Cocalarii si vinul sfintit
 

Am primit povestea asta pe mail si m-a impresionat foarte tare, nu e chiar noua dar pentru cine nu o cunoaste o voi posta aici:

[SIZE=4]Cocalarul si vinul sfintit

[/SIZE]Bruno Stefan

Mădălin a fost pentru mine tipul clasic de cocalar de Bucuresti: un ins certat cu scoala si cu bunul simt, care trăgea la fiare în sălile de sport pentru a-si umfla muschii, cu o ceafă groasă pe care straturile de grăsime se revărsau unele peste altele, plin de ghiuluri pe degete si lanturi de aur la gât, îndrăgostit nebuneste de manele. Când făcea grătarele pe balcon scotea casetofonul pe geam si-i dădea pe Adi Minune si Vali Vijelie la maximum, înnebunindu-i pe vecini cu muzica de mahala si cu mirosul de mici.
Când m-am mutat în cartierul Militari apartamentul mi-a fost spart de trei ori în jumătate de an, iar o vecină mi-a soptit că banda lui Mădălin a fost implicată în cele trei spargeri. Cei mai multi vecini se temeau de el, căci pe unii i-a bătut si i-a tăiat cu cutitul. În ciuda sesizărilor la politie el era de neatins, iar reclamantii se trezeau imediat cu masinile sau apartamentele sparte, cu copiii maltratati ori nevestele hărtuite. Am înteles că politia era neputincioasă în fata lui abia la a treia sesizare, când politistul de proximitate m-a luat de-o parte si mi-a spus să o las mai moale cu nemultumirile dacă vreau să nu o pătesc mai rău. Mădălin era stăpânul zonei, pestele celor mai multe prostituate din cartier si organizatorul celor mai multe activităti comune: el repartiza locurile de parcare, el stabilea cine si când are dreptul să joace fotbal pe terenul scolii de vis-a-vis, el stabilea care este temperatura optimă în apartamente si toate reparatiile si actiunile de modernizare a blocurilor din jur depindeau în totalitate de vointa lui.
După ce mi-a spart a treia oară apartamentul a trebuit în mod firesc să-mi cumpăr altă mobilă. Întâmplarea a făcut ca în momentul descărcării camionului cu mobilă să dau de Mădălin si de oamenii din banda lui chiar în fata blocului. Făcându-mă că nu stiu că ei mi-au spart apartamentul si că ei stiu de sesizările mele la politie împotriva lor, i-am rugat să mă ajute să urc mobila pe scări pâna la etajul 6, promitându-le că-i cinstesc pe măsură. Pe cei din banda lui i-a pufnit imediat râsul si mă asteptam să reverse asupra mea o serie de înjurături, dacă nu si o ploaie de pumni si lovituri. Dar Mădălin le-a spus serios, în mod neasteptat:
- Haideti băieti să-l ajutăm pe dom` profesor.
Odată aranjată mobila în casă, am scos o damigeană de vin de la tară si nu m-am lăsat până nu i-am îmbătat. După ce vinul si-a făcut efectul si limbile s-au dezlegat, ei au recunoscut că mi-au spart apartamentul, dar mi-au promis că nu vor mai face acest lucru cu mine si chiar mi-au spus că îmi vor da înapoi o serie din lucrurile mele pe care n-au putut să le vândă la talcioc. Tot bând si povestind vrute si nevrute, râzând cu ei si arătându-mi simpatia fată de stilul lor de viată, am ajuns după câteva ore să devenim apropiati. Abia tinându-se pe picioare, Mădălin s-a ridicat solemn si a decretat:
- Dom` profesor e de-acum fratele meu si tre` să spuneti tuturor băietilor că cine nu-l tratează ca pe fratele meu va avea de-a face cu pumnul lui Mădălin.
Simpatia lor fată de mine nu a dispărut nici după ce aburii alcoolului s-au evaporat. Zilele următoare mi-au oferit cel mai bun loc de parcare din spatele blocului, lucru care m-a îndatorat si m-a făcut să-i mai invit o dată la un pahar de vin. Promisiunea lor a rămas bătută în cuie si desi multe apartamente au mai spart în zonă si chiar în blocul nostru, de apartamentul meu nu s-au mai atins niciodată si chiar mi-au adus înapoi un costum, câteva cărti si două lenjerii furate în spargerile anterioare. Mă salutau zgomotos cum mă vedeau si le răspundeam la fel, desi mi-era jenă de vecinii care se uitau la mine cu severitate, bănuind că m-am băgat în banda lor.
De mai multe ori veneau la usa mea si-mi cereau ba o bormasină, ba cricul de la autoturism, ba să vorbesc la câte-o scoală cu directorul să nu-l exmatriculeze pe câte-un golan minor din gasca lor. Mădălin a devenit celebru pe plan international, apărându-i poza în cea mai cunoscută revistă americană de turism, pentru că s-a nimerit să bată la usa mea tocmai când aveam invitat acasă pe directorul acelei reviste americane; povestindu-i cum l-am cunoscut si cum m-am împrietenit cu hotii, jurnalistul a fost impresionat de amestecul neobisnuit dintre ”cei buni” si ”cei răi”, dintre interlopi si universitari, făcând din relatia noastră subiectul unui interesant articol.
Cu vremea întâlnirile noastre s-au rărit, iar eu am început să lucrez mai intens la teza de doctorat despre puscării. Într-una din vizitele mele de documentare la penitenciarul Rahova am dat nas în nas cu Mădălin. Fusese arestat pentru că spărsese casa liderului Partidului Social-Democrat din sectorul 6. Era deja smecher – cel mai înalt grad în ierarhia informală a detinutilor si unul din cei mai influenti puscăriasi. Discutiile cu el m-au lămurit asupra multor fenomene sociale care se petrec în închisori si gratie lui detinutii si gardienii au vorbit liberi despre o serie de subiecte tabu si mi-au povestit numeroase cazuri neobisnuite, pe care le-am prezentat în câteva povestiri, articole si studii de caz. Am reusit să obtin de la conducerea administratiei centrale a puscăriilor autorizatia să-l angajez în proiectele mele de cercetare, iar munca să-i fie recunoscută oficial si scăzută din pedeapsă. Cu această autorizatie am mers cu el ca asistent de cercetare în multe din închisorile patriei, iar ajutorul lui a fost atât de important încât teza mea de doctorat a fost una din cele mai bune lucrări sustinute în ultimii ani la Universitate, iar cartea mi-a fost tradusă imediat în SUA, devenind vreme de 4 luni cea mai bine vândută carte de sociologie. Acest succes a contat decisiv la cererea lui de eliberare conditionată, el reusind să iasă din puscărie cu 2 ani înainte de termen.
Eliberarea lui a fost un eveniment pe care banda lui trebuia să-l serbeze cu fast, spre timorarea vecinilor. În spatele blocului s-au întins mesele pline cu bucate, iar grătarele sfârâiau continuu pentru a asigura fripturile si micii pentru toti cocalarii zonei. Însusi Adi Minune si Vali Vijelie au venit si au cântat la această petrecere, iar versuri precum: ”puscărie, puscărie / urâtă mi-ai fost tu mie” ori ”n-ai venit la vorbitor / curvo vezi că te omor” au răsunat până târziu în noapte. Mădălin m-a pus în capul mesei alături de el si le-a cerut manelistilor să compună pe loc o serie de cântece pentru mine. ”Dom` profesor esti destept / i-ai tras pe gabori în piept” a fost refrenul cel mai cântat în acea seară ca omagiu adus mie – eliberatorul lui Mădălin.
În a doua seară m-am trezit cu el la usa apartamentului meu. Venise să-mi vorbească despre planurile lui, despre loviturile pe care voia să le dea si despre modurile în care vedea reorganizarea bandei lui de tâlhari. Era plin de optimism si avea chef de băutură. Am scos din cămară un vin mânăstiresc adus de la Muntele Athos de un prieten. A băut bidonul de 2 litri pe nerăsuflate, mi-a multumit pentru ajutor si a plecat să se culce. De-atunci nu l-am mai văzut. Fratele lui mi-a spus că a doua zi s-a dus la biserică – lucru neobisnuit pentru el. S-a spovedit si apoi a plecat la mânăstirea Neamt să se călugărească.

