Slujirea preotesei: chipuri de preotese
 

Nu stiu daca postez corect aici despre acest subiect...

S-a vorbit foarte mult pe forum despre sotiile preotilor, despre cum ar trebui sa fie, sa se imbrace, crucea pe care o duce, etc

Redau cateva marturii:

"Am avut noroc de o preoteasa buna. Acasa, pe deal, in genunchi, ma rugam la Dumnezeu sa-mi dea o sotie buna. Si am cautat-o! Intamplarea a facut ca eram la Biblioteca Universitara, peste drum de Palatul Regal. Eram sus, in sala, si atunci a venit la mine un muscelean de-al meu si mi-a zis: - Ce faci, taica Parinte? Ziceai ca te faci preot si prapadesti lumea! Acum ce faci? Umbli asa, hoinar? - Stai domnule, ca nu m-am casatorit ! - Geme pamantul de fete si nu esti in stare sa-ti gasesti una? - Nu sunt toate pentru mine. Si nici eu pentru toate. Uite, imi place fata aceea de acolo!. Sotia mea era la doi pasi. - Ei, asta-i cea mai distinsa de la noi de la litere, Eugenia Castaian! Am indraznit sa-i vorbesc si, dupa aproape o luna, timp in care am intalnit-o de cateva ori, am invitat-o la o plimbare la Sosea. Mi-am pus in minte, oarecum copilareste, sa o cer in casatorie daca voi vedea o trasura cu doi cai albi. In mod neobisnuit, a aparut trasura cu caii albi, si atunci i-am propus sa devina sotia mea. Ea mi-a raspuns: - Daca esti cu adevarat tu cel care vorbesti, daca nu se ascunde nimic in spatele vorbelor frumoase, atunci accept. "

sau :

"Nu cred ca poate fi un preot de mir bun, fara o preoteasa buna. Dupa preotie, o socotesc pe sotia mea cel mai de pret dar pe care mi l-a dat Dumnezeu. Peste tot si totdeauna m-a insotit indeaproape, sprijinindu-ma. Si cand am fost departe de casa m-am simtit inconjurat de dragostea ei, desi se zbatea in mari greutati. Ea m-a incurajat cand a fost nevoie, cu ea m-am sfatuit in primul rand la necazuri. O preoteasa exceptionala, care si-a inteles menirea si a consimtit sa faca sacrificiile necesare, deloc mici."


M-au impresionat pana la lacrimi curatia acestor oameni binecuvantati..povestea lor, viata lor plina de greutati dar si de dragoste pe masura..

da, foarte frumos. oare cati preoti in ziua de azi se mai roaga sa le dea Dumnezeu o preoteasa buna. cred ca mai degraba cauta una cu "situatie".

Mirelat, nu intotdeauna se intampla asa. Preotii de mir se hirotonesc numai dupa casatorie, asa ca viitorul candidat mai intai se insoara si apoi se preoteste.
Doamna mea a avut un rol f.mare in misiunea mea. Noi ne-am intilnit acum vreo 20 de ani la Catedrala din Timisoara, ea era studenta la Medicina ,eu la Mecanica Agricola, amandoi cantam in Corul Catedral (pe vremea lui Ceau' era un cor numeros cu coristi de la Opera si de la Filarmonica) si ea a insistat sa ma inscriu la Facultatea de Teologie nou infiintata in 1993 din Timisoara. Eu cam faceam nazuri, ca nu sunt vrednic , ea nu si nu:"Te duci si te inscrii, ce iti lipseste daca faci si Teologia, pune mana si invata pentru Admitere!"Asa ca am fost coleg cu Par.Constantin Jinga ,cu Par.Gherga etc. Abia dupa 7 ani de la casatorie am reusit sa ma preotesc si nu am cautat deci o preoteasa cu stare ci un suflet cald care sa-mi fie alaturi si la bine si la greu (mai ales la greu,caci ispitele nu au lipsit!)
Astazi doamna mea este medic primar respectat si apreciat in tot judetul si ei ii datorez ca sunt preot si ca avem 2 baieti mari de 16 si 14 ani!

