Dezbracarea vesmintelor peste credinciosi
 

Exista obiceiul in unele biserici ca preotul, dupa savarsirea Sfintei Liturghii, sa se dezbrace de vesminte si sa le puna peste credinciosi. Din cate stiu este necanonic acest lucru. Singurul vesmant liturgic care poate fi pus peste credinciosi este epitrahiulul. Ar trebui sa se tina seama de faptul ca imbracarea si dezbracarea vesmintelor se face numai in Sfantul Altar.

In care biserici exista acest obicei? Intreb caci eu nu stiam de el si nici nu am vazut asa ceva unde am fost. Ce de chestiuni se mai inventeaza.

Pe site-ul uni parohii am găsit următoarele:

Subscriu asertiunii.
Circul in Biserica nu este de dorit.
Calea iertarii si a tamadurii este clar aratata de filocalie: Sfintele Taine. Diversele "artificii" fie ale preotilor fie ale credinciosilor... "talismanele" sunt inutile... sunt "deliciul" demonilor.

Nu trebuie confundate obieciurile cu Sfanta Traditie. Sunt multe obieceiuri dracesti... pusul banilor pe ochii mortului, talismane etc. Explicatii care sa imbine paganismul cu ortodxia filocalica, evident ca se vor gasi... vai insa de cei "fraieriti" in acest fel de demoni, cu "ajutorul" direct sau indirect al preotilor "circari". Toti trebuie sa ne smerim, toti trebuie sa ne pocaim, inclusiv ba mai ales preotii. Ei trebuie sa lumineze prin exemplul lor de viata... nu prin uniforma (epitrahil) caci la judecata Hristos nu judeca epitrahilul ci pe cel ce a conlucrat cu el.

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.

De multe ori mi-am pus întrebarea: Cum e mai bine faţă de Dumnezeu să procedezi când observi o neorânduială în Biserică, la un mirean sau chiar şi preot? De cele mai multe ori am zis Doamne miluieşte-l şi am mers mai departe. Oare am procedat corect?

Sfintii Parinti spun ca trebuie sa ne conduca constiinta noastra in toate situatiile.
De multe ori este bine sa pastram tacerea... de multe ori este bine sa vorbim, sa mustram... insa avand in vedere nu omul ci pacatul, patima si duhurile necurate.

Nu trebuie sa acuzam, sa demascam omul fie preot fie mirean ci pacatul, patima, duhurile necurate. Aici trebuie intelepciune duhovniceasca... caci nimeni nu este fara de pacat, nici un om, fie el si preot... si cel mai mare pacatos, fie si preot se poate pocai.

Astfel in toate cazurile sa avem in vedere pocaita, semerina. Sa nu fim parasi (acuzatori) ai omului (fie si preot) precum satana dar nici sa lasam ca Biserica si oamenii din biserica sa fie derutati... avem indrumar in filocalie. De asemnea trebuie sa fim intelepti sa actioneam intotdeauna corespunzator avand grija de mantuirea noastra. "Cearta, mustra indeamna... avand grija sa nu cazi"...

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.

Am auzit de tot felul de obiceiuri din biserica.
Mai ales legat de Daruri.
Nu sunt lamurita si am vazut ca unii oameni chiar cer aceste obicieuri.
De ex. sa treaca preotul peste o persoana, sau un copil, cand iese cu Darurile,
acestia fiind culcati pe jos, sau altele.

Nu stiu, nu ma pricep. Dar ma intreb de unde stiu oamenii de asemenea obiciuri? Nu cumva din batrani si din biserica, pe la tara?
Scrie ceva pe undeva?

Si da, problema este totusi cand si cui si cum sa atragem atentia.

Când văd astfel de obiceiuri, cum sunt atingerea de veșmintele preoților sau pășirea cu sfintele daruri peste credincioși, îmi amintesc de obiceiul mulțimilor care își așterneau hainele ca să treacă Mântuitorul peste ele, sau care se vindecau atingându-se de veșmintele Sale sau ale apostolilor, ba chiar și numai de umbra lor. Nu mi se pare diferită nici atingerea de sfintele moaște.

