Care-i necazul vietii Dvs ,in clipa de fata?.....
 

Care-i necazul vietii Dvs ,in clipa de fata?.....

toti avem cate un necaz in viata , uni mai multe, alti mai putine, necazul meu este ca am probleme de sanatate

Sanatea in momentul de fata, problemele familiei si mai multe. Dar tu lavinia40?

:63: Fereste-ma, Doamne, de "prieteni", ca de dusmani ma feresc singur(a) !

nu suport ipocrizia, si nici duplicitatea.

Teama,a că voi ajunge în iad!
Ajută-mă Doamne să pun început de pocăinţă şi mai dă-mi zile să trăiesc pentru aceasta.

Cam asta ar fi ... la toti cred.O problema pragmatica ar fi limba germana la facultate...

sanatatea ...mai exact tiroida hashimoto...

Lavinia, pentru noi, crestinii, nu trebuie sa existe durere, nici amaraciune, nici deznadejde. Ce minunat spune parintele Paisie Aghioritul: "Daca incredintam amaraciunea noastra lui Hristos, ea se face miere".

Domnul a dat, Domnul a luat, Domnul fie laudat!
 

Doamne-ajuta!

M-am rugat si ma rog sa-mi dea ce stie El ca-mi trebuie. De aceea tot ce am primit, bine sau aparent rau, am nadejdea ca este spre ajutorul meu. Este motivul pentru care nu pot spune ca am necazuri ci pot doar sa multumesc Domnului pentru ca are rabdare cu nevrednicul de mine.

Durerile mele sunt in raport cu faptul ca nu reusesc sa fiu ceea ce as vrea sa fiu. Ma dor toate cele ce vad ca stramba binele si frumosul. Dintre ele, mutilarea morala a copiilor prin exemplul rau al parintilor sau al mediului in care invata sa fie, abandonul batranilor si distrugerea habitatului nostru (Terra) le resimt mai acut. Rautatea si minciuna ca reflexe ale eului distorsionat. Tentatia spre desfrau. Lenea si mandria. Toate sunt contemporane cu mine si toate imi umbresc privirea. Dar, pentru toate exista nadejdea indreptarii.

Doamne-ajuta!

Ma bucur ca le primesti pe toate in acest mod. Dumnezeu n-ar ingadui sa fie nimic din ceea ce se intampla daca din acestea n-ar iesi ceva bun.

Demonii au jurat sa distruga oamenii.cand un om se lasa in paragina se lasa in voia demonilor.

Marysa imi pare rau pentru necazul tau si iti doresc din tot sufletul sanatate...iti recomand si o carte pentru "a intelege" de ce ti se intampla ceea ce ti se intampla este scrisa de Jean Claude Larchet "Terapeutica Bolilor Spirituale" este aparuta la ed.Sophia si are binecuvantarea Prea Sfintitului Parinte Galaction sper sa o gasesti si sa-ti foloseasca.

Cu prietenie, Domnul sa te aiba in paza si sa-ti aline suferintele.

marysa ce probleme de sanatate ai ?

Pai deocamdata nu-mi da pace un stafilococ ce s-a instalat in gatul meu,schimbarile astea de temperatura ma streseaza(Global Warming Generation),am o ruda prin spital operata de cancer(totusi atitudinea doctorilor este destul de optimista,tumoarea a fost descoperita din vreme).

Nu trebuie, dar exista.Insusi Mantuitorul a suferit...