Ce simplu si frumos si ce randuiala minunata! Sa traiti in armonie si sa ii ajutati si pe altii sa isi gaseasca drumul in viata!

Va multumim, glykys!

In fond ce inseamna preotia? Slujire. Iar spre slujire suntem chemati toti. Asa ca nu doar preotii au nevoie de sotii devotate, ci si noi. Dar si noi suntem datori sa fim in continua daruire fata de ele. Sa ne bucuram ca avem astfel de cazuri si sa facem din noi modele pentru cei ce vor urma. Sa le aratam acestora din urma, ca oricand, indiferent de timp, oamenii se pot iubi curat, nepatimas.

Eu cunosc o singura preoteasa. In rest nu am vazut sotiile de preoti la biserica, sau erau...pierdute in multime (la figurat), de nerecunoscut. Si m-as fi asteptat sa le vad in biserica, cu copii, active social. Poate ca sunt mai retrase in general?
Si eu consider ca preoteasa are un rol important si ca poate influenta mult preotul, slujirea sa si parohia.

@GeorgeS - pe de o parte felicitari, pe de alta parte povestirea ta ma suparat si uimit. N-am inteles insistenta sotiei tale de a te face preot. Adica tu ca inginer de mecanica agricola erai mai prejos (decat ea)? Sa fii gandit asa? Sau nu puteati fi buni credinciosi si fara a fi tu preot?
De ce adica sa-ti ceara sa-ti schimbi profesia?

Nu mi-a cerut sa mi-o schimb, dovada ca am mai activat ca inginer vreo trei ani de la absolvire(in timp ce eram si student la Teologie) dar sotia a fost aceea care m-a sprijinit sa termin cu bine si Teologia si a vazut in mine vocatia de preot pe care poate ca eu nu indrazneam sa mi-o manifest. Putea foarte bine sa zica:Gata ai o meserie , ce atata cheltuiala cu Teologia?
Pe de-alata parte noi intotdeauna am fost impreuna ,chiar si in ziua de azi vine mereu cu mine la biserica (bineinteles cand ii permit si obligatiile profesionale), baietii ma ajuta la altar, iar credinciosii din parohie sunt f. bucurosi cand ne vad pe toti la slujba.
Uitai sa spui ca doamna si canta frumos ,de aceea il ajuta si pe dascal la strana.

Sarut mina parinte
Sa va dea Domnul viata lunga linga Dna preoteasa, sanatate si bucurii de la copii si nepoti cind v-or veni.
Doamne ajuta

V-ati intalnit jumatatea aici Parinte sunteti norocos! ,altii abia in ceruri si-o gasesc!
Cu toata sinceritatea ,va doresc armonie ! in drumul spre mantuire pe care vi l-ati ales .Un drum greu cu mari raspunderi ,asta din cate am citit si eu ..recunosc mai putin in ultima vreme .
Doamne ajuta!

da, bineinteles ca mai sunt si cazuri fericite - iar al dvs cred ca este unul atipic, din ceea ce spuneti. Sanatate multa va doresc si spor in toate cele bune, acasa si la biserica ! :25:

Mi-a placut mult acest articol pentru ca nu descrie doar o poveste de iubire, ci si o iubire parca de poveste.

Maria Staniloae, model de preoteasa

emotionant.
Intodeauna am zis ca avem sfinti printe noi, trebuie doar sa deschidem ochii sa-i vedem.
Cat de frumos zice psalmistul"Minunat e Dumnezeu intru sfintii LUI!"