Când gesturile astea sunt făcute cu credință sau doar cu speranță nu cred că trebuie să le privim ca fiind greșite. Doar știm că Dumnezeu sfințește și materia, iar harul Său se dă și în aceste moduri. Cred că e vorba de o bogăție a formelor de manifestare ale harului.

Problema este, cred, atunci când omul face aceste gesturi în încercarea de a dobândi ajutor dumnezeiesc din afară, fără participarea lui, fără rugăciune sau post, fără să participe cu toată ființa, adică inclusiv cu sufletul și cu mintea.

Mai rau este atunci cand omul se rezuma doar la aceste gesturi si pierde din vedere importanta Sfintelor Taine - nu se mai spovedeste, nu se mai impartaseste, nu mai participa la Maslu ... se multumeste cu aceste atingeri.

... si ocolind mai mult sau mai putin Sfintele Taine, Sfintele Slujbe.
Taina Sfintei Euharistii este modalitatea de unire deplina cu Hristos Iisus. Euharistia este tinta, inima, scopul Sfintelor Taine.
Omul trebuie sa faca totul pentru a se mentine in starea de Euharistie (chiar daca este oprit pentru o perioada de catre Pr Duhovnic prin Taina Sfintei Spovedanii).
Degeaba isi risipeste omul energia cautand sa atinga Preoti, Sfinti, Moaste daca nu cauta Euharistia.

Intr-adevar trebuie discernamant duhovnicesc, nici sa facem tulburare in Biserica la Sfintele Slujbe sa nu mai poata preotul sluji... sau sa impiedice de careva cu Sfintele Daruri la intrarea in Sfantul Altar.
Atat preotul cat si credinciosii sunt datori sa pastreze ordinea. Oare este spre ajutor in mantuire sa rupem hainele de pe Preot, sa il impingem sa cada din Sfintele Daruri pe jos...?
Nu este mai bine sa "cautam pacea si sfintenia fara de care nimeni nu va putea vedea pe Dumnezeu"(Evrei 12,8) in ordine, astfel incat fiecare om din Biserica sa poata ajuge la Sfintele Taine, sa sarute Sfanta Evangelie, Sfintele Moaste, Sfintele Icoane, Epitrahilul...

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.

Sunt in asentimentul tau Costel.
Doamne ajuta. Har si pace sa ne dariuasca Domnul Iisus Hristos.

Le multumesc tuturor care ii fac pe preoti circari.... Ce este un circar-un actor?Ce este slujba Sfintei liturghii?-o comemorare,adica o aducere aminte de viata Mantuitorului.Mai mult sau mai putin o punere in scena a misiunii Domnului Hristos.Si daca ceea ce se intampla-credem noi cei credinciosi-pe Sfanta Masa -Painea si Vinul se transforma in"insusi Trupul si Sangele Mantuitorului",atunci circarul care le-a adus acolo nu-l repezinta pe Hristos?Daca cinstim Sf.icoane, Sf. Moaste,pentru ca harul divin le-a atins,a lucrat prin ele,oare ''circarul" nu este icoana lui Hristos?Nu este purtator de har?-Poate nu e vrednic-dar in Liturghie nu mai este el-omul pacatos-este icoana lui Hristos-poate mai mult-caci impartasindu-se cu El-Nu mai traiesc eu ci Hristos traieste in mine.Si daca se dezbraca de Sfintele Vesminte-ca de niste moaste -omul cu credinta "simtitoare"se uneste mai usor in rugaciune cu preotul,care nu numai se dezbraca ci citeste niste rugaciuni speciale din MOLITFELNIC,astfel trupul simtitor este implicat cu sufletul credincios in rugaciunea aducatoare de mila dumnezeiasca.Asa cum SF.Taine au o lucrare vazuta si una nevazuta pentru noi cei ce avem trup si suflet-vazut si nevazut -tot asa orice rugaciune este mai usor de inaltat cand mintea cea trupeasca este "agatata" de simbolurile vietii duhovnicesti.

Păi până la tine nu i-a făcut nimeni "circari":39:

Eugen 7 a scris ''Circul in Biserica nu este de dorit.'' referindu-se la'' dezbracarea vesmintelor''.Sper ca ai inteles.

E prima data cind aud asta si nu cred ca e bine. Vesmintele stau in altar si nu le atinge oricine.

