Ce se intampla cu sufletul dupa moarte
 

Pentru cei pacatosi care nu se vor mantui, va exista viata de apoi sau moartea eterna ? Care dintre variante e valabila, pentru ca am intalnit tot felul de explicatii cum ca ba sufletul este condamnat la moarte vesnica, ba la chinuri vesnice.

Care credeti ca este adevarul ?

Depinde de cat de impatimit a fost in viata materiala, depinde cate rugaciuni si milostenii se vor face pentru el de catre familie, cunoscuti si prieteni, depinde ce a gandit in ultimele sale clipe de viata si apoi cel mai mult depinde de mila lui Dumnezeu.

La o asemenea intrebare nimeni nu poate avea un raspuns sigur si concret pentru nimeni, nici macar pentru cei care au dus o viata exemplara din punct de vedeer spiritual.
Judecatile lui Dumnezeu pana la urma nu le stie nimeni si nimeni nu stie in profunzime gandurile si trairile unui suflet....nu intotdeauna ce se vede la suprafata poate fi si mantuitor.

sa zicem ca a fost foarte impatimit, si nimeni nu a facut nici o milostenie.
Ce spune Biblia sau cartile parintilor ortodocsi despre viata dupa moarte, nu-mi vine sa cred ca inca nu s-a format o idee sau cel putin o teorie mai plauzibila pe baza textelor religioase.

Daca nu a fost mantuit va avea parte de chinuri vesnice. A doua moarte este iazul cu foc si pucioasa care este un loc de chin.

unde scrie ?

Iti redau un pasaj din Marcu, dar mai sunt si altele care indica suferinta vesnica pt cei care nu s-au pocait:
"Şi de te sminteşte mâna ta, tai-o că mai bine îţi este să intri ciung în viaţă, decât, amândouă mâinile având, să te duci în gheena, în focul cel nestins.
Unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge.
Şi de te sminteşte piciorul tău, taie-l, că mai bine îţi este ţie să intri fără un picior în viaţă, decât având amândouă picioarele să fii azvârlit în gheena, în focul cel nestins,
Unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge.

chinurile iadului sunt vesnice!
 

Invatatura ortodoxa marturiseste: chinurile iadului sunt vesnice!

"Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă; temeţi-vă mai curând de acela care poate şi sufletul şi trupul să le piardă în gheena." Matei 10,28

"Şi de te sminteşte mâna ta, tai-o că mai bine îţi este să intri ciung în viaţă, decât, amândouă mâinile având, să te duci în gheena, în focul cel nestins. Unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge. Şi de te sminteşte piciorul tău, taie-l, că mai bine îţi este ţie să intri fără un picior în viaţă, decât având amândouă picioarele să fii azvârlit în gheena, în focul cel nestins" Marcu 9,43-45

"A murit şi bogatul şi a fost înmormântat. Şi în iad, ridicându-şi ochii, fiind în chinuri , el a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui. Şi el, strigând, a zis: Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi ude vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, căci mă chinuiesc în această văpaie. Dar Avraam a zis: Fiule, adu-ţi aminte că ai primit cele bune ale tale în viaţa ta, şi Lazăr, asemenea, pe cele rele; iar acum aici el se mângâie, iar tu te chinuieşti. Şi peste toate acestea, între noi şi voi s-a întărit prăpastie mare, ca cei care voiesc să treacă de aici la voi să nu poată, nici cei de acolo să treacă la noi. Iar el a zis: Rogu-te, dar, părinte, să-l trimiţi în casa tatălui meu,
Căci am cinci fraţi, să le spună lor acestea, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin. Şi i-a zis Avraam: Au pe Moise şi pe prooroci; să asculte de ei. Iar el a zis: Nu, părinte Avraam, ci, dacă cineva dintre morţi se va duce la ei, se vor pocăi. Şi i-a zis Avraam: Dacă nu ascultă de Moise şi de prooroci, nu vor crede nici dacă ar învia cineva dintre morţi. " Luca 16,22-31

"Nu vă miraţi de aceasta; căci vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui, Şi vor ieşi, cei ce au făcut cele bune spre învierea vieţii şi cei ce au făcut cele rele spre învierea osândirii. " Ioan 5,28-29

