Un parinte cere ajutor
 

Buna ziua. Sunt tatal unui baiat de 16 ani. As vrea sa ma ajutati cu o problema pe care de-abia am constientizat-o, dupa parerea mea grava. Este vorba de muzica pe care o asculta si videoclipurile pe care le acceseaza.
De astazi am intrat in concediul de sarbatori si mi-am facut un pic de timp pentru a intra pe calculator, sa-mi verific e-mail-ul si sa citesc ziarele online.
Cand am intrat pe internet am vrut sa intru pe yahoo sa verific mailul dar am vazut niste linkuri catre youtube care m-au socat, linkuri pe care sigur baiatul meu le-a accesat, fiindca el nu mai are frati, iar sotia mea sta foarte rar la calculator.

Am vazut acestea astazi, cum am spus, si am uitat complet de orice activitate, ingrozit. Prima data m-am gandit cum am putut sa fiu atat de orb incat sa nu-mi dau seama ce am in casa? A venit ca o veste soc. Nu stiu ce sa fac, timp de 2 ore am cautat niste informatii pe internet despre ce asculta el, de parca nu era de ajuns si destul de clar, ce asculta el este considerat satanist de toata lumea. Am cautat apoi despre cum as putea sa il ajut si nu am gasit nimic, nici macar un sfat despre cum as putea incepe. Stiu ca nu e corect si nu trebuie sa caut pe net, trebuie sa ma rog? Eu sunt crestin ortodox dar nu prea merg la biserica, nu ma impartasesc sau spovedesc, dar cred in Dumnezeu.
Ce ar trebui sa fac?
Tin sa spun ca in comportamentul baiatului meu nu am vazut schimbari majore. Stiam ca asculta rock clasic, melodic, care imi place si mie pe alocuri, desi nu ma dau in vant dupa muzica. Are doua tricouri cu formatii dar nu stiu cum se numesc. Nu are parul lung, il are un pic mai mare, pana la linia umerilor. De cand avea 14 ani l-am lasat mai liber, sa vina mai tarziu acasa, sa iasa cu prietenii mai mult.
Ce e drept, nici nu petrec timp destul cu el din cauza serviciului si a scolii, nu sunt la curent mereu cu ce face.
Va rog sa ma ajutati.

troll alert ? (imi cer iertare daca gresesc)

Si eu imi cer scuze, dar ce inseamna "troll alert"?

troll e o persoană care obişnuieşte să intre pe forumuri ca să agite spiritele. Suspiciunea probabil a fost generată de link-urile pe care le-aţi postat. Ar fi fost mai bine, poate, să nu exemplificaţi, ci doar să spuneţi că fiul dumneavoastră se uită pe net la clipuri sataniste.

Personal, nu ştiu ce sfat să vă dau. Sper să primiţi de la alţi părinţi, care au (avut) probleme asemănătoare.

Mergeţi degrabă la mărturisire, căci ajutorul Domnului va veni, cu siguranţă la o inimă zdrobită de pocăinţă.

Îngenunchiaţi înaintea lui Hristos, şi începeţi să vă rugaţi. Cum? Cum puteţi. Cu disperarea unui părinte speriat. Cu nădejde că vă va ajuta, aşa cum poate niciodată nu aţi crezut. Încredinţaţi-vă inima lui Dumnezeu. Nu aveţi credinţă? Poate găsiţi o fărâmă printre lacrimi.

Gândiţi-vă, vă rog, cum ar fi dacă fiul dumneavoastră ar veni la dumneavoastră plângând şi dându-şi seama că a greşit. Probabil l-aţi ierta, pentru că-l iubiţi. Însă, Dumnezeu ne iubeşte pe noi mult mai mult decât am putea noi iubi pe cineva şi ne poate ierta nouă înmiit faţă de cât greşim noi faţă de El sau semenii noştri. Mila lui este neînchipuită de noi. Aşadar, nu mai staţi pe gânduri, şi mergeţi şi deschideţi-vă inima, şi cu hotărâre fermă să nu mai păcătuiţi.

Primiţi-L pe Hristos în familia dumneavostră. Pregătiţi-vă cu rugăciune, în primul rând. Cu spovedanie şi respectarea canonului dat de părintele duhovnic.

Iertaţi-mi îndrăzneala!