Oare toti slujitorii lui Dumnezeu sunt binecuvantati de Acesta cu sotii si familii fericite, sau mai sunt si ei incercati cu greutati in viata de familie (sotii necredincioase, probleme de fertilitate sau de sanatate a copiilor, etc)? Si cand/daca apar aceste probleme, nu pot fi oare si razbunari ale celui rau, piedici in calea lucrarii pe care vrea s-o savarseasca omul respectiv?
Intrebarea este : este Providenta cea care ii aduce unui om atat vocatia de preot cat si sotia potrivita, sau este vorba de o alegere rationala, chibzuita indelung, bine intemeiata (in ambele cazuri)?

Este vorba de amandoua.Imbinate in chip armonios.Domnul iti da ceea ce iti este de folos, trebuie doar sa primesti.(e ca in situatia cu tanarul care a tras haturile calului).
Preoteasa se alege, in general din biserica sau din medii crestine.
Adica e putin probabil sa gasesti o preoteasa model...intr-un club.
Armonia in familie e foarte dependenta de viata traita pana la casatorie.De cum au ajuns tinerii la altar.Este si canon care nu ingaduie tanarului ce doreste a se preoti sa ia de sotie o fata care nu mai e fecioara.De asemenea e canon care interzice teologului care nu s-a infranat pana la taina Nuntii sa mai primeasca Sfanta Taina a Preotiei.

Dupa casatorie apar noi incercari. Dar cred ca daca Temelia e Hristos, si intre cei doi exista dragoste intemeiata pe rugaciune, toate tensiunile se depasesc destul de usor.
Incercarile din familia preotului sunt mult mai mari decat cele din familia credinciosului de rand. E muult mai greu ptr o familie de preot sa ramana impreuna. Deoarece , diavolul stie, ca daca dezbina familia preotului, care ar trebui sa fie un model, e mult mai usor de destramat celelalte familii.
De aceea, daca vedeti un preot ca greseste, ingaduiti-l. Caci e muult mai incercat decat un mirean. Si daca acesta nu e pregatit cade, exact ce isi propune diavolul.Si atunci sa vezi maica: judecati, barfeli, osandiri... Nimeni, sau aproape nimeni, nu se mai roaga ca Domnul sa il pazeasca de ispite pe preotul lor, in schimb majoritatea ridica piatra atunci cand preotul greseste. Ptr ca oamenii se pare ca uita tocmai umanitatea preotului. Si in calitatea lui de om, preotul are neputinte(la fel ca fiecare dintre noi).

Multumesc, Lore!
Exact asa auzisem si eu ca se intampla.
E destul de greu si asa sa ai o viata curata, sa pazesti poruncile Domnului, dar cand mai vrei sa-i ajuti si pe altii, atunci deja devine o incercare mai grea, pentru unii chiar imposibil de realizat, fara unele sacrificii mai ales.
Important este si cred eu ca e mult mai usor daca ceea ce faci faci din dragoste si pentru ca crezi cu adevarat ca asta e misiunea ta, probabil cei care "cad" sunt cei care-si propun s-o faca doar din mandrie, teribilism sau alte considerente, mai mult sau mai putin ortodoxe (cum se spune in popor, ca vezi Doamne, e o onoare sa fii preot/preoteasa, ai numai avantaje, si aici si in ceruri, ai o viata usoara, nu dai cu sapa, te iubeste si te ajuta toata lumea, etc).
Dar se pare ca nu e chiar asa, ba din contra, sunt alte voci care spun ca "diavolul" se inversuneaza impotriva ta si vrea sa se razbune cand vrei sa-i ajuti pe altii , sa-i aduci pe calea cea buna, si daca nu reuseste sa te corupa cu ispitele "lumesti", te "ataca" pe plan spiritual, indemandu-te la mandrie, ravna nesocotita, etc, sau chiar fizic, cu boli, neputinte, accidente, Doamne fereste. In fine, nu stiu daca e chiar asa sau e doar o ipoteza, dar pare plauzibila.
Asa ca, sa va ajute bunul Dumnezeu pe toti si sa va fereasca de toate relele si toate ispitele si incercarile pe care le intampinati, ca fara ajutorul Lui nu putem face nici unii nimic.