"Şi diavolul, care-i amăgise, a fost aruncat în iezerul de foc şi de pucioasă, unde este şi fiara şi proorocul mincinos, şi vor fi chinuiţi acolo, zi şi noapte, în vecii vecilor. " Apocalipsa 20,10

"Şi fumul chinului lor se siue în vecii vecilor. Şi nu au odihnă nici ziua nici noaptea" Apocalipsa 14,11

"Şi fumul focului în care arde ea se ridică în vecii vecilor" Apocalipsa 19,3

Conteaza foarte mult rugaciunile urmasilor in astfel de situatii! Un suflet poate fi scos din iad cu rugaciuni si milostenie. Sfanta Liturghie este mult folositoare! Urmasii trebuie sa faca tot ce le sta in putinta pentru iertarea sufletului respectiv iar Dumnezeu se va milostivi de el. Sa nu uitam ca pana la judecata finala se pot schimba multe, abia dupa aceea nu se mai poate face nimic si sufletul va fi la lumina sau chinuri vesnice!

Dupa ce moare omul nu se mai poate face nimic pentru el, ceea ce afirmi tu acolo e total impotriva a ceea ce spune Sf Scriptura. Omul cat traieste are sansa pocaintei, daca respinge pocainta si prefera pacatul atunci iadul il mananca indiferent de ce fac urmasii lui.

Nu se stie concret ce va exista.Vorbe sunt multe dar nimeni nu poate sti decat dupa moarte.Mari si necunoscute sunt caile Domnului.Noi stim atat,de Judecata si de Judecata de la Apocalipsa unde se va forma un pamant nou,restul nimic.Sunt vorbe si relatari ale Sf.Parinti dar ei nu au trecut prin moarte si au revenit ca sa ne zica.NU STIE NIMENI DAR VOM VEDEA CU TOTII!In asta cred eu.Un lucru e clar trebuie sa respectam poruncile lui Hristos si sa fim cat mai placuti inaintea Domnului.Doamne ajuta!

Heorhe, sa ne intelegem. Vrei sa stii invatatura crestin-ortodoxa despre viata de apoi? Ortodocsii cred cu tarie ca exista viata dupa moarte, ca sufletele oamenilor sunt nemuritoare si pururea vii si dupa despartirea de trup.
Biserica noastra Ortodoxa ne invata ca la 40 de zile de la deces are loc judecata particulara, care ii fixeaza sufletului, in functie de faptele sale, locul in care va astepta Judecata de apoi: raiul sau iadul. Este o stare provizorie aceasta, pana la Judecata de apoi, adica pana la venirea cea de-a doua a lui Hristos pe pamant. In tot acest timp, Biserica, prin rugaciunile sale, si rudele celui mort ii pot usura acestuia starea, facand milostenii, pomeni in numele lui si, mai ales, prin cele 40 de liturghii, care au puterea sa scoata sufletul din iad. Dupa a doua venire a lui Hristos, va avea loc Judecata de apoi, in care va fi rasplata deplina si vesnica a tuturor sufletelor, in functie de consecintele faptelor lor. Atunci va fi rasplata deplina, dar si chinul deplin,adica cei drepti se vor ferici vesnic, iar cei rai se vor chinui vesnic, fara putinta de scapare.
Tu spui ca omul respectiv a fost un impatimit, nu a facut milostenii, etc... Tot mai poate fi o portita de salvare pentru el, anume cele spuse mai sus - in primul rand cele 40 de liturghii, pomenirile si parastasele, rugaciunile personale. Nu exista pacat care sa covarseasca mila lui Dumnezeu. Te rog sa citesti si alte subiecte de pe topicul Inmormantarea si urmatoarele linkuri, care te vor lamuri mai bine asupra pozitiei Bisericii Ortodoxe:

http://biserica.org/Publicatii/2001/NoIV/10_index.html
http://www.sfaturiortodoxe.ro/pr_mitrofan.html
http://www.sfaturiortodoxe.ro/_drumul.htm
http://cleopasihastria.wordpress.com...i-dupa-moarte/

Dumnezeu sa-l ierte!

