casatorie civila= concubinaj?
 

Vreau sa intreb pe cei mai cunoscatori ca mine, daca un cuplu casatorit doar civil face acelasi pacat (desfranare, curvie) ca un alt cuplu care traiesc in concubinaj. Sunt judecati la fel de catre Dumnezeu? Stiu ca, casatoria trebuie sa fie si religioasa, dar totusi, este o mare diferenta intre casatorie civila si concubinaj. Ce parere aveti? Se poate spune care cuplu pacatuieste mai mult?

Judecata lui Dumnezeu nu o putem sti dar pacatul este identic si la fel, cel putin Biserica nu face distinctie.

Dar daca totusi se hotarasc sa vina la spovedanie, cei casatoriti civil ar putea primi un canon mai usor, dar in ambele cazuri conditia primara este sa se cunune (si asta implica si casatoria civila).

Căsătoria în Biserică e un legământ sfânt înaintea lui Dumnezeu. E, totodată, şi o unire cu El şi o primire a harului sfinţitor.

Căsătoria civilă nu are nimic sfânt. E doar un contract civil. În sensul ăsta e totuna cu a trăi împreună şi e păcat, pentru că păcatul înseamnă despărţire de Dumnezeu.

Eu am sa va propun o discutie bazata pe intrebari si raspunsuri . Daca doriti sa o purtam astfel ii vom da curs daca nu fiecare cu treaba lui .

Deci :
1. Inaintea cui, pt. cine , intre casatoria civila si concubinaj este o mare diferenta ?
2. Cum ma puteti aprecia pe mine ca sunt mai cunoscator ca dvs, si deci sa imi luati in consideratie sfaturile si sa nu facem doar birfa intre noi ?

1. Inaintea lui Dumnezeu si pentru Dumnezeu. Dumnezeu le stie pe toate, deci stie si daca un cuplu a dat pe la primarie si au semnat un act si astfel si-au asumat niste responsabilitati sau daca nu vor sa-si asume nici o responsabiliate.(... juramintele de fidelitate, sa fie impreuna la bine si la rau etc) . Aceste juraminte facute la primarie nu au nici o valoare in fata lui Dumnezeu?

2. Suntem pe un forum si am cerut o parere. Nu pretind ca le stiu pe toate, deaceea intreb pe altii. Cu siguranta sunt persoane mai invatate ca mine. Multumesc

Ba sigur ca au valoare, dar nu pentru ele au sa fie judecati (decat daca au sa le incalce) ci pentru pacatele care ii opresc sa calce in biserica pentru a primi binecuvantarea lui Dumnezeu.

Dar ca sa nu vorbim la modul general, pana la urma care este motivul pentru care nu se casatoresc religios?

1. Nu ati aflat pina in prezent ca Dumnezeu nu are nici o legatura cu lume aceasta ? Ca stapinul lumii acesteia este altul decit Dumnezeu ? Ca primaria nu este a lui Dumnezeu ci a lumii, a lui Dumnezeu este biserica . Nu incurcati lucrurile . Pe timpuri, in Tara Romaneasca , cind nu existau primarii si consilii locale ci doar stapinii boieri ca reprezentanti locali de putere , oamenii se casatoreau doar la biserica ! Aceea era cununia a doi soti , atit ! Cununia civila , adica la sfatul popular este o inventie aparuta dupa Revolutia Franceza si ajunsa in Romania abia pe vremea lui Cuza. Dar stim, cei care stim si ne-a interesat atunci cind ni s-a predat la scoala , ca Revolutia Franceza , revolutie francmasona a avut scopul principal de a -l scoate pe Dumnezeu din lumea sa , separidu-l de viata publica civila. De atunci si pina in ziua de astazi Dumnezeu a ramas separat de stattul ateu ! Deci concluzionind :
casatoria civila este la fel de rea, de pacatoasa ca si concubinajul tocmai pt. ca nici concubinajul si nici casatoria civila nu au nici o legatura cu Dumnezeu, nici o intelegere cu Acesta, nici o binecuvintare si nici un juramint al sotilor binecuvintat de Creator. Fara discutii !

