Condiţiile la călugărie
 

Am observat recent că monahii hirotoniţi (deci doar preoţii monahi)de la Frăsinei ar fi obligaţi printr-o hotărâre să-şi completeze studiile cu licenţă în Teologie, am auzit în trecut că şi pr Calistrat a fost trimis să facă după 50 de ani facultatea de Teologie.

https://www.stiripesurse.ro/cedeaza-...t_2768250.html

„Potrivit sursei citate, Sinodul Mitropolitan a mai hotărât ca toţi monahii hirotoniţi ai Mănăstirii Frăsinei să îşi completeze studiile cu Licenţă în Teologie.”

Probabil că respectivii au seminarul făcut, deci liceul teologic, dar mi se pare destul de greu de la o vârstă încolo să faci facultate, numai licența câți nervi îți scoate, iar teologia nu cred că se face la Frecvență Redusă.

Trebuie să vii la cursuri, seminarii, să ai profesoare femei la unele discipline atât ca asistent care predă la seminarii cât și titularul catedrei, să ai poate colege de la Artă Sacră sau Asistență Socială la unele materii opționale, dar pe care trebuie să le faci.

Ideea e pe cine ajută sau interesează că un preot-călugăr are studii Teologice sau nu ?

Pe el la ce-l ajută dacă are ispita căderii în afara mănăstirii, chiar și în căderea aceia a lipsei de sens, în depresie sau în plictiseala specific urbană.

Pe mine ca simplu mirean nu mă ajută, nu mă încurcă, că un călugăr are studii sau nu, nu vreau să văd un colocviu științific când merg să văd o mănăstire.

De altfel Iustin Pârvu, Arsenie Papacioc și mai toți duhovnicii care au prins puțin și anii 90 nu prea aveau cine știe ce studii, erau puține facultăți cu specializarea Teologie pe vremea comunismului, poate la București și Sibiu și cam atât, vreo 2 facultăți și vreo 5-10 seminarii în toată țara de 23 de milioane de locuitori atunci la nivelul anilor 89.

Acum la vreo 14 milioane de români declarați ortodocși la ultimul recensământ, sunt mai mult de 10 facultăți de teologie 1.Sibiu, 2.Iași, 3.București, 4.Cluj, 5.Alba, 6.Timișoara, 7.Arad, 8.Constanța, 9.Craiova, 10.Târgoviște(Universitatea Valahia), 11. Argeș.

Iar seminarii sunt aproape 40 în toată țara:
Lista facultăților și seminariilor ortodoxe

Ideea e că nu văd nicio îmbunătăţire a vieţii morale cu 11 Facultăţi de teologie şi 38 de seminarii, deci aprox 50 de instituţii la o populaţie mult mai mică decât în 1989, parcă e o stagnare sau chiar regres, atunci de ce condiţia cu studiile pt monahi ?

Pentru a avea control asupra doctrinei adoptate de calugari.

Da, e şi aceasta o perspectivă, totuşi doar Ghelasie Gheorghe şi încă doi sau trei călugări au făcut la nivel naţional învăţături controversate în 30 de ani de pseudo-libertate, deci dezordinea interpretativ canonică sau dogmatică nu cred că ar fi ceva decisiv.

Călugărul s-a lepădat de lume la intrarea în monahism, or retrimiterea lui la studii e întoarcerea în lume cu toate ispitele ei, chiar şi într-un mediu teologic.

Iata o cuvantare inteleapta la Parintele Calistrat despre monahism si calugarie. (puteti pune viteza de redare pe 1.5x-2x)

Adica despre femei si barbati?

Dragul Domnului Iisus, mai putin al meu, intentionat am facut pleonasmul, ca sa accentuez ceva ce uneste termenii: viata curata, sfintita, ingereasca.

Defapt e vorba despre copii, caci ei cred si ei asculta si micsorandu-se se iubesc intre ei cu dragostea nepatimashe a lui Dumnezeu.

