Imparatia din noi
 

Hristos spunea catre farisei: "Imparatia Cerurilor este in voi". Eu am simtit multe la viata mea. Acum, intrebarea mea este: cum simtim Imparatia Cerurilor din noi?

O împărăție are un împărat. Hristos mai spunea și: „Pocăiți-vă că s-a apropiat Împărăția lui Dumnezeu”. Iar lui Pilat i-a confirmat că El este, cu adevărat Împărat, într-o împărăție care nu este din lumea aceasta.

Deci ca să intrăm în această Împărăție, a Lui, acolo unde Hristos este împărat, trebuie întâi să ne pocăim, să ne spălăm sufletele, să ne îmbrăcăm în haina de nuntă luminoasă și curată a harului. Haină nouă, de altfel, căci harul înnoiește totul.

Și de aceea este în noi, mai exact în inima noastră Împărăția cerurilor, pentru că acolo este locul în care ne întâlnim cu Hristos. Inima, adică adâncul sufletului nostru, acolo unde trebuie să facem ordine și curățenie, pregătind-o ca pe o cămară de nuntă, adică loc al întâlnirii mistice dintre Hristos și noi.
În noi se petrece totul, ușa inimii la care Hristos bate, devine pentru noi poartă către Împărăția Sa atunci când o deschidem. El intră la noi, iar noi ieșim către El. El vine în întunericul nostru, noi ne deschidem către lumina Lui.

Mai spunea și sfântul Isaac Sirul: Iată, cerul este în tine dacă ești curat.

Imparatia Cerurilor din noi este tot ceea ce exista - vazut insa cu un ochi curat.

Nu este o lume separata de aceasta existenta.

Imparatia Cerurilor este o integralitate existentiala, fara margini si cuprindere, in care Dumnezeu este simtit a fi pretutindeni, este "vazut apofatic" peste tot.

Caci Imparatia Cerurilor este, de fapt, Trupul Sau infinit.

Ochiul curat strabate existentele fara contact, fara obstructie. Oriunde este slobod, nu i se opune nicio rezistenta.

Omul, in Imparatia Lui Dumnezeu, nu-si simte prezenta limitata la o anumita locatie. Ci se simte impreuna cu Dumnezeu, simultan peste tot.

O co-prezenta ubicua.

Nicio existenta nu este exclusa. Toate sunt circumscrise, sunt simtite ca parte a Adevarului, ca manifestare a Adevarului.

Insa pentru aceasta, omul vechi trebuie sa moara - mistic - impreuna cu Hristos pe cruce.

Omul nou pastreaza doar continuitatea constiitei de sine, caci in rest devine sub toate celelalte aspecte o alta Fiinta.

- cu fiintare, intelegeri, manifestari si puteri inconceptibile noua celor legati de cele ale pamantului.

Etimologic vorbind este o metafora. Dar este evident ca s-a referit la Adam. Nemuritor fiind inainte de cadere in el se afla "imparatia cerurilor". Pavel spune ca Iisus este noul Adam, iar chipul mortii si invierii arata ca urmand dupa el, in mod real, taina unui adevar nou.

Deci : nemurirea se poate afla in noi, dar ca manifestare ramane de vazut ce si cand ...

Cand crestinul a iertat pe toata lumea, iubeste pe toata lumea si simte o iubire nespusa fata de Dumnezeu, atunci Imparatia Cerurilor este in inima sa. Cand, dimpotriva, uraste pe toata lumea, Il uraste si pe Dumnezeu, atunci locul respectiv nu ramane vacant, ci este dominat de imparatia raului.

Crestinii simt, insa, cum cele doua imparatii isi disputa intaietatea pentru a pune stapanire pe suflet. Fara ajutor de la Dumnezeu si fara nevointa, nu reusim sa ne facem inimile salasuri ale Preasfintei Treimi.

Asa este Antonia, in "iubirea nespusa" se afla toata Imparatia si toata mantuirea noastra.

Florin trebuie sa recunosc: o mare parte din postarile tale ma lasa adesea perplex. Cel mai probabil nu inteleg nimic din sincretismul crestino-oriental, sau cum se numeste combinatia asta.

Prea le luati in serios.

Cel mai probabil aveti dreptate, problema este in ograda mea. Asta, bineinteles, nu inseamna ca problema mea este o problema si pentru altii, orice este posibil in aceste timpuri cand idei clar incompatibile, din culturi radical diferite, sunt amestecate intr-un fel sincretism cel putin bizar. Dar nu-i problema, iubirea sa pluteasca, noi sa ne iubim pe tunuri si toti sa fim fericiti intr-o armonie generala. Vorba unui autor necunoscut: ,,Inteligenta ma urmareste...dar eu sunt mai rapid" :)

Formal par incompatibile pentru ca expresiile sunt, intradevar, diferite.

Forma de expresie este modelata de o simbolistica dependenta de contexte culturale diferite.

Insa, compatibilitatea de esenta este evidenta.

Ambele religii se sprijina pe pilonul iubirii intregii fapturi, pe Duhul Iubirii.

