de baie cu vizita la o manastire?

Am fost acum 2 ani la mare. S-a ivit prilejul sa nu platim drumul si cazarea am gasit foarte ieftin. Am fost un fiasco. De la manacre de proasta calitate, muzica care iti vuieste mereu in urechi pe plaja, la apa extrem de murdara si plina de tot soiul d eplante(cu adevarat marea neagra) si pana la domnitele care purtau doar un slipulet minuscul ...in fine, o multime de provocari. Adevarul ca nu am cam stiut cum sa-mi feresc copii de toate aceste lucruri chiar nepotrivite varstei lor. Asa ca le-am spus: dragii mei, eu mi-am luat portia de mare pentru urmatorii 20 de ani. Incepand cu anul urmator....muntele ne asteapta!
Te-as contrazice. Uzura e mult mai mare, sau cel putin a fost in cazul meu. Desi la exterior nus evede lucurul asta, la interior o simt.
Dar nici nu cred ca asta e important. In defintitv, cea mai mare bucurie e sa faci ceva util ptr altii. In definitiv, cu totii imbatranim. Dar important e ce lasam in urma, important e cum colaboram noi cu harul lui Dumnezeu in procesul mantuirii. Mereu am zis ca nu stii pe cine nasti. Si din familii sarace si prapadite au iesit oameni mari. Chiar apostolul spune ca "Dumnezeu le-a ales pe cele slabe ca sa le rusineze pe cele tari."
Stim oare noi pronia lui Dumnezeu? Stim cum poate cel Atotputernic sa ridici oameni de valoare din copii care cresc, aparent fara nici o posibilitate?

LA baza oricarui lucru maret sta o jertfa. La baza mantuirii noastre a stat jertfa de pe Golgota a Domnului. Si poate ca la baza viitorului copiilor nostri sta jerfa ta de mama. Noptile tale nedormite, suferinta ta, munca ta. Poate chiar cariera ta.
Dar nimeni nu ti-o cere. Ea devine valoroasa cand o dai de buna voie. Dumnezeu nu constrange. Nu face sila. Respecta Liberul albitru.

Stiu ca Cuvantul lui Dumnezeu este adevarat. Si acelasi ramane, ieri, azi si in veac. Si am incredere ca ceea ce a promis si implineste. Niciodata nu m-am indoit de asta. Si pe criteriul asta am mers toata viata.

Cat priveste instruirea copiilor de catre mama, americanii ne-au aratat ca se poate. Se pot obtine rezultate chiar foarte bune cu copii scoliti acasa. Dar asta presupune o mare jertfa. Oare cine si-o mai poate asuma?

Dumnezeu nu s-a schimbat. Doar microbul "ratiunii" si al "comoditatii" a patruns in viata noastra. Am subliniat ratiunii, pt ca ne-am departat de sensul de baza. Dumnezeu nu ne vrea prosti. Nici nepasatori. Dar ne vrea rationali in lumina care se coboara de pe Cruce

Cand mergi la manastire esti imbracata de manastire, cand mergi la plaja esti imbracata de plaja. Oricum nu umblii in costum de baie pe strada,ci imbracata normal(chiar daca unii fac asta).

Oricum, cine a spus ca trebuie sa stai la plaja? Poti sa vezi marea si plimbandu-te pe plaja pe inserate, sa privesti rasaritul, sa vizitezi locul etc. Marea nu se rezuma numai la baie si prajit la soare.

Curatenia si mancarea depind de statiune si de hotel. Nu sunt locuri unde sunt case in loc de hoteluri? O fi pe tot litoralul si zone mai retrase. Depinde si de momentul in care mergi. No, marea in sine e frumoasa.
[Stii ca la chioscul de ziare sunt reviste porno in vazul lumii, nu? Si este ilegal.]

In ce sens uzura? Eu m-am referit la faptul ca atunci cand mama este insarcinata, se face un schimb de celule intre mama si fat. Iar acele celule se depun in zona unde mama are o problema, ajutand sa se vindece. Sarcina+alaptarea+intarcatul maturizeaza celulele sanului si devin mai rezistente la cancerul de san, rezistenta crescand cu nr.de sarcini.Alaptatul in sine are o gramada de beneficii ptr. mama. Iar copii te aborb putin in lumea lor, lume inocenta si buna. La aceste chestiuni m-am referit. Acum, eu am vb. la modul general, fiecare are propria experienta. Oricum, o mama cu multi copii e mai tanara si mai sanatoasa decat una cu 10 avorturi, mai ales sufleteste.
Adevarat. Sa iti dea Dumnezeu putere si credinta sa iti fie puternica in continuare.
(legat de scolit acasa am gasit scoli "umbrela" destul de accesibile. daca mama stie engleza cat de cat il poate invata acasa in Ro. )