Domnule draga, ce spune Gabriela8 este conform credintei ortodoxe. Dumneata ai o alta credinta, sa-ti fie de bine, daca vrei sa o expui, ai libertate de opinie, dar marturiseste-le tuturor si numele ei (al credintei tale), ca sa nu ii induci in eroare pe unii mai nestiutori, care, de vreme ce intra pe un forum crestin-ortodox, vor sa afle invatatura ortodoxa!
Va mai mirati apoi ca sunteti discriminati, neintelesi si netolerati de ortodocsi... Deci, daca vrei toleranta si egalitate, spui asa: In credinta ta, X..., se spune ca dupa ce moare omul ..., iar in credinta ortodoxa se spune ce am scris eu, Gabriela si cei care am mai raspuns la acest topic. Ca sa nu fie nimeni indus in eroare si sa aleaga omul cu buna stiinta in ce sa creda si ce sa faca.

Am scris pe topicul despre moartea negativa sau pozitiva urmatoarele:

"Moartea nu e nici negativa, nici pozitiva ci pur si simplu e. Iar ea este pentru ca omul si-a dorit-o si ea este o manifestare de trecere din lumea materiala in care traim in lumea spirituala care ne asteapta in functie de cum am petrecut-o pe aceasta materiala. Practic este o prelungire a ceea ce traiesti aici. Daca aici viata ta este mai mult spirituala atunci acolo iti va fi usor sa te adaptezi pentru ca este o lume imateriala, spirituala. Daca aici duci o viata absolut lumeasca, materiala plina de vicii, acolo va fi un continuu chin pentru ca dorinta de a face aceleasi lucruri continua dar nu mai poate fi satisfacuta deoarece materia acolo nu exista."

Am postat si aici acelasi lucru ca sa vada userul ce a deschis acest topic cam ce se intampla cu sufletul dupa ce moare...adica se intampla cam acelasi lucru care s-a intamplat si in viata aceasta.

Acest topic face parte din sectia Generalitati deci pot sa imi expun punctul de vedere, daca se vrea un raspuns strict ortodox poate fi mutat topicul pe sectiunea Biserica Ortodoxa.
Legat de apartenenta religioasa nu e relevant, relevant este sa se dea opinii din Sf Scriptura, nu povesti.

Eu raspunsul l-am dat intr-o maniera politicoasa, asa ca nu vad de ce as fi netolerat. Doar daca va deranjeaza adevarul, si din pacate deranjeaza. Tu daca esti bolnava de cancer ti-ar place sa iti spuna doctorul ca esti sanatoasa si sa mori?sau preferi sa ti se spuna ca esti bolnava si sa faci "tratamentul" pentru a putea fi vindecata?
In credinta mea, care e crestina, si care se fundamenteaza pe Sf Scriptura, se spune ca omul are sansa pocaintei cat timp traieste, dupa ce-a murit nu se mai poate schimba nimic.
Din pacate raspunsurile voastre nu sunt conforme cu Sf Scriptura, asa ca mai intai ar trebui sa cititi Sf Scriptura si apoi sa vii cu raspunsuri. Cu mantuirea nu-i de joaca.
Eu daca as fi in locul persoanei care a pus intrebarea as putea gasi f usor in raspunsul vostru o portita pentru a trai in pacat ca oricum se roaga rudele etc si o sa fiu eu mantuit candva. Ce rol mai are pocainta in teoria prezentata de tine? Niciunul, ca oricine poate fi mantuit pe baza anumitor ritualuri. Asta a invatat Hristos?

iertare ca intreb, nu fac deloc pe desteapta, dar scrie undeva in scriptura acest lucru, nu de alta, dar eu chiar vreau si sper sa mai fac ceva ptr bunicul meu care toata viata a injurat pe Fiul domnului desi zicea el ca crede in Dzeu. doamne fereste eu il iubescpe bunicul meu, nu il judec dar vreau sa cred ca mai pot face ceva ptr el si din ceea ce ziceti dvs mi se spulbera acea speranta:2:, daca aveti vreun citat va rog sa il postati eu nu stiu biblia prea bine, rusine mie.