Cum ai putea fi calugar sau mirean cu viata calugareasca daca la orice suma de ispite, santaje, presiuni, vesti rele, datorii urgente de viitor, raspunderi la sefi, tu brusc strigi ghinion devenind vrajmas lui Dumnezeu ca rezltanta si rezultat al fricilor si lashitatilor motivand ca esti silnicit de Dumnezeu astfel ca vrei sa te aperi si sa te razbuni pe El pentru raul in care esti tarat de grijile lumii? Un calugar nu ajunge niciodata si nicioclipa sa fie vrajmas Domnului stiind ca neputinta si nesabuinta exploziva il poate face sa huleasca si sa urasca pe nevinovati. Sigur ca toti gresim fiind tzepuiti de eroarea fatala prin lucrarea diavolilor si a satanitelor ispititoare care vor mereu o si mai mare infrumusetare credibilizatoare dar nu trebuie sa deznadajduim dupa greshura daca nu ne-am putut opri la timp si abtine de la blestem dupa ce am pus botul la vocea necurata care ne-a ajutat sa vedem impreuna cu barna din ochiul cel drept, prin ea ca printrun telescop justitiar corupt fara de alternativa. Oare nu eram datori sa-L iertam si noi pe Dumnezeu daca ne-a "gresit" si sa-L rabdam si noi daca e prea "silnic" cu noi in conditiile in care El ne-a iertat si ne-a rabdat mereu? Macar la momentul culminant al alinierii ghinioanelor si noroacelor mituitoare sa iertam si sa rabdam ca sa nu-i devenim vrajmashi necrutatori tocmai bunului Dumnezeu sau mai micilor Domnului si ai Duhului Sfant lovind pentru ei in aproapele mai pacatos sau mai neputincios ca sa ne scapam pe noi insine prin viclenia dezvinovatirii!

Un mirean ce cauta sa-si calugareasca si sa-si indumnezeiasca viata, asa ca noi, pentru a folosi drepCt, uns si sfintit iubirea divina, ar fi bine pentru sufletul cel vesnic al lui sa aleaga facerea de pace fericita intrAdevar caci de va cauta lenea si viclenia o va pati cam asa, ajungand in deznadejde, in suferinta, in singuratate, in intuneric si in munci.

(Puteti pune, linistit, viteza de redare pe 0.5x, 1.5x, sau 2x...)

Adevaratul razboi pe care toate sufletele vesnice sunt chemate sa-l duca!!

Vrea sufeltul cel vesnic al cuiva sa urce cu adevarat pe muntele Domnului?
Cine voieste sa urce si are scopul suprem de a fi ca Dumnezeu intru Dumnezeu atunci acel suflet vesnic a gasit momentul de a pune inceput bun, rugaciune si ascultare intru Hristos-Cuvantul cu maxima CREDINTA pentru marele razboi intru Cuvant.

Cine este cel care chiar vrea?.. sincer sa implineasca scopul suprem al sufeltului vesnic de a nu vrea nimic altceva decat sa urce, sa ajunga sa fie intru Dumnezeu ca Dumnezeu pe calea Lui ortodoxa: credinta credincioasa, pocainta pocaita, blanzenia imblanzita, smerenia smerita, umilinta umilita, micsorarea micsorata, rabdarea nerabdarilor, ispitelor si razboaielor rabdata, suferirea patimilor si chinurilor ascultand, etc. acela care este o minune si o mangaiere prin vrerea lui de a urca, sa nu coboare ci sa urce pana sus in NOR, pe cale, pe carare, pe scara... dupa exemplul dreptilor si sfintilor care intru proorocie sfanta asculta si cred cu urcus in Hristos-Cuvantul pentru marea intalnire cu sfintii cei noi si cu cei innoiti in Har. Cine?.. retoric intreb.

Deci vrea vreun suflet vesnic, cu adevarat sa urce in libertate ca sa nu mai tot coboare in intunericool rautatii si al bucuriei de rau intru veselia grijilor viselor nebunilor si prostilor ce se cred intelepti parvenind spre profiturile amagitoare ale inselarii si amagirii desamagitoare, in pofta placerii râsului bucuriei de răul lui Dumnezeu, raul aproapelui si raul sau propriu si personal "mantuit" si "smarit" k lumea pe placul poftei crude a ei?

Pilda fiului risipitor si a fiului pierzarii (pilda celor doi fii ai lui Dumnezeu: fata care a plecat in lume si baiatul care a ramas acasa, dar revenindu-si in fire cu dor de parinti s-au gasit si au inviat, deci se cuvine sa ne bucuram pentru binele Domnului si al celor doi fii ai Sai, omul si femeia.)