Toate cele bune!

Interesant, nu ştiam.
Dar se ţine cont de el? Cunosc destui preoţi care mai întâi au devenit ingineri şi care abia pe la 30..35 ani au fost hirotonisiţi.
Îmi vine greu să cred, cel puţin pentru vreo doi dintre ei, că la cununia religioasă erau feciori.

Sau poate înţeleg eu greşit noţiunea de "înfrânat".

Din pacate nu se mai tine cont de el. De asemenea e canon care nu permite hirotonirea tanarului daca preoteasa nu era fecioara, de aceea inainte se facea si spovedania preotesei(viitoarei preotese)

Ei, draga Lore, am cunoscut o fata, pe cand eram profesorul ei, care nu mai era fecioara, ca se pierduse in tot felul de izbucniri ale trupului...
Traia sub presiuni de tot felul... Mari... Si ea era cel mai bun copil pe care il stiam eu ca profesor, o minunatie de fata, o bijuterie, desteapta foc, umila, cu bunavoire, martor mi-e Domnul.
Si plangea in mine inima ca vedeam ce se intampla... Pe vremea aceea nu eram decat un ateu convins, cu toate astea imi parea rau de ea si incercam, dupa putere, sa ii aduc mangaiere si incurajare. Nu cred ca isi mai aminteste cineva...
Apoi s-a intamplat ca am vazut lumina aprinsa, dupa miezul noptii, la ea acasa (eram vecini de bloc). Am aflat ca studia din greu, noaptea (avea 14 ani). M-am bucurat. Fata era harnica, precum deja credeam si vedeam.
Apoi am aflat ca a luat 10 la examenul de admitere la liceu. M-am bucurat si nu m-am mirat, o cunosteam deja.
Apoi am aflat ca era indragostita de un golan si facea lucruri... M-am crispat in sinea mea.Dar nu am deznadajduit, si eu eram golan, si mai sunt dupa ale lumii criterii, dar gandul meu nu ravneste la rau, inima imi e biciuita dar nazuieste la bine, Doamne iarta-ma ca Tu stii mai bine cum e inima mea!+
Apoi, martor e Domnul, am avut un semn chiar in dreptul casei ei. Nu pot spune mai mult, iertare!
Apoi au trecut anii...
Cand si cand mai aflam cate ceva despre ea.
Si intr-o zi binecuvantata, dupa vreo 10 ani sau 15, trecind prin orasul unde fusesem profesor in tineretile mele, am dat nas in nas cum se zice, sau mai cuvenit spus, fata catre fata, cu un preot tanar, cu chip luminos, cu mersul drept, cu liniste multa si am simtit ca e lumina in mine si in lume...
O clipa a fost aceasta, doar o clipa. ...+
Apoi am vazut langa umarul lui o femeie cu chip bland, cu mers asezat, cu ochii plecati, cu frunte inalta si cu lumina... Un izvor de pace... O blandete, faptura din Lumina... Si am tresarit tare! Era ea, minunata eleva mea din tineretile mele...
Apoi am stat in loc. Ca prostul, in mijlocul drumului.
Era draga mea copila, sotie de preot, acum, preoteasa. Si am aflat ca era la locul ei.
Laudat fie Domnul ca rasplateste cu preaplin de iubire!
Asa s-a intamplat cu draga fata mea. E preoteasa acum, dintre cele cu adevarat inaintea Domnului, marturie dau eu, de imi este ingaduit.