Nu stiu daca este necanonic ,nu am auzit.
Stiu preoti buni ,vrednici care la sfarsitul slujbei ,dupa citirea unei rugaciuni de dezlegare se dezbraca iar vesmintele trec peste credinciosi
Acest obicei nu are cum sa dauneze ,hainele preotilor avand ceva sfintenie in ele .
Asa putem sa spunem ca si sarutarea sfintelor moaste poate dauna ,credinciosii nemaifiind atenti la viata lor launtrica si rezumandu-se sa mearga la sfinte moaste.
Eu stiu pe cineva care in copilarie s-a speriat la un foc si avea vise urate iar tatal lui ,preot fiind ,l-a vindecat prin aceasta acoperire cu vesmantul preotesc la sfarsitul sfintei Liturghii

poftim?????????? de unde ati scos-o si pe asta ca e necanonic acest lucru?? aceste deslegari se practica de zeci de ani la noi in biserici la sfarsitul Sfintei Liturghii....si deasemeni am intilnit acest lucru si in sfintele manastiri din judetul nostru(Neamt)....pai unii crestini chiar din cauza acestor deslegari stau pina la sfarsitul slujbei....

Iar judecati omeneste si nu duhovniceste.
La fiecare judecata este frumos sa dam si citate din Sfintii Parinti pentru a ne argumenta afirmatiile.

Motivele puternice pentru care preotul se dezbraca de vesminte peste credinciosi sunt:

1. Bogatia de har din vesminte care se transmite credinciosilor care se sfintesc in felul asta.
2. Rugaciunile la care credinciosii sunt partasi

La fel cum anafora este atinsa doar de sfantul disc, la fel si credinciosii se ating pentru sfintire de sfintele moaste, dar si de vesmintele preotului.

De ce nu este corect sa se faca dezbracarea vesmintelor peste credinciosi?
 

Vesmintele sunt randuite pentru preot la savarsirea slujbelor. Parintele Razvan Topala spune despre acest act necanonic:

De ce nu este corect sa se faca dezbracarea vesmintelor peste credinciosi?

"Vesmintele, chiar daca sunt purtatoare de sfintenie, sunt randuite doar pentru sfintitii slujitori care le imbraca dupa o randuiala precisa: fiecare piesa a vesmantului este binecuvantata cu mana in forma crucii, este sarutata, si la momentul imbracarii se rostesc rugaciunile speciale. Apoi, la momentul dezbracarii, preotul iarasi rosteste rugaciunile prevazute de randuiala si saruta vesmintele in parte, asezandu-le cu evlavie la locul potrivit. Atat imbracarea, cat si dezbracare sfintelor vesminte se fac doar in sfantul altar.

Daca preotul ar dezbraca vesmintele peste credinciosi, nu ar mai putea savarsi randuiala rugaciunilor si, cumva, ar necinsti Taina Preotiei, prin care i se da dreptul exclusiv de folosire a vesmintelor in mod corect.

Scriptura marturiseste despre femeia pacatoasa care a primit vindecare doar prin atingerea hainei Mantuitorului Hristos; deci, nu e nevoie ca preotul sa dezbrace vesmintele, ci e nevoie de o atingere smerita si sincera, si de credinta puternica".

Cu toate acestea, Sfintii Parinti nu ne-au lasat o astfel de randuiala, pastrata in cartile de cult si general raspandita in lumea ortodoxa. Dupa cum stim, nici Liturghierul, nici Molitfelnicul si nici Tipicul bisericesc nu prevad o randuiala a dezbracarii vesmintelor peste credinciosi.

Preotul are o libertate destul de mare, de a face rugaciune cu buna credinta pentru credinciosi. Tipicul nu ingradeste in nici un fel alt tip de rugaciune.

Iar dezbracarea de vesminte, daca este insotita de o explicatie corecta, si daca nu este transformata in "ritual magic", atunci este interpretata asa cum este: o alta rugaciune de
sfintire a credinciosilor, de pocainta, de evlavie.

Credinciosii iubesc rugaciunea asta. Sunt putine momente in Biserica, in care credinciosul se apropie de preot asa de mult; la Maslu, la Spovedanie, si aici.
Rugaciunile care sunt citite sunt rugacinile de dezlegare de pacate.