Fara acesta, crestinismul nu este crestinism, crestinul nu este crestin, budismul nu este budism, budistul nu este budist.

"Radicalitatea" si "incompatibilitatea clara" sta in ambalajul ideilor, in forma lor, in conceptual - nu in duhul din spatele expresiilor.

De exemplu, daca limbajul este diferit, nu putem afirma ca doua popoare sunt "radical" diferite.

Oamenii ambelor natii spera la bine, se feresc de rau, vor prosperitate, se tem de moarte.

Miscarile launtrice sunt aceleasi. Mecanismul cognitiv este acelasi. Aspiratiile si temerile fundamentale sunt aceleasi.

Crestinul incearca sa-L emuleze pe Hristos, in ceea ce priveste dragostea catre toti.

Budistul incearca sa-L emuleze pe Buddha, in ceea ce priveste dragostea catre toata faptura.

Daca unul sau altul esueaza, ce fel de crestin este? ce fel de budist este?

Dar cand ambii sunt strapunsi de iubire adanca, sunt raniti de dragoste, cand ajung sa-i iubeasca, sa-i pretuiasca pe toti ceilalti, mai presus de sine insusi, care este de fapt diferenta dintre cei doi?

Daca dorim sa segregam cele doua religii pe temeiul ca Hristos este Dumnezeu iar Buddha un simplu om, o putem face netinand seama de duhul iubirii.

Netinand seama ca de fapt duhul iubirii este cel care defineste si dumnezeirea si slava si puterea puterilor.

Un Dumnezeu care nu iubeste nu este Dumnezeu.

Ca Dumnezeu se gaseste in duhul dragostei si niciodata in afara lui.

I Timotei 2.5
 

Okie, pe scurt: 1. tot nu inteleg nimic. 2. Pt mine respectivul oriental, buddha, nu exista pe harta spirituala. Exista doar Hristos, celalalt a fost doar o umbra inselatoare si nu am cum, vreodata, in viata asta, sa imi schimb parerea. Ii resping complet, si lui si oricui cu aceleasi pretentii, orice autoritate sau urma de adevar in invatatura in comparatie cu Hristos. 4. Consider ca punerea pe aceiasi pozitie a lui Hristos cu personaje de acest tip, in numele unei asa-zise iubiri, este o eroare completa si o erezie. 5. Este evident ca avem opinii radical diferite, care nu se vor intalni probabil in vreun acord, si atunci ma retrag eu din discutie.

1. Fiindca nu e mare lucru de inteles.
2. Oare nu stii tu, o, Arjuna, ca Isus si Buddha sunt avatare ale aceluiasi Mare Zeu, in care o sa ne integram si noi atunci cand Brahma va incheia respiratia actuala?

:)))))))))))))
Superb, doctore.
Logic: daca ne integram in buda, respiratiei ii urmeaza o eructatie si o flatulenta. Cat Cosmosul budist de mari. Si apoi o recreatie de inceput de ciclu, o creatie maronie-fusiforma. (Ptiu!).
Pentru budisti: daca incepe un nou ciclu, buda ii cumpara creatiei un always?
Ridicola teoria ciclurilor cosmice. E un fel de a spune ca Dumnezeu doarme, si materia se organizeaza de capul ei. A kind of atheist bullshit, ca sa vorbesc in limba ocupantilor.
.................................................. .................................................. .................................................. ........................................
Ah, daca ai fi traitpe vremea marilor erezii... Tipi ca tine si Dragos, cu umorul vostru, desi acum in barci diferite, l-ar fi facut pe Luther sa isi dea palme, si pe katari sa planga. Nu ar mai fi existat arderi pe rug, nici la Roma, nici la Geneva, si nici razboiul de 30 de ani.
Vei-s mir!

.....................:)))

Pot să-ţi vând un pont? Fă-te că te-împiedici!

Cand isi revine din asana, are sa te brahmaputreze Olteanu.

Daca impiedicatul cu pricina ar presupune sa-l inteleg pe Hristos ca pe un fel de guru dintr-un ashram atunci il bat la fugit-viteza pe Iepurila la proba olimpica :)

Imparatia cerurilor nu este doar undeva ,in afara noastra sau in ceruri , intr-un loc de neatins , sau doar dupa judecata cea viitoare . Nu este un Hristos care ne vegheaza de undeva dintr-un loc abstract ,imposibil de patruns . Imparatia cerurilor nu ne-a parasit , nu ne respinge,nu e de neatins . Imparatia cerurilor incepe insusi cu noi.
Cu noi ? Cu mine cel pacatos ori prea necurat? Cu oamenii acestia de nimic fata de care prea adesea simt doar dispret ? Da ! Cu noi . Imparatia cerurilor nu se scarbeste de noi , nu se refuza noua, ci se daruieste sufletelor noastre chinuite de mizerie , neseprand ca ar merita ceva .
Imparatia cerurilor este lumina coborata peste intunericul nostru , este linistea coborata peste nebunia noastra , este speranta coborata pe neasteptate in mormantul vietii noastre
Daca Dumnezeu nu s-a scarbit sa toarne duhul Sau peste aceste fapturi de nimic care suntem, si ne-a iubit cu atata dragoste ,incat sa ne considere fii ,pe niste criminali nerecunoscatori ca noi, atunci si noi trebuie sa ne plecam in fata acestei minunate vesti :"Imparatia cerurilor se apropie ,si este chiar in voi"
Oare cum ar trebui sa ne purtam cu oamenii,pe care Dumnezeu insusi I-a iubit atat de mult , incat din dusmani ai sai ,I-a considerat casnici ai sai , fara ca acestia macar sa ii fie recunoscatori ?
Imparatia lui Dumnezeu este slava Lui continua din inimile noastre , bucuria darurilor daruite noua fara vreun merit , si iubirea aproapelui asemenea cu iubirea lui Dumnezeu .
Nimic nu este mai mare ca Dumnezeu ,care ne umple de revarsarea dragostei Sale , si asemenea LUi , cel asemenea noua.