Gradina lui Dumnezeu e mare si incapatoare pentru toata lumea. Eu nu stiu ce Sfanta Scriptura ai citit tu, dar cu certitudine nu e una si aceeasi.
Hai sa luam un caz recent (despre care s-a tot vorbit pe-aici, dar eu am cautat sa stau departe): Madalina Manole. Cine sa-i spuna "Dumnezeu s-o ierte!" si pe ce temei? Cine sa se roage pentru ea cand orice crestin ortodox stie ca sinuciderea este pacatul de neiertat la Dumnezeu si deci este inutila orice incercare, ba chiar ar sfida invataturile sfintilor parinti. Pai daca toate celelalte pacate pot fi iertate daca cineva se indeletniceste de omul acela pacatos (ca pentru pacatosi se fac pomenirile si milosteniile, nu pentru sfinti! La cei care au trait dupa legile Lui Dumnezeu si au ajuns sfinti, ne rugam noi sa ne mijloceasca in rugaciunile noastre!...), nu ti se pare corect ca acel suflet sa fie scos din iad la un moment dat? Oare nu S-a pogorat Mantuitorul si a faramat legaturile iadului si odata cu ele si pacatele neamului omenesc? Oare nu ne vorbeste orice parinte la predica de dupa sf. Liturghie cum spun sfintii Parinti ca in fiecare clipa, datorita rugaciunilor care se fac pentru cei repausati, se ridica spre rai zeci si zeci de suflete care au dobandit pana la urma iertarea si mila Lui Dumnezeu?

Adevarul este ca pentru unii e foarte greu de inteles acest lucru. Ba cineva caruia ii place sa despice firul in patru pe forum cu multa filozofie... teologica, facea bascalie la un moment dat pe aceasta tema spunand ca lumanarea in cadrul bisericii nu are nici o importanta (probabil ca lipsise de la mai multe lectii, inclusiv cea cu fecioarele si candelelele) si ca nici nu se pune problema sa putem noi face ceva pentru cei repausati ca nu scrie niciunde ca "Ultimul stinge lumina"!

Si totusi... exista iubire (chiar pentru cei plecati!) Exista si blestem, din pacate... Si atatea sfinte biserici unde se fac slujbe, rugaciuni si molifte!... Intrebarea se pune daca noi la randul nostru vom avea sansa ca cineva sa se roage pentru iertarea pacatelor noastre si sa aprinda o lumanare din cand in cand in numele nostru?... Bine-ar fi sa ne bizuim pe noi, nu pe vrabia de pe gard!...

Daca asa spun sfintii parinti atunci acele invataturi despre acest subiect, (nu altele) sunt aberatii si derapari. Nu prea cred ca marii ginditori crestini si-au dat asa arbitrar cu parerea despre bolile mintale si cum se manifesta ele.

In locul tau nu m-as pronunta cu "orice crestin ortodox stie ca sinuciderea este pacatul de neiertat la Dumnezeu" cind aceste idei preconcepute au fost pasate de sute de ani fara examinare si in plus Hristos nu a infierat pe cei care din cauza suferintelor mintale si-au pus capat zilelor. Nici de Iuda nu a spus nimic dupa ce a aflat ca acesta s-a spinzurat. ..si ocazii ar fi avut cu duiumul dupa Inviere cind ucenicii i-au povestit post-mortem ce s-a intimplat. Bine in schimb ca noi ortodocsii suntem mai cu mot decit Hristos si-i bagam predania NOASTRA pe git atribuindu-i ginduri, gesturi, si manifestari care Lui nici nu i-au trecut prin minte!

ce este clar:

Omul nu se considera sinucis din diabet - boala
Nu se considera sinucis din infarct - boala
samd
Omul nu se sinucide din boala mintala, la fel ca toate bolile unde iti pierzi controlul asupra organelor, in cazul de fata, creierul si judecata omului sanatos

Deci genul asta de sinucidere nu este constient.

Profund! Adanc! Desavarsit! Bravo, Andrei!

Ba stim ca Sfanta Scriptura este foarte clara. Sfintii Prooroci si Biserica (Sfintii lui Hristos adica Sfintii Apostoli si urmasii lor) stiau in Duhul Sfat si ne-au marturisit si noua.

