Bolnava cancer!
 

maria_fotinia@yahoo.com:25:BOLNAVA CANCER
vreu-sa-traiesc.blogspotcom

Lumina sfanta din noaptea de Craciun sa va vegheze casa si sa va umple sufletul de bucurie si liniste. Sa va dea Dumnezeu puterea sa va indepliniti toate visele, realizari depline, sanatate si prosperitate. Sarbatori fericite si La multi ani!
Nasterea Domnului si Anul Nou sa aduca in viata ta pace, multa sanatate si bucurii. Lasa magia colindelor sa-ti picure in suflet armonie, intelegere si feeria Sfintelor Sarbatori. Primeste, toata dragostea mea si un "La multi ani!" din tot sufletul. Mos Craciun sa va daruiasca cele mai bune ganduri si multa fericire.

La multi ani! cu fericire, sanatate si voie buna. Va rog sa primiti cele mai frumoase ginduri si cele mai calde urari de belsug si implinirea tuturor dorintelor. Va urez casa plina de bucate, noroc si prosperitate. Craciun fericit !

Sarbatoarea Nasterii Domnului sa-ti aduca lumina in suflet, multa incredere si speranta. Anul ce va veni sa te ajute sa descoperi minunea dragostei impartasite. Iti doresc clipe de neuitat alaturi de cei dragi si multe realizari. Craciun fericit !

In Noaptea cea de Taina a Craciunului, sufletul sa-ti vibreze de bucurie, norocul sa te urmeze pretutindeni, iar iubirea sa-ti astearna in cale covor de flori si stelute argintii. Cei dragi sa te inconjoare cu caldura si duiosie, iar tu sa ai puterea sa-ti indeplinesti toate visele.

Deschide-ti portile inimii catre marea taina a Noptii de Craciun. Acum cind vine Anul Nou, cand colindul isi porneste drumul prin troienele de nea si il asteptam pe Mos Craciun, iti urez multa sanatate, belsug, fericire si bucurii fara margini.

In pragul sarbatorilor crestine, cand colindul isi porneste drumul sau de belsug si veselie, cand lumina ne patrunde in suflet pentru clipa cea de taina, va uram fericire si sanatate, multe bucurii si impliniri, ganduri bune si armonie deplina. Craciun fericit! si La multi ani!

Cand magii ne aduc Clipa cea de Taina, in noaptea de Craciun, dupa datina strabuna sa pornim colindele la lumina calda a lumanarilor aprinse in bradut. Iti doresc atatea clipe fericite cati fulgi de nea intr-o iarna ca-n basme, un Nou An fericit, cu pace in suflet si cu multa dragoste, prosperitate si numai sanatate.

Multumim,pentru urarile frumoase....multa ,multa sanatate,liniste si pace sufleteasca,cu ocazia Sfintei Sarbatori...a Nasterii Domnului nostru Iisus Hristos...."la multi ani!!"....

Hm! Sunt un impatimit al tratamentului naturist, iar lamaia face parte printre altele dintre fructele "de rezistenta" ale arsenalului detoxifierii. Dar de aici si pana la a crede ca o biata limonada "rezolva" problema cancerului mi se pare o speranta mult prea desarta pentru un om aproape deznadajduit. Dimpotriva, consumat zilnic pe termen indelungat, provoaca sangerari intestinale si chiar hemoragii. VORBESC DIN EXPERIENTA PERSONALA!
Nu sunt adeptul niciunui remediu bazat pe citostatice, cobalt sau habar n-am ce alte gaselnite dintre cele recomandate la ora actuala in cadrul oncologiei. Chiar daca dau "ceva" rezultate, mai devreme sau mai tarziu, boala reapare cu o forta mult peste asteptari. Dar Dumnezeu nu ne lasa chiar neajutorati, ci ne da anumite sanse, ce-i drept mult mai putin comode decat suportarea unor sedinte si efectele lor imediate... Ca sa eliminam otrava din sange, trebuie sa inchidem intrarea produselor nocive si sa ne alimentam 100% natural. Ori, pentru a amagi gustul, nu-i lucru usor. Unii pot inghiți orice, dar altii prefera sa moara, decat sa trebuiasca sa manance un amestec de tărâțe cu mere rase si cate altele, deloc agreabile atat la vedere cat si la gust.
Si apopo de efecte, dac-ar fi sa comparam lămâia cu tărâțele de grau (preferabil cele din recolte neierbicidate sau tratate genetic, sau, cumparate din magazinele Plafar) nu lămâia este cea care face minuni, ci tărâțele.
E greu pentru cel bolnav sa ia decizia potrivita. De cele mai multe ori el incerca sa se agate de orice, iar acest "orice" nu reprezinta intotdeauna "salvarea". Ca o ironie a sortii, cei care ar trebui sa fie in slujba bolnavului, ii ascund din anumite motive lucruri esentiale, ori pentru ca se incred prea mult in ceea ce fac ei, ori pentru ca nu cred in..."altceva" inafara mediului lor de cercetare. Putini medici agreaza terapia naturista, iar acei care o accepta, au trait ei insisi experiente personale care i-au convins. De obicei acestia sunt medici in varsta, inteleptiti de timp, nu de facultate!
Oricum, nu putini au fost bolnavii care "s-au intors de la groapa", bulversandu-i pe medicii consacrati altor metode terapeutice. Vindecarea difera de la om la om si de fiecare data este voia lui Dumnezeu. Pana la urma, orice vrem sa facem, trebuie sa punem suflet si sa credem ca reusim. Daca incercam sa ne adunam, si sa gasim pace in suflet si in jur, jumatate din vindecare este deja rezolvata. Dimpotriva, unde e mult stres si neincredere, nici cel mai bun tratament nu va da roade.
Stiu, dincolo de vorbe, fiecare bolnav vrea concret, negru pe alb, cuvant cu cuvant acel tratament "minune" care sa-l faca bine si pe care el sa se focalizeze cu toate fortele ca sa se vindece. Dar asta depinde de extrem de multi factori: natura bolii, loctia in organism, varsta, chiar si caracterul... Ca sa nu mai vorbim de ceea ce e esential: relatia cu Dumnezeu!! In multe dintre cazuri, impartasirea cu nevrednicie, starneste adevarate furtuni care odata pornite, greu le mai putem opri!
Multi care scapa din astfel de boli, sunt in stare sa cada in genunchi in fata celor prin care s-au vindecat, cand de fapt meritul il are doar Dumnezeu. El oranduieste cui ii mai ofera o sansa si cui nu. Tot catre El trebuie sa ne indreptam gandurile si inainte de a beneficia de "sansa"! Si atunci, fara nici o explicatie, "informatia utila" sau "salvatorul", apare in viata noastre pur si simplu! Nu medicul, nu terapeutul, nu preotul sau monahul face minuni, ci Dumnezeu. Acesti oameni prin care Dumnezeu lucreaza, exista in imediata noastra apropiere, dar inca nu ne-a fost dat sa-i vedem! Poate fiindca nu meritam inca! Sa ne ajute Dumnezeu ca prin lacrimile noastre si a celor care ne iubesc, sa-si faca Dumnezeu mila cu noi!

Un eventual răspuns pentru doamna mara2008
 

Trecând cu vederea evidenta ironie pe care o conține mesajul pe care l-am primit pe privat, îmi permit să răspund aici, pe public deoarece subiectul nu este unul tabu. Așadar, nu văd ce rău ar putea face apa cu lămâie și cu miere de albine consumată de oricine în locul oricărei băuturi din comerț. Dacă se vindecă sau nu asta numai Dumnezeu poate dispune.
Din păcate Maria din câte știu eu nici lămâi și miere de albine nu-și poate permite să-și cumpere.
Și încă ceva, sunt ceea ce scrie că sunt adică dorina stoica!. Nu am nimic de ascuns. Pe această doamnă o cunosc de la bisercă și îi știu necazul. Material nu o pot ajuta dar pot să mai fac publică uneori situația în care se află.
Probabil îmi amintesc de ea atunci când ea se roagă și pentru mine nevrednică.