partea a doua
 

nu a incaput totul intr-un mesaj.... :106:

Banda lui si-a continuat activitatea la fel cum si-o continuase si în timpul detentiei lui, dar mai putin agresivă, mai putin zgomotoasă. O parte din membrii ei au plecat după integrarea României în Uniunea Europeană în diverse tări la furat. Cei rămasi s-au băgat în politică si i-am văzut în campaniile electorale alături de Traian Băsescu – idolul absolut al lui Mădălin si al întregii bande. Între timp eu m-am mutat din acel bloc din cartierul Militari, iar amintirea lui Mădălin se stergea tot mai mult din memoria mea, lăsând locul altor evenimente si personaje mai actuale.
În săptămâna patimilor din acest an am fost la Muntele Athos împreună cu câtiva prieteni. La izvorul tămăduirii am întâlnit un pustnic român care vorbea câtorva pelerini cu înflăcărare despre Fecioara Maria. M-am apropiat să-l ascult si eu. Călugărul care mă însotea mi-a soptit că cel care vorbeste este pustnicul Varsanufie, un cucernic capabil să vadă în oameni trecutul, bolile sau dorintele lor. Varsanufie a fost cel care l-a gonit pe Traian Băsescu afară din Muntele Athos anul trecut. Când a aterizat pe helioportul de la mânăstirea Marea Lavră, cei mai multi călugări români s-au apropiat să-l vadă, să-l audă si să dea mâna cu presedintele României, mai ales că venise cu o donatie importantă pentru cele mai multe schituri si chilii românesti. Dar Varsanufie i-a strigat să plece, căci a făcut un legământ cu necuratul si are întotdeauna doi draci în spatele lui. Toti călugării au făcut atunci câtiva pasi înapoi, iar staretul Marii Lavre i-a spus lui Traian Băsescu că nu îl poate găzdui peste noapte dacă pustnicul a văzut asa ceva în jurul lui.
L-am privit cu atentie – era un om foarte slab, cu părul lung prins într-o coadă, cu o barbă pe care si-o mângâia cu niste degete foarte lungi si subtiri. Se diferentia de ceilalti călugări si preoti întâniti pe Muntele Sfânt prin corpul extrem de slab si ochii foarte pătrunzători. S-a întors spre grupul nostru să ne cuprindă si pe noi cu privirea. Se uita pe rând la fiecare dintre noi si ne spunea câteva vorbe care ne amuteau prin exactitatea lor: unuia i-a spus că degeaba a încearcat să aibă copii în ultimii 10 ani, căci dorinta i se va împlini abia peste alti 3 ani (”ce e scris să apară peste 13 ani, atunci va apare si orice-ai face nu vei reusi să scurtezi termenul”). Altuia i-a spus că va continua să-si însele nevasta cu secretara lui încă un an, după care se va potoli. Unui prieten i-a descris cu exactitate accidentul de masină pe care l-a avut în urmă cu un an si jumătate.
Când a ajuns în dreptul meu m-am aplecat cu smerenie să sărut mâna acelui sfânt, asa cum făcuseră si cei dinaintea mea, dar el nu m-a lăsat. M-a privit în ochi si m-a întrebat:
- Dom` profesor, nu mă recunosti?
Abia după accentul cu care mi-a vorbit (diferit de cel cu care a vorbit celorlalti pelerini) mi-am dat seama că Varsanufie este aceiasi persoană cu Mădălin. Ceafa groasă si tunsă scurt era acum înlocuită cu o ceafă subtire acoperită de un păr lung, degetele butucănoase pline de inele si ghiuluri erau acum subtiri si golase, lanturile de aur de la gât erau înlocuite de un snur de care avea agătată o icoană despre care călugărul însotitor mi-a spus că e o icoană a Fecioarei Maria venită pe mare direct lângă chilia lui, făcătoare de minuni, de care nu se dezlipeste de câtiva ani.
- Mădălin? – l-am întrebat nesigur.
- Varsanufie acum, mi-a răspuns.
M-a rugat să astept să dea binecuvântarea tuturor pelerinilor. L-am urmărit cu o curiozitate sporită, nevenindu-mi să cred în transformarea unui cocalar în sfânt. După ce prietenii mei si ceilalti pelerini din grup s-au depărtat, am pornit să ne plimbăm amândoi pe munte, bucuros de revederea neasteptată.
- Stiam că ai să vii, mi-a spus el. Te-am chemat în toate rugăciunile mele să-ti multumesc că mi-ai deschis ochii.
- Despre ce vorbesti? – l-am întrebat. Despre experienta noastră prin puscării?