"Cu adevarat, nu doresc moartea pacatosului ci sa se intoarca si sa fie viu"zice Domnul.
Nu putine sunt cazurile in jurul meu de oameni care vin din medii foarte tulburi(rock, desfranare, betii etc) si care, prin Har, s-au transformat in niste oamenii minunati.
Dar durerea cea mare e ca pacatele tineretii ne urmaresc. Ele vin cu scopul de a ne dobori, dar daca il luam pe Domnul ca sprijin ele reusesc doar sa ne smereasca, sa ne mai taie din mandira trufasa.
Ptr orice pacat trebuie platit. Bine ar fi sa terminam de platit aici.Si una din platile dureroase e intalnirea cu oamenii din mediile viciate in care traiam si noi si care odinioara ne erau "camarazi", care apar in viata noastra ca sa ne reaminteasca din ce ne-a scos Domnul.

Da, asa cred si eu, asa e, amar adevar. Slava lui Dumnezeu pentru mila si intelepciunea Lui indreptate spre noi!

E de ajuns spovedania, nu se cere examen medico-legal? Daca totul ramane intre tine si sot, duhovnic si Dumnezeu, atunci e mult mai bine. Mi se parea mult mai neplacut amestecul altor persoane in viata oamenilor. Din cate banuiesc eu, duhovnicul nu poate sa divulge nimic din ce-i incredintezi, si nici sa ia masuri in consecinta, poate doar sa-ti influenteze constiinta ta.

Acum nu se mai practica nici spovedania preotesei.Se hirotonesc preotii foarte usor.

Mi s-a parut foarte amuzanta ideea cu examen medico-legal.
personal, nu cred ca s-a practicat vreodata. isi dadeau seama de acest lucru atunci cand se spovedea tanara.

Referitor la acest aspect, tocmai am pus niste intrebari la sectiunea morala crestina. Poate ma putei ajuta. Multumesc.

Bun, dar ce treaba are spovedania miresei? Sf. Spovedanie are ca scop iertarea pacatelor, nu de certificat de feciorie? Adica daca te-ai spovedit esti fecior, daca nu, nu esti? Fiindca daca, dupa spovedania celor doi, tanarul nu este hirotonit, atunci toata lumea stie de ce, ceea ce inseamna ca secretul spovedaniei e nul, ceea ce inseamna ca multi vor minti, ceea ce inseamna sacrilegiu...

erau vremurile cand oamenii se apropiau mai cu teama de cele sfinte. Cred ca cineva care calcase instrachini nici nu indraznea sa ceara preotia. Ca la cercetarea canonica se vedea lucrul acesta. Iar atunci, pe buna dreptate i se refuza.
Aceeasi cercetare canonica ar trebui facuta si tinerilor inainte de casatorie. Ca sa se vada daca se pun pirostiriile si se canta"care bine v-ati nevoit".
Dar ca sa nu-o ranim pe fata lu tata. azi se neglizeaza aceste aspecte.
Zic fata lu tata, ca la o parohie de la noi a venit tata, un om cu stare buna si a zis preotului"Parinte sa n-o faci pe fiica mea roaba!" si uite asa formula s-a transformat in...Se cununa mireasa cu mirele...ei ce sa faci, nu mai vrem sa fim robii Domnului!
Sa stiti ca mai sunt preoti care tin la randuiala, si nu pun cununile pe cap mirilor nefeciorelnici.(ce sa mai vorbim de cununi la casatoria a doua:( )

Nu e vorba ca secretul spovedaniei e nul. E o concluzie pripita.
Ca sa ma intelegi: daca tanara studenta/eleva etc traieste in curvie preotul nu o impartaseste. Simplu. Acum, daca punem problema asa cum ai pus-o tu, inseamna ca preotul divulga secretul spovedaniei? Ptr ca daca fata nu se impartaseste mama va dibui cam ce pacate are fata. Ce ar presupune asta? sa ii dea Impartasanie fetei, trecand peste invatatura Bisericii? Doar ca sa nu dibuiasca nimeni nimic?