Poate încerca sub supraveghere metoda postului fără mîncare, care a vindecat boli grele şi a recuperat oameni care erau pe pragul morţii. Nu costă nimic, din contra, face economii.

http://www.scribd.com/doc/53696835/POSTUL-Un-Miracol

Si eu am avut cancer
 

E foarte greu sa dai sfatul potrivit unui om care afla ca e bolnav de cancer. De cele mai multe ori, medicii, cunostintele, (l-am auzit chiar si pe un preot spunand: boala terminala) se uita la tine de parca ai fi deja in sicriu.
Eu am spus povestea mea aici pe forum, pe undeva.
Nu pot sa-i spun unui om sa nu se duca la doctor; mai ales ca numai Dumnezeu stie de ce a ingaduit boala.
„Apasatoare este crucea bolii, Sfinte Nectarie, si inca si mai grea este atunci cand nu vedem in ea leacul trimis de Dumnezeu pentru tamaduirea sufletelor noastre.” Pentru mine asta a fost cel mai greu sa recunosc cinstit (in sufletul meu) ca: boala m-a apropiat de Dumnezeu, m-a apropiat de mine si de ceilalti oameni, mi-a schimbat viata in bine. M-a facut sa vad ce rost am pe lume. De fapt este o noua viata. Pasul e greu. Dar e hotarator. Foarte mult timp mi-a fost greu sa citesc in Acatistul Sf. Nectarie pasajul in care se spune :” Si acestia, fara sa primeasca tamaduirea trupeasca, au primit tamaduirea sufleteasca si i-au multumit Domnului ca prin ghimpele bolii au fost adusi de la iubirea acestei lumi la iubirea celor sfinte, de la calea cea larga a patimilor la calea cea ingusta a mantuirii.”Mult timp n-am putut sa-I multumesc lui Dumnezeu ca a ingaduit boala mea. Pe Dumnezeu nu poti sa-L minti. El este atoate stiutor. Cand am reusit sa citesc Acatistul Sf. Nectarie in intregime, deci sa-I multumesc lui Dumnezeu ca a ingaduit boala mea, atunci am mai facut un pas mic inainte. Rugaciunea mi-a dat echilibru si liniste sufleteasca. N-a fost un medicament; cred ca a devenit un mod de a trai, de a rezista si de a merge inainte, desi nu m-am rugat totdeauna cu tot sufletul.


<<Doctorului, pentru slujba lui, dă-i cinstirea ce i se cuvine,
căci, şi pe el, Domnul l-a făcut.
Că de la Cel-Preaînalt vine tămăduirea
şi [doctorul] de la rege va primi dar.Ştiinţa doctorului îi înalţă fruntea;
în faţa celor mari se bucură de cinste. Domnul este Cel ce din pământ a făcut leacurile, iar omul înţelept nu le dispreţuieşte. Oare nu printr'un lemn s'a îndulcit apa, b pentru ca prin aceasta să I se cunoască puterea?
Tot El este Cel ce le-a dat oamenilor ştiinţa, ca să fie El slăvit în minunile Sale.
[Aşadar, dacă ştiinţa omului poate face minuni (inclusiv vindecările uimitoare), adevăratul autor al acestora e Dumnezeu.]
În acest fel, lucrările Lui nu rămân la mijlocul drumului
şi de la El vine pacea pe faţa pământului. Fiule, dacă eşti bolnav, n'o lua în uşor,
ci roagă-te Domnului, iar Domnul te va vindeca.>>
Intelepciunea lui Isus, fiul lui Sirah Eccleziasticul, 38: 1-9

<<Este cineva'ntre voi bolnav?: să-i cheme pe preoţii Bisericii, şi ei să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn în numele Domnului;>> Iacob 5:14

<< Îndepărtează greşala, păzeşte-ţi mâinile curate şi de tot păcatul curăţeşte-ţi inima. Adu jertfă de tămâie binemirositoare şi, drept jertfă de pomenire, făinuţă de grâu
şi prinoase mărinimoase, după puterea ta; Sunt împrejurări când izbânda se află'n mâinile lui, căci şi el I se va ruga Domnului ca prin el Acesta să-ţi dea uşurare şi vindecare, ca să scapi cu viaţă.>> Intelepciunea lui Isus, fiul lui Sirah Eccleziasticul, 38:10-14

Nu pot sa recomand un tratament
 

Tratamentul naturist poate sa fie de folos. Eu insami am facut un tratament de sustinere aproape 3 ani si jumatate, inainte si dupa operatie, (gemoderivate, unele suplimente nutritive, regim alimentar)dar sub control medical. Si-i multumesc doctoritei care, in toata aceasta perioada mi-a fost de mare ajutor sufletesc si medical, cu generozitate si prietenie mi-a dat din timpul domniei-sale; m-a sustinut pe un drum anevoios; mi-a dat speranta, incredere; mi-a suportat temerile, intrebarile, spaimele; si alturi de parintele meu duhovnic, m-a ajutat sa merg spre Lumina.
Daca Dumnezeu n-ar fi ingaduit sa o cunosc pe aceasta doamna (doctor), drumul meu ar fi fost poate fara succesul de acum, (Dumnezeu m-a ajutat sa implinesc 5 ani de la operatie) si cu siguranta, ar fi fost mult mai greu. Mi-a fost sprijin si ajutor, a fost blanda, rabdatoare si intelegatoare. S-a rugat pentru mine. Credeti ca exista mai mare dovada de prietenie sau de dragoste decat rugaciunea pentru un om in cumpana? Eu stiu ca nu.


Nu stiu daca e bine sa urmam un tratament, doar pentru ca a avut efect la altcineva. Fiecare om este o entitate, fiecare om este o mantuire. Nu exista boli, exista bolnavi. In perioada in care m-am luptat si eu, dupa puteri, cu cancerul, erau cateva doamne din Media sau/si showbiz care recomandau cu nonsalanta tot felul de tratamente contra cancerului. Ce m-a intristat atunci (si ma intristeaza si acum), m-a revoltat atunci (si ma revolta si acum) este ca aceste doamne au fost diagnosticate si tratate alopat sau naturist (alternativ), in clinici de renume din toata lumea (Franta si SUA etc.), pe bani grei. (Sa stiti ca nu e invidie, e doar o constatare. Multumesc lui Dumnezeu ca n-am fost invidoasa niciodata). Ele n-au stat cu orele la usa unui medic la Institutul Oncologic Fundeni; n-au asteptat cu zilele la acelasi Institut sa li se faca o biopsie prin punctie pe viu... (Stiu ce vorbesc si raspund pentru asta). Acele doamne oare, au fost vreodata intr-un WC la un spital din Bucuresti? NU.

Eu am fost in 2007 la un medic, mare specialist in tratamentul naturist al cancerului; medic care studiase prin Germania si caruia i se facuse o reclama strong intr-un ziar care te invata ce ceaiuri sa bei, ce alifii sa folosesti etc. Nu spun numele medicului si nici al ziarului, pentru ca ar fi pacat sa le fac reclama, chiar si negativa. Nu merita. Tratamentul era foarte costisitor. Dar ce m-a frapat in mod deosebit (in afara de atitudinea total necivilizata fata de pacienti) a fost ca trebuia sa semnezi un fel de declaratie pe proprie raspundere, care CULMEA, trebuia autentificata la Notariat, si in urma careia medicul de mare talent era absolvit de orice vina, in situatia in care tratamentul nu dadea niciun rezultat, nu era benefic. Am mai semnat asa multe declaratii la spital si la inceputul tratamentului cu citostatice, si cand am facut punctia pentru biopsie si inainte de operatie. Dar la spital sunt declaratii simple, neautentificate la Notariat, si oricum, nu pe bani grei. Pe mine m-a ajutat Dumnezeu si in clipa in care am inteles ca n-am ce sa caut la Fundeni si nici la alti tamaduitori, am ajuns la Spitalul Polizu si acum, dupa 5 ani, cu ajutorul bunului Dumnezeu si al medicilor, inca mai traiesc.