Frumos spus. Oare cum putem ajunge sa traim asta si concret, in viata noastra? Uneori e greu. Este greu si cand nu avem necazuri mari sa simtim acea miere.
Ma gandesc la parabla fiului ratacitor. Fiul cel mare ramane cu Tatal, si atunci cand ii reproseaza ca a taiat vitelul gras pentru fratele sau, ii spune ca lui nici macar un ied nu i-a dat sa petreaca cu prietenii. Insa Tatal ii raspunde: Fiule, tot ce este al meu este al tau. Va dati seama? Putea sa-i ceara orice, avea orice, iar el nu i-a cerut, n-a acut decat sa indeplineasca poruncile si sa devina acru.
Sa dea Dumnezeu sa nu devenim si noi crestinii asa, sa nu mai stim nici sa ne bucuram de viata cu Dumnezeu, sa batem toba pe porunci si acuzatii ale fratelui mai mic.
Poate ca trebuie mai intai sa invatam sa transformam in miere viata obisnuita, sa cerem Tatalui sa ne dea iezi, si dupa asta ne va fi mai usor si cu necazurile.

Fani, nu e important sa stim de unde vine suferinta, ci sa stim cum sa o primim fara sa ne revoltam. Omul trebuie sa creada ca suferinta are un sens pentru el, chiar daca pe moment nu intelege. Cel care intelege si stie cum sa suporte suferinta, nu mai sufera.

Ai f mare dreptate Si eu sunt f dezamagita de prieteni:11::11:

Necazul meu,dar la care incerc sa nu ma gandesc prea mult pentru a evita sa ma incarc negativ,este suferinta fapturilor nevinovate si lipsite de aparare:animalutze,copii,batrani,oameni,in general cu suferinte fizice,dar mai ales sufletesti.
Dumnezeu are grija de noi toti,insa in sac nu ne baga,trebuie si noi sa luptam sa schimbam ceva.
Ma doare nepasarea unora din jurul meu si mi-as dori sa vad manifestandu-se prin noi mai multa iubire fata de intreaga creatie divina.
Si,mi-as dori sa pot face mai mult pentru aceste fapturi si sper ca pe viitor Tatal sa imi ingaduie acest lucru si sa ma faca instrumentul iubirii Sale.
In rest,pe plan personal,am dificultati ca orice om,insa Dumnezeu m-a ferit de necazuri mari in prezent si Ii multumesc pentru asta.In rest,toate se rezolva.

necazul meu este ca nu mi-am ales bine ce sa fac in viata si ce facultate sa urmez,am facut o facultate care nu mi-a placut si deabia am asteptat sa o termin sa imi gasesc sa lucrez ceva in alt domeniu si am ajuns pana la urma in alta tara facand un master in acelasi domeniu si chinuindu-ma pe fiecare zi sa invat ceva ce nu vreau sa pun in practica,si ma intreb, Dumnezeu m-a adus aici sau voita mea, am ascultat eu de Dumnezeu sa fac voia lui sau am facut numai voia mea. As vrea sa fac voia lui, pt ca stiu ca el are mai mare grija de mine decat pot eu sa am dar nu imi dau seama care e voia lui dar am nadejde ca o sa fie bine.

Ai nedejde, multa nadejde! Si ca sa afli voia Domnului, roaga-te LUI si te va indruma pe calea ta! Cu dragoste sa te rogi, si cu credinta!

Doamne ajuta!

Ar fi bine,totusi,sa iti asculti sufletul si sa cauti sa faci ceva ce simti ca te reprezinta.Sufletul este partea de divin din tine,iar daca tu simti ca nu apartii de acel domeniu,cel mai probabil chiar asa si este.
Eu te inteleg bine,deoarece,datorita unor anumite imprejurari ce nu au tinut strict de vointa mea,din pacate, a trebuit sa fac o facultate al carui domeniu nu ma reprezenta si am invatat de dragul de a lua diploma.
Abia acum la 29 de ani mi-am gasit drumul si fac cu adevarat ceea ce mi-am dorit inca de acum 10 ani.
Diferenta este uriasa...asimilez informatia ca o sugativa si parca nu stiu ce carti sa mai imi cumpar si de unde sa ma mai documentez pentru a sti mai mult,iar atunci cand pot sa imi cumpar o astfel de carte ma simt de parca a venit Mos Craciun la mine.
Cred ca e foarte important sa invatam si sa lucram in domenii potrivite sufletului nostru.