explica-le asta si prichindeilor care adora apa ..:)
Am ales o casa foarte frumoasa, cu conditiid e cazare foarte bune. AM ales si o tabara de familistii-Eforie Nord. Vb de conditiile care nu depindeau de alegerea mea. Vb de mancarea care se gasea la restaurantele de pe plaja
Asa stiam si eu. Realitatea e ca am ramas cu dureri de spate, neputinte fizice acentuate, slabiciune, ameteli.MAsele distruse ireversibil.
Asa e. Parca copii au stocata in fiinta lor o rezerva uriasa de energie, pe care ti-o transfera si tie. Curatia lumii lor imi dau putere sa merg inainte.
Va multumesc pt cuvintele calde. Ma ajutati pe privat cu mai multe informatii ?

O intrebare pentru femei:

O fata care crede in contraceptie, in limitarea numarului de copii, in relativa independenta financiara fata de sot ("ca nu stii ce-ti rezerva viitorul"), cum poate fi convinsa sa vina pe calea dreapta?

Multumesc pentru raspuns. Stiu ca mai depinde si daca copilul este baiat sau fata (in general baietii sunt mai mari). De cand am citit cazul doamnei m-am speriat putin de acest aspect. Cand eram insarcinata cu al doilea copil imi spunea doctorita ca este cam mare si pentru asta nu stie daca voi putea sa nasc normal. Slava Domnului ca totul a fost bine. Este important de stiut pe viitor daca este o legatura intre cat mananca mama si greutatea copilului, ca sa nu ajungi in sitautii nedorite.

Ai dreptate Yasmina, cele doua tipuri de familie nu se pot compara. Sotii crestini nu sunt niste inconstienti (asa cum sunt vazuti de oamenii necredinciosi). Intr-o familie crestina care are mai multi copii, abstinenta este mult mai mare decat in cazul unei familii care are doar unul sau doi copii. Sa ne gandim la cele noua luni de sarcina, la perioada de refacere, apoi la posturile din an si la zilele de post din timpul saptamanii. Cand un necredincios vede o familie cu mai multi copii isi imagineaza ca ei doar asta fac, cand de fapt realitatea este alta.

Eu cred ca oamenii care fac mai multi copii au o mare incredere si credinta in Dumnezeu. Se straduiesc sa respecte poruncile lui Dumnezeu (inclusiv aceasta cu nasterea de prunci) si simt ajutorul Lui in cresterea copiilor. Primesc fiecare copil ca dar, ca voie a lui Dumnezeu, avand credinta ca nici un fir de par nu cade fara voia Lui. Cred ca in cazul lor nu se pune problema de lipsa a abstinentei. Asa vad eu lucrurile si consider aceasta masura una foarte inalta, la care se ajunge greu.

Sincer acum, toti avem pacate. Nu mai fiti asa inchisi la minte sa judecati pe toata lumea in jurul vostru. Tu crezi ca esti lipsit/a de pacate ca sa ma judeci?

Cel mai amuzant mi se pare ca in afara de Lore, care este un exemplu pentru noi ceilalti, restul vorbesc ca sa se afle in treaba. Mai e careva cu mai mult de 4 copii pe aici? Abstinenta, contraceptie, adevarul e ca ne place sa ne dam credinciosi, martiri, evlaviosi, dar cand vine vorba de turnat copii "fara numar", ne cam abtinem toti.

Deci eu cred ca mai toti aprobam tacit aceste reguli nescrise lumesti despre felul cum luam decizia sa ne inmultim. E usor sa vorbim de pe margine ca ne plac familiile numeroase, ca asa e frumos, ca asa e normal. Eu zic ca cine sustine aceste opinii cu atata ardoare, sa le si respecte. Pana atunci sunt pur si simplu niste vorbe aruncate in vant. Iar sincer, cuvintele in ziua de azi nu mai au valoare.

Andra, topicul este despre felul în care sunt văzute familiile cu mulți copii în societatea noastră. Ar trebui ca toți cei care n-avem (mulți) copii să ne abținem de la a ne exprima aprecierea și să lăsăm mai degrabă impresia că și nouă ne par ciudate astfel de familii? Sau să lăsăm să vorbească despre ei înșiși doar cei cu familii numeroase?
Dacă eu n-am fost vrednic, de ce să nu mă bucur că altul a fost (este)?