Draga frate,nu este de glumit cu muzica satanista,ea poate influenta foarte mult stilul de viata al copilului.Este o vorba:"Varga si nuiaua dau intelepciune copilului,iar copilul lasat de capul lui va aduce scarba si rusine parintilor sai".Nu numai ca trebuie sa va rugati pentru el,dar este necesar sa si-l sfatuiti sa nu mai asculte muzica de genul ala.Ati auzit de dreptul Iov?In vechiul testament se vorbeste de el cum ca aducea in fiecare seara jertfa lui Dumnezeu un bou si se ruga pentru copiii lui ca sa nu greseasca cu gandul lui Dumnezeu.Iata frate,ca asa si noi suntem datori sa ne rugam si sa invatam pe copiii nostri frica de Dumnezeu ca fara de ea ajungem mai rau decat toate dobitoacele.Este bine sa cereti sfatul duhovnicului in cazul asta,iar daca nu aveti pana acum,este foarte necesar sa va gasiti unul.Doamne ajuta!

Inteleg, imi cer scuze ca am postat linkurile acelea, n-a fost o idee buna.
Am inteles ce ar trebui sa fac si va multumesc pentru indrumari!

Ce va face sa credeti ca "stati" mai bine decat fiul dvs? A cui o fi vina ca a ajuns la asta? Lipsa educatiei crestine are astfel de efecte.
"Cum de vezi paiul din ochiul fratelui tău, dar bârna din ochiul tău nu o iei în seamă? Sau cum îi vei zice fratelui tău: Lasă-mă să-ţi scot paiul din ochi!, şi iată că'n ochiul tău este bârna?
Făţarnicule, scoate mai întâi bârna din ochiul tău şi numai atunci vei vedea să scoţi paiul din ochiul fratelui tău. " Matei 7:3-5

Ce formatii asculta fiul d-voastra de le-ati catalogat drept "sataniste" ? black metal, death metal sau ce? N-am vazut linkurile, insa imi puteti spune numele lor? In primul rand ar trebui sa vorbiti cu el, sa vedeti ce apreciaza la acele piese: sound-ul sau textul. Tindem sa ascultam muzica, care are un anume efect asupra noastra, chiar daca in unele cazuri textul e de-a dreptul penibil. Una e sa asculte black metal, pentru ca ii place riful de chitara distorsionata si altceva e pentru ca are tendinte nihiliste, deci apreciaza semnificatia mesajelor. Discutati prieteneste cu el, vedeti cum gandeste, ca sa-l puteti indruma.

Dupa cate am citit pe internet trupele acelea sunt de black metal si death metal. E vorba de multe trupe, va dau niste exemple: Gorgoroth, Bathory, Dimmu Borgir, Amon Amarth, Dying Fetus, Cannibal Corpse, Darkthrone. M-am uitat pe arhiva pentru toata saptamana si sunt peste 100 de accesari doar la aceste formatii sataniste.
Pentru domnul Lucian008, din pacate aveti dreptate, mi-am dat seama ca nici eu nu sunt un tata bun fiindca nu m-am ocupat de fiul meu, Cosmin, atat cat trebuia. A trebuit sa se ajunga aici ca sa-mi dau seama ca se duce pe drumul gresit.
Am vorbit cu el mai devreme, am cerut explicatii, am incercat la randul meu sa-i explic, dar nu am avut cu cine sa vorbesc, fiindca a inceput sa tipe la mine. Nu am mai vazut astfel de comportament la el.

Acum am vazut ca ati pus si o alta intrebare dupa ce am raspuns asa ca o sa editez raspunsul acesta. Cand am avut acea "discutie" scurta cu el mi-a spus ca ii place aceasta muzica fiindca ii da energie si ca "spune adevarul din oameni", ca sa il citez.

Bun raspuns: spune adevarul din oameni, nu adevarul despre oameni, e bine ca face diferenta. Pentru mine "satanismul" din black metal e forma unui produs de marketing, in fond exprimand ateismul acelor artisti, deci spune adevarul din oameni.

... (memorie buna) +
+
Miroase a troll.

Domnule George,

va scriu din postura celui care a trecut exact prin ceea ce descrieti ca s-ar intampla cu fiul dumneavoastra. Ba indraznesc sa cred ca chiar am mers mai departe.
Nu doar ca ajunsesem sa fiu atras vizibil de satanism (purtam chiar crucea intoarsa la gat), dar influenta diavolului asupra mea a fost evidenta (ulterior) si am dus o lupta destul de indelungata de la intuneric la lumina. Cel care a lucrat si a binevoit a fost Hristos, nemijlocit prin Tainele Bisericii dar mai intai mijlocit prin cel care a ajuns sa-mi fie cel mai bun prieten, care a fost primul in care am vazut un crestin.