Nu e chiar asa. Cand unui tanar teolog, la care toata lumea se asteapta sa devina preot, deci e un lucru public, nu mai devine preot fiindca preotul care asculta spovedania nu le da voie....toata lumea isi inchipuie sa isi creaza tot felul de ipoteze de ce. Cat despre ipotetica studenta--ma indoiesc ca merge cu mama de mana la spovedanie daca e mai mare de 15 ani, si nu cred ca urmareste cineva sa vada daca dupa ce s-a spovedit s-a si impartasit a doua zi, in afara probabil de cateva babute care nu au ce face altceva.

Superb! Mare este Dumnezeu, care prin Hristos Iisus transforma vasele de ocara in vase de cinste...

Argumentul mi se pare nepotrivit.
ptr a nu da prilej de discutii babelor, preotul trebuie sa treaca peste randuiala Bisericii?
Tanarul cand a cazut in pacat nu s-a gandit la urmari, stiind bine care vor fi acestea?
Preotul nu divulga nimic, refuzarea unei taine se poate face daca exista impedimente canonice.Ca babele vorbesc, treaba lor. Preotia e sfanta si daca se da unui desfranat se pagubeste o comunitate. Asta da, lucru grav!Mult mai grav decat barfa babelor....

Cel mai bine ar fi ca ce se intampla "in casa" sa ramana in casa, iar ce se intampla "in biserica" sa ramana in biserica.

mi se par in opozitie cuvintele tale.ptr mine, cele doi termeni se completeaza reciproc.
Adica ce se intampla in casa nu e bine sa ramana numai in casa: fie ca e un obicei rau, sau un pacat, care trebuie marturisit ptr a -l scoate afara, fie ca e ceva ce noi consideram bun, dar care s-ar putea sa ne produca vatamare pe termen lung, iar un duhovnic iscusit poate vedea lucrurile mult mai obiectiv.
In partea a doua, iarasi nu sunt de accord. Bucuria Euharistica o duc cu mine acasa, o parte din predica de la amvon o port in gand si o impartasesc mai departe. Ar fi ideal ca atmosfera de acasa se existe si in biserica iar atmosfera de biserica sa existe si acasa.

Ba cum nu?Preotul ar trebui chiar sa minta si sa actioneze impotriva invataturii doar ca sa menajeze pacea dintre mama si fata...

Hai sa fim seriosi,acestea sunt probleme care trebuie sa se nasca in constiinta fiecaruia in mod preventiv,inainte de infaptuirea pacatului.
Copiii stiu ca-si vor mahni parintii de la bun inceput cand trec peste ascultarea lor,asa ca fiecare este dator sa plateasca consicentele actiunilor sale.Minciuna nu este o cale spre trezire si indreptare.

Ce se intampla atunci cand o persoana marturiseste in cadrul spovedaniei ca a ucis un om sau mai multi?
Este dator preotul sa taca malc pt a nu divulga secretul spovedaniei sau manat de spiritul justitiar va avea grija ca aceasta persoana sa ajunga unde-i este locul,urmarindu-se prin asta si evitarea de noi victime???

Chiar daca ti se pare socant, preotul nu are voie nici in aceste conditii sa divulge secretul spovedaniei.
daca ar avea voie, atunci ar fi argumentul perfect ptr a-si justifica fapta tradatoare a preotilor care au dat pe mana securitatii oamenii care veneau ptr spovedanie.
Taina Spovedaniei e taina, iar preotul trebuie sa o duca cu sine in mormant.
dar nu-ti face grija, Domnul are intotdeauna pregatita solutia si ptr astfel de probleme!

De acord cu Lore. Secretul spovedaniei ramane o datorie foarte importanta impusa preotului. Mai departe lucreaza Dumnezeu; oricum daca omul respectiv a venit sa marturiseasca ce a facut, nu cred ca ar mai face vreo victima.

Domnişoară/Doamnă Yasmina, aţi aflat părerea utilizatorului lore86.