2. V-ati eschivat si nu ati vrut sa raspundeti la intrebare .
Atunci am sa va profetesc si eu ceva in legatura cu soarta dvs. pe acest forum : multi, f. multi frati, asemeni dvs., au intrat pe forum in dorinta de a primii acceptul si toleranta si a altora pt. pacatele lor crezind ca toata lumea este la fel de pacatoasa si vanitoasa in ceea ce priveste vietuirea in ziua de astazi . Dar intrind pe forum , spre surprinderea lor, au existat si useri care le-au spus verde in fata ca modul lor de a trai este extrem de pacatos si ca ei nu au nici o legatura cu Dumnezeu decit tupeul lor de a se crede ca totusi si ei sunt niste credinciosi . Dupa mai multe socuri si polemici aici, pe forum, s-au dat atinsi, s-au simtit lezati, jigniti , neintelesi si ofensati si au parasit astfel forumul . Este f. posibil sa evoluati la fel , daca dorinta dvs. in a afla adevarul nu este sincera ! Sinceritatea va pazeste pe dvs. si nu pe ceilalti useri!
Deci daca ati intrat ca sa aflati adevarul despre viata dvs. va trebui sa suportati multa si ampla critica in cazul in care viata pe care o duceti nu este adevarat crestina !

Sau mai bine, căutaţi un duhovnic şi întrebaţi-l pe dânsul....

Da, este cel mai corect .

Defapt este timpul sa reprecizam :
cartea, adica substanta de teologie, informatia se invata din carti ; modul de a trai in Hristos se invata si el de la duhovnic ; pe forum doar se sta la birfa numita pompos : socializare ... asta este !!
Si toate acestea pt. ca asa vor userii si nu din alte motive !!

Daca nu v-ati casatorit la Biserica inseamna ca sunteti impreuna legal, e in esenta un contract social. Dar poate gresesc, cel mai bine e sa vorbiti cu duhovnicul!

Casatoria civila este doar un act lumesc, o reprezentare fata de lumea aceasta, nu fata de Dumnezeu. Asa cum trebuie sa avem buletin la 14 ani, asa ni se cere certificat de casatorie la casatorie. Astea sunt pur lumesti si nu au nimic de-a face cu Dumnezeu. In Biserica Il gasim pe Dumnezeu, ma refer la Biserica ca mod de vietuire, la Tainele ei, la poruncile Domnului. Dumnezeu sta ascuns in voia Lui, in poruncile Lui, deci facand voia lui Il vom cunoaste, Il vom gasi si pe El. :) E de munca, dar urcusul e frumos, drumul e frumos si sus ne asteapta insusi El ca sa ne stranga in brate si sa nu ne mai dea drumul niciodata. :) Si pe drum tot El ne ajuta, nu ne lasa nicio clipa, trebuie sa-I cerem ajutorul. :)

Nu deznadajduiti, Dumnezeu ne iarta, faceti ce este placut Lui, pentru ca ne asteapta pe toti si ne iubeste nespus de mult. Doamne miluieste!

Amin!
Nici nu-mi pot inchipui ca o casatorie civila ar tine loc de binecuvantarea Domnului. Fara El nici sa respiram nu am putea. Oare la asta nu ne gandim cand e vorba de binele pe care il dorim intr-o viata de cuplu? Contract fac la banca sa iau un credit, la locul de munca sa primesc salariu etc, nu intre doi oameni care astfel devin unul si merg impreuna pe calea cea ingusta catre mantuire. Caci cine ar avea caderea sa "semneze" un astfel de contract? Niciun primar din lume... doar Bunul Dumnezeu o poate face.

Va spun sincer ca singura utilitate a cununiei civile este certificatul de casatorie.

Certificatul de casatorie are doar 3 moduri de folosire:

1. vreti sa va luati rata (da si fara, dar e mai usor daca esti casatorit)

2. mostenire (casa, pensie - daca a ramas doar unul dintre ei doi si nu e testament, certificatul poate de celuilalt casa/pensia)

3. divort : nu poti divorta daca nu ai certificat de casatorie.

Pana pe vremea lu Cuza nu exista cununie civila. Casatoria dintre doi oameni insemna unirea lor reala in fatza Bisericii (ca trup al lui Hristos si ca adunare a credinciosilor). Acum se face si cununia civila, dar ea nu rezolva nimic la nivel ontologic in si intre cei doi

Ai uitat de partaj :))

Si de faptul ca se cere certificatul de casatorie pentru a se oficia cununia in biserica...