Iata ce spune Hristos insusi:
"Şi a murit săracul şi a fost dus de către îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul şi a fost înmormântat.
23. Şi în iad, ridicându-şi ochii, fiind în chinuri, el a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui.
24. Şi el, strigând, a zis: Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi ude vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, căci mă chinuiesc în această văpaie.
25. Dar Avraam a zis: Fiule, adu-ţi aminte că ai primit cele bune ale tale în viaţa ta, şi Lazăr, asemenea, pe cele rele; iar acum aici el se mângâie, iar tu te chinuieşti.
26. Şi peste toate acestea, între noi şi voi s-a întărit prăpastie mare, ca cei care voiesc să treacă de aici la voi să nu poată, nici cei de acolo să treacă la noi.
27. Iar el a zis: Rogu-te, dar, părinte, să-l trimiţi în casa tatălui meu,
28. Căci am cinci fraţi, să le spună lor acestea, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin.
29. Şi i-a zis Avraam: Au pe Moise şi pe prooroci; să asculte de ei.
30. Iar el a zis: Nu, părinte Avraam, ci, dacă cineva dintre morţi se va duce la ei, se vor pocăi.
31. Şi i-a zis Avraam: Dacă nu ascultă de Moise şi de prooroci, nu vor crede nici dacă ar învia cineva dintre morţi. " Luca 16,22-31

Moartea nu este trecere in nefiinta. Este despartirea temporara a sufletului de trup. Moartea este trecerea din viata de aici in vesnicia pe care Dumnezeu ne-a impartasit-o.

Moartea este a trupului nu a sufletului caci el este vesnic viu si nemuritor. Invierea lui Hristos este dovada faptului ca si trupul va fi transfigurat si invesnicit. Asadar, moartea ca desfiintare fizica nu exista.

Singura moarte, asupra careia ne atrag atentia Parintii Bisericii este ce "sufleteasca" ca stare adusa de pacat si concretizata in pierderea harului dumnezeiesc. Continuarea in vesnicie a acestei stari a caderii din har credem ca poate fi iadul. La aceasta moarte face referire Sfantul Evanghelist Ioan in Apocalipsa: "Stiu faptele tale, ca ai nume, ca traiesti, dar esti mort."(Apocalipsa 3,1)

O fi gradina lui Dumnezeu mare, insa in ea vor intra doar cei ce se incred in Hristos. Nimeni altcineva.

Sf Scriptura e una singura, deci probabil am citit amandoi aceeasi Scriptura numai ca mesajul pe care fiecare il scoate de acolo e diferit, iar la tine f probabil apar idei care nu se regasesc in Sf Scriptura. Mesajul lui Hristos este clar, omul poate fi mantuit doar in timpul vietii, nu dupa. Ca omul sa fie mantuit el trebuie sa se pocaiasca si sa se intoarca la Dumnezeu, ori acest lucru este posibil cat timp omul este in viata. Daca iti amintesti pilda cu bogatul si saracul Lazar ai sa vezi ca pt bogat nu mai era nici o sansa, desi avea rude in viata. Iti mai redau cateva versete care exprima necesitatea pocaintei :

"Deci pocăiţi-vă şi vă întoarceţi, ca să se şteargă păcatele voastre." - Fapte 3:19

"Ei auzind acestea, au fost pătrunşi la inimă şi au zis către Petru şi ceilalţi apostoli: Bărbaţi fraţi, ce să facem?
Iar Petru a zis către ei: Pocăiţi-vă şi să se boteze fiecare dintre voi în numele lui Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre, şi veţi primi darul Duhului Sfânt." - Fapte 2:37-38

Te intreb eu pe tine 2 lucruri la care as dori sa imi raspunzi:
1) poate omul fi mantuit fara sa se pocaiasca?
2)poate omul sa se pocaiasca dupa ce a murit?

Madalina Manole, din ce am vazut, si-a facut-o cu mana ei. Poate sa ii spuna oricine Dumnezeu s-o ierte dar asta nu inseamna ca Dumnezeu o va ierta. La fel, oricine se poate ruga pentru ea dar nu inseamna ca Dumnezeu va raspunde pozitiv la aceea rugaciune.
Tu trebuie sa intelegi un lucru, Dumnezeu nu se contrazice, ori daca El afirma ca omul trebuie sa se pocaiasca ca sa fie mantuit apoi degeaba te rogi tu pentru cineva mort sa fie mantuit, practic tu incerci sa il faci pe Dumnezeu sa isi nege afirmatiile si sa mantuiasca pe cineva fara ca acea persoana sa se fi pocait. Iar in al doilea rand Dumnezeu NU POATE ierta pe cineva care nu s-a pocait, daca ar face-o inseamna ca ar fi un Dumnezeu nedrept.