Acum s-a ajuns ca poftele femeii desfranate devenita transgender sa fie inoculate prin politica in barbat iar acesta sateizand cu ochi pagani isi creste putanusul tupeului "dreptatii" faradelegii vrand sa infieze si sa creasca copii in cotlon ca sa-i faca "calugari" dupa chipul si asemanarea banului murdar supradotat... cu inteligenta artificiala.

Daca azi sarbatorim in Cer intampinarea Domnului atunci ar cam trebui si noi sa invatam ce inseamna viata de pregatire binecuvantata. Sau nu?

Vazand pana unde s-a ajuns cu faradelegile si pacatele lumii mi-am dat seama ca viata omului se indreapta cu idealul, cu scopul spre dumnezeul lumii, o zebra nebuna "curaţata" si lipsita total de credinta, unde albul ei E stiinta si morala iar negrul pocainta adânca pana in adancU adancuului. O calarea un porc rozaliu foarte masiv care avea in shorici taiate tot felul de buzunare pline de stickuri si in spinare avea o gaura pentru bani ca la pusculita. Pe cap tinea un catelas jucaus care latra ingretosat ca inghitise o broasca gonflata râioasa. Broasca mancase multe muste de kkt si gandaci scarabeti de urina pe care le scremuse un pacatos celebru dupa un ospat televizat pregatit acolo. Porcul certa si mustra pe toti pe acolo pe unde trecea, calarit de catelash pe cap si calare pe zebra, glasuind: Guiti, guiti, guiti... urla si radea sarcastic, porceste. Aveai impresia ca-l fugareste potera ca sa-l bage la racoare, sa-l taie si sa-l faca jumeri fiindca asa-i traditia ca sa ne bucuram de raul altuia. Avea dreptate sarmanul porc cand zicea: guiti, guiti... fiindca e clar ca uit de la mana pân' la gura! Uit si nici nu stiu ce uit. Bine ca-mi aminteste careva cand imi vine sa jertfesc pe cineva inaintea dumnezeului sateilor, aceasta aratare muzoopedofila ce semana de departe cu mursul caraiarizeu cu picioare de lut. Mereu imi vine sa jertfesc cu iutzime pe cate un s"porc", dar dupa vedenia asta parca aud gu-uiti, gu-uiti!.. si nu mai uit, ma opresc din mania pripit infuriata si turbata si ma linistesc cautand spre Credinta.

@Morocel,

Halucinel, mai usor, ca vorbesti cu patima aiurea si nu poti povatui pe nimeni in halul in care esti.

Nu-s halucinatii din halu in care se afla unii nu dam nume si nici nu facem aluzii jignitoare ci constat cu nevinovatie asa ca sfintii parinti folosind un limbaj simbolic, observand cu stupefactie ca isherpurcutzu (purcelashu-agresiv) manca amestecaturi din orice troaca si bea vinul lumii cu o sete porceasca, necredinta peste necredinta, risipindu-si bruma de preventie, de sfiala, tradand si asociindu-se cu ispita, cu gandurile patimilor si cu gandurile rautatii, band intro veselie beznmeticuloasa necredinta din noaptea mintii ca sa-si faca patze si un rost... cica e bun si vrednic si-ti vrea bine si te pocaieste scrofishorul-agresiv si mandru asa ca fariseul laudaros ce multumea si fiindca nu-i ajungea iubirea de sine avea nevoie de cineva pe care sa-l defaime, sa-l judece si sa-l ocareasca pentru ca astfel sa se laude si sa se iubeasca pe sine si mai mult multumind divinitatii cu voce tare in centrul Templului ca sa-l auda toti cat e el de vrednic si de drept, insa in loc chiar sa fie adevar si dreptate el daruind adevar si dreptate impartindu-le la altii din belshug cu o grija ingrijorata nestinsa ca un foc buimac strain... el defapt nefiind nici in adevar si nefiind nici drept din moment ce ca sa se inalte tot mai mult pe sine ocarea insasi pocainta!.. vameshului pacatos care cauta Calea de iesire spre Lumina Credintei... Lumina din Lumina....