Şşşşşt! Te aud cei
care au impresia că se şi termină! (cu noi, în noi, cu ei, doar în ei)

"Noi" suntem usa catre "voi" :)

Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti .
Sau inversand putin :
De ce sa ma iubesc pe mine? Pentru ca sunt aproapele tau :)

Acolo este vorba despre harul Sfântului Duh (energie necreată a lui Dumnezeu).

"Aşa şi trebuie să fie, fiindcă harul dumnezeiesc trebuie să locuiască în noi, pentru că Domnul a spus: "Împărăţia lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru" (Luca 17, 21). Prin Împărăţia lui Dumnezeu Domnul Iisus a avut în vedere harul duhului Sfânt. Iată că această Împărăţie a lui Dumnezeu se află acum înăuntrul nostru, iar harul Duhului Sfânt luminează şi ne încălzeşte, înmiresmând cu diferite mirosuri plăcute aerul, îndulceşte simţurile noastre cu dulceaţă cerească, umplând inimile de o bucurie negrăită..." (Sf. Serafim de Sarov) Vezi aici / Citeşte de asemenea convorbirea integrală a Sf. Serafim de Sarov cu Motovilov...

"Si acum a venit vremea in care trebuie sa dovedim, fratii mei, ca suntem crestini, trebuie sa dovedim ca avem harul lui Dumnezeu, si ca pe drept cuvant putem fi partasi acestei energii dumnezeiesti." (Arhim. Efrem, Egumenul sfintei Mănăstiri Vatoped) Vezi aici

În primul rând trebuie să fii botezat îîn Biserica Creştin-Ortodoxă. Apoi să trăieşti creştineşte, să participi la Sfintele Taine şi slujbe ale Bisericii: Spovedanie, Sf. Liturghie, Sf. Maslu etc. Părintele Arsenie Muscalu îţi explică:

"Deci problema este una launtrica. Sfantul Apostol Pavel spune undeva, sper sa citez cat mai exact ce spune el. Spune : "Incercati-va pe voi insiva, cercetati-va daca sunteti in credinta. Oare nu va cunoasteti voi pe voi insiva ca Hristos Iisus este intru voi? Ci afara numai daca nu sunteti netrebnici". Deci asta este problema noastra."
.................................................. ...............................................
"Daca punem asa problema, inseamna ca noi nu avem clar constiinta ce este viata crestina. Ca scopul nostru asta este: dobandirea Harului Sfantului Duh. Cine pune intrebari legate de problema asta, ar trebui sa se intrebe el pe el insusi mai intai: "Ce este in inima mea? Am agonisit acolo Harul?" Ca daca nu l-am agonisit, pot sa-mi pun eu mii de probleme si sa primesc mii de raspunsuri..." (Parintele Arsenie Muscalu )

Si cum putea sa fie Imparatia lui Dumnezeu , inlauntrul fariseilor ipocriti , care cautau mereu sa-l omoare pe Hristos?. Eu cred ca intelesul cuvintelor e gresit.

Folosesti o metoda simpla de logica sectara pentru analiza textului asta.
Fortezi intelesul unui text pentru a elimina complet intelesul original si apoi iti pui tu acolo orice vrei.

Hristos s-a adresat unei multimi in care erau si multi care Il urmau, si pentru acestia cu adevarat "Imparatia lui Dumnezeu este in voi", este un adevar, pentru cei care s-au si botezat.

Iar acest text ascunde de fapt o realitate ultima maxima, care trebuie sa fie reala inca de aici: "omul este in permanenta cu Dumnezeu, inca de pe pamant".
Si nu doar dupa ce moare.

Dumnezeu daruieste harul Sau, care invata si ridica omul, si il indumnezeieste. Iar de la un punct incolo, omul traieste asemnea apostolilor dupa pogorarea Duhului Sfant, o comuniune permanenta cu Dumnezeu, in care Duhul Sfant este prezent in permanenta.

Noi nu visam la cirese si mere si Raiul lui Adam, la bunuri pamantesti, noi visam la ce ne-a invatat Hristos: "cereti Duhul Sfant si vi se va darui voua, dupa cum Tatal daruieste fiilor Sai lucruri bune... si nu piatra".

Vezi ca te incurci in pasajez interpretate si fortate, rupte din context...