Sa minti nu e chiar atat de rau
 

Faptul că minciunile "albe" sunt "sănătoase" pentru relaţiile interumane este bine cunoscut, dar ştiinţa nu se mulţumeşte cu aceste simplificări. Robert Feldman, profesor de psihologie la Universitatea Massachusetts, a condensat 25 de ani de cercetări academice pe tema minciunilor într-un eseu recent publicat sub titlul "Liar: the truth about lying".

Acest mecanism mental este unul atavic, aflat la baza evoluţiei pe care omul şi l-a însuşit de la animale; pe parcursul evoluţiei, fiinţa umană l-a eliberat însă de automatismele care reglează comportamentul păsărilor şi insectelor, "umanizându-l" prin liberul arbitru, creativitate, răutate.

in regula, ipoteza ne-ai dezvaluit-o care e concluzia ca putem minti, argumentul fiind?:106:

Da, da, si iarba'i buna, si trascau'i bun, si minciuna'i buna...ce sa mai, adevarate virtuti/placeri, ale...inteligentei.artificiale.v2, secolul XXI cel maret/civilizat/tehnologizat/bla-bla-a-at....:4:

Absolutepower daca tu minti nu inseamna ca toti oamenii mint doar ca sa isi satisfaca interesele egoiste.Spune-mi spre exemplu daca iti place sa fii mintit cu da sau nu.

sa minti nu e rau, sa furi e folositor, sa dai in cap e sport...numai avantaje:66:

Generalizezi aiurea. Sunt situatii si situatii. Si-ti dau un exemplu. Ai un copil de 6 ani care are leucemie. Ii spui in fata ca o sa moara peste 6 luni?

astea sunt exceptii si chiar preotul la spovedit mi-a spus ca uneori pt a proteja pe cineva mai bine ii ascunzi adevarul,adevar care ar putea sa ii faca mult rau. Asta nu inseamna ca toate minciunile au libera trecere si ca nu e nici o problema sa mintim.

1. Copilul te-a intrebat asta? Ca poate habar nu are, nu il intereseaza, nu stie -- caz in care daca nu ii spui (nefiind intrebat), nu minti.

2. Copilul stie ce este aceea moarte? I-ai explicat vreodata? - bineinteles, din perspectiva crestina.


Exemplul ales de tine e nefericit pentru ca nu precizeaza variabilele acestea si pentru ca s-ar putea sa nici nu fie macar vorba de minciuna, daca bietul copil oricum nu intelege conceptul de moarte.

Asa ca sa punem intrebarea altfel, ca sa aducem adevarul si minciuna intr-un context social si psihologic mai "solid", unde e loc de mai putine interpretari: unui adult - persoana foarte apropiata, pe care o iubesti - i-ai spune ca o sa moara in scurt timp? Si pentru nuantare: respectiva persoana sa zicem ca se stie bolnava insa nu stie cat de grava este acea boala.

La intrebarea asta de fapt mai mult m-ar interesa ce ar raspunde crestinii.

da, eu as minti. pentru a proteja, din dragoste pt persoana respectiva. una e minciuna care se naste din dragostea pt celalalt si alta e cand minti pt a iesi cu fata curata dintr-o situatie, pt a te acoperi. Scopul face diferenta.

Nu stiu daca ai raspuns intrebarii mele.
Dar eu cred ca a sti ca ti se apropie sfarsitul e un fel de dar de la Dumnezeu, pentru ca esti instiintat si poti sa faci acele lucruri pe care poate le-ai amanat o viata intreaga (pocainta, spovedanie, impartasit, ca sa te muti cat de curat posibil la cele vesnice).
Si a lipsi pe cineva de aceasta cunostinta (daca tu insuti o ai), in numele dragostei, mi se pare de fapt o dovada de nedragoste.. ca daca ne-ar pasa cu adevarat de starea sufleteasca a acelui om, l-am indemna sa faca lucrurile de mai sus, nu l-am amagi ca lasa draga nu se intampla nimic, traim pana la 100 de ani :( si peste 3 luni moare nespovedit neimpartasit.

Măi fraților, voi nu vedeți că măscăriciul ăsta face propagandă la evoluționism? Asta e mai grav, dă-o încolo de minciună.

Citez:
Clovnul ăsta niciodată n-a postat ceva util și niciodată nu a luat parte la discuțiile noastre. Doar a scuipat articole mincinoase, hulitoare și propagandiste. Nici măcar nu zice de unde dă copy paste la porcăriile ăstea.