Acum îmi permit să vă expun si părerea legii penale cu privire la chestiunea care vă interesează. "Chiar dacă vi se pare şocant" (ca să parafrazez exprimarea de mai sus), legea română spune următoarele:

"Prin secret profesional se înţelege secretul la care se referă legea penală, anume secretul de stat, de serviciu, şi cel al profesiei, deoarece persoanele care îl deţin au dobândit cunoaşterea lui din exerciţiul unei activităţi profesionale. Legea nu nominalizează sfera persoanelor obligate să păstreze secretul profesional, dar doctrina admite că în această categorie intră orice persoană fizică ce se află sub jurisdicţia legii penale române şi care îndeplineşte un serviciu public sau privat şi în virtutea căruia ia cunoştinţă de anumite date ori informaţii care constituie secrete de stat, de serviciu sau profesionale. Interdicţia pentru secretul profesiei: medici, farmacişti, avocaţi, notari, arhitecţi, preoţi este determinată de interesul încrederii cetăţenilor în discreţia persoanelor cărora îl încredinţează, pentru secretul de stat şi de serviciu interesul de a fi păstrat chiar faţă de justiţie se justifică prin apărarea unor importante valori sociale[2]. Divulgarea unor secrete pe care o persoană le deţine în virtutea profesiei, ar putea aduce grave prejudicii materiale sau morale unor persoane cât şi provocarea neîncrederii în exercitarea unor profesii. În cazul nerespectării acestei dispoziţii legale, persoana care divulgă fără drept anumite date care i-au fost încredinţate sau de care a luat cunoştinţă în virtutea profesiei, săvârşeşte infracţiunea de divulgare a secretului profesional prevăzută în art.196 alin.1 Cod penal.

În situaţia în care secretul constă în date sau informaţii referitoare la săvârşirea unor infracţiuni contra siguranţei statului prevăzute în art.170 Cod penal – nedenunţarea – există obligaţia de a divulga asemenea cazuri. Această situaţie se întâlneşte şi atunci când s-ar afla despre săvârşirea unor infracţiuni grave de omor, tâlhărie, delapidare prevăzute de art. 262 Cod penal. Nedenunţarea acestor fapte de către cel obligat la păstrarea secretului profesional atrage răspunderea penală a acestuia pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 262 Cod Penal: "Omisiunea de a denunţa de îndată săvârşirea vreuneia dintre infracţiunile prevăzute în art. 174 (omor), 175 (omor calificat), 176 (omor deosebit de grav), 211, 212, 215, 217 alin. (2)-(4), art. 218 alin. (1) şi art. 276 alin. (3) se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani." Obligaţia de a divulga secretul profesional in aceste cazuri este justificată de imperativul că interesul public al descoperirii adevărului trebuie să primeze oricărui interes particular atunci când este vorba de săvârşirea unei infracţiuni."

Eh, cum vi s-a părut? Şocant?

Judecaţi acum şi dumneavoastră obligaţia contrară a preotului. Dacă alege să păstreze secretul spovedaniei cu privire la mărturisirea săvârşirii unei fapte de omor de către un enoriaş, respectă canoanele bisericeşti, însă odată descoperită infracţiunea si dovedită mărturisirea făcută sub secret preotului, acesta (preotul) va fi adus înaintea justiţiei şi va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de până la 3 ani. Ba mai mult, cum bine aţi remarcat şi dvs., doamnă/domnişoară Yasmina, tăinuirea la nesfârşit în aceste cazuri înseamnă că infractorul - ferit de mecanismul de represiune penală al legii - nu va mai fi împiedicat să comită încă un omor sau chiar mai multe. După cum practica o dovedeşte, autorul unui omor va recidiva in majoritatea cazurilor - tocmai de aceea, justificat de numărul foarte mare de criminali recidivişti, s-a instituit ca circumstanţă excepţională de agravare a omorului deosebit de grav: "comiterea unui omor de către o persoană care a mai comis un omor". Iar dacă infractorul nostru spovedit în prealabil la preot va comite un nou omor, îl putem considera răspunzător pe preotul care, în virtutea secretului spovedaniei, l-a tăinuit? Codul Penal spune, fără ezitare, că da! (vă reamintesc: închisoare de la 3 luni la 3 ani)

Acum aveţi libertatea să stăruiţi şi dvs. asupra celor 2 puncte de vedere: cel al Codului Penal si cel al utilizatorului lore86, şi să discerneţi singură.