Nu e vorba daca mi se pare mie corect sau nu sa fie scos din iad respectivul, ci intrebarea care se pune e urmatoarea, persoana respectiva de ce nu s-a pocait cat a fost in viata? Ce a oprit-o?
O persoana poate fi mantuita prin jerfta lui Hristos doar, ori daca ea a respins aceasta jertfa si prefera sa traiasca in pacat, degeaba te rogi pt ea dupa ce a murit, nu se mai poate face nimic. Din nou iti amintesc pilda cu Lazar si bogatul.
Un alt aspect pe care il omiti e faptul ca iadul este vesnic, chinurile sunt vesnice, ori daca cineva poate fi scos din iad inseamna ca suferinta a fost temporara si nu vesnica.

Mantuitorul a zdrobit moartea, dar omul ca sa fie mantuit trebuie sa se pocaiasca. Jertfa lui Hristos are efect doar asupra celor ce se incred in El. Toti au sansa pocaintei dar nu toti se vor pocai. Uita-te in jurul tau, ti se pare ca oamenii traiesc in ascultare de Dumnezeu?La tot pasul injuraturi, hotii etc. Tu crezi ca astfel de oameni daca nu se pocaiesc vor intra in imparatia lui Dumnezeu?

Revin la intrebarea dinainte, cei care sunt morti de ce nu s-au pocait cat au fost in viata?
De ce se merge pe ideea asta nescripturistica a mantuirii numai dupa moarte?da in timpul vietii ce-au facut oamenii aia de nu s-au pocait?cine i-a oprit sa se pocaiasca?
Iertarea si mila lui Dumnezeu o primesti doar aici pe pamant, daca pleci de aici neimpacat cu Dumnezeu nu mai e nici o sansa.


Daca traiesti in ascultare de Dumnezeu nu mai e nevoie sa se roage cineva pentru tine dupa ce ai murit. Talharul de pe cruce a fost mantuit prin pocainta, nu prin rugaciunile altcuiva. Ma repet din nou, pocainta e singura modalitate de a intra in prezenta lui Dumnezeu, asta invata Sf Scriptura.De aceea a murit Hristos, "ca oricine se increde in El sa nu piara ci sa aiba viata vesnica". Problema e ca te poti increde in Hristos aici pe pamant, nu dupa.

Eu ma refeream la gradina de pe pamant. Despre cealalta... ai perfecta dreptate.

Si cu asta sunt de acord. Dar pilda cu bogatul si cu Lazar nu are relevanta in sensul asta. Bogatul ajuns acolo se gandeste la fratii lui dar ii sunt inabusite toate sansele ca fratilor lui sa le pese de sufletul el fiindca lor nu le pasa nici de sufletele lor.
In finalul mesajului meu am subliniat necesitatea sa ne ingrijim noi insine de sufletele noastre, si sa nu ne bizuim pe vrabia de pe gard...

1) da. Ferice de parintii care au copii ce au apucat calea monahismului. (Citeste viata sfantului Alexei, de exemplu) Rugaciunile lor sunt extrem de puternice si folositoare. Numai la noi pe forum cate mame sunt care isi tocesc genunchii rugandu-se pentru copii lor, sotii pentru barbatii lor, copii pentru parinti, pentru scaparea de blesteme... Rostul rugaciunilor nu e numai pentru sine. Si nici numai pentru cei vii. Ca daca-ar fi asa, odata ce omul s-a dus, ce sens are sa-i mai facem pomenirile de 3, 9, 40 de zile, 1 an, dezgropare la 7 ani...
2) Intrebarea 2 n-o inteleg. Cum sa se mai pocaiasca dupa ce moare? Eventual sa se mantuiasca! Prin testament de exemplu... Desi e cam greu de crezut. Dar poate fi salvat cu ajutorul celor dragi. Nimeni nu-i in totalitate rau, deci ipotetic mai are o sansa.

Asta ziceam si eu: cazul sinucigasilor este din start trecut in randul celor fara de sansa.

Tu transezi judecata Lui Dumnezeu dupa propria intelegere. Aici nu-i vorba ca Dumnezeu se contrazice, ci ca se lasa induplecat, de rugaciunile noastre, ale preotilor, ale calugarulor, ale mijlocitorilor care au lasat printre noi sfinte moaste grabnic ajutatoare sau ale Preasfintei Fecioare, cea mai milostiva dintre toti.