In primul rand, ca sfat: nu intrati in panica. Incercati sa nu-l confruntati direct pe aceasta problema, cel putin nu in acest moment. Chiar daca nici el nu isi da poate seama, muzica - care de fapt aduce un stil de a gandi si a actiona - are un efect destul de mare probabil asupra lui. In schimb, incercati sa-i oferiti un contraexemplu concret.
Pe mine cel mai mult m-a ajutat - si m-a intors - bunatatea si jertfelnicia cu care s-a purtat cu mine cel cu ajutorul caruia m-am apropiat de Biserica. Din fericire, era unul dintre prietenii si colegii mei, dar cred ca bunatatea si jertfelnicia biruieste oricum.
Dupa cum zicea Sfantul Serafim de Sarov: sfinteste-te tu, si mii se vor mantui in jurul tau.
Cautati un preot si spovediti-va la el. Dumnezeu lucreaza prin el, si va va indruma mai bine decat o putem face noi. El va va curati intai pe dumneavoastra, si astfel Dumnezeu va intra si in sanul familiei dvs. Fara acest pas, fara aceasta lucrare duhovniceasca din partea dumneavoastra, fiul dvs va duce lupta de unul singur, dar cu cat trece mai mult timp cu atat ii va fi mai greu.

Nu deznadajduiti, Hristos este cu noi!

Pentru domnul Lucian008, daca nu-mi puteti da un sfat va rog sa nu mai postati pe acest subiect (daca nu cer prea mult). Nu sunt un "troll", doar m-am uitat din nou in arhiva sa-i raspund Ioannei. Personal nu am o memorie buna si sincer nu ma intereseaza intr-atat de mult numele formatiilor cat ce se intampla cu fiul meu.

Troll 100%.

Si eu votez pentru troll. :21:

Dar faptul ca va contraziceti? Nu si-a schimbat comportamentul.... Nu l-am mai vazut niciodata asa.

Dă-i cu nişte şprei d-ăla bunu', dacă miroase. Eu îl numesc mai pompos aşa uneori.."lipsă de suspiciune". Mai folosesc şi eu din ăsta, chiar dacă mai rar, şi am văzut că nu-mi face rău la sănătate.

Cred ca ati inteles gresit, nu am observat schimbari in comportamentul lui de-a lungul timpului. Atunci cand l-am intrebat de melodii a inceput sa se rasteasca si nu l-am mai recunoscut, de-aceasta am spus si ca nu am mai vazut comportamentul asta la el.

George, esti un parinte exagerat. OK, iti pui problema ca poate ai un fiu care e atras de satanism, dar pana la urma gusturile in muzica sunt ale lui si stii ce se zice despre gusturi, plus ca poate fi vorba acum doar de curiozitate.
Pasiunea lui pentru death metal nu inseamna fix nimic, am colegi, cunostinte si prieteni care ascultau sau inca asculta, si au trecut ok prin copilarie, adolescenta, facultate si acum sunt, unii dintre ei casatoriti cu joburi decente si nici unul nu a dat chix pana acum.
Ca fapt divers, de cand a aparaut internetul in casa mea am ascultat muzica de toate felurile + vazut videoclipuri care se voiau cat mai creepy, de la metal tip "zgomot" pana la Two Girls One Cup, decapitari reale filmate, nu filme, si Saw, The Human Centipede & toata seria Final Destination, si inca nu am altar in camera in care sa il venerez pe Satan si nici nu imi bag la vena, ba as spune ca sunt on om normal, care se considera realizat, iubit, iubeste si plateste impozite & taxe si bilet de autobuz.
Daca apuci sa ii interzici sa asculte muzica ce ii place, unde crezi ca vei ajunge in relatia cu el? Este posibil sa fie doar o faza care ii va trece, sau va ramane pasionat de muzica asta, oricum asta e cel mai mic rau pe care si-l poate face. Daca este psihopat si crezi ca poate ajunge sa omoare animalute mici din sadism sau sacrificiu pentru Satan :D, faptul ca ii interzici sa asculte Death Metal nu-l va face mai normal.
Daca vrei sa fii un parinte bun, nush, vorbeste mai mult cu el, comunicati, nu incerca sa il tii in zgarda, ghideaza-l si iubeste-l indiferent ce muzica asculta, indeamna-l sa se tina de scoala sa nu iti ajunga muritor de foame, ca in Romania asta este o problema mai stringenta decat "satanismul", invata-l sa foloseasca prezervativul sau sa aiba grija de igiena (desi pana la varsta asta ar trebui sa stie deja), ori alte sfaturi cu adevarat utile, nu ce tunsoare sa poarte si cemuzica sa asculte.

Raspund in general ptr toti parintii. Si eu sunt de acord: lasa-l sa asculte muzica satanista, lasa-l sa se uite la decapitari reale, invata-l sa munceasca si sa fie ambitios, sa faca orice ptr bani ptr ca asta e important in societatea actuala, invata-l sa ii dispretuiasca pe cei saraci ptr ca nu vor sa munceasca (nu ma refer la cersetori ci la cei saraci care muncesc), invata-l sa foloseasca prezervativul, si sa il foloseasca cat mai des, sa nu il certi daca isi lasa plete, se tatueaza, isi face pierce-uri, daca va avea alte orientari sexuale accepta-l asa cum e. Serios, dar sunt sfaturi foarte crestinesti.
Prostii dintr-alea cu mersul la biserica, limbaj adecvat, imbracaminte decenta, studiul invataturilor Bisericii, astea sunt invechite. Doar aia inapoiati mai cred in asa ceva.