In ultimii ani e aproape un exod catre lacasurile de cult, biserici sau manastiri care au Sfinte Moaste. Daca asta inseamna mai multa credinta, Doamne ajuta! Eu am rezerve. Si am sa va spun de ce. Drumul meu de la aparitia primei tumori la vindecarea prin post si rugaciune a fost greu, dar Dumnezeu mi-a dat putere sa trec greul. Mi-a dat rabdare. Am invatat, din propria-mi experienta, ca boala poate fi o cale de apropiere de Dumnezeu. Poate de aceea, nu sunt de acord cu interviurile de genul:"De ce veniti la Sfintele Moaste? - Pentru ca ma ajuta, mi s-au implinit toate dorintele, toate rugaciunile." Si daca nu ti se implinesc cererile? Nu te mai rogi? Nu te mai inchini la Sfintele Moaste sau la Icoanele facatoare de minuni? Nu mai crezi in Dumnezeu? Nu-L mai iubesti? Crezi doar daca primesti binele? Trebuie sa ne rugam lui Dumnezeu doar sa ne ia Crucea? N-ar trebui sa ne rugam sa ne ajute sa o ducem?

Cu ceva vreme in urma, am ascultat un interviu la Radio România Actualitati, interviu luat unui om aflat la rand la Moastele Sf. Paraschieva. Era un barbat de vreo 60 de ani. A fost intrebat: „De ce veniti la Moastele Sfintei Paraschieva? Vin la Moastele Sf. Paraschieva de 5 ani. M-au ajutat foarte mult. Acum 5 ani eram foarte bolnav, trebuia sa fac o operatie de prostata. Operatia era foarte grea si poate fara multe sanse de reusita. Si mi-a spus cineva sa vin la Iasi, la Sf. Paraschieva./ Si v-ati vindecat?? / NU. Dar au trecut cinci ani si n-a mai fost nevoie sa ma operez si Dumnezeu mi-a dat putere sa duc Crucea bolii.”
(Explicatie: eu am avut 2 tumori, la sanul drept: prima a aparut in octombrie 2005, constatata cu ecografie si control medical, si a disparut prin post si rugaciune, in anul 2006 si a doua a aparut in acelasi loc, in ianuarie 2007, si a trebit sa fac chimioterapie, operatie noiembrie 2007 – mastectomie totala san drept – chimioterapie in 2008, dupa operatie).


Dumnezeu nu asculta toate rugaciunile noastre. Nici macar rugaciunea Mantuitorului Hristos n-a implinit-o. Asta nu inseamna ca nu trebuie sa ne rugam, ca nu trebuie sa ne inchinam la Sfintele Moaste, ca nu trebuie sa mergem la manastire... Dar nu trebuie sa asteptam minuni de la Dumnezeu, nu trebuie sa ne rugam pentru asta. Minune e chiar viata noastra. Minune e lumina pe care o vedem. Minune e intalnirea noastra cu Dumnezeu in rugaciune. Minune e perfectiunea pe care o vedem (e adevarat cu nu toti o vedem) in tot ce a creat Tatal Ceresc.
Sfantul Nectarie insusi a fost bolnav de cancer. Si s-a stins din viata de aici, bolnav de cancer. Asta inseamna ca Dumnezeu nu l-a iubit? In Acatistul Sfantului Nectarie se spune: „ NU CUNOASTEM NICI O BOALA CAREIA TU SA NU II POTI ADUCE TAMADUIRE, DACA TAMADUIREA ESTE SPRE MANTUIREA CELOR CE SE ROAGA TIE. Pe multi bolnavi i-ai ajutat sa se intareasca in credinta si in rabdare, si sa ia plata pentru osteneala lor. Si acestia, fara sa primeasca tamaduirea trupeasca, au primit tamaduirea sufleteasca si i-au multumit Domnului ca prin ghimpele bolii au fost adusi de la iubirea acestei lumi la iubirea celor sfinte, de la calea cea larga a patimilor la calea cea ingusta a mantuirii.”

Maria
 

va multumesc pentru sfaturi!
:63:

Multumesc unei doamne care s-a gandit la mine
 

Va dau mai jos un fragment dintr-un text pe care l-am scris in 2010 (pe forum) multumindu-i astfel unei doamne care se intreba despre starea mea, despre viata mea; doamna stia ca, la un moment dat, Dumnezeu a ingaduit sa ma lupt cu cancerul. Vorbele de atunci ale doamnei (nu pot sa-i dau numele) m-au bucurat si m-au surprins, in acelasi timp. Doamna ma cunostea doar din postarile de pe forum. Nu vorbisem niciodata. Nici macar n-am corespondat prin e-mail. Vorbele doamnei m-au incurajat si mi-au intarit credinta ca ca omul nu este singur in fata bolii, Dumnezeu e cu el si tot Dumnezeu randuieste sa fie oameni care, prin cuvantul lor si prin grija pe care ti-o poarta, poate doar o clipa, sa-ti lumineze sufletul si sa te ajute sa-ti faci ordine in suflet si in trup. Pentru ca boala (si cancerul in mod deosebit) provoaca dezordine. Si dezordinea nu este de la Dumnezeu. Noi trebuie sa fim cu Dumnezeu, chemandu-L in rugaciune. Dumnezeu e cu noi tot timpul. Noi nu ne dam seama de asta. Noi trebuie doar sa ne nevoim putin, sa iubim mai mult, sa rabdam mai mult, sa ne smerim. Si sa nu deznadajduim niciodata, pentru ca daca deznadajduim, ne asemanam cu Iuda si atunci, sacrificiul Mantuitorului Iisus Hristos pe cruce devine inutil.

(Era in 2010, la trei ani de la operatie)
<<Ii multumesc lui Dumnezeu pentru ca ma ajuta sa-I simt prezenta, ajutorul. E acel “dialog” cu Dumnezeu despre care vorbeste adesea Parintele Rafail Noica. Despre toata istoria cu boala mea am scris undeva pe forum. Ma rog lui Dumnezeu, Maicutei Preacurate si tuturor Sfintilor, sa pot sa trec greul, sa nu cartesc. Sa pot sa-I multumesc lui Dumnezeu ca prin boala, m-am apropiat mai mult de El. Asta nu e usor. Dar e esential. Nu stiu ce planuri are Domnul cu mine si as minti daca as spune ca nu ma tem putin daca finalul va fi al omului bolnav de cancer. Cancerul e o boala urata, dar stiu ca daca esti in rugaciune cu Dumnezeu si cu Maicuta Domnului si cu Sfintii, pot sa treci. Dumnezeu a randuit totul asa cum face cu fiecare dintre noi. Eu am aflat de tumora (de prima tumora) in octombrie 2005, la 57 de ani. Nu stiu cum as fi reactionat daca totul se intampla cand eram tanara. Poate as fi cartit, poate L-as fi intristat pe Dumnezeu cu intrebari:”De ce? De ce eu? etc.” Acum n-am avut asta. Si iI multumesc lui Dumnezeu ca nu m-a lasat sa ma impovarez cu ganduri nefolositoare. Prima tumora mi-a disparut prin post si rugaciune. E o istorie intreaga. Am inceput cautarile in ianuarie 2006 si in ajunul Sarbatorii Pastelui tumora disparuse. Dar mi-a reaparut in anul urmator (2007) in ianuarie, la fel de mare (cam 3 cm si exact in acelasi loc). In august 2007 am facut biopsie si am aflat ca am cancer, stadiul II B. Am inceput calvarul chimioterapiei. Am vazut copii de 1-4 ani sau mai marisori care treceau prin ce treceam eu. Mi-a fost rusine sa ma plang. Mi-a fost rusine sa cartesc. Dumnezeu ma ingaduise o viata. Ei nici macar nu intelegeau ce li se intampla. Si erau senini. Si acceptau totul cam si cum asa ar fi trebuit sa fie viata lor. A fost o lectie pentru mine. Ma rog lui Dumnezeu sa nu ma smintesc si sa nu uit niciodata privirile copiilor de la etajul IV al Institutului Oncologic Fundeni. A fost o lectie de rabdare si acceptare. Si mi-e si frica sa ma gandesc ce trebuie sa fii fost in sufletul parintilor lor! Toti cei care au angoasa existentiala, care n-au masina cea mai buna, care n-au destule haine sau vile, care n-au reusit sa alerge in Tahiti sau in nu stiu ce alte destinatii exotice, care poate au ramas fara serviciu, sau poate au foarte putini bani pentru ei si pentru copiii lor, toti cei care se plang ca Dumnezeu I-a uitat, ar trebui sa-i vada pe acesti copii. Si cred ca ar intelege ce „norocosi” sunt. >>
(Am scris „norocosi” cu ghilimele pentru ca eu nu cred in noroc).