- Nu dom` profesor, ci despre schimbarea pe care ai făcut-o în mine după eliberare. Tii minte că mi-ai dat să beau atunci o sticlă de vin mânăstiresc? N-am putut să dorm toată noaptea. Maica Domnului mi-a apărut în fata ochilor si mi-a spus să renunt la stilul meu de viată si să merg în calea Fiului Ei. M-a cutremurat atât de mult încât a doua zi m-am dus să mă spovedesc pentru prima oară în viată. Preotul mi-a spus că mă astepta, că si lui i-a apărut Fecioara Maria care i-a spus să-mi îndrepte pasii spre mânăstire. Am fost întâi la Neamt, iar după ce am primit numele Varsanufie am venit pustnic aici. M-am mutat în chilia pustnicului Visarion, care murise recent – o pesteră săpată în stâncă lângă mare. Într-o noapte marea a devenit dintr-o dată agitată, iar o lumină puternică iesea din ea până la cer. Am fugit la tărm si am văzut că lumina însotea o icoană care se îndrepta spre mine. Am înnotat până la ea fără să mă tem de marea agitată si am adus-o în chilia mea. A doua zi am pus-o în schitul Prodromu dar când am ajuns la mine în chilie ea era agătată de-asupra patului. De-atunci o port mereu cu mine si ea m-ajută să văd în oameni bolile si nefericirile lor, minciunile si greselile vietii lor.
Am stat ore întregi ascultându-l. Analfabetul de altă dată devenise acum un cucernic studios. Vorbea despre scrierile Sfintilor Părinti cu o sigurantă pe care n-am întâlnit-o nici la cei mai docti profesori. Limbajul elevat, cuvintele alese cu grijă, smerenia si bunătatea luase locul argoului de cartier, arogantei si violentei din trecut. O schimbare atât de profundă nu am întâlnit până acum la nici un alt om.
La despărtire m-a rugat să duc ceva acasă. Mi-a dat 7 sticle de vin si mi-a spus să dau câte una fiecărui membru al bandei lui: lui Jean Haiosu, lui Nelutu Schiopu, lui Fane de la etajul 4, lui Sile Smenaru, lui Vasea de la parter, lui Gigi Bale Lungi si lui Adită Frumuselu.
Ajuns în Bucuresti am mers direct în vechiul meu cartier la cocalarii din fosta lui bandă, lăsându-le câte o sticlă de vin cu rugămintea să o bea în prima zi de Pasti. M-au primit cu bucurie si mi-au cerut mai multe informatii despre vechiul lor camarad. Le-am povestit despre întâlnirea cu el si despre schimbarea constatată, după care ne-am despărtit.
Ieri însă sora lui Sile Smenaru m-a sunat să-mi spună că toti 7 au plecat spre Athos. Dacă si ei se vor călugări mă gândesc foarte serios să aduc câteva tone de vin de pe Muntele Sfânt si să dau câte o sticlă fiecărui cocalar din România. As face tara mai frumoasă, infractionalitatea s-ar reduce, iar manelele ar dispărea. I-am expus acest plan unui important lider politic, apropiat al Presedintelui Traian Băsescu.
- Esti nebun? – m-a întrebat el. Tu vrei să rămânem fără electorat? Scoate-ti ideea asta din cap.
http://sfvasile.blogspot.com/2010/04...-de-bruno.html

Ai creat acest topic cu scopul evident de a face campanie anti-Basescu!
Nu va ajunge ca sunteti deja pe toate posturile tv, forumurile si pe toate comentariile la tot felul de stiri!???! Sau tata-masonul plateste bine si e loc si de mai mult venin aruncat peste tot???
Nu am fost nici pro nici contra Basescu pana nu am vazut campaniile voastre. Cu cat mai mult vad mizerii si prostii aruncate peste tot pe la tv despre Basescu cu atat mai pro-Basescu devin!
Sa dea Dumnezeu sa paralizezi si sa nu mai poti misca niciodata mainile cu care ai scris acest articol!!

M-a impresionat postarea ta, irodion. Mare este mila lui Dumnezeu pentru noi pacatosii.

vrei sa spui ca tata masonul este Basescu?:24: daca da sa stii ca el este prea prost sa fie mason.Comunitatea masonica este una din cele mai culturale si iteligente din lume

34 Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii

10 Iubiţi-vă unii pe alţii cu o dragoste frăţească. În cinste, fiecare să dea întâietate altuia.


7 Preaiubiţilor, să ne iubim unii pe alţii; căci dragostea este de la Dumnezeu. Şi oricine iubeşte, este născut din Dumnezeu, şi cunoaşte pe Dumnezeu.
8 Cine nu iubeşte, n-a cunoscut pe Dumnezeu; pentru că Dumnezeu este dragoste.

37 Nu judecaţi, şi nu veţi fi judecaţi; nu osândiţi, şi nu veţi fi osândiţi; iertaţi, şi vi se va ierta.
[...]Căci cu ce măsură veţi măsura, cu aceea vi se va măsura.