Vă rog domnule administrator să îl banați căci nu vedeți că doar prostii ies din „gura” lui?

eu cand am raspuns m-am gandit la un caz la un caz concret in care am mintit. l-am mintit pe sotul meu spunandui ca nu are mai nimic...numai faptul ca se afla in spital si mergea din cabinet in cabinet il panicase f mult...cum era sa ii mai zic si eu ca da...e grav ceea ce ai? l-am mintit si dupa cateva zile i-am explicat...
cat despre moarte...e usor sa imi dau cu presupusul cand nu sunt in situatia ca cineva drag sa fie pe ultima suta de metrii dar dc ar fi probabil as convinge persoana respectiva sa mergem la spovedit,as vb cu parintele sa stie ca sa ii dea impartasania....cred...nu mi-as dori niciodata sa fiu intr-o astfel de situatie. Doamne fereste pe toata lumea!:63:

Poate ma poti lamuri despre raportul atavism-liber arbitru din perspectiva cauzelor care au dus la eliberarea de automatisme.Pe scurt:atavism+automatisme se transforma in liber-arbitru prin....si datorita..... .In plus>din cele spuse rezulta ca fiinta umana si-a umanizat propriul mecanism mental(pina aici suna interesant pt ca se face apel la un mecanism de autoreglaj in situatia in care eram coleg cu pasarile si insectele) prin.... (rautate si creativitate=sunt forme/optiuni/caracteristici iar liber-arbitru=metoda dar cauza este....... Multumesc anticipat.

Eu am dat acel exemplu pentru ca o prietena buna de-a mea a fost revoltata ca parintii ei au adus un preot bunicii bolnave, pe patul de moarte. Argumentul ei era ca "bunica nu stia ca o sa moara, dar vazand preotul s-a speriat pentru ca si-a dat seama cat era de grav".
Am incercat sa ii explic ca ala a fost cel mai bun lucru care se putea face pentru bunica sa dar nu a prea inteles si mai are si acum acelasi regret, ca bunica ei nu s-a stins "in pace", fara sa-si dea seama de ceea ce se intampla. Ci tulburata, spovedita si impartasita, Dumnezeu s-o odihneasca.

O alta situatie este a altei doamne careia i s-au depistat metastaze si careia membrii familiei nu i-au spus ca are cancer nici cand au internat-o si situatia ei se deteriora de la o ora la alta. Batrana spunea ca atunci cand se va putea cobori din pat se va intoarce acasa sa aiba grija de gradina.
Ei nu i s-a dus preot tot asa, din cauza ca s-ar fi speriat, dandu-si seama de gravitatea situatiei. A murit in cursul noptii si toata lumea a zis ca a fost un sfarsit "linistit" si "decent".

Uneori iti vine sa urli.

Minciuna e... minciuna. Si cuvantul e urat, suna urat. Unii spun ca sunt minciuni si minciuni... ca mincunile "de circumstanta" sunt pardonabile. Mintim in scopuri bune, sa ce? Sa nu doara prea tare ceea ce avem de spus? O veste rea, un lucru neplacut se poate spune in multe feluri. Trebuie s-l spunem in asa fel incat sa nu raneasca, sa nu doara. Minciuna e urata... si totusi in Patericul egiptean sunt relatari despre sfinti parinti care...au mintit. Dar au mintit din sfintenie. o sa caut in pateric si voi posta fragmentul. Sper sa-l gasesc usor si sa fie exceptia care confirma regula "sa nu mintiti".

Uneori esti fortat sa nu spui adevarul in totalitate pentru a menaja pe cineva sau poate chiar pentru a-l scapa de o mare nenorocire. In regimurile totalitare, foarte multi au fost scapati prin faptul ca altii au tacut sau nu au spus adevarul cu privire la ei, nu au dat informatiile care li s-au cerut. Scriptura insasi spune: "Ce vreti sa va faca voua oamenii, faceti si voi lor asemenea".

" Cuvantul vostru sa fie: Ceea ce este da, da; si ceea ce este nu, nu; iar ce e mai mult decat acestea, de la cel rau este." Matei 5,37

:21::21: Tare asta

Lucrurile acestea nu mi se par minciuni,ci protectie si nu cred ca ar trebui sa etichetam situatiile in extreme.
Sunt cazuri si cazuri si important este scopul pentru care cineva alege sa nu spuna adevarul.
In rest,sa fim seriosi,toti am mintit si cu siguranta mintim si in prezent din diverse motive.
Nu spun ca este bine,dar trebuie sa intelegem de ce cineva alege un astfel de comportament:la unii este ocazional,altii sunt pur si simplu mitomani,unii mint din teama,minciuna fiind un mijloc de a se proteja,altii pentru ca doresc sa manipuleze etc
Din punctul meu de vedere nu exista minciuna cu efecte mai dezastroase decat aceea pe care ne-o spunem noua insine.Cand nu esti cinstit cu tine insuti,in primul rand,cum ai putea fi cu cei din jur?