Mie mi-ar fi frica sa judec asa! Tu ai certitudinea mantuirii, doar prin ceea ce faci tu? Ti se pare ca meriti in totalitate mila Lui Dumnezeu? Eu zic sa-ti educi copii in asa fel incat sa faca si ei ceea ce vad ca faci tu pentru strabunii tai. Daca tie nu-ti pasa de strabuni, lor de ce le-ar pasa de tine? Crezi ca va veni Lazar sa le transmita sa mai aprinda din cand in cand si pentru tine o lumanare si sa dea un pomelnic si un parastas? Mai bine nu te pronunta, decat sa o faci gresit, pentru ca bine sa-ti fie tie in timpurile ce vor veni.

Nu discutam despre pagani, sectanti sau eretici.

Exact, dar asta nu datorita lui, ci a celor ce au facut canoane si rugaciuni mari pentru el.

Sigur ca vor intra! Dar numai pentru a vedea ce au pierdut. Omule, caile Domnului sunt foarte intortochiate. Citeste cand ai timp "Pelerinul rus" In mod ciudat, si cei plecati deja, pot contribui la mantuirea noastra pe pamant, nu numai invers. E plina Sf. Scriptura si marturisirile sfintilor parinti cu astfel de invataturi.

Cine i-a oprit? Ignoranta, anturajul, pacatul stramosesc si inca o sumedenie de alte motive. Practic sunt infinit mai multe sanse sa te ratacesti in viata, decat sa te umpli de Intelepciunea Lui Dumnezeu. Tu vorbesti de ceilalti, iar eu spun ca nici noi nu suntem departe de cei pe care-i enumeri tu, desi nu injuram, nu furam, nu facem multe dintre acele lucruri pe care le stim pacate grele, dar suntem departe de a "straluci" in credinta noastra!

Talharului de pe cruce i s-a oferit sansa sa aiba langa el pe insusi Mantuitorul, iar dincolo de El, un om mai pacatos decat el. Daca nenorocitul de dincolo nu s-ar fi manifestat astfel, talharului nu i s-ar fi deschis portita catre rai. Cati dintre noi sesizam in viata, cand ni se deschide portita spre mantuire? Orgoliosi, vanitosi, siguri pe noi si pe sf. Scriptura, totul pare perfect! "Cea mai mare inselare este aceea de a crede ca NU esti in inselare!"

Intr-adevar, Scriptura contine texte care vorbesc despre un asa-zis chin vesnic insa personal le consider metaforice, nu pentru ca nu imi convine mie, ci pentru ca Dumnezeu nu imi impune sa il iubesc sau sa ii fac voia daca eu nu vreau. Asadar, e destul de limpede ca monstruoasele teorii sunt doar povesti ce tin de vremuri pe care cred ca le-am depasit demult, in care despre Dumnezeu se cunostea mult mai putin.

Deci dumnevoastra cunoasteti mai multe despre Dumnezeu decat Sfintii Parinti, decat apostolii si proorocii ? Ca sa nu mai vorbesc despre Mantuitorul Iisus Hristos...

andrei, sa inteleg ca daca un nebun de la spitalul 9 unul care nu are nicio legatura cu realitatea ma refer din acela care este pe alta planeta cum zicem noi se sinucide se considera pacat atat timp cat el nu este in deplinatatea facultatilor mintale?

Doamne ajută!
Mi-a plăcut "discuția" voastră, este interesantă, şi nu numai că îmi place cum gândeşte "OmuBun", dar are dreptate în toate răspunsurile, şi pe lângă ele ar fi multe de adăugat despre acest subiect.
Să nu uităm O CLIPĂ că judecăţile lui Dumnezeu sunt TOTAL diferite de ale oamenilor şi FOARTE ADÂNCI, şi că El este IZVORUL IUBIRII (..."ci cât este de departe cerul de pământ, atât este de mare mila Lui spre cei ce se tem de Dânsul". - Psalmul 102), dar şi al DREPTĂŢII...!!!
Bucurii multe, Doamne ajută şi HRISTOS A ÎNVIAT!

[quote=glykys;270322]
Tu spui ca omul respectiv a fost un impatimit, nu a facut milostenii, etc... Tot mai poate fi o portita de salvare pentru el, anume cele spuse mai sus - in primul rand cele 40 de liturghii, pomenirile si parastasele, rugaciunile personale. Nu exista pacat care sa covarseasca mila lui Dumnezeu.
[quote]

stati asa oameni buni.