Daca nu ar fi conditia asta, nu s-ar mai cununa aproape nimeni civil:-)Decat desigur,doar cei pentru care Biserica nu inseamna nimic.

Să nu confundăm căsătoria religioasă cu cea civilă. Din punct de vedere sacramental, căsătoria este una singură: cea religioasă. Pur şi simplu, se foloseşte acelaşi cuvânt pentru două realităţi care nu au nici cea mai mică chestie în comun. Între căsătoria religioasă şi cea civilă este tot atâta legătură ca între hirotonie şi contractul de muncă.

Dacă ar fi să o iau de la început, nu m-aş mai căsători civil. M-aş căsători numai religios.

:5:.....................

Da, casatoria civila este egala cu concubinajul!
 

Parintele meu duhovnic asa a spus: chiar si cu logodna facuta, tinerii daca traiesc impreuna, traiesc in curvie. Pe un site "crestin", al unei secte crestine adica, am gasit raspunsul unui preot de-al lor ca: Dumnezeu admite si aceasta unire, desi cei doi L-au mahnit ca nu i-au cerut si Lui binecuvantarea. Bine, eu nu m-am multumit cu asta.
Eu una am trecut prin asta si am fost foarte mahnita de acest lucru, pentru ca SIMTEAM in sufletul meu ca pacatuiesc! Constiinta nu ma lasa, stiam ca fac un pacat! (pentru mine a fost f greu, pentru el, crestin caldicel, doar cu numele, nu a contat).
Sincer, se simtea ca lipseste ceva... Daca Biserica si deci Domnul asa a hotarat, ca cei doi sa fie uniti inaintea lui Dumnezeu, asa este cel mai bine!
Aceasta casatorie, bineinteles, nu a tinut... Nu a existat acel liant, prezenta Harului Duhului Sfant care sa ne ajute sa trecem peste incercari si greutati!
Aveti putina rabdare sa cititi un scurt capitol din cartea "Mari initiati ai Indiei si Parintele Paisie" - foarte relevant pentru acest topic:
"VEDENIA

Tesalonic, 6 decembrie 1987

„Dumnezeu S-a făcut om ca să-i facă pe oameni dumnezei“. - Sfântul Grigorie Teologul


Cu rugăciunile bătrânului Paisie si cu harul lui Dumnezeu, s-au întâmplat cu mine nevrednicul următoarele:

Era în toamna lui 1982. Abia ce mă cunoscusem cu bătrânul.

Aveam în jur de 25 de ani si, fiind încă student, eram împresurat de atmosfera studentească a vremii, teribil de ignorant în aproape toate problemele legate de crestinism, cât si în cele legate de persoana bătrânului. Nu stiam cu cine am de-a face. Hotărât lucru, nu eram crestin pe vremea aceea. Doar un tânăr ideologizat, care trăise la Universitatea din Tesalonic în climatul schimbărilor de regim politic, care mostenise atmosfera anilor '68 si trăia în usurătatea zilnică a barurilor acelei epoci.

Era firesc să-1 întreb la un moment dat pe părintele Paisie despre dragoste. Era unul dintre putinele lucruri frumoase din lumea noastră, din viata omului, si mă întrebam de ce această temă este atât de supusă constrângerilor din partea Bisericii. După ce mi-a spus destule lucruri, bătrânul a încheiat: „După cum ciorchinele, dacă îl tai din vită, se strică, putrezeste si nu se mai coace, tot astfel si dragostea, dacă o desparti de taina nuntii, prin care se hrăneste din harul lui Dumnezeu, mai devreme sau mai târziu se va strica, se va denatura într-un fel sau altul“.

Apoi am plecat. M-am întors la mănăstirea care mă găzduia. Eram plin de nedumeriri. Aveam un trecut extrem de încărcat legat de această temă, o întreagă viată care îsi scotea la iveală acum împotrivirile.

- Bre, mă gândeam, hai să luăm lucrurile de la început, să vedem ce rău putem descoperi. Si m-am apucat să-mi imaginez în secvente doi oameni cum pornesc, cum se privesc, cum se simpatizează, cum se apropie, apoi cuvintele lor, gesturile, simtămintele, felul cum se mângâie, cum ajung în pat si încep să facă dragoste.