9 Nu te grăbi să te mânii în sufletul tău, căci mânia locuieşte în sânul nebunilor.

22 Dar Eu vă spun că oricine se mânie pe fratele său, va cădea sub pedeapsa judecăţii; şi oricine va zice fratelui său: ,Prostule!' va cădea sub pedeapsa Soborului; iar oricine-i va zice: ,Nebunule', va cădea sub pedeapsa focului gheenei.

31 Orice amărăciune, orice iuţime, orice mânie, orice strigare, orice clevetire şi orice fel de răutate să piară din mijlocul vostru.
32 Dimpotrivă, fiţi buni unii cu alţii, miloşi, şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos.


Eu zic sa te mai ponderezi. Nu e treaba ta sa-l judeci pe altul de ce face ce face si mai mult, sa-l blestemi. Vezi-ti tu de pacatele tale si lasa-i pe altii cu ale lor.

Daca intamplarea e adevarata slava lui Dumnezeu,care mai arata pronia sa fata de unii,chiar dintre cei mai pacatosi
Daca povestirea e falsa ,adica e o minciuna,nu a avut loc,atunci ea e foarte daunatoare,caci necinsteste puterea mantuitoare lui Dumnezeu.Adica Dumnezeu e atat de departe de aceasta lume,incat e nevoie sa inventam astfel de intamplari ,sa le mai dam si o tenta politica.
Eu cred ca Dumnezeu face zilnic minuni,dar cele mai multe raman anonime.Cine a vazut slava Sa ,nu mai alearga dupa slava desarta a oamenilor

Vreau si eu o sticla de vin.

nu este adevarata intamplarea respectiva
 

intamplarea respectiva nu este adevarata (din pacate), ci doar fantezista. Mai multe info, pe blogul lui Claudiu Tarziu, aici: http://c-tarziu.blogspot.com/2010/04...adevarata.html
"Precizarea autorului:
In primul rand trebuie sa va spun ca Madalin nu exista – el e un personaj compozit, in care am bagat la un loc diverse evenimente reale din viata altor persoane. Mi-a fost relatata alungarea lui Basescu de pe muntele Athos de catre 2 persoane aflate la mare distanta intre ele (un calugar si un pustnic) si am vrut sa fac din asta subiectul unei povesti. Am primit pe forumuri (povestea a fost publicata si pe jurnalul.ro) si pe mail destule injuraturi – ba ca am facut o blasfemie, ba ca trebuia sa scriu una despre Iliescu, ba ca n-aveam dreptul sa scriu despre Basescu decat dupa ce scriam una despre Patriciu, Vantu, Voiculescu, Nastase, Hrebenciuc si tot neamul lor. M-au amenintat ca hula se plateste drastic, ca desacralizez lucrurile sfinte de pe Athos, ca voi primi afurisirea si blestemul sacerdotilor si multe altele. Era o poveste…
Publicat de Claudiu Târziu la 10:56"

Cum se numeste cartea dumneavoastra de sociologie?

'' Sa dea dumnezeu sa paralizezi si sa nu mai poti misca nici-odata mainile cu care ai scris acest articol."..Mi se pare ce-a mai josnica postare pe acest site..Sunt mahnit ca astfel de oameni se numesc crestini...CUM PUTETI VORBI ASTFEL PE ACEST FORUM?

Am avut dubii inca de la inceput ca intamplarea ar fi reala,insa cand s-a ajuns la partea cu seara in care proaspatul iesit din puscarie planuia noi jafuri si reorganizarea bandei,dupa care a baut vin de la muntele Athos si a doua zi a mers sa se calugareasca....mi-a dat seama ca nici pomeneala sa poata fi real,plus ca e pueril si tras rau de par.
Intr-adevar am vazut si eu ca nu mai stiu cum sa il vaneze pe Basescu si sa arunce cu noroi in el pe toate posturile tv,ziare,internet,dar,totusi,Sergiu,postarea ta m-a cutremurat...
Dar,nu cred ca in sufletul tau chiar ai dori asa ceva,probabil au fost niste vorbe aruncate la nervi.

mi-a placut povestea, am trecut peste povestea cu basescu, am ramas uimit, dar......cand am vazut ca nu este adevarata m-am suparat.....pacat, eu chiar am crezut ca acel om s-a facut calugar..........
Doamne ajuta.

Mda, e superba povestea, pacat ca nu e reala. Dumnezeu e minunat dar asta e prea de tot.

Imi pare rau ca au existat reactii atat de ciudate ca cea a lui Sergiu, trebuie sa repet doar ca e o poveste pe care am primit-o pe mail, nu e scrisa de mine, m-a impresionat ca si continut, de fapt ce m-a impresionat cel mai tare a fost convertirea unui om care era certat rau de tot cu legea, si mai mult decat atat modul in care a lucrat Dumnezeu. Imi cer iertare pentru ce s-a inteles.

Pentru Fallen
Si eu am cautat pe google sa vad ceva despre autorul povestii Bruno Stefan si am gasit ca are multe carti editate iar cartea cu pricina este aceasta
http://librarialibertas.ro/autor/Bruno,+Stefan

Habar nu am daca este impostor cum am citit pe aici printre reactiile aparute sau daca povestea asta este un fals, am vrut doar sa o impartasesc cu altii. Imi cer iertare inca o data. Doamne ajuta!

Din punct de vedere literar, o realizare de mare prost gust, cu exagerări penibile care nu-și au corespondent în realitate.

Din punct de vedere al mesajului moralizator, o altă aberație. După atâtea nedreptăți e necesară o lungă pocăință pentru ca omul să-și recapete nevinovăția.

În concluzie, deși se exprimă împotriva manelelor, această creație este ea însăși o manea literară de o înfiorătoare proastă calitate.