Pai sunt foarte multe...In primul rand, m-am departat de Dumnezeu si mi-e frica...foarte frica. In al 2-lea rand...sentimentele de vinovatie. Apoi...certurile cu colegii mei care continua sa ma calce in picioare pentru ca-s o "fraiera si o ciudata care merge la Biserica si nu stie sa loveasca cu pumnul"...dupa care tristetea si frica din sufletul meu...simt ca Dumnezeu nu ma mai iubeste...ca..m-a parasit.

Simona-Marilena, ai parinte duhovnic? Te va ajuta foarte mult sa scapi de sentimentele de vinovatie si s ate lupti cu aceasta deznadejde! Curaj! Stii si tu ca in dragoste adevarata nu exista frica! Cat despre colegi, eu nu pricep de ce trebuie sa le spui tu lor ce faci, daca mergi la biserica... astea sunt, pana la urma, lucruri personale! Fa-te ca nu ii auzi! :107:

Are dreptate, Glyhys..Esti f.tanara dar esti o fata desteapta, si ai inteles ca religia ortodoxa nu ne face plicticosi si terni fata de cei din jur.Totusi, ai grija ,ORTODOXIA nu e o moda, acel,, ceva'" care ne face mai aparte daca vorbim despre ea...Ortodoxia e vie, si asteapta fapte ....altfel, credibilitatea e minima.Copiii sunt f.atenti la acest lucru.DOAMNE-AJUTA!

Am duhovnic...Nu fac asta pentru a starnii vreun interes. Doar ca la religie profu' mai intreaba cine a fost la biserica...:) Iar ei contra-ataca :P

Necazul meu, vechi si pururi actual, este dorul de Dumnezeu, prezent in inima mea uneori mai lin, alteori mai tare.
Simt ca ma doare lipsa unei simtiri personale, vii, a lui Dumnezeu. Simt ca se poate mai mult.
Simt ca este extrem de aproape, insa imi tot scapa. Si cand obosesc, se duce atat de departe.
Si iar ma ridic si Il caut. Si tot il simt aproape, dar nu il gasesc.

Simt insa ca harul Lui lucreaza.
Am avut momente recente in care harul m'a umplut de o bucurie nespusa.
Insa nu am puterea de a pastra aceeasi masura pe mai mult timp.
Sunt incapabil de a imi uni mintea cu inima, de a cunoaste si de a simti simultan pe Dumnezeu.

aceelasi lucru il simt si eu...Dumnezeu sa ne ajute! >:D<

Cand am mers prima data la un duhovnic bun, dupa slujba multi stateau la coada sa-si spuna necazurile si sa primeasca sfaturi duhovnicesti, incurajari etc. Nu m-am asezat la rand imediat, ci am stat putin pe iarba cu alti crestini, nestiind cu ce sa incep, caci aveam o lista intreaga de probleme.

Dupa ce i-am ascultat pe cativa oameni, necazurile mele mi s-au parut mici si neinsemnate in comparatie cu ale altora. Si niciodata nu i-am mai vorbit parintelui despre ele. Unele aspecte care nu-mi conveneau au disparut, altele s-au accentuat, asa ca le-am cosmetizat eu cu ajutorul lui Dumnezeu in asa fel incat sa nu-mi mai provoace tristete.

Am descoperit recent Acatistul nefacutului Chip al Domnului nostru Iisus Hristos. O bijuterie de acatist. Fiecare icos se incheie asa: ,,Doamne, Mantuitorul meu, vino si vindeca-mi durerile cele sufletesti si trupesti!''

E suficient sa-I multumesc lui Dumnezeu ca-mi mai da si necazuri si ma mai trezeste astfel la rugaciune, caci tristetea imi dispare pur si simplu. Atunci imi vin in minte versurile unui cantec:

,,Ce dulce-i viata cu Iisus
Sub crucea Lui cand te apleci
Ai vrea cu Dansul sa ramai
Pe veci de veci.