în toată această „reconstituire vizuală“ pe care o făceam prin intermediul imaginatiei, ajutat de experientă, căutam să localizez... răul.

Eram asezat pe pat si mă gândeam. Deodată s-a întâmplat ceva. Mintea mi-a fost răpită brusc, dar foarte delicat, si înaintea ochilor mei a început să se desfăsoare o peliculă ciudată.

Vedeam trupurile celor doi oameni ca pe două sfere albe, despărtite. Diafane, pline de o energie anume, fiind constituite dintr-o anumită substantă. Când făceau dragoste, li se pierdea învelisul si se uneau. Deveneau o singură sferă mare. A rezultat o fiintă nouă. Cele două au devenit una. După toate celelalte elemente - compozitie, substantă, energie - nu exista nici o diferentă între sfera mare si cele două mici care o compuneau. Elementul nou era unirea. Cele două deveniseră una.

După aceasta am văzut si trupul culcat al unui oarecare ascet, care trăise neînsurat. Ceva ca niste sfinte moaste. Exista ceva deosebit în aspectul lor. Compozitia lor, calitatea suferise o transformare radicală. Era mai densă, mai tare, extrem de consistentă... inalterabilă, as zice. Trupul îsi schimbase calitatea. Se petrecuse o transformare a substantei. A rezultat ceva cu totul nou, inalterabil, nestricăcios, care depăsea sfera existentei omenesti obisnuite.

Incet-încet, pe nesimtite, m-am regăsit întors la starea mea normală. Ceva aflasem. în adânc, sufletul meu se linistise, deslusind răspunsul. Creierul alerga întârziat, gâfâind din urmă, străduindu-se să înteleagă. Să afle cuvinte pentru a exprima sensurile tainelor.

Desi sufletul a înteles dintru început, creierul îsi cerea si el partea cuvenită în procesul de cunoastere. In cele din urmă, aveam să-i dau si lui satisfactie.

Ani de zile după aceea, când începusem să studiez Evanghelia, am descoperit cuvintele, sensurile care luminau această taină.

Pentru prima parte a vedeniei: si se va lipi de femeia sa si vor fi amândoi un trup (Matei 19, 5). în unirea cuplului, celor doi nu li se schimbă firea. Omul se uneste cu om. Pur si simplu, cele două entităti distincte se adună într-una. Elementul nou este unirea. O unire ce poate fi explicată prin apel la criterii de ordin corporal, sentimental si psihologic. Nimic duhovnicesc, nimic dumnezeiesc nu există în ea. Altfel spus, actul erotic este un eveniment pur trupesc, care nu-1 sfinteste pe om. Si, ca fapt strict trupesc, contine prin natura sa elementele alterabilitătii si ale descompunerii. Nu posedă caracteristicile inalterabile ale vietii vesnice pe care le conferă unirea cu Duhul Sfânt.

Pentru cea de-a doua parte: cel ce se alipeste de Domnul este un duh cu El (I Cor. 6, 17). în cazul ascetului, se unesc două firi. Trupul, pe de-o parte, si harul lui Dumnezeu de cealaltă; omul cu Dumnezeu. Se preschimbă firea omenească, primeste ceva nou, inalterabil; dobândeste si ea calitătile Duhului. Se săvârseste astfel îndumnezeirea prin har a omului, în Duhul Sfânt: părtasi dumnezeiestii firi, dumnezei prin har, ...veti fi ca Dumnezeu. Iată câteva din expresiile Sfintei Scripturi care descriu această realitate.

Asa încât potentialitatea firii omenesti este îndumnezeirea. Nimic mai putin! Orice altceva este nedemn de om. Ce cutremurătoare revelatie...

Si cuplul poate dobândi această îndumnezeire, poate accede la acest nivel al fiintării, la această inalterabilitate, si astfel unirea, reprezentată prin noua sferă mare, se poate si ea înduhovnici. Aceasta se întâmplă însă atunci când cuplul se conectează la „canalele“ harului dumnezeiesc, anume atunci când, deplin constient si de bună voie, începe să participe nemijlocit la Tainele Bisericii (Cununia, Spovedania, Dumnezeiasca împărtăsanie) si să se străduiască a se lipi de Domnul, pentru a deveni un duh cu El."
Asta explica foarte multe!