Stai linistit, eu cel putin am inteles povestioara ca nu a fost scrisa de tine, ci a fost primita de tine prin intermediul mail-ului.
Eu sunt tare suparat ca nu este adevarata, dupa spusele celor de aici.
Doamne ajuta

Evident ca nu este adevarata!
A fost scrisa cu scopul enuntat de mine mai sus, de a prejudicia imaginea unui om. Asta este unicul scop al acestei mizerii si cum am mai zis sa dea Dumnezeu sa i se usuce mainile aluia care a scris-o!
Si daca ati avea un pic de minte v-ati da seama ca si dpdv religios este o blasfemie si o mizerie! Nu se fac convertiri stand la baute cu criminalii! Nu se fac convertiri imbatandu-te ca porcul. Spune clar Domnul Iisus ca betivii nu vor vedea raiul! Mai sunt o gramada de texte unde se spune ca in mintea celui beat e vrajmasul stapan etc.
Plus ca prejudiciaza si imaginea Sf.Munte Atos si a vietuitorilor de acolo! Se incearca sa se ateste ideea ca aia sunt ca in lume, umbla cu damigenele cu vin etc. Ma mir ca n-a zis dracul ala de a scris istorioara ca monahii i-au dat damigeana cu vin dupa vre-un chiolhan! Ce va imaginati ca e Muntele Atos??
Cel mai trist lucru nu e ca exista asemenea juvine care scriu aceste mizerii! Cel mai trist lucru e cat de creduli sunt multi asa-zisi crestini care "pun botul" la toate mizeriile, care nu cerceteaza, nu citesc, nu gandesc!

Edit: Basescu a fost in Sf Munte Atos si a fost primit frumos de catre monahii (inclusiv romani) de acolo! Filmuletul este inclusiv pe site-ul Realitatea TV!! Nu a fost niciodata alungat Basescu de acolo!

Si este o aberatie sa crezi ca monahii l-au alungat pentru ca "avea doi draci care-l urmau"! La monahii de acolo se duc de multe ori demonizati la care preotii de aici nu au putut sa le scoata demonii. Niciodata nu s-au speriat monahii de acolo si sa alunge pe cineva care are demoni! Dar repet, toata mizeria asta cu "Basescu alungat de monahi" este o calomnie ordinara la fel ca alea de le vedem toata ziua la TV.

Invata sa citesti si dupa aia mai vorbim!
"una din cele mai culturale"??? Amice, cate clase ai?

hai sa nu judecam pripit dupa niste vorbe spuse la manie, omul poate sa aiba fapte foarte bune in viata reala !
Pentru mine mai degraba faptele cuiva il reprezinta ,decat vorbele !

srierea e clar o facatura oridinara a securistilor rosii anticristi si ateisti, patronati de iudeo-masonul fan al lui Trozky, ilici iliescu !!!

Unicul lucru pe care il regret a fost ca L-am implicat pe Dumnezeu in acel blestem. Dumnezeu este curat si nu trebuie implicat in rafuielile noastre, ale pacatosilor. In rest daca s-ar intampla ce am scris cred ca ar avea toata lumea de castigat! Iarta-ma dar nu sunt inca la nivelul cu "iubiti-va dusmanii". Pe de alta parte vad efectele dezastruoase asupra societatii care sunt urmare a tot ce intreprind aceste scursuri din massmedia, justitie etc. Si ma doare mult, si nu mai pot sa-i iert!

Sa te ierte Dumnezeu!
Incercati sa mai si filtrati ce auziti/cititi...

Nu esti la nivelul de a-ti iubi dusmanii ,dar de aici pina la a blestema in felul acesta e un drum foarte lung.
Nu stiu ce ti-a facut acest om care a scris aceasta povestioara , pina la urma fiecare intelege ce vrea.
Lui Dumnezeu nu ii plac blestemele si ele fac rau in primul rand aceluia care blesteama.
Despre Basescu s-au scris mult mai multe rele decat asta ,e un personaj controversat si contradictoriu si nu este cazul sa discutam despre el aici.

Nu stii ca vorbele raman scrise in ceruri ?
Trebuie multa pocainta sa se stearga .
Te rog citeste poezia sfantului Ioan Hozevitul "O om "

Era bine sa faci precizarea asta inca de la inceput. Este grav ce ai facut.

Domnule Vicentiu, spuneati intr-un al post ca mai slujiti prin altar. Preotul de acolo nu v-a explicat niciodata ce si cum cu masoneria? Nu e treaba de inteligenta, e treaba de INFLUENTA! (asa se aleg mebrii)
Macar nu le mai faceti reclama aiurea.

Draga Adrian, repet, am facut precizarea inca de la inceput, asa incepe primul meu mesaj, ma citez:

Cocalarii si vinul sfintit Am primit povestea asta pe mail si m-a impresionat foarte tare, nu e chiar noua dar pentru cine nu o cunoaste o voi posta aici:

Nu am banuit nici o clipa ca e o poveste fantezista si nici acum nu am certitudinea asta. Imi cer inca o data iertare pentru naivitatea mea si promit sa nu mai deranjez acest forum cu mesajele mele.

Deranjeaza, deranjeaza, indrazneste mai omule, lasa ca : "cainii latra, caravana trece", ori poate, "nu-i treaba lu' cainele de unde bea apa calu'", zice o vorba mai veche, si apoi, daca s-au "deranjat ", inseamna ca musca sade pe caciula dumnealor...