<<M-au ajutat foarte mult copiii mei, sora mea si nepoata mea; prietenii mei, colegii de serviciu. M-au ajutat rugaciunile lor si ale celor pe care-i intalnesc la biserica la care merg din anul 1991. Parintele meu duhovnic m-a incurajat si s-a rugat pentru mine. Nici o clipa nu m-am simtit singura si asta mi-a dat putere. Stiti, bolnavul de cancer e privit ca si cum ar fi deja cu un picior in groapa. Si iti trebuie multa putere sa faci abstractie de aceasta atitudine. In seara dinaintea operatiei mi-a fost putin teama. Am vorbit la telefon cu parintele meu duhovnic. M-a incurajat. Mi-a spus:”Sunt oameni care ajung la spital bucati, si daca Domnul vrea, se fac bine. Rugati-va la Dumnezeu sa lucreze El prin mainile chirurgului. Sa-i indrume El pe medicii care opereaza, pe anestezist.” M-au ajutat mult vorbele parintelui meu duhovnic si-i multumesc. Dupa operatie, cand l-am vazut pe fiul meu asa de mult m-am bucurat! Ar trebui sa ne bucuram de fiecare clipa de viata, s-o pretuim si sa-i multumim lui Dumnezeu si pentru o felie de paine, pentru ca sunt oameni care poate n-au nici macar atat. Ziua (si noaptea) petrecute la Reanimare – cam de la pranz pana a doua zi, au fost cumplite. Anestezia si toate medicamentele pe care le inghiti iti dau o stare cumplita. Dar a trecut. A doua zi m-am dat jos din pat singura, si cu rabdare si incredere in Dumnezeu, a trecut totul. Greul nu trecuse pentru ca, dupa alte incercari: nu-mi gaseam medic oncolog pentru ca n-am vrut sa merg la acela cu care incepusem chimioterapia; prognosticul de dupa operatie a fost rezervat spre grav si nici un medic - am vorbit cu trei - n-a vrut sa-si asume responsabilitatea tratamentului. Dumnezeu m-a ajutat, nu m-am speriat, si am reusit sa-mi gasesc medicul potrivit si am facut chimioterapie pana in luna iulie inclusiv (2008 subliniere acum,. 2013). De atunc imi fac testele la termenele stabilite de medic si, multumesc lui Dumnezeu, nu ma mai simt om bolnav de cancer.
Va multumesc ca v-ati gandit si la mine.
Dumnezeu sa ne ajute sa biruim raul din noi si din afara noastra. Amin.>>

Doamna Maria,
Va rog mult sa ma iertati. N-am vazut ca ati postat deja o adresa d e-mail. V-am scris chiar acum cateva minute. Daca vreti sa vorbim, cu draga inima. E mai bine asa, mai intre noi.
Va doresc sanatate si, va astept. Atat cat stiu, va spun.
Doamne ajuta!

Din cate stiu citricele se trateaza cu substante, ca sa tina cat mai mult timp. Coaja galbena nu e buna; in schimb coaja alba, de dedesubt e plina de vitamina C. Deci, a se folosi lamai netratate, sau in lipsa acestora sa se rada coaja galbena!

Nu mai dati sfaturi aiurea, puteti omora oameni colportand aberatiile astea.
Ideile care credeti ca le puteti scuza cu "doar Dumnezeu stie" mai bine nu le scrieti.

Ar fi trebuit sa aflati pana acum ca nu orice zboara pe Internet trebuie inghitit pe nerasuflate.

Poate sa vindece lămâia cancerul?
http://www.chiazna.ro/4097/poate-sa-...amaia-cancerul

Dl Chiazna este cumva oncolog? Daca nu, isi da doar cu parerea, ceea ce facem in definitiv cu totii.

Nu-i iau apararea Dorinei, dimpotriva chiar, dar textul dat spre edificare mi se pare o prostie la fel de mare ca aceea lui Mungiu cand vorbeste despre ortodoxia poporului roman. In marea majoritate dintre cazuri, adeptul naturismului nu s-a nascut asa ci a devenit in urma unor dezamagiri groaznice datorate medicinii si medicilor. Daca un foarte grav bolnav, caruia i s-a spus ca nu mai are nici o sansa, se face bine cu plante, legume si fructe, pot sa vina 1000 de medici sa-l contrazica... Pentru el, nu fac doua parale!
Asta nu inseamna ca medicina alopata este inutila sau tardiva. In sine, fiecare are insemnatatea ei fiind lasate tot de Dumnezeu cel atat de bun!...

Alin, nimeni nu omoara pe nimeni. Cu totii stim ca orice sfat primit pe forum nu inlocuieste mersul la medic, pentru ca fiecare organism e unic si reactioneaza in mod diferit la boala si doar medicul iti poate confirma in ce stadiu e boala, in urma tratamentelor administrate.

Dumnezeu sa va intareasca doamna Horia si sa va dea puterea de a lupta cu boala.

va multumesc!

Doamna Maria Elena,
ati pus o problema cu totul importanta in postarea dvs. si cred ca ati scris foarte just, in orice caz eu sunt cu totul in acord cu mesajul dvs.
Cat priveste afirmatia de mai sus, pe care am selectat-o, as dori sa precizez un singur lucru, o opinie pe care o exprim in urma framantarilor mele de ani intregi, izvorate in primul rand din necazurile mele de om mult pacatos si din nevoia de Dumnezeu.

Cu vremea, am ajuns la concluzia, probabil eronata dar care se mentine inca in mintea mea, ca Mantuitorul este ascultat de Tatal nostru. Ca rugaciunea Lui este implinita de Tatal.
Intrucat, rugaciunea din gradina Ghetsimani, la care cred ca v-ati referit, nu se reduce la prima parte, in care Hristos se roaga sa treaca de paharul amar... Aceasta prima parte a rugaciunii eu o consider doar o instiintare, o aducere la cunostinta, ca sa zic asa, a starii omenesti care consta in frica si durere. Hristos aduce la cunostinta Tatalui ca Ii este tare greu si ca ar vrea sa fie izbavit de povara, vesteste ca omul este mult impovarat de suferinta grelei incercari si, ca intr-un fel, nu o poate duce singur... Isi declara, cu o cutremuratoare onestitate, limita Sa ca om, insasi limita conditiei omenesti.
Insa aceasta este doar introducerea, prima parte a rugaciunii!
Adevarata rugaciune, cred eu, o ridica Domnul nostru, ca pilda pentru noi, abia in a doua parte; as parafraza cam asa, Dumnezeu sa ma ierte si sa ma iertati daca gresesc grav (si sa ma indreptati, daca e cu putinta): Tata, eu ma simt depasit de situatia in care ma aflu si as vrea sa dau inapoi.... mi-e prea greu... vad ce va urma si ma cutremur... e prea mult pentru mine... INSA stiu Voia Ta si cunosc increderea Ta in Mine. Asa incat, cum Eu, cu firea mea omeneasca, doar atat pot, iata iti marturisesc neputinta mea si toate ale mele. Dar am la randul Meu incredere in Tine si iubesc Voia Ta. Stiu ca Voia Ta e buna, e desavarsita, e Sfanta. Faca-se, asadar, Voia Ta sfanta, iar nu voia mea omeneasca! Fie ca Vesnicia Ta sa acopere intru totul trecerea mea prin timp! Sfinteste-ma cu scumpa si sfanta Voia Ta! Nu ma lasa victorios in timpul meu, ci smulge-ma din el, invins aici dar triumfator in Casa Ta! Si, cunoscindu-Ti dragostea si durerea de nespus in cuvinte omenesti, te rog, Tata, nu Te lasa impresionat de durerea Mea, nu Te pleca ACUM, in ceasul cel mai greu, la plansul carnii Mele, ci asculta duhul Meu care e mai tare decat carnea mea infricosata: fa Tu, desavarsind, ceea ce Eu, cu firea mea omeneasca, am izbutit sa duc doar pana aici. De aici, eu nu mai pot. Fie ca mai departe sa plineasca Voia Ta lucrarea inceputa de Mine. Faca-Se, asadar, Voia Ta! Iata, doar atat Te rog Eu: sa nu Te poticneti de glasul carnii Mele ci sa ma sfintesti intru totul, tinindu-ma pana la capat in Voia Ta, iar nu a Mea, Omul! Nu carnea mea sfasiata ascult-o Tu, ci cuvantul duhului Meu care inseteaza la Tine! Tata, izbaveste-ma de plansul carnii mele infricosate! Poarta-ma peste ea, ca sa implinesc Voia Ta!
Iata, aceasta si nu a alta e rugaciunea Mea! Te rog, implineste-o.
Si Tatal a ascultat rugaciunea, implinind-o, pentru mantuirea noastra, spre Slava Lui, laudat fie in vecii vecilor! AMIN+