Doamne ajută!

Ei, nu asta am vrut sa zic. Reformulez ce se intampla in casa (unele lucruri) si/sau in biserica ar trebui sa ramana acolo si sa nu ajunga la urechile lumii. Adica sa dau un exemplu : cand un cuplu marturiseste ca a avut activitate inaintea cununiei, asta cred ca e bine daca ramane intre ei si duhovnic, nu? Nu e necesar sa se faca public.
Daca in familia unui preot exista o problema, o neintelegere, iarasi e bine sa ramana intre ei si duhovnicul lor, nu? Eu acum nu stiu, e obligatoriu sa va spovediti (sau preotul) sa se spovedeasca unui superior ierarhic, unui episcop, de exemplu? Chiar si asa, nu cred ca poate fi sanctionat in vreun fel (public, administrativ) doar in baza propriei spovedanii, ca doar e o Taina, nu?
Auzisem la Tv (..???) ca la catolici nici daca marturisesc acte de pedofilie nu pot fi condamnati doar pe baza spovedaniei. Pot cel mult sa fie sfatuiti sa-si recunoasca public fapta (daca e cazul) si sa "demisioneze" daca chiar au facut ceva de neiertat (= incompatibil cu profesia), cred eu. Ma iertati daca gresesc.

Din cate am inteles de la anumiti preoti,teologi se hirotoneste un barbat care nu a fost fecior numai cu pogoramant. La fel si daca este cazul fetei.

Pogoramant

"Exceptie sau concesie facuta in unele cazuri de abatere de la normele legale. Este practicat de ierarhii Bisericii ortodoxe in cazuri exceptionale, prin derogare de la prevederile canoanelor."

Danion Vasile parca a zis aceasta chestiune la o emisiune, intrebat fiind daca ar dori sa se faca preot. Si dansul a zis ca, datorita faptului ca in perioada comunismului(!) si dupa, foarte putini au ramas feciori inainte de casatorie, se face acest pogoramant in cazuri mai speciale, cand un nefecior doreste sa devina preot cu toata ardoarea. Insa, din cate stiu eu, pogoramantul nu se face oricum,oricand si oricui.

Multumesc pt detalii si lamuriri.
Da, tot socant imi pare dar nu sunt in masura sa comentez.

Ar fi bine sane vedem pe noi insine ce fel de oameni sunte.Eu cred ce nici un viitor preot nu si-ar alege o sotie cre sa nu-i corespunda.Ei sunt foarte maturi in gindire.

In trecut, cand pedepasa capitala era inca in vigoare, preotii spovedeau si impartaseau acuzatul, iar apoi ii lasau pe oameni sa aplice pedeapsa conform legii. Din cate am inteles, din cele citite, cei care au omorat un om, trebuiau sa plateasca la randul lor cu propria viata ptr. a se mantui. Executia omeneasca fiind pedeapsa pe pamant ptr.pacatul savarsit.

Ma gandesc ca in prezent, daca preotul ar afla de la cineva ca ar fi omorat un om, l-ar sfatui sa se predea autoritatilor ptr.a-si savarsi pedeapsa lumeasca. Evident o sa il indemne la post si rugaciune ptr.a afla sigur ce are de facut mai departe. Poate gresesc, nu stiu sigur. N-am citit intamplari recente, numai despre cele savarsite cand pedeapsa capitala era, ferice, inca legala.