Atunci ok. Nu-l invata sa se protejeze, lasa-l sa-si distruga adolescenta atunci cand, fara un dram de educatie sexuala va rabufni fara sa se gandeasca prea mult in prima ocazie cand va scapa o bere peste numarul suportat de creierul lui, nu-l invata sa aspire la un trai decent, ca e visul oricarui parinte sa aiba un copil sarac da' bland si cinstit.
Educatia sexuala nu inseamna sa iti impingi copilul sa faca sex, ci doar sa il inveti cum sa se protejeze in caz ca totusi decide sa ajunga acolo. Este foarte posibil ca el sa nu dea 2 lei vechi pe interdictia ta asupra vietii lui sexuale, si atunci e mai bine sa stie cum sa se protejeze, poate aici o sa fie de acord cu tine. Ca daca nu, se prea poate sa iti vina mai apoi cu o domnisoara gravida care vrea sa il faca tata la 16 ani, si atunci vei regreta ca din incapatanarea ta copilul tau s-a "capatuit" pe viata ratandu-si un start frumos in viata.

Cine zice ca un tatuaj, un pierce, o pleata a la rock este ceva naspa si ca ai dreptul sa te bagi peste orice placere si decizie a copilului, ca si cum ar fi pisica sau sclavul tau ? Dirijeaza-l, ghideaza-l in viata, invata-l sa fie altruist si intelegator cu cei din jur, ofera-i sansa la o educatie buna, indeamna-l sa invete, dar daca lui ii place un gen de muzica iar tie altul, daca lui ii place sa aiba plete iar tu il vrei tuns scurt, si incerci sa-i impui gusturile tale, abuzezi de pozitia de putere.

Copilul e liber (de la Dumnezeu) si de ceea ce face tot el va raspunde. Dar la fel se va intampla si cu tatal pentru ceea ce l-a invatat. Daca l-ar invata sa se duca la Biserica, sa "practice sexul" dupa casatorie (Nu sunt vreun sfant, dar pacatele mele nu ma impiedica sa stiu care e adevarul. Daca eu gresesc e una, dar sa il invat si pe altul sa procedeze la fel ca mine e cu totul altceva.), poate copilul ar intelege si nu s-ar ma ajuge la situatia de a lasa-o pe una insarcinata la 16 ani. Adica sunt doua modalitati de a evita asta. Se poate sa o "comita" chiar daca a fost invatat sa le aplice pe ambele, dar nu mai bine il invatam sa o respecte pe cea care trebuie?

Nici nu trebuie sa fie visul oricarui parinte sa aiba un copil sarac da' bland si cinstit. Dar mai bine il invata sa fie bland si cinstit, iar partea cu evitarea saraciei sa vina dupa. E vorba de prioritizare. Nu e rau sa nu fii sarac. Dar e bine sa fii bun si cinstit.

Dumnezeu.
Cine a vorbit de a impune? E vorba de directionare. Oricum va face ce va vrea el. Nu va face toata viata ce vrei tu. Dar daca il lasi in fara acesta directionare te faci responsabil de "caderea" lui.

Eventual il documentezi de pe la 7 ani, nu se stie niciodata ce suprize poti sa ai, nu?
Si binenteles, daca n-a aflat inca de sex, ce e aia, cum se face, trebuie sa-l inveti asta inainte sa-i vorbesti de anticonceptionale, nu?

Si daca totusi nu da doi bani pe parerea ta despre sex cand/cum/de ce. de ce ar trebui sa ia in serios partea cu anticonceptia?

Medicina are solutii pentru toate problemele, nu trebuie sa-ti bati tu capul in avans, sa ai principii de viata, nu-i asa?
Pana la urma asta e si mesajul lectiei cu anticonceptia, ca sa fim onesti.

Concepi dar fara sa concepi, faci dar nu suporti consecintele, nu-i asa?

Serios, cati dintre prietenii tai "liberali" care au facut-o lata fara a vrea s-au gandit ca cea mai buna urmare ste sa se prezinta cu fata la parintii ei, sa-si ceara scuze si sa o ia de nevasta?

Tragand linie si concluzie, in special in baza exemplul personal pe care l-ai dat, satanismul are forme mult mai subtile de exprimare si da, genul ala de muzica este un semn de alarma, sau ar trebui sa fie pentru orice parinte care este cat de cat respnsabil moral si spiritual.