Din respect pentru Maria care a deschis acest topic pentru a solicita ajutor și nu pentru dispute sterile între useri nu voi răspunde domnului Alin care "le știe pe toate."
Intenția mea a fost doar de a anima discuțiile și de a face ca topicul să fie vizibil. Mă bucur că am reușit. Vă rog să continuați.:77:

Sora draga, va rog sa nu va grabiti...
Alin a spus lucruri de bun simt si a pus accentul pe profilaxie: sa nu ne grabim, adica, sa nu ne zapacim cu nadejdea care poate trece, o stim, usor-usurel, in exaltare (vechea noastra meteahna nevinovata)...
Fratele nostru se arata simplu: el nu mistifica.
Nici nu descurajeaza.
Din cate pricep, el voieste doar sa tina dreapta cumpana judecatii. Ca nu e de glumit cu boala cancerului...
Ma iertati... stiti ca va sunt frate mai mic si, cu recunostinta, indraznesc: permiteti lui Alin, mereu-nesuferitul, sa isi rosteasca gandul taios, intrucat e (gandul acesta al lui Alin)... antiseptic!
Ma iertati ca m-am bagat ca musca, ma tem ca ne e greu sa acceptam uneori stavila dreapta a pornirilor noastre afectuoase....
Alin vorbeste cu stiinta. Pe fondul unei inimi bune. (M-am fript si eu cu el, insa, dupa strop de pocainta, il cunosc altfel acum...)
Asa cred, ma iertati!...

Dupa tine, orice prostie e automat valida doar pentru ca exista si nimeni nu are dreptul sa o conteste, chiar si pe baza bunului simt elementar?

Exista, intr-adevar.
Dar nu fiinteaza!
Asta-i tot, frate... E simplu.

Probabil nu te-ai obosit sa citesti intreg articolul ca sa-ti faci o parere corecta.

Sunt multe genuri de "naturisti", el a prezantat un caz anume in care "naturismul" face casa buna cu patologicul.

Sa oferi unui om care are o problema serioasa niste tratamente aiuristice doar pentru ca ti-au ajuns in mailbox sau le-ai gasit hoinarind aiurea pe Internet e o prostie cumplita si iresponsabila.

Si asta din mai multe motive:
1. "tratamentul" poate sa-i faca mai mult rau decat bine

2. ii consuma resursele (timp, bani, energie sufleteasca) aruncandu-le la cosul de gunoi a unei amagiri

3. f. posibil sa-l indeparteze de solutiile reale la problema lui, solutii care i-ar fi salvat viata

Ba astfel de sfaturi pot omora din motivele expuse o postare mai sus.
Si pentru unii da, le pot oferi iluzia ca pot inlocui mersul la medic sau il amana pana e prea tarziu sau daca au fost la medic amana solutiile medicale verificate pentru lucruri care de multe ori tin mai degraba de mit si dezinformare.

Am citit articolul, dar din pacate nu impartasesc acelasi punct de vedere cu autorul. Personal il gasesc mult prea sceptic in ce privinta altor metode de tratament decat cele agreate de medicina alopata, iar asta inseamna din start cel mai mare handicap.
Problema cu care ne confruntam in viata porneste - dupa parerea mea - de la slaba noastra credinta. Pentru ca daca am avea credinta, toate ni s-ar intampla "cu folos", am primi, am intelege si am percepe viata noastra ca un mic mecanism intr-un ansamblu mai mare. Dar, tot ce este "in afara" mediocrelor noastre invataturi (e penibil sa sustinem ca detinem adevarul absolut si ca nu mai exista taine si secrete pe care inca nu le-am descoperit) sunt nocive, sunt rele, sunt inacceptabile. Daca la nivel mondial, Omul ar face front comun cu Dumnezeu, toate ar fi "floare la ureche". Din pacate toata "scoala medicala" agreata in lumea asta... moderna, se bazeaza in cea mai mare parte a ei pe studii contradictorii in privinta sanatatii omului, avand la baza interese de grup, finantari spre tinte specifice unde nu conteaza prea mult "efectele adverse", ci profitul care se intoarce... Daca terapia naturista ar fi acceptata in lumea moderna, omul ar avea alternativa, si nu ar mai trebui sa se agate de sfaturile primite pe e-mail, ca inecatul de pai. E dureros ca exista sanse de vindecare, dar nu exista specialisti care sa ne sfatuiasca ce sa facem, in raport cu organele afectate. E foarte adevarat ca este destul de riscant sa te apuci de un tratament "dupa ureche", fara o supraveghere de specialitate, dar care este oare solutia? Ce sa faca bietul om, daca nu gaseste un specialist in acel domeniu in care crede? Pentru noi e usor sa ne dam cu parerea, la fel ca si autorul articolului... Dar ce simte cel care percepe fiecare secunda ca o dangat de clopot, numai el si Dumnezeu stie!
Suntem cu susu'n jos! Fiecare vrea sa para "documentat", dar este extrem de egoist, iar daca cineva nu cade pe interesele lui, il pune imediat la zid, invocand orice, inclusiv legi omenesti sau... divine!

Intre cele enumerate de tine, in finalul mesajului, nu stiu daca pot sa-ti dau dreptate...

1 - Tratamentul poate sa-i faca mai mult rau decat bine!
Daca am sti adevarul despre asa-zisele "tratamente" recomandate de medici, in astfel de cazuri, si am avea pe cineva foarte drag sufletului nostru, am urla de neputinta! Ceea ce credem noi ca e bine ar putea fi rau si invers. Nu e o regula, dar este o ipoteza care trebuie luata in calcul.
2. ii consuma resursele (timp, bani, energie sufleteasca) aruncandu-le la cosul de gunoi a unei amagiri

Despre timp si energie sufleteasca, acestea sunt in "custodia" lui Dumnezeu. El dispune si cu una si cu alta! Cat despre bani, consider ca ai scris din greseala!... De fapt de la bani porneste cam totul: bonavul care nu-i are si medicul care-i conditioneaza. Ca sa nu mai spun despre costul tramentelor in sine ca deja ne ia cu fiori!

3. f. posibil sa-l indeparteze de solutiile reale la problema lui, solutii care i-ar fi salvat viata
Noi nu stim cum lucreaza Dumnezeu si deci nu ne putem pronunta ce anume salveaza viata unui om si cand. O centura de siguranta de exemplu, uneori salveaza o viata, alteori o curma!... Repet ce-am mai spus si altadata: omul are tendinta sa-i faca reguli si lui Dumnezeu. Daca am putea sa ne raportam in fiecare clipa voii Lui, am intelege in mod spontan cum stau lucrurile si am sti cand sa ne punem "centura" si cand nu! E mare lucru "sa comunicam" cu Duhul lui Dumnezeu! Cine o poate face? Eu unul, nu! Dar nu pot sa spun ca nu mi-as dori!

Credeti ca tratamentul cu citostaice este eficient ?
Depinde de stadiul in care este boala.
Chiar si medicii sunt reticenti cand boala este avansata ,se pare ca citostaicele ajuta cand boala este localizata
Tratamentul naturist curata corpul de toxine ,deseuri si chiar celule maligne.
In cele din urma decizia este tot a lui Dumnezeu ,deci rugaciune ,sfant Maslu ,ajutor de la sfinte mooaste sau icoane facatoare de minuni.