Eu nu vad in lucrul acesta ceva rau. Credinciosul primeste sfintire, iertare de pacate, are ocazia sa faca putina pocainta.

Dar ascult si alte pareri. Daca este ceva gresit in practica aceasta care ar putea dauna comunitatii sunt dispus sa ascult.

Nici eu nu am auzit de asta. Insa am vazut altceva, eram la biserica si cand a iesit preotul cu darurile o femeie si-a intins fetita pe jos sa treaca preotul peste ea. Iar acesta i-a zis: "De unde ati mai scos-o doamna si pe asta?" . Oamenii cred in tot felul de lucruri si inventeaza multe altele.

este o practică des întâlnită.

In zona de unde sunt eu, se pare ca nu. Dar cine stie poate scrie undeva ca exista. :-)

"De multe ori mi-am pus întrebarea: Cum e mai bine faţă de Dumnezeu să procedezi când observi o neorânduială la un mirean ? De cele mai multe ori am zis Doamne miluieşte-l şi am mers mai departe. Oare am procedat corect? "

In Min. Sihastria, Schitul (devenit in 2012 minastire de sine statatoare) Sihla, in Min. Varatec, in Min. Negru-voda Cetatuia (de pe valea Dimbovitei) se practica dezbracarea sfintelor odajdii dupa incheierea tuturor slujbelor de dumnica peste mirenii bolnavi .
In aceste minastiri care sunt vesnic cercetate de pelerini , fiecare cu necazurile lor, aproape ca de obste se face acest ritual pt. ajutorarea si mingiierea celor ce sunt suferinzi de cancere, de instrainari mentale si demente, de tulburari ale duhurilor potrivnice, cu copii in diverse stadii de boli fatale etc.
Nu am vazut dar un parinte staret care citea dupa Marele Molitfelnic editat la Chisinau in 1922 spunea ca aceea este baza de practica !
In Romania cel putin insemnarea cu sfinta copie nici macar nu s-a prea auzit , dara-mi-te sa o mai vezi si practicata !


Eu am vazut ce raspunsuri s-au dat pina acum ... iti face parul sirma de ...pricepere si de dogmatica halita pe piine ! Da' ma rog , dreptul de a vorbi orice este garantat de la revolutia franceza !
Dar cu toate acestea sa nu il uitam deloc pe fratele Apostu Vasile , sotul useritei Stasilena , care aproape acum 2,5 ani (Domnul sa il odihneasca cu dreptii) dupa ce a facut recaderea la acelasi osteosarcom de femur dr.(cancer osos) a hotarit sa nu mai mearga decit la liturghie si la maslu , sa nu mai caute orice alt ajutor (cel putin dinafara asa parea) ci sa mearga direct in moarte insotit de Hristos .
Dar , dar aici este un mare si insemnat dar, stim cu totii (sper ca nu ati uitat) din descrierea Stasilenei cum a adormit : cu fata senina , chipul linistit, zimbind dupa prohod, galben ca ceara la fata si mobil (fara rigiditatea cadaverica care se instaleaza la tot adormitul intre 6-8 ore) .

Asadar, exemple exista de tot felul , dar asta nu insemneaza ca noi stim sigur (cu toate implicatiile liturgice , dogmatice *oare care este atingerea cu dogmatica?* si canonice)ca practica dezbracarii odajdiilor este necanonica .
Si am enumerat minastirile in care eu am vazut acest ritual si il recomand si celor care au nevoie (ca locuri de practicare) fiind sigur ca parintii moldoveni (din cei crescuti de Cleopa si nu numai) ca si sudisti nu gresesc canonic .
Cine are indoieli atunci fie sa se fereasca de asa ceva (ca sa nu faca vreo greseala canonica !) sau sa il roage direct pe parintele apostol Petru ca atunci cind vor fi in suferinta sa isi arunce felonul pe ei sau macar umbra lui sa ii umbreasca ca sa se vindece !
Si daca vom mai fi pe acele vremuri poate vom mai si discuta cum este cu canonicitatea sau lipsa ei !


Asta este cu dezbracatul odajdiilor !

Parintele Cleopa de la man.Jercalai ne-a vorbit despre insemnarea cu sfanta copie ,cred ca se practica acolo