Despre disperarea si bucuria unui tata
 

Intotdeauna am privit la parabola fiului risipitor precum Zacheu.Adica dintr-un copac al abordarii moderne,lejer indepartata de spiritul Scripturii si dornic sa vad ceva ce in mod normal,din cauza staturii pitice duhovnicesti nu as fi putut observa.Recitind parabola mentionata de data asta un gand stingher mi-a trecut prin minte,un gand despre atitudinea celor trei,a tatalui,a fiului si a fratelui.Stiu ca s-au dat multe talcuiri competente acestei parabole dar ceea ce am de gand sa scriu nu are pretentia de a fi asa ceva,ci doar moderne si superficiale ganduri cu privire la o parabola care probabil nu isi va epuiza niciodata sensurile.Mai ales in raport de situatia expusa pe acest topic,atat de des intalnita in ziua de azi.

Fiul plecat,ajuns inferior porcilor din punct de vedere al regimului alimentar,cugeta cu tristete la cuvintele de pocainta ce le-ar fi spus acasa.S-ar fi multumit si cu statutul de servitor,el cel plecat falnic cu jumatate de avere la rascruce de vanturi ale pierzaniei.El cel care traise o viata de lux si indolenta,precum o beizadea moderna la Paris,fara sa-i palpite inima de nici un regret.Cand insa l-a lovit saracia propriei alegeri,mizerabil si trist,singur intre oameni dar avand drept companie niste animale ce se tavalesc in mod constant in noroi,statea si saliva la hrana lor,poate cu capul sprijinit in maini,murdar,sarac si disperat.Amagirile lumii il trimsesera direct in cocina vietii.O imagine extrem de reala.Pana si comparatia cu servitorii tatalui sau i-a fost net defavorabila,acestia cel putin mancau paine si nu invidiau un ramator.O scena foarte trista dar parca multi ar spune ,,Asa ii trebuie domnule!O merita".Ei bine nenorocitul asta falit din toate punctele de vedere pleaca spre casa,sperand mila si doar atat,macar sa fie servitor intre ai lui si nu intre straini.Fie painea cat de rea tot mai bine este in..curte la tatal tau.

Si cum se apropia el de casa,tatal l-a vazut.El tatal,poate batrin,care ii incredintase fara nici un comentariu jumatate din munca sa,poate zilnic scurta zarile,in asteptarea lui,a fiului sau drag,inconstient dar al lui.Si il vede iar Scriptura spune: ,,Cand era inca departe, tatal sau l-a vazut si i s-a facut mila de el, a alergat de a cazut pe grumazul lui si l-a sarutat mult.".Asta te face sa realizezi ce priveliste tragica,trista,deplorabila oferea fiul.Poate murdar,nespalat,in zdrente,cu un pas sovaielnic de om cu o constiinta incarcata,sperand dar si temandu-se.Inima de tata nu a rezistat,a rectionat parca precum o mama.Nu a mai asteptat sa spuna nimic fiul,a simtit si a stiut in ce stare se gaseste,dar ce mai conta ce facuse,venea acasa,mai era o sansa,cat timp era el,tatal lui,langa el.

Imi imaginez scena cu acest batrin venerabil alergand ca un copil,emotionat si fericit,doar un parinte realizeaza acest grad de fericire,ii cade in brate fiului probabil ramas incremenit si il saruta ca pe un copil mic,fara sa se opreasca.In ochii parintilor sa stiti ca tot cel din copilarie ramineti,cel la care au vegheat prima rasuflare,primul scancet,primul zambet.Cate o sarutare de bucurie poate pentru fiecare lacrima varsata din tristete.Amaratul de fiul,lepra asta egoista,cum l-ar caracteriza multi,abia murmura o parte din scuza sa,nici argat nu mai avea curaj sa ceara sa fie.Poate reactia tatalui topise in el si ultimele temeri cu privire la o reactie severa,dura,punitiva.Mai mult tatal il coplesete in continuare,haine,inel,incaltaminte,muzica,mancare. Sa tot fii fiu rispitor cu un asemenea tata nu? :) Sa fim sinceri,un ziua de azi,cei mai multi l-ar fi calcat in picioare,l-ar fi trimis inapoi unde plecase sau l-ar fi primit conditionat,fie si cu garantia unei corectii fizice preliminare,asa,pentru improspatarea memoriei.In situatia in care tatal este simbolul pentru Cel de Sus atunci banuiesc ca toti vor vota pentru optiunea biblica de comportament :)