În plus, dintre persoanele care s-au exprimat aici nu numai una are copii.

L.E. Chiar și pentru cei care vor, nu este deloc ușor să găsească, în vremea mentalității actuale, pe cineva care să le împărtășească această concepție de viață.

din punct de vedere scolastic, se poate. dar motivul pt care e privit ciudat fenomen e ca acei copii nu isi dezvolta abilitatile sociale necesare si capacitatea de a rezista stresului. combina asta cu faptul ca capeti o stigma de la cei crescuti in mediul public ca esti "home-schooled",
si a faptului ca da prost pe CV, si nu mai pare o idee asa buna.

Din cate am vazut, doar Lore are o familie numeroasa. In rest am auzit de 1-2 copii, ceea ce nu e nimic iesit din comun. Toti ne dorim 2 copii.
Dar mi se pare aberant ca persoane care fie sunt necasatorite, fie sunt casatorite dar utilizeaza mijloace de contraceptie, sa tina predici despre familii numeroase. Cred ca exemplul personal este singura metoda prin care poti demonstra ceva in legatura cu acest aspect.
Lore este intr-adevar un model pentru noi toti. Ne arata ca se poate si o felicit pentru asta.

Nu este numai Lore. Mai este cel puțin încă o persoană.

Un mic paradox: in anii 1940 familiile aveau 5-9 copiii. Familiile cu 2-3 copii erau ... ciudate?

Iar acum lucrurile s-au schimbat: familiile au 1-2 copii, mai vezi 3, dar rar peste 3.


Concluzia: normalitatea biologica este de a avea mai multi copii, iar istoria umana arata ca familiile aveau 5-9 copii in decursul vietii.

Familiile din ziua de astazi au 1-2 copii pentru ca folosesc diverse metode de evitare a copiilor sau de contraceptie, avort.


Ma bucur cand vad ca o familie are multi copii, si cred ca aceea este o familie normala.

Cand o familie are putini copii, atunci acolo sunt probleme mari, si rareori acelea sunt biologice...



Asta este o parare personala, nu stiu daca este in acord cu invatatura Bisericii:

Cred ca Dumnezeu ne-a dat si creier pe pamant. Nu suntem chiar iepuri si putem sa ne stapanim putin si noi.

Adica femeia poate sa refuze sa faca pe banda rulanta copii, de dimineata pana seara, pentru ca barbatul are chef sa ....

Dar o femeie care refuza in mod absolut sa faca si copii, si care nu face 1-2.... mi se pare gresit total.

Daca accepta insa toti copiii ca fiind "lasati de Dumnezeu" si cruce de la Dumnezeu pentru mantuire, atunci ferice de ea. Este foarte greu, dar cred ca si bucuria este pe masura.

Ferice de o astfel de femeie si mama, care se inconjoara de copii, si care in plus, le da o educatie crestina.
Pentru ca viata fara educatie, este ca un copac sadit, dar neudat si neplivit de viermi.

mai bine spus a romanului "modern"

Cunoasteti dvs situatia fiecarei persoane care comenteaza pe acest thread?
Sunt diverse cazuri: oameni singuri,boli si neputinte in sfera procreerii,femei tinere necasatorite,femei(nu atat de tinere)necasatorite...etc
Fiecare cu experienta lui si cu puterea de a rezolva marile provocari ale vietii.

Dupa dvs exista numai persoane ipocrite care fac declaratii publice in favoarea familiilor numeroase ,cu contraceptivele in sertar?
Este o atitudine maniacala,demna de paranoia sa-i crezi pe toti mincinosi,ipocriti.
Mai degraba dvs aveti un moment de reflecsie sa observati daca nu problemele stau in ograda dvs.

Putem sa nu intram in polemica iar? Stii ca iese urat de fiecare data intre noi doua.
Asa cum eu imi rezerv dreptul de a crede orice despre oricine, vad ca si tu imi descrii comportamentul intr-un mod mai mult decat tendentios.
Deci abtine-te, te rog. Propun sa nu incepem din nou.

Nu ma feresc sa te taxez daca bati campii!

Ce sa zic. Ai o atitudine extrem de evlavioasa, crestina si iertatoare. Esti un exemplu de credinta si morala. Nu stiu ce s-ar face lumea asta fara oameni atat de critici ca tine. Sunt sigura ca Dumnezeu te va rasplati pentru corectiile pe care le aplici asupra mea si a altora.

Cum mai merge cu hirotonisirea?