Sa-nduri oricate lovituri
Prin mii de prigoniri sa treci
De-L ai pe El, esti fericit
Pe veci de veci."

Oamenii pe care i-am considerat dusmani m-au ajutat cel mai mult sa ma apropii de Dumnezeu. Parintele Paisie de la Sihla avea o vorba atunci cand cineva ii facea vreun necaz: ,,Dumnezeu l-a trimis pe acela sa ma smereasca."

Spun adesea ,,Faca-se voia Ta", atunci cand rostesc Tatal nostru, dar tot adesea ma gandesc sa se faca, de fapt, voia mea care nu intotdeauna coincide cu voia lui Dumnezeu.

Daca-mi doresc faima sau multi bani, atunci lista cu ,,probleme'' se lungeste considerabil. Daca pic in slava desarta si-i dispretuiesc pe cei din jur, Dumnezeu ii da in gand cuiva sa ma puna la punct. Si tot asa...

Ma rog lui Dumnezeu sa ma ajute sa ma cercetez cum se cuvine pentru a vedea la timp in ce masura sunt eu insami dusmanul mantuirii sufletului meu.

:1: ce poetici sunteti unii pe-aici... de ce mai bine nu ziceti fratilor ca n-aveti nici o problema arzatoare, ca oameni suntem !

Cu Dumnezeu inainte, Georgiana draga !

Eu am observat ca desi de multe ori ma bag singura in gura lupului si/ sau calc in strachini, mereu apare o mana salvatoare care ma scoate la lumina. :25: si intr-adevar, cum zicea si Costel, toate sunt date cu un scop si ne ajuta la devenire. Doamne ajuta!

Ai dreptate Mirela... topicul asta fost deschis doar asa ptr ca sa mai existe unul in plus, un loc unde sa putem batea campii cu gratii de lebede.. intr-un spatiu virtual ca acesta nu suntem multi care avem curajul de a spune deschis ce ne arde.... si atunci incepem sa filosofam, sa facem poezie, bla, bla, bla-uri....
Acelasi lucru il constat si in orasul in care ma aflu, ne asfixiem in formalism...cea mai amuzanta faza a avut loc chiar in fatza bisericii, intrebam niste doamne cum le merge (stiu despre ele ca au mari probleme pe diverse planuri) si toate afisau acel zambet conventional spunand ca sunt ff bine ca totul e perfect.Le-am raspuns razand ca ne aflam chiar in fatza bisericii si ca tocmai au rostit o mare minciuna:10:

Eu cred ca este alegerea fiecaruia cum raspunde la intrebari,in general:formal sau spune ce simte.

Absolut de acord cu tine.. insa pe mine ma doare cand vad atata vorbarie "pe dupa perdea" .... prea multe masti in spatele carora ne ascundem neputintele, neimplinirile si frustrarile, mai ales pe niste topice care prin insusi titlul lor se vor a fi o poarta spre o exprimare fara ocolisuri.
Stii cum vad eu lucrurile? raspunsul pe oricare dintre topice este OPTIONAL!!!Nu suntem la examen in fatza testului obilgatoriu!
Deci nu te obliga nimeni sa iti faci norma de postari, sa raspunzi numai de dragul de a scrie ceva.Daca simt ca nu pot fi sincera pe un astfel de topic atunci mai bine ma abtin.Caut alte subiecte.

Iti dau perfecta dreptate,doar ca am vrut sa iti spun ca nu toti cei care au scris pe acest topic au fost musai formali,ci unii probabil chiar au scris despre ceea ce simt.