Si apare si nedreptatitul situatiei,fratele fidel.Acesta nu plecase,muncise din greu,nu primise nimic,nici macar nu ied nu un vitel precum bezmeticul sau frate,nu tocase averi in placeri destrabalate.Va dati seama ce a simtit?Cuvantul nedreptate este probabil prea bland,in cel mai lejer scenariu a vazut rosu in fata ochilor.Adica unde este logica,el cel bun nimic si celalalt,pramatia,iarasi totul fara nici un comentariu?Eu il inteleg,frustrarea lui o inteleg,este justificata.Multi spun ca l-a acuzat pe frate de anumite aspecte fara sa fi stiut cu exactitate ce a facut.Eu spun ca orice frate stie cam in ce burduf sta branza de langa el:) Omul era atat de nervos incat nu vroia sa intre-n casa,sa asiste la umilinta eforturilor sale,considerate a fi drepte.Cum sa stea la masa si sa vada cum egoismul este tratat mai bine decat fidelitatea?Peste putiinta.Si totusi tatal iese si il roaga si pe el sa intre,stia batrinul ce simtea acest fiu.Colac peste pupaza acesta nici macar nu fusese asteptat si el,cheful incepuse in timp ce el era la munca,la ogor.Sincer,daca atunci ar fi cantat ,,Si asa imi vine cateodata,sa dau cu cutitul in piatra"eu l-as fi inteles,parea ca tot universul este atat de nedrept incat nu mai era speranta.Adica tatal se dusese personal sa-l intimpine pe zapaucul cheltuitor si el aflat de asta nu de la tata,ci de la servitori.Adica pana si un rob era mai la curent cu evenimentele decat el.

Insa tatal face dreptate la final,un adevarat pater familias.Tot ce mai avea urma sa fie al lui,celalalt isi irosise partea,si urma,peste timp sa cunoasca valoarea muncii din greu.Mai mult,tatal stia ca mereu se va baza pe el,tocmai pentru acesta obstinatie a sa de a munci cand altii rispiesc.Cel corect este repus in drepturi dar acum tatal ii cere un moment de intelegere umana,vinovatul sau frate se daduse cu capul de prag si revenise la realitate.Dureros dar revenise,nu se pierduse.Daca fratele ramas acasa este stabilitatea cel plecat simbolizeaza pe toti cei ce erau morti si au inviat,erau pierduti si au fost gasiti.Nu au fost corecti,exista toate motivele din lume sa-i condamni,dar bucuria ca nu s-au pierdut cu totul poate depasi,in multe momente,molcomul drum al stabilitatii.Desi pare o nedreptate pentru cei ce se inhama cuminti la muncile vietii,nu este.Pentru acestia drumul pare batatorit spre bine,in timp ce acei rispitori eterni s-au salvat si ei,poate miraculos,poate neasteptat.poate la spartul targului,dar au facut-o.Reprezinta imprevizibilul din viata,dar nu un imprevizibil desavirsit egosit ci un imprevizibil ce te duce,chiar prin durere,la intelegerea adevaratelor valori.Miracolul sperat,tainic undeva in inima tatalui,se implinise.Fiul ramas acasa nu va fi cunoscut poate niciodata gustul placerilor cu reversul medaliei numit umilinta dezastrului personal,iar cel plecat nu va fi stiut poate sentimentul de treaba bine facuta,la finalul unei zile de munca istovitoare.

Primul nu stia ce inseamna sentimentul regasirii si cel plecat nu stia ce inseamna sentimentul stabilitatii.Par a se execlude reciproc,dar tatal le strange pe amandoua sub acelasi acoperis,rasplatind atat munca fidela dar si bucurandu-se pentru neirosirea celui ce parea definitiv pierdut,cel care il parasise pe el,dar pe care el tatal niciodata nu-l parasise,pe care il asteptase poate mereu in sufletul sau,alaturi de cel ce il slujise mereu,pentru a fi amandoi iarasi una,fii sai dragi,cu bune sau rele,dar impreuna si alaturi de el.

Amazing Grace, how sweet the sound,that saved a wretch like me.I once was lost but now am found,was blind, but now I see.

Si asta are legatura cu topicul cum?
Aici e vorba de un adolescent care asculta death metal, nu despre Andrei Placinta.

Cand se va produce o schimbare in sufletul d-voastra atunci veti vedea si la copil schimbari.
Lipsa de iubire in cresterea copiilor poate duce la asemenea manifestari.
Nu trebuie sa predicam copiilor ci sa ne rugam la Dumnezeu pt.sufletul lor.
Par.Arsenie Boca spunea "sa vorbim noi cu Dumnezeu despre copii ,daca ei nu vor sa auda de Dumnezeu"
Mai trebuie sa duceti o viata duhovniceasca ,sa mergeti la slujbe duminica ,sa va spovediti dupa indreptar ,sa faceti fapte bune ,sa tineti post.
Daca aveti posibilitatea sa il pomeniti impreuna cu d-voastra si sotia la Psaltire ,sa nu lipseasca pomenirea la Psaltire pe o perioada mai indelungata la o manastire.In dreptul numelui copilului sa treceti o cerinta ,de ex.luminarea mintii si dobandirea credintei.
Petreceti mai mult timp cu copilul.
De ravna d-voastra depinde intoarcerea lui la credinta.
Sfantul Vasile cel Mare spunea :"cresteti copiii nu pentru dobandirea celor vremelnice ,ci pentru mantuire ,altfel mai bine nu l-ati fi nascut pt.ca l-ati pregatit pentru iad"
Am citat din memorie.