E ok, Irodion, mesajul tau a fost interesant si mi-a placut povestea.
Nu ii lua in seama pe cei care se leaga de politica.
Mersi pentru link.
Apropo, Basescu e cu satana :)

Ei, acum nu trebuie sa dramatizezi. Mie, daca imi spune cineva ca am gresit, nu ma arunc in prapastie, ci incerc sa ma indrept. Nici nu se pune problema ca deranjezi. Poate ca fiecare deranjam la un moment dat. Esti binevenit pe forum Irodion. In fond, postarea ta a fost foarte frumoasa, iar pe mine m-a impresionat considerand-o reala. Sa nu pleci!!!

tu nu ai intalnit niciodata oameni care zambesc si au limba dulce ca mierea, dar gandeasc altceva, si rodul actiunilor lor e de a-ti face rau ?!

o alta vorba zice ca o fapta face cat o mie de vorbe !
de aceea nu trebuie bagate in seama vorbele omului, totdeauna, mai degraba trebuie atentie mare la ce face si cum face ,adica la actiunile sale concrete-alea numai pot face rau sau bine !
vorbele nu pot face rau, decat la oamenii slabi de inger, care le pun la inima !

Te contrazic,Dumnezeu a creat lumea prin Cuvant ,cuvantul are mare putere.
Cauta pe google Ioan Hozevitul "o om"

N-am citit articolul, n-am avut rabdare, insa m-au amuzat f mult certurile de-aici:)) Ca unii sunt anti-basescu, altii pro-basescu, omul tot o viata are si nu se merita sa blestemi si sa-ti faci sange rau dintr-o asemenea cauza. Mai bine luam o sticla de vin si vizionam finala 2010, ca oricum tara se duce de rapa, nu exista scapare:p

da ! sunt de acord,ca are o anumita putere, cuvantul, vorba ! insa sa nu uitam, ca e ambivalenta,doar si omul originar a fost deturnat de la calea divina, de diavol,...prin cuvant !
cuvantul satanei l-a fascinat pe om,facandu-l sa cada in moarte si in timp !
transpus in cadrele vietii noaste pamantene cotidiene, de multe ori, cuvantul emis de ceilalti poate fi la fel de inselator,se numeste minciuna sau ipocrizie !
cati sunt oare omanenii ce i-ai intalnit si care spun ceea ce gandesc, sau gandesc cu voce tare ?!
eu unu, putini, iar din ailalti, vai ce multi !

Cocalarul şi vinul sfinţit
 

Am citit această povestire pe nerăsuflate, dintr-o ochire, fără ca măcar să clipesc. Mintea mea, prinsă în mreje, mi-a interzis ticul involuntar de a-mi uni pleoapele de sus cu cele de jos, precum a interzis regizorul Franco Zeffirelli lui Robert Powell atunci când a interpretat rolul magistral în filmul Iisus din Nazareth, în 1977.

Cocalarii, aşa-numiţii “pierde-vară”, “coate-goale”, “târâie-brâu” sau “suflă-n vânt”, sunt o specie dăunătoare sănătăţii sociale. Ei angrenează, în mecanismul lor, tot ce-i slab, lipsit de tărie morală, te fac sclavul lor şi trebuie să-i suporţi, să-i vezi şi să-i auzi, indiferent dacă vrei sau nu. Ei nu au niciun Dumnezeu, pentru că ei înşişi se consideră mici zei, nu au niciun fel ghid al bunelor moravuri şi chiar dacă ar avea, nu ar ţine cont, pentru că ei fac legile lor şi universul tot se învârte în jurul propriei bande.

Întâmplarea de mai sus este menită să lase cititorul fără grai, prin însăşi bizareria ei. Ceva ieşit din comun, care te lasă ca la dentist, care-ţi strecoară în suflet speranţa că niciodată nu e prea târziu, că nicicând întoarcerea pe drumul cel drept nu este tardivă. Mădălin este un fenomen atipic şi, cel mai probabil, dacă nu ar fi avut acea viziune a Fecioarei Maria, şi astăzi ar fi făcut ceea ce ştia dintotdeauna: să fie un mic “zeu” în mahalaua sa, mai mult de temut decât respectat, pentru că acel aşa-zis “respect” a fost câştigat printr-o violenţă, pe cât de agresivă, pe atât de penetrantă în rândurile celor mai slabi ca el.

Aspectul pozitiv al acestui eveniment se remarcă prin faptul că el ia calea celor sfinte, că are puterea de a se lepăda de rău şi de a îmbrăţişa opusul, credinţa în noţiunile şi pildele eclesiologice, că, asemeni unui burete complet deshidratat, el absoarbe cu aviditate binele, epuizându-şi viaţa pământeană într-o satisfacţie cu sine, o mulţumire fără margini ce-l poartă chiar dincolo de lumea materială, într-o zonă mai puţin accesibilă muritorilor de rând: adevărata pietate.

Cred că fiecare din noi ar trebui, mai devreme sau mai târziu, nu să cădem dintr-o extremă în alta, aşa cum a făcut Mădălin, dar măcar să încercăm a curma negativismul din noi, să încercăm să ne înăbuşim pornirile arţăgoase şi reflexele egocentrice, să ne ascultăm mintea şi inima prin prisma instinctelor favorabile pentru trup, dar mai ales pentru suflet, căci nu ştim şi nu vom şti niciodată cât va dura existenţa noastră atât de efemeră pe tărâmul palpabil al Creatorului.

O parabolă infinit instructivă şi mă tem că dv., stimate domnule Bruno Ştefan, în dorinţa dv. de a scrie ceva pozitiv, cei înceţoşati la minte au vrut să înţeleagă exact contrariul. Păcat!
Comentariile v-au făcut să vă retrageţi în cochilia dv., ceea ce nu-i tocmai un lucru demn, deşi vă înţeleg în totalitate.

Se întâmplă de multe ori ca cei care vor să facă ceva bun pentru cei din jurul lor, în loc să primească aprecieri şi îndemnuri pozitive, să fie huliţi, să se arunce cu pietre în ei, ba mai mult, să fie marginalizaţi şi luaţi în bătaie de joc.

Domnule Bruno Ştefan, nu vă pierdeţi speranţa, fiindcă lumea asta în care trăim, deşi este asemeni junglei, mai există şi oameni adevăraţi, oameni care sunt vrednici de a înţelege că dincolo de cuvinte se ascunde o personalitate puternică şi un caracter integru. Mergeţi mai departe, indifferent dacă povestea de mai sus este reală sau nu, indiferent dacă pietrele aruncate v-au lovit sau nu. Capul sus şi privirea înainte!