Intr-un necaz poti bate campii?...doar daca nu ne lasa nervii...(Si bietele doamne, trebuiau sa ingenuncheze, sa faca metanii la intrebarea ta?....ai si ras la raspunsul lor.... tu esti o.k.,stii binele si raul, ai proclamat:spune-ti o minciuna....tu tot timpul spui adevarul?...Nu prea esti delicata, Marina!!!)
Nu stiu daca ai citit si mesajul meu, eu ma bucur mult pt. sanatatea mamei tale...
Doamne-AJUTA!

Uite, in momentul de fatza am o gramada de probleme, insa nu consider ca vreau sa le fac publice ptr milioane de persoane care pot accesa acest forum.
Nu ma pot insa abtine sa nu remarc cum in niste vremuri grele ca acestea, cand oamenii sunt trimisi in somaj pe capete, cand sunt atatia necajiti ca le este amenintat locul de munca,oameni care traiesc cu grija ca maine nu au ce pune pe masa copilasilor, ca nu au cu ce sa-si plateasca chiria, ca trebuie sa faca frigul ptr ca nu indraznesc sa tina caloriferele prea mult deschise acum cand frigul a dat navala( de groaza ca luna viitoare nu pot plati factura)....si iata cum, in aceste vremuri singura noastra problema este de fapt dorul de Dumnezeu.

Vorbesti in dodii, confuz ...nu am inteles aproape nimic din mesajul tau.Despre ce doamne vorbesti??? Aici e un forum unde posteaza deopotriva femei cat si barbati... ai cazut in penibil si exagerare cu remarca ingenuchierii si metaniilor... unde dai si unde crapa! ce are..***** cu prefectura???Cine a ras????Pe forum da, am spus intotdeauna ceea ce am gandit!(adica adevarul relativ, PUNCTUL MEU DE VEDERE).. adevarul ABSOLUT numai Dumnezxeu il detine.
Delicata???? Nu de asta ne aflam aici. Ne aflam ptr a fi sinceri, nu delicati in falsitate.
Daca iti voi spune in modul cel mai delicat posibil ca esti cea mai minunata femeie din lume si ca tine nu mai exista alta, te va incalzi cu ceva delicatetea mea?? Sau te va deranja linguseala si lipsa mea de onestitate?
Stii care e greseala ta??? Doresti ca lumea sa rosteasca ceea ce iti place tie sa auzi, nu doresti puncte de vedere ci CONFIRMARE A PUNCTELOR TALE DE VEDERE.SUNTEM PE UN FORUM!!!! FIECARE ARE DREPTUL DE A ISI EXPRIMA PUNCTELE DE VEDERE.

Si apropo de sanatatea mamei, ce legatura are cu subiectul asta??? Si tu daca ai fi postat o veste buna despre mama ta, cu siguranta ca m-as fi bucurat sincer.


PS.Acum am remarcat ca tu esti intiatoarea topicului. Intrebarea e f buna, ceea ce am vrut eu sa spun e ca: pacat ca nu toti ne putem asuma sinceritatea de a raspunde la ea.

Da Marina, dar Dumnezeu vorbeste prin oameni.Cum spune un forumisit,,o vorba buna , balsam pentru suflet".De ce sa dam si noi cu piatra in oamenii prabusiti, sau pe cale de prabusire, cum i-ai interogat tu in fata bisericii?(printr-un zambet-crezi ca nu s-au prins?)
Cuvantul e dat de Dumnezeu, ...la inceput a fost cuvantul...deci nu ne costa nimic in aceste vremuri gri, doar o mica incurajare..
Treceam prin fata unor animalute..aveam 2 plase dar chiar nu aveam nimic pt. ele..bidoane de ulei, ardei??? Doar le-am zis;Ce mai faceti, bestii mici?Bucuroase ca sunt bagate in seama s-au inviorat..iar eu m-am suparat ca momentan nu aveam nici un colt de paine
Asa-i si cu oamenii,,nu prea avem momentan"-nici paine, nici cuvinte bune...

Frumos...si animalutzele au nevoie de afectiune mai mult decat de acel coltuc de paine.