Dumneavoastra nu aveti o gandire de om credincios ,puteti posta oriunde pe un forum obisnuit.
Eu nu cred ca aveti copil ,sau daca aveti este mic.
Cum puteti da asemenea sfaturi daca nu stiti ,nu ati trecut prin asta.
Eu sunt mama a doi copiii trecuti de 20 ani si stiu.

Ei bine, eu am ochi sa vad in jur, sa imi vad colegii si prietenii unde au ajuns, si am minte sa inteleg ca au facut-o fara legatura cu frizura, ci numai cu educatia. E adevarat, nu am gandire de om crestin si in concluzie nu ma intereseaza de cate ori pe zi se roaga, fiind atee, de aceea pentru mine primeaza in educarea copiilor chestii concrete, legate de viata asta, nu cai verzi pe pereti, gen mantuirea prin rugaciune. Mi se pare mai firesc sa am grija de fericirea, caracterul, educatia si bunastarea materiala ale copilului meu, si evident nu resping toate principiile religioase din viata copiilor, din motive evidente: unele din ele sunt bune si coincid cu principiile mele (laice). Altele insa sunt de-a dreptul abuzive iar cei care isi permit sa le formuleze sunt niste control freaksi care resping tot ceea ce ei nu cunosc si nu le place.
Ba mai mult, atribuie religiei niste chestii care nu se regasesc nicaieri prin biblie, si pe care nici "Sfintii Parinti" (am inteles ca voi, ortodocsii, considerati toate "prescriptiile" lor sfinte) nu le-au afirmat vreodata. Un user a raspuns mai sus ca lui Dumnezeu nu-i plac pletele. As vrea sa vad o dovada a acestei afirmatii. Pana una alta, afirmatia respectiva nu este decat o dovada a propriei repulsii fata de pletosi, probabil ca in vremea lui Ceausescu respectivul ar fi strigat la rockeri "partidul te vreau tuns", sau ar fi jubilat sa-i fi vazut bagati in duba.

in primul rand participati la sf liturghie,vorbiti cu un preot si rugati-va pt copilul dumneavoastra

Ce nu se regaseste in Sf Scriptura? Ca e uraciune in fata lui Dumnezeu ca un barbat sa aiba parulul lung? Sa ai cercei si pierce-uri? Sa ai tatuaje? Nu va pronuntati ca nu exista doar ptr ca dvs nu stiti. Ar cam fi destul de greu de altfel sa stiti ce spune Sf Scriptura daca nu ati citit-o.

Cam greu sa mai faceti cevb pentru el daca pana acum nu ati facut. Puteti sa va rugati la D-zeu sa il aduca pe calea cea buna. Copilul este produsul d-voastra din toate punctele de vedere plus al anturajului.

Parintele Porfirie spune ca, in astfel de situatii, trebuie sa vorbim in primul rand cu Dumnezeu. Ca sa ne fie rugaciunea ascultata, trebuie nevointa. Fara nevointa nu se poate face nimic. Nu ne place sa spunem rugaciuni la miezul noptii, dar, daca e vorba sa spunem pentru cineva drag noua, ne mai si sacrificam. Cate nopti am fi stat treji daca am fi avut mai multi copii! Abia cu un indreptar de spovedanie in fata ne dam seama cat de mult Il suparam pe Dumnezeu.

Uneori nici macar nu ne dam seama de anumite pacate, constiinta nu ne mai mustra. Cu cat ne cercetam mai atent, cu atat ne gasim mai vinovati noi insine. Iar smerenia ii este placuta lui Dumnezeu. ,,Inima infranta si smerita Dumnezeu nu o va urgisi.'' - spune psalmistul.

Necazurile sunt ingaduite de Dumnezeu cu un rost. Daca nu am avea necazuri, nu ne-am mantui. Numai Dumnezeu poate sa schimbe gandul unui om, dar nu cand vrem noi, ci cand vrea El. Dumnezeu Care v-a aratat cele despre fiul dumneavoastra poate sa va ajute.

Aceste cateva acatiste v-ar putea ajuta. Dar intrebati si duhovnicul.
Acatistul nefăcutului Chip al Domnului nostru Iisus Hristos ...