Mult succes vă doresc!


Cât priveşte reacţia unora din acest decor, e incredibil ceea ce citesc. Am avut senzaţia că nici nu sunt pe un forum..."creştin ortodox", ci la uşa cortului.

E mai greu până te obișnuiești! Ortodoxia de internet e o invenție relativ recentă, de cele mai multe ori nu are nicio treabă cu ortodoxia bisericească din realitate.

Oare cum putem sa punem inceput bun unui lucru deja pornit prost si foarte prost, folosind duhul blandetii, cand sufletul iti este plin de revolta?
In primul rand este foarte trist faptul ca in ignoranta noastra, ne adaptam din mers englezismelor fara a ne pune problema foarte clar ce inseamna cu adevarat cuvantul pe care-l folosim... Oameni buni, cuvantul cocalar nu vine de la cocaina, cum poate credeti unii dintre voi, ci de la unul foarte vulgar si folosit voit grosolan, in limba engleza si care este madularul barbatesc. Ce cauta un asemenea titlu pe un forum crestin ortodox, este greu de inteles.
Iar in al doilea rand nu pricep de ce ne lasam impresionati de fantezii si talente prost-valorificate, in loc sa cautam acolo, in Biserica lui Dumnezeu, Cuvant ziditor care sa-si faca adevarat salas in sufletul nostru si de care sa nu ne rusinam cand va veni vremea?
Stiu sigur ca textul de la inceputul topicului a fost upgradat, updatat si readaptat de multe ori dupa cum au inteles unii sa-si foloseasca imaginatia, dar la baza este tot o minciuna. Nu neg ca s-au intamplat candva si lucruri uimitoare cu banditi si pradatori carora le-a oranruit Dumnezeu sa se indrepte, daca a gasit in sufletul lor un sambure de cainta si smerenie. Despre astea mai descoperim uneori in scrierile sfintilor parinti, dar sa nu amestecam lucrurile si sa credem ca acele scrieri sunt simple exercitii de beletristica si ca si noi suntem in stare sa stoarcem lacrimi pilduitoare de pe urma imaginatiei noastre. Oricat am crede noi ca facem bine, minciuna are picioare scurte, iar descoperirea ei ar putea zdruncina adevaruri in care altii nu vor sa mai creada.
Omul singur are de ales daca sa mearga la o conferinta a lui Dan Puric sa zicem, sau la o sfanta liturghie. Dar induhovnicit cu adevarat nu poti deveni decat de la una, nu de la amandoua, chiar daca in aparenta, suntem in unanimitate de acord ca actorul le zice bine, dom'ne... Noi nu de arta avem nevoie cu adevarat, pentru mantuire. Daca alegem asa ceva este pentru vanitatea noastra, fiindca actorul gandeste pe aceeasi lungime de unda cu noi. Dar desi Mantuitorul Hristos este in centrul subiectului, El lipseste cu desavarsire ca si Duh Sfant, fiindca in mod paradoxal ii sunt inchise toate portile cu zavoare strasnice, numite aroganta, persiflare, barfa, marire de sine, nesfintenie, spurcaciune etc
La fel si cu subiectul acestui topic. Nici nu ne dam seama ca suntem victimile unui prestidigitator care jongleaza cu imaginatia, iar noua ni se desfasoara inaintea ochilor imagini false, spre deruta si ratacirea noastra...

Frumoasa postare !
Chiar si in partile urite este ... frumoasa !
Dar ca sa fiu un pic mai bine inteles trebuie sa pornesc cu inceputul :
forumul acesta, si ca el si aceasta postare, este un amalgam de frumos si urit , de bine si rau, de rabdare si de pripeala, de iubire egosiat a egoului si de iubirea aproapelui , de bravare in fata altora si apoi de luarea peste bot exact cind se asteapta omul mai putin... s.a.m.d.

Tot asa si aceasta postare : este un amalgam de detoate !
Citeva observatii circumstantiale :

1. Va recomand sa cititi ,,Patericul Athonit" si acolo veti intilni povesti si vieti de sfinti proveniti din pirati care au atacat chiar Atosul, ucigasi , s.a.m.d.
Ca urmare nu trebuie sa va indoiti sau sa idilizati literatura duhovniceasca mai mult decit este ea insasi . Sau ca sa spunem asa : uneori lucrurile se pot si amesteca peste asteptarile noastre , cu un final duhovnicesc evident !
2. Puneti problema MINCIUNII , care sta la originea acestei povestioare si care din aceasta cauza viciaza, pina la anulare, folosul duhovnicesc al povestii.
Imi permit sa va aduc aminte ca acum 4 luni ati participat , tot dintr-o postura ca aceasta , adica ,,aleasa duhovniceste", la discutiile initiate de catre catolicul avocat - Erethorn- privind minciuna cu scop duhovnicesc . Nu v-am uitat marturisirea si pozitia pe care ati avut-o atunci !!
Mai clar , acel catolic imi punea in mod magistral intrebarea : daca as avea ascunsi in pod 3 evrei si Gestapoul mi-ar bate la usa cautindu-i , ce as face eu ? As minti , facind un pacat dar salvind vieti omenesti , adica pe a aproapelui , sau nu as minti , fiind scrupulos de corect in privinta poruncilor , si as da pe mina Gestapoului pe evrei ?
Cu alte cuvinte as intelege ca necalcarea iubirii fata de aproapele este un lucru mult prea mare fata de pacatul minciunii nevinovate si l-as alege in consecinta ? Adica pornind de la respectarea poruncilor care ne duce la viata de veci sa ajung la ierarhizarea pacatelor si la selectarea lor pe care sa le fac ? Oarecum, sa-mi cer dreptul la pacat, invocind orice ?
Adica, dumneavoastra va faceti vinovat de pacatul <<ambivalentei avantajoase>>. Cind va cade bine , adica va ,,innobileaza" postura duhovniceasca , sustineti minciuna cu multa dare de suflet... pt. ca atunci cind trebuie sa epatati iarasi , criticati minciuna .
Procedind astfel sa nu credeti ca fata de restul userilor veti aparea acelasi ,,duhovnicesc" frate precum va doriti sa fiti .
Eu nu am postat ca sa va necajesc , ci sa va atrag atentia va va puteti periclita pozitia . Dar daca va este indiferent , lucrurile se clarifica mult !
Va postez insa in final propria parere din prezent si apoi, alta data, am sa ve-o postez si pe cea din topicul respectiv . Ia uitati ce ziceti acum :

Oricat am crede noi ca facem bine, minciuna are picioare scurte, iar descoperirea ei ar putea zdruncina adevaruri in care altii nu vor sa mai creada.