Chestia asta poate fi luata in doua feluri.
Fara casatorie civila (deci niste obligatii legale) poate inseamna incredere nelimitata in celalalt sau dimpotriva, poate insemna frica de responsabilitatile legale care revin in special o data cu divortul (partajul, pensia alimentara) si nu numai (abandonul familial se pedepseste prin lege, penal parca).

Eu zic ca e foarte buna si casatoria civila ba chiar absolut necesara, dat fiind ca traim intr-o lume departe de a fi perfecta..

In mod normal n-ar trebui ca un cuplu sa treaca prin doua ceremonii (civila, religiosa), ci casatoria religioasa sa aiba si valoare juridica, asa cum se intampla in alte tari europene (ex. Anglia ,Grecia) . Dupa slujba mirii semneaza si documentele de stare civila. Daca, din diverse considerente, nu doresc casatorie religioasa, merg la Primarie. Am asistat la o casatorie civila in Grecia, iar cei din Primarie erau atat de incantati ca vad o mireasa si un mire :) Spuneau ca rar se incheie ceremonii la ei, lumea cununandu-se la Biserica. (In cazul celor doi nu se putea, fiind de religii diferite ).

Pe de altă parte, ar trebui şi ca, în cazul în care mirii nu doresc căsătorie civilă, să poată face căsătoria religioasă. Este, după părerea mea, regretabilă practica unor preoţi din BOR de a cere dovada căsătoriei civile ca precondiţie a căsătoriei religioase. Aşa cum am spus, între ele nu există legătură şi nu ar trebui condiţionate una de alta.

Nu va inteleg reticenta in privinta mariajului civil, insa daca acesta ar lipsi, ar putea incuraja casatoria religioasa multipla. Toate bisericile ar trebui sa fie dotate cu un sistem electronic de evidenta, prin care sa poata verifica daca unul dintre miri n-a mai incheiat o casatorie religioasa la alta biserica, doar nu binecuvanteaza preotul relatiile poligame. Social si juridic, certificatul de casatorie atesta calitatea de familie, deci trebuie legalizata relatia, doar suntem un stat laic, nu o teocratie.

Mariajul civil este o găselniţă foarte nouă: a apărut odată cu statul secularist. Şi totuşi, timp de multe secole Biserica a încheiat căsătorii fără ca parohiile să fie dotate cu sisteme electronice de evidenţă. Şi fără grija că ar binecuvânta relaţii poligame. În cazul poligamiei, căsătoria religioasă este oricum invalidă. Prin urmare, Sacramentul nu are loc: mirii fac, în acest caz, ceva nu spre binecuvântarea lor, ci spre mai marea lor pedeapsă.

Biserica pana la sf. Sec XIX incheia casatorii, insa acestea aveau si valoare juridica , nu doar spirituala, nu exista casatorie civila! Dupa s-au despartit.

Exact asta spuneam mai sus.

Aici e problema: nu îmi pare că s-au despărţit.

Da. Casatoria civila = concubinaj.

"daca un cuplu casatorit doar civil face acelasi pacat (desfranare, curvie) ca un alt cuplu care traiesc in concubinaj?" Da.

In fata Lui Dumnezeu nu este nicio diferenta.

Si pacatul si mai mare e sa nasti copii fara sa fii cununata religios.

Diferenta e pentru tine, ca stie lumea ca esti soata lui X si la partaj nu ramai cu mana goala.

Ba sigur ca ar trebui conditionate una de alta, spre binele ambilor.
Cum ziceam, nu traim intr-o lume ideala, de ce daca unul din ei o ia razna la un moment dat, celalalt sa nu beneficieze de protectia legii?

Ca Biserica e clar ca nu o sa se amestece in astfel de situatii, nici nu e treaba ei la o adica.

Asta e strict o formalitate, adica daca primaria ar permite, ofiterul de stare civila + actele s-ar muta in biserica, contracost probabil.