Aveti dreptate ,suntem in mana lui Dumnezeu.
Nimic sa nu se faca fara binecuvantarea lui Dumnezeu prin duhovnicul fiecaruia.
Imi amintesc de un caz ,cu vreo 20 ani in urma ,o doamna a primit verdictul necrutator ca mai are cateva luni de trait ,in spital fiind internata.
A luat in mana iconita Maicii Domnului primita de la cineva si in momentul acela o speranta si o dorinta de viata a pornit din sufletul ei ,spunea parintele nostru ca palma o ardea cand a luat aceasta iconita in mana ,desi nu era o persoana religioasa
A luat-o pe calea credintei si cu ajutorul tratamentelor naturiste traieste si azi.
Aceasta poveste am auzit-o la biserica ,dupa un Sfant Maslu
Fiecare sa se incredinteze Domnului si nici un tratament sa nu se faca fara binecuvantare ,chiar si aceasta chimioterapie.

Cancerul este o boala grea si perfida
 

Din nefericire, cancerul este o boala grea si perfida. Am auzit in acesti ani o gramada de pareri; ca te poti vindeca cu solutie de bicarbonat de sodiu injectata direct in tumora (pentru ca boala ar fi produsa de Candida Albicans); ca acest amestec de lamiie cu miere etc. ar face minuni; a mai fost o doamna, o cantareata renumita, care a spus ca cea mai buna metoda este: clisma cu cafea; (acum e la Dumnezeu; Dumnezeu s-o ierte!); o alta doamna, jurnalist TV, ne certa pe noi, femeile din Romania ca nu apreciem prestatia medicilor autohtoni si medicina romaneasca, in general, dar domnia-sa s-a tratat la Paris. Deci patriotismul este selectiv. A mai venit o doamna (specialista in toate si mai ales, prezenta pe toate posturile de televiziune) care ne-a invatat ca te poti vindeca de cancer cu produse apicole. <<...susţine că s-a vindecat de cancer la sân cu o reţetă naturistă, ce conţine lăptişor de matcă, miere de salcâm şi polen>>.
Problema cea mai grava a doamnei cu vindecarea cu produse apicole + ser fiziologic era ca NICI NU STIA PE UNDE AR AVEA CANCERUL, sau nu vroia sa ne spuna. Asta pentru doamna in discutie a spus asa:
- ca s-a luptat cu cancerul de doua ori si a invins de fiecare data;
- ca in tinerete a avut cancer de col uterin si acum cancerul a recidivat;
- pe multe posturi TV si prin ziare on-line, doamna a spus ca s-a vindecat de cancer de san.

DECI: daca era cancer de san, nu mai era vorba de recidiva(de reaparita cancerului de col uterin) era vorba de metastaze. Ceea ce e mult mai grav. Trebuie sa o spun din nou: doamnele cu sfaturile pe la TV au fost diagnosticate si s-au tratat pe la cele mai importamte clinici de profil din lume. Din nefericire, ai nevoie si de bani; cancerul costa.

Ideea: ce rau poate sa-ti faca amestecul de miere cu lamaie sau putin bicarbonat, sau etc. ?
Este extrem de paguboasa. Va spun ca un om care”NU LE STIE PE TOATE”; dar un om care din 2005 pana acum, a citit tot ce a gasit in legatura cu cancerul. Cu cancerul nu e de joaca. Si timpul pierdut cu experiente diverse: tamaduitori, tot felul de idei nutritionale etc. nu se mai castiga. Timpul pierdut e timp pierdut si atat.
Alegerea unei forme de tratament este importanta. Nu trebuie sa uitam ca organismul omului este o masinarie perfecta, facuta de „un mare mester” spune Parintele Arsenie Papacioc: Dumnezeu, Creatorul tuturor celor vazute si nevazute.
Cei care recomanda, din greu, de exemplu: hrana exclusiv vegetala poate ar trebui sa citeasca un tratat de anatomie comparata (anatomie in serie animala si chiar si Fiziologie) si ar vedea cu usurinta, ca exista o mare deosebire intre tubul digestiv al rumegatoarelor (vaca, oaia, capra etc.) si cel al omului. Iar cei care ne invata (tot din greu) ca trebuie sa mancam carne de tot felul, ar trebui sa citeasca tot despre tubul digestiv; de data asta comaparand tubul digestiv al Carnasierelor cu cel al omului. Nu e usor sa alegi. Dar esti raspunzator pentru optiune.

Ar mai trebui spus:

- Cancerul se poate vindeca prin medicina alopata, in anumite conditii ( nu e gandirea mea de „specialist”; sunt statistici in acest sens); si nu trebuie sa ne pierdem increderea in medici. Chiar Dumnezeu ne indeamna sa facem loc medicului in viata noastra, atunci cand e nevoie. (Intelepciunea lui Isus Sirah 38,1-9). Eu insami am avut experiente triste la cea de-a doua tumora, dar, Dumnezeu m-a ajutat si am trecut.
- Tratamentul alternativ poate sa ajute; poate sa fie un tratament de sustinere; nu stiu daca vindeca.
- Cred ca omul care a aflat ca are cancer, trebuie sa fie sutinut moral dar e bine sa hotarasca singur calea pe care o va urma.


Pareri:
- Consumul de sucuri proaspete de legume si fructe. Unii, care NU recomanda acest mod de tratament/nutritie sustin ideea ca, ficatul (laboratorul cel mare al organismului uman) nu poate sa metabolizeze cantitati mari de suc. De exemplu: un om normal poate sa mestece cel mult 4-5 morcovi /zi. Dar 0,5 l de suc de morcovi se obtin cam din 1,5 kg. de morcovi. Pai? E un aport mare de vitamina A si Vitamina C, in principal; putem sa metabolizam atata si sa ne si ajute?
- Sunt tratamente alternative care exlcud complet consumul de carne, lapte si produse lactate, glucide rafinate.
- Unii/altii recomanda cura de grau incoltit. Daca citesti atent vezi ca, de exemplu, hipertensivii nu pot beneficia de o astfel de cura. Le face rau. Etc. Etc.
- Stiu cazul unei domane ca s-a tratat cu produse ale stupului. La doi ani de la operatie a murit. In acelasi timp sunt descrise multe cazuri particulare in care oamenii s-au vindecat astfel.
http://prosanitas.wordpress.com/cate...sele-stupului/ sunt prezentate multe.
Deci: sa nu ne jucam facand ce am auzit pe colo si pe dincolo.

cancerul se teme de Rugaciune
 

Um om bolnav de cancer, de obicei este un om vulnerabil; oamenii se uita la el ca si cum ar fi deja in groapa; si orice om vrea sa traiasca; si de cele mai multe ori, ar face orice ca sa scape de boala. Tocmai de aceea, trebuie sa fim atenti cand avem pareri. E usor sa dai un sfat. Dar daca omul pe care l-ai sfatuit moare, te simti raspunzator?

Tratamentul cancerului este si foarte costisitor indiferent ca vorbim de medicina alopata sau medicina alternativa. In conditiile de acum, asigurarea hranei pentru un om bolnav de cancer (operat, sau/ si polichimiotratat sau care a trecut si prin groaza tratamentului prin radioterapie) costa bani multi.