Sa mergem mai departe :

3. Readuceti in discutie , involuntar desigur, ,,cazul Dan Puric" fata de care multi dintre fratii ortodocsi aici de pe forum se dau pe spate si ramin in extaz , ca si in legatura cu Adrian Paunesc dealtfe .
Aici, dupa neinsemnata mea parere , puneti corect punctul pe ,,I" : Dan Puric inca nu a insemnat nimic fata de ceea ce este trairea duhovniceasca liturgica, desi opereaza , in mare viteza si cu multa abilitate, cu concepte desprinse din ortodoxie . Una-i una si alta-i alta ! Este insa adevarat ca a debutat cu bine ca apologet crestin dar probabil ca oculta l-a tras de urechi asa incit acum este doar gargara !
Dupa parerea mea diagnosticati corect :

,, Dar induhovnicit cu adevarat nu poti deveni decat de la una, nu de la amandoua, chiar daca in aparenta, suntem in unanimitate de acord ca actorul le zice bine, dom'ne... Noi nu de arta avem nevoie cu adevarat, pentru mantuire."

4. "Nici nu ne dam seama ca suntem victimile unui prestidigitator care jongleaza cu imaginatia, iar noua ni se desfasoara inaintea ochilor imagini false, spre deruta si ratacirea noastra..."
Revenind la subiectul cu minciuna duhovniceasca . Chiar sfintii bisericii ne invata ca ori de cite ori putem trebuie sa il inselam pe diavol pt. a nu ne prinde miscarile, nevointele, intentiile .
Mai pot fi si situatii , mult mai rare, in care trebuie sa mintim formal urmarind un scop duhovnicesc dar de asemenea situatii trebuie sa ne ferim cit putem de mult . Este vorba desigur despre minciuna, adica de ea sa ne ferim chiar daca este in scop duhovnicesc . Lucrurile bune , duhovnicesti, se pot face mai ales renuntind la minciuna . Cind suntem prinsi in asemenea situatii si nu stim imediat ce sa facem (gen povestea cu evreii si Gestapoul) atunci trebuie sa ne rugam cit mai repede si sa ne punem nadejdea in Dumnezeu , si ce ne-o da el prin minte aceea sa facem .
Mie acum mi se pare povestea ca fiind buna . Desi din punct de vedere literar nu este chiar maiestrita dar are in ea o morala sanatoasa, un indemn favorabil in ceea ce-l priveste pe aproapele (nu numai caratul mobilei de la inceput ci insasi activitatea din penitenciare in comun) sfirsind cu un desnodamint pilduitor .
Astfel pun intrebarea :

Daca acceptam sa mintim pt. evreii tainuiti in pod , de ce nu am accepta si o minciunica ce este cu folos ?
Sau poate vreti sa spuneti : pina unde intram in minciuna ? Pina unde nu mai putem scapa de ea si constatam ca defapt face parte din viata noastra ?
Asta nu ! Deoarece minciuna nu a fost nici o data de la Dumnezeu ! Ci doar acceptata uneori !

Sa-mi periclitez... pozitia? Fata de cine? In postura de ce? Ce am de pierdut? Ce am de castigat? De cele mai multe ori, fiecare dintre noi, in momentul in care pare ca pierde, de fapt castiga enorm de mult, daca vrea sa primeasca acea pierdere ca pe o lectie, nu ca pe o zdreanta de care se tine si cu dintii, de fiecare data, desi Dumnezeu ii repeta lectia iar si iar, oricat ar fi omul de indaradnic...
Minciuna? Ma doare cand vine de la cel drag, dar o tai din radacina, cu orice pret. Gestul minciunii pentru salvarea uneia sau a mai multor vieti, vine de la Dumnezeu, fie ca cel pe care vrei sa-l salvezi este evreu, musulman sau poate ucigasul propriului tau copil. Daca tu il ascunzi in pod din propria vointa, inseamna ca el se teme si deci se caieste. Daca il ascunzi in pod fiindca te ameninta cu moartea, aceea nu mai e minciuna ta, ci a lui.
Cat despre minciuna care sta la baza textului, nu pot sa spun decat atat: citesti textul si ramai impresionat profund. Apoi, dupa un timp, iti cade un alt text, parca la indigo, dar in alta varianta, iar tu esti bulversat total. Apoi iarasi dupa un timp mai citesti inca o varianta care nu coincide nici cu prima nici cu a doua... Daca nu esti prea des dus la biserica iti spui: "Extraordinar ce poate face mintea omului... Asa am ajuns sa credem si in invierea lui Hristos..." Si asa devii sceptic, neincrezator si aproape iti vine sa urasti biserica fiindca esti profund dezamagit de ceva care nu are nici o legatura cu Dumnezeul din tine.
Uneori minciuna este si aceea facuta prin omisiune. Alteori o spunem pentru a ne salva de la un pericol eminent, in fata cuiva care e certat rau cu... Adevarul. Dumnezeu vede tot. Copii obisnuiesc atunci cand spun o minciunica, sa tina o mana la spate cu doua degete incrucisate... Constiinta ne salveaza de orice, pana la urma...