Si cum se poate controla fenomenul?
Ca acolo unde este loc de abuz, abuzurile se vor intampla.
Si fara doar si poate multe erau abuzurile cand casatoria era o chestiune strict religioasa.

Ce se intampla daca un sot bogat hotara sa-si arunce sotia in strada dupa 10 ani de casatorie?
Nimic decat ca ea ajungea in strada cu hainele de pe ea si atat.

Ce se intampla daca un sot isi parasea sotia cu copii cu tot? Nimic, era bine plecat, nici o lege nu-l obliga sa contribuie la intretinerea lor.

Se pare ca sunteti nostalgic dupa astfel de abuzuri..

Si apropo, nu este "practica unor preoţi din BOR de a cere dovada căsătoriei civile ca precondiţie a căsătoriei religioase" ci este regula generala si mi se pare ca este conditionata si de Constitutie cum spunea cineva.

Incalcarea acestei practici este fara doar si poate indisciplina bisericeasca, nu stiu daca este si condamnata penal, in orice caz, un preot care procedeaza astfel sfideaza drepturile legale ale ambilor casatoriti.

La romano-catolici nu este regula asta?

Ciudat mi se pare sa se creada oamenii casatoriti doar pentru ca au un certificat de casatorie,iar apoi divortati,doar pentru ca au o sentinta de divort.Asa vedeam si eu lucrurile inainte din pacate.Doamne ajuta!

Abusus non tollit usum.

Nu ştim sigur câte erau abuzurile atunci. Ştim sigur câte sunt acum. Foarte multe.

Vă referiţi la legi seculare. Pentru acestea, există căsătoria seculară şi codul secular al familiei. Legile creştine sunt altele, pentru ele avem un altfel de Cod.

Judecată prezumpţioasă.

Dacă e o practică generală aceea ca de oameni să asculte mai mult decât de Dumnezeu, cu atât mai rău.

Prin "drepturile legale" vă referiţi, din nou, la cele seculare.

Nu. La catolici (de orice rit) nu există regula aceasta. Regula căsătoriei religioase este aceea din Codex Canonici. Căsătoria este lucru serios: nici unui preot nu-i e îngăduit să ridice în calea căsătoriei a doi oameni care se iubesc alte obiecţii decât cele prevăzute de Codul Canonic, în baza Sfintei Scripturi, Sfintei Tradiţii şi experienţei multiseculare a Bisericii. Preexistenţa unui certificat de căsătorie civilă nu face parte dintre acestea.

eu am fost la o nunta la catolici si preotul le-a cerut certificatul de cununie civila :39:

Ar fi un lucru foarte neobişnuit. Întrebarea este: dacă nu îl aveau, nu îi căsătorea ?

asta nu stiu sa spun.

stiu doar ca acum, cei doi vor sa divorteze civil, si vor sa obtina si anularea casatoriei religioase catolice. Iar preotul catolic le cere mai intai sentina de divort civil.

Asta iarăşi este ciudat. Deoarece competenţă în declararea nulităţii unei căsătorii nu are preotul, ci tribunalul diecezan, condus de un vicar judecătoresc al episcopului.

asa este, dar se pare ca cererea catre acel tribunal diecezan se face de cei doi impreuna cu preotul care i-a casatorit. si acesta trebuie sa fie si el de acord cu cererea celor doi, adica pe el trebuie cei doi mai intai sa-l convinga ca au motive serioase de despartire. Caci el este cel care le-a facut si consilierea inainte de casatorie.

Dacă le-a mai făcut şi consilierea (cateheza în vederea căsătoriei) nu văd ce motive ar putea găsi ca să obţină declaraţia de nulitate a Sfintei Taine. Ţineţi-mă la curent cu sentinţa.

Pai se pare ca din punctul de vedere al Bisericii Catolice, faptul ca sotia interzice sotului accesul in domiciliul in care locuiau si isi traieste viata separat de acesta, nu inseamna nimic si-l obliga pe barbat sa ramana singur in speranta ca poate sotia va reveni la sentimente mai bune.

Ma intreb insa ce se va intampla in cazul in care sotia se va recasatori atat civil cat si religios cu alt barbat. Precizez ca ea este ortodoxa, el catolic.

Pai si cum s-au casatorit in BC daca ea e inca ortodoxa?
E ceva putred in Danemarca.