Cand e vorba de metastaze, din tot ce am citit pana acum, au reusit doar acei oameni care, cu multa credinta in Dumnezeu s-au pus sub ascultarea unui duhovnic, au postit, au mers la Slujba Sfantului Maslu, si prin rugaciune au fost tot timpul in relatie cu Dumnezeu.
Un caz deja cunoscut: medicul Alexander Reinhardt care povesteste experienta sa in cartea: Reinhardt, Alexander, Poveţele maicii Sofronia, Editura L.B.V. , Bucureşti, 1998, ISBN 973-98135-1-8. http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/...a_de_la_Agapia

Si... poate trebuia sa incep cu cuvantul domnului profesor dr. Pavel Chirila:

<<Si am inceput sa cercetez bolnavii si din punct de vedere spiritual, sufletesc. Problema era insa cu cei necredinciosi, care nu erau deloc receptivi. Parintele Ilarion Argatu mi-a dat un sfat fundamental. Mi-a zis: "Convinge-i, chiar daca nu cred, sa citeasca doua, trei capitole din Noul Testament in fiecare zi, ca exercitiu intelectual". Ei bine, cine ajunge sa faca asta se converteste intotdeauna. Exista un har al Cartii. Biblia e ca o fiinta vie, un organism viu care lucreaza, care are putere asupra omului. Citind-o, ea te schimba, te marcheaza. In ortodoxie, veti vedea, nu prea exista convertiri bruste, peste noapte. Aproape intotdeauna ele vin lent. A fost si cazul meu, care, dupa indelungi discutii despre ortodoxie cu un coleg si prieten teolog, am inteles ca lucrurile nu pot fi justificate rational, oricat as incerca eu, pentru ca Dumnezeu este dincolo de ratiune. Intelectualii sunt foarte periculosi cand vine vorba de credinta, pentru ca au obisnuinta de a trece totul prin filtrul gandirii. Or, Dumnezeu e dincolo de gandire. Pentru mine, argumentul fundamental in favoarea ortodoxiei a fost o fraza gasita la teologul rus Paul Evdokimov, care spunea intr-o carte: "Sunt fericit ca ma rog asa cum se ruga Ioan Botezatorul acum 2000 de ani si ca Ioan Botezatorul se ruga cum ma rog eu acum!". Dar, ca sa revin la intrebare, visez ca spitalul nostru sa devina cu adevarat un spital crestin, iar actul medical sa fie un act eclezial.>>
http://www.formula-as.ro/2011/1000/a...t-in-aur-14571 (A trebuit sa citez sursa chiar daca eu nu mai cred in ziarul citat).

Totul fiind asa de complicat, trebuie sa ne facem ordine in viata si in fiinta noastra; sa ne rugam, sa fim sub ascultarea unui duhovnic si Dumnezeu ne ajuta sa alegem, sa stim ce cale sa urmam. Şi, spunea Părintele Sofronie, CANCERUL E O BOALĂ CARE SE TEME DE RUGĂCIUNE.
Doamne ajuta-ne sa dam sfatul cel bun!
Doamne ajuta-ne sa nu smintim pe nimeni cu cuvantul nostru!
Doamne ajuta-ne sa ne iubim unii pe altii si sa te chemam in sufletul nostru prin Rugaciune!
Doamne Tu ne iubesti, ajuta-ne sa Te iubim si noi pe Tine!
Amin!

Eu cred ca totul este cat se poate de simplu ,depinde cum privim situatia.
In orice boala ,mai avansata sau mai putin avansata ,bolnavul trebuie sa ceara sfatul duhovnicului dupa ce s-a spalat de pacate.
De ce sa nu credeti in Formula As?
Acolo sunt o multime de retete naturiste are pot ajuta in lipsa medicamentelor
Ganditi-va ca vor veni timpuri cand nu vor mai fi medicamente
Iar carnea in cazul cancerului este contraindicata .Chiar si oamenii sanatosi pot suferi datorita toxinelor care se afla in carne din cauza suferintei animalui sacrificat
Eu personal ma simt mai bine cand tin post ,digestia este mai buna.
Postul este si un mijloc de purificare ,de curatire a organismului.

Poate pentru ca omul nu are 7 vieti ca sa le incerce pe toate.

Vremuri pe care un bolnav de cancer poate nu o sa le mai apuce, mai ales daca ia la rand toate "tratamentele naturiste".

Vorbesti ca medic sau din ce crezi tu?

CARE tratament naturist?
Cu lamai?
Cu post negru 3 zile pe saptamana?
Cu tarate de 3 ori pe zi?

etc.

Pareri si pareri. E loc sub soare pentru toti
 

Daca ati citit ce am scris, [doar ce am citit prin carti, reviste si reviste on-line etc.; n-am contributie proprie (cum ti se cere la intocmirea unei teze de doctorat); dar atunci cand combati ceva/pe cineva cred ca e bine sa stii despre ce e vorba sau sa stii ce a spus omul)] ati fi putut sa vedeti ca:
1. M-am straduit, atat cat imi permit: mintea, pregatirea, propria-mi credinta in Dumnezeu si sufletul, sa accentuez rolul Credintei, al duhovnicului, al Cuvantului lui Dumnezeu (Biblia) in procesul de vindecare si rolul Rugaciunii in relatia dintre Om si Dumnezeu. Exemple: Vindecarea lui Alexander Reinhardt; cuvantul domnului profesor dr. Pavel Chirila; cuvantul parintelui Sofronie, ucenicul Sfantului Siluan Athonitul.
2. Expresia”sa te pui/ sa fii sub ascultarea unui parinte duhovnicesc”, inseamna, printre altele, si sa te spovedesti.
3. Nu cred in consumul de medicamente decat atunci cand nu se poate altfel. Eu deocamdata, nu iau medicamente (nici pentru colesterol, nici pentru tensiune, nimic). Tumora pe care am avut-o a fost fara reactie la estrogen si la progesteron (vezi testele de imunohistochimie) si atunci nu trebuie sa fac niciun fel de tratament hormonal. Nu cred in tratamentul hormonal si nici n-as face vreunul. Am avut un profesor extraordinar la fiziologie, domnul profesor C.C. Parhon, fiul marelui savant C. I. Parhon (creatorul scolii romanesti de endocrinologie), care ne-a invatat cat de periculos este tratamentul hormonal.
4. Nu-mi permit sa recomand nimic; n-am pregatirea necesara. Cel mult pot sa spun ce am facut sau ce fac eu; asta nu inseamna ca sunt exemplu de urmat sau ca am descoperit taina vietii ascunse in carne, lapte, grau incoltit, ierburi de toate felurile, sau sucuri de legume si fructe, masaj reflexogen sau presopunctura.
5. Nu cred ca omul este facut sa manance carne. Dar nu e facut nici sa manance iarba. Un argument a fost tubul digestiv la om, mult diferit de cel al carnasierelor (mancatoare de carne) sau rumagatoarelelor(mancatoare de iarba): carnasierele – de exemplu – au un tub digestiv mult mai scurt, fata de cel al omului (pastrand proportiile, evident) au canini mari care sfasie carnea, au măsele (adica molari) numite carnasiere care pot sa sfarâme oasele si cartilajele, sa mestece carnea etc. Rumegatoarele care inghit cantitati mari de iarba, au un tub digestiv mai lung, voluminos, cu mai multe compartimente, (prestomace: rumen, retea si foios) si cheagul. Omul este omnivor.
6. Sunt un consumator de carne ocazional; nu mananc, de mai bine de 30 de ani, mezeluri si nici conserve de carne sau de peste. Supe si ciorbe de carne nu mananc de la varsta de 21 de ani cand am fost diagnosticata cu psoriazis. Tot din cauza psoriazisului, mananc cu prudenta miere naturala (doar miere cristalizata) si citrice , produse contraindicate (de medicina alternativa) la psoriazis. Dumnezeu m-a ajutat si, de aproape o viata, reusesc sa convietuiesc cu o boala destul de complicata, fara medicamente si deocamadata, fara probleme deosebite, ținând boala sub control.
7. Sunt specialisti (de medicina alternativa) care vorbesc despre efectul devastator al consumului de lapte si produse lactate asupra organismului (mai ales in cazul persoanelor cu cancer si la adulti, in general) ; laptele adevarat (cel cumparat de la o sursa sigura) consumat crud (nefiert) se pare ca este BENEFIC (spun unii). Eu am cumparat lapte de vaca de la cineva dintr-o comuna din jurul Bucurestiului (vreo zece ani). L-am mancat crud, nefiert (cu toti ai casei). Laptele crud poate fi periculos doar daca vaca are TBC, leucoza, bruceloza, hepatita etc. dar vacile erau vaccinate si aveam incredere persoana care ne aducea laptele. N-am mai cumparat cand am aflat ca in comuna respectiva, s-a constatat o crestere mult peste limita admisa, a nitratilor si nitritilor in apa fantanilor ; oamenii au inceput sa bea apa imbuteliata, dar animalele bineinteles au baut in continuare apa cu nitriti si nitrati. Tot asa si legumele pe care le cultiva (ceapa, usturoi, cartofi, salata, rosii, castraveti etc. pe care le cumparam ca naturale, bune etc.) sunt udate (cand e nevoie) tot cu apa cu nitriti/ nitrati. DECI?! Ce curat mancam!
8. Postul crestin - ortodox - stim cu totii - ca nu este doar abtinerea de la consumul unor alimente; daca ar fi asa s-ar numi mai simplu:dieta. Tratamentul naturist vorbeste (intre altele) despre repausul alimentar. Repausul alimentar poate fi 1) absolut; 2) numai cu lichide si 3) regim de crutare. (Viorel Olivian Pascanu, Tratament naturist integral, Editura Moldova, Iasi, 1994, Capitolul V, Tratamentul corpului fizic, pag. 65).
9. Dumneavoastra credeti intr-o anumita revista. Eu nu cred. Care ar fi problema? E loc sub soare si pentru mine si pentru dumneavoastra.