Sa nu intelegeti cumva ca eu caut o solutie de mantuire a celui pacatos, o cale de iertare si scapare din focul iadului.

Nu, eu doar vroiam sa stiu daca nu cumva mai exista o solutie mult mai convenabila: moartea totala , desavarsita, nonexistenta. Eu zic ca asta e mult mai buna decat orice forma de supravietuire a sufletului dupa moartea fizica.

in fine, se pare ca religia ortodoxa cel putin crede ca nu exista asa ceva, doar rai sau iad. Ok, tot respectul, dar eu pot alege sa cred ca totusi ar mai fi o speranta sa existe de fapt moarte totala fara pedepse sau alte cele

Poti, bineinteles, sa alegi sa crezi orice.
Dar toate credintele noastre variate si sperantele noastre in ceva convenabil nu inseamna nimic, pentru ca Adevarul e unul singur fie ca ne place noua sau nu.
Ai putea sa nu iti doresti nonexistenta - care e si mult mai greu de imaginat decat o viata vesnica, tocmai pentru ca aceasta, nonexistenta, e "nenaturala" - ci sa iti doresti Mantuirea si Imparatia Cerurilor, sa fii impreuna cu Ziditorul pe veci. Ca pentru asta te-a adus la viata, ca sa fiti impreuna si sa te bucuri de El, nu ca sa iti doresti nonexistenta :(

De acord ca adevarul e unul singur, numai ca noi nu stim care e acela.
asa ca ne formam fiecare niste opinii, sperante sau credinte despre acesta.
Speranta mea este ca moartea e desavarsita, eu ma simt mai bine si mai natural astfel decat intr-o ipotetica lume supranaturala in care nu e suferinta sau e pe veci. totusi eu cred ca entropia maxima este stare spre care tinde universul, de aceea mai cred ca ipoteza mortii totale, sau a haosului perfect, starea de energie minima este mult mai naturala decat orice altceva.

Daca entropia maxima este starea spre care tine universul (si nu neg, ar fi, daca nu am avea un Dumnezeu care sa tina acest univers) atunci de ce toata viata are tendinta sa se structureze, sa se supra-structureze, diversifice, organizeze si asa mai departe. Adica o chestie foarte non-entropica ba chiar anti-entropica si care as zice ca zadarniceste sperantele noastre in legatura cu entropia maxima.
Daca entropia ar fi legea, atunci nu am vedea stele nascandu-se inca, sori tineri si asa mai departe. Am vedea doar descompunere si dezorganizare peste tot si nici universul nu ar fi ajuns macar in starea de a se dezorganiza (pentru ca nu s-ar fi organizat niciodata).

este corect ce zici aici.

Intradevar universul este structurat acum si a avut o cauza initiala pentru aceasta. Materia este legata, s-au format fiinte vii si chiar a aparut inteligenta. Poate toate din cauza unui creator, nu stim , dar e foarte plauzibil.

Dar totusi, electronii se descompun , neutronii se descompun, atomii se disipa, materia vie se dezintegreaza si putrezeste, totul se descompune in timp la cele mai mici componente, trebuie doar timp pentru asta.

Creeatorul poate sa aleaga sa mentina aceasta legatura pentru putin timp, mult timp , sau pentru totdeauna. Aceasta este calea supranaturala, cineva se opune descompunerii.

Eu totusi afirma ca , calea naturala este cea a descompunerii, si nu ma opun descmpunerii , o accept.

Toti vom invia. Intruparea lui Hristos nu a avut ca destinatie un om sau o categorie de oameni, ci intreg neamul omenesc. Asa ca cei ce s-au unit cu Dumnezeu vor avea parte de fericire, iar cei care au refuzat dialogul cu El, de nefericire - care nu trebuie privita ca pedeapsa, ci ca incapacitate a omului de a se bucura de iubirea Sa.

heorhe draga

Daca-mi permiti - o mica nuanta de natura etimologica pornind de la ce am subliniat in postarea ta.

Termenul descompunere – inseamna a desface ceva in partile din care e compus, din care e pus laolalta.

Se poate descompune doar ceea ce este compus.

In ce-l priveste pe om, moartea nu inseamna des-compunere (in sensul de nimicire, de transformare in ,,nimic,,) , ci doar despartire a sufletului de trup:

apoi, doar trupul, care