Acatistul Maicii Domnului - Icoana Sporirea Mintii


Acatistul Sfantului Ghelasie de la Ramet

Ai putea sa ma contrazici cu un argument concret, de genul un citat de prin biblie.

Oare nu însăşi firea vă învaţă că pentru bărbat e ruşinos dacă-şi poartă părul lung,
I Corinteni 11:14-15
Ajunge? Nu de alta dar mai am.

Am auzit la Trinitas TV o vorba spusa de preotul cel mai indragit din Campina (al carui nume imi scapa acum): "Cand nu mai poti vorbi cu fiul tau despre Dumnzeu, vorbeste cu Dumnezeu despre fiul tau!"

Acum 10 ani, cand eram la inceputul experientei de consilier, am fost solicitat de o familie, destul de instarita (si preocupata sa isi sporeasca buna stare), sa ii ajut in legatura cu fiul, care era .... satanist.
Nu aveam cunostinte despre asa ceva, dar m-am dus sa vad ce bazaconie mai e si asta.
Cand l-am cunoscut, influentat si de spusele parintilor, prima impresie a fost ca baiatul, un adolescent de 14-15 ani, e indracit. Mi s-a ridicat si parul si pulsul cand i-am vazut privirea, mimica, iar cand i-am auzit vocea am crezut ca e cazul s-o sterg urgent.
Dar am ramas, am schimbat cu parintii cateva vorbe de fata cu baiatul, apoi, sesizind ca nu dau navala demonii peste mine, mi-am luat inima-n dinti si l-am rugat pe baiat sa facem o plimbare pe afara, prin cartier.
Ne-am plimbat, i-am vorbit despre mine, am scos de pe maneca o serie de glume din bagajul meu de cartier, am fumat cateva tigari impreuna, a mai inceput sa povesteasca si el una-alta si... la un moment dat mi-a spus sec care era problema.
Nu pot sa spun detalii, ci precizez concluzia: copilul era bolnav, sufleteste, extrem de speriat si incurcat, epuizat de griji, iar cauza de fond era lipsa de afectiune si de atentie a parintilor. In mintea lui insingurata el socotise ca gasise, in sfarsit, o solutie, o cale, direct proportionala cu egoismul parintilor axati pe afirmare sociala, de a le capta atentia. Astepta ca ei sa se schimbe putin, sa se dezvolte la nivelul noului standard - de parinti ai unui adolescent viu, in plina dinamica -, sa isi aduca aminte ca e si fiul lor prezent pe acolo, ca are o viata de adolescent pe care nu o poate (con)duce bine de unul singur.
Era modul lui de a cere ajutor. Prin revolta. Impinsa la extrem.

P.S. Multumesc, Scotland, pentru meditatia pe tema parabolei Fiului Ratacitor!

Chiar impresionant. Evident ca o putem extinde la oricine.
Doamne ajuta.

In calitate de tata sunt subiectiv pana in maduva oaselor Ioane.Mereu m-am intrebat cum as fi reactionat eu.Pot spune ca sunt departe de modelul biblic,ca sa fiu delicat in exprimare.Am intalnit si eu ce ai descris tu atat de bine,era o cauza explicabila,care desi era clar observabila toti o ignorau: ,,copilul era bolnav, sufleteste, extrem de speriat si incurcat, epuizat de griji, iar cauza de fond era lipsa de afectiune si de atentie a parintilor. In mintea lui insingurata el socotise ca gasise, in sfarsit, o solutie, o cale, direct proportionala cu egoismul parintilor axati pe afirmare sociala, de a le capta atentia. Astepta ca ei sa se schimbe putin, sa se dezvolte la nivelul noului standard - de parinti ai unui adolescent viu, in plina dinamica -, sa isi aduca aminte ca e si fiul lor prezent pe acolo, ca are o viata de adolescent pe care nu o poate (con)duce bine de unul singur. Era modul lui de a cere ajutor. Prin revolta. Impinsa la extrem."

Ceva de tipul ,,Hei sunt si eu pe aici,in viata,nu un exponat,nu un robot executant.".In cazul intalnit de mine situatia,din fericire,s-a remediat dar am auzit de alte cazuri,unul chiar prin vecini,terminate tragic.O seringa,o supradoza si un cadavru la final.

Lol, tocmai cautam un tricou cu DarkThrone pe google si am dat peste acest topic. Domnule George, nu va puteti obliga fiul sa fie crestin ortodox sau nu mai stiu eu ce religie. In mare parte cei care asculta BlackMetal sunt atei. Eu zic sa va lasati fiul sa decida singur si sa asculte ce muzica ii place. Puteti sa va rugati la Dumnezeu cat doriti dumneavoastra. Nu o sa schimbe nimic. De ce? Simplu, pentru ca nu exista.