Cateva carti...
 

Cateva carti care ar putea sa fie de folos:

- Ernst Günter, Hrana Vie, O speranta pentru fiecare, Versiune in limba romana de Doina Brindu si Mirela Matei, Editura Venus, Bucuresti, 1995 si IEP Stiinta Chisinau, 1995
- Jean Valnet, Tratamentul bolilor prin legume, fructe si cereale, Editura CERES, Bucuresti, 1987, cu o prefata de Dr. Mihai Neagu Basarab
- Viorel Olivian Pascanu, Tratament naturist integral, Editura Moldova, Iasi, 1994,
- Ovidiu Bojor, Ghidul plantelor medicinale de la A la Z, Editura Ulpia Traiana, București 1999
- Ovidiu Bojor, Fitoterapie tradițională și modernă, Ed. Fiat Lux, 2004
- Ministerul Agriculturii si Industriei Alimentare, Ghidul micului culegator de plante medicinale, Bucureti, 1982 (Am cumparat acest Ghid cand erau copiii mei mici si mergeam pe munte SI ca sa culegem plante)
- Nicolae Enescu, Natura- Farmacia verde, Editura Porto Franco, Galati, 1991
- Sebastian Kneipp, parintele medicinii naturale, Remedii de Medicina Naturala, Casa de editura COLEMUS, Craiova, 1995, Traducere George David
- Maria Treben, Sanatate din farmacia Domnului, Practica mea in legatura cu plantele medicinale si sfaturi pentru utilizarea lor, HUNGA – PRINT, Budapesta, 1994

Ma iertati, ati omis Scriptura.

1. Mesajul meu, cam abrupt si poate cam dur, n-am vrut sa fie datator de deznadejde.
N-am vrut sa se inteleaga ca degeaba ne rugam ca oricum Dumnezeu nu ne ajuta daca nici macar Fiului Sau nu I-a indeplinit rugaciunea. Am vrut sa spun din nou (de multe ori am facut-o) ca ne tamaduim de boala(boli) doar daca tamaduirea noastra este spre mantuirea noastra. << NU CUNOASTEM NICI O BOALA CAREIA TU SA NU II POTI ADUCE TAMADUIRE, DACA TAMADUIREA ESTE SPRE MANTUIREA CELOR CE SE ROAGA TIE. Pe multi bolnavi i-ai ajutat sa se intareasca in credinta si in rabdare, si sa ia plata pentru osteneala lor. Si acestia, fara sa primeasca tamaduirea trupeasca, au primit tamaduirea sufleteasca si i-au multumit Domnului ca prin ghimpele bolii au fost adusi de la iubirea acestei lumi la iubirea celor sfinte, de la calea cea larga a patimilor la calea cea ingusta a mantuirii.” (Acatistul Sf. Ierarh Nectarie din Eghina, noul facator de minuni, aparut in cartea „Noi minuni ale Sfantului Nectarie” tiparita cu binecuvantarea Prea Sfintitului Parinte Galaction, Episcopul Alexandrei si Teleormanului la Editura Egumenita, Galati, 2003, pag.152).


2. Eu as fi vrut sa se inteleaga ca Boala nu este neaparat o pedeapsa, sau... chiar pedeapsa fiind, se transforma in indreptare; pentru ca ce altceva este Canonul?
Eu as fi vrut sa se inteleaga ca Dumnezeu ne iubeste si ne cere sa-L iubim si sa-I cerem ajutorul in tot ce facem. Daca ingaduie boli sau alte incercari grele, nu inseamna ca nu ne iubeste. Asta mi se pare esential.

3. Eu cred ca putem sa fim intariti in purtarea Crucii, doar gandindu-ne ca insusi Fiul lui Dumnezeu, Mantuitorul Hristos, Om Adevarat (adica om fara de pacate), a facut asta.

4. Dumnezeu vrea sa-I cerem ajutorul, pentru ca, fara El nu putem sa facem nimic, pentru ca”destoinicia noastra e de la Dumnezeu” << Eu sunt viţa; voi, mlădiţele. Cel ce rămâne întru Mine şi Eu întru el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteţi face nimic.>> Ioan 15,5 <<nu că de la noi înşine am fi destoinici să pretindem ceva ca venind de la noi; dimpotrivă, destoinicia noastră e de la Dumnezeu>>2 Corinteni 3,5.

5. Mesajul dumneavoastra ne spune ca:
Dragostea lui Dumnnezeu pentru noi ne ajuta sa intelegem ca suferinta din viata de aici este trecatoare dar,
îndurand-o , ajutati fiind de Dumnezeu, ne croieste drum spre viata de dincolo care poate fi iubire vesnica sau pedeapsa vesnica (in functie de alegerea noastra: libertatea presupune si responsabilitate). Si, de fapt, noi pentru asta ne rugam. Deci nu-i cerem lui Dumnezeu luarea Crucii; iL rugam sa ne ajute sa o putem duce, spunandu-I: Doamne, atat pot!
Deci: Dumnezeu a implinit rugaciunea Mantuitorului Hristos.
Si totusi, Mantuitorul Iisus Hrisos ajunge sa spuna, pe Cruce:"Dumnezeul, Dumnezeul meu, de ce m-ai parasit?" Iar pe urma isi incredinteaza sufletul Tatalui Ceresc.

6. Si totusi, Mantuitorul Hristos era atat de speriat, trist, singur si parasit incat avea nevoie de ingeri sa-L intareasca in durerea Sa. <<Şi S'a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră şi, îngenunchind, Se ruga zicând: „Părinte, de voieşti, depărtează paharul acesta de la Mine... Dar nu voia Mea, ci voia Ta să se facă!“ Iar un înger din cer I s'a arătat şi-L întărea. Şi'n luptă cu moartea fiind, cu mai mare stăruinţă Se ruga. Şi sudoarea Lui s'a făcut ca nişte picături de sânge ce cădeau pe pământ.>> Luca 22, 41-46

Dumnezeu sa ne ajute sa-L iubim si sa-I indeplinim poruncile, fiecare dupa puterile lui. Sa-L rugam sa nu ne lase sa ratacim Calea.
Doamne ajuta!

Pe un forum care se vrea crestin ortodox nu cred ca mai e nevoie sa recomanzi citirea Sfintei Scripturi, Biblia, si oricum, nu intr-un astfel de context.
Pe acest topic cred ca m-am referit la Sfanta Scritura in permanenta si in mod special la Intelepciunea lui Isus Sirah 38,1-9, de doua ori atunci cand am vrut sa subliniez ca: 1) doctorul, fiind lasat de Dumnezeu, trebuie sa fie /sau poate sa fie o optiune in drumul spre vindecarea trupeasca; 2) leacurile date de Dumnezeu plante etc. folosite de farmacisti etc. nu trebuie ignorate.
Din toata experienta mea pe forumul C.O. nu mi s-a parut ca forumistii, in general, ar da năvală sa citeasca postarile din Biblie sau cele din scrierile Sfintilor Parinti. De cele mai multe ori e asa, un fel de concurs de dat cu bolovani [in doua mii de ani, pietrele despre care vorbea Mantuitorul Iisus Hristos (Ioan 8, 4-11) au devenit bolovani; e firesc, evolutia…], si atunci?

Am gasit foarte multe site-uri in care „teoriile naturiste” se vor „legiferate, autentificate, intarite” prin referiri la Biblie. Nu le postez pentru ca nu cred ca asta ar fi sensul Bibliei.

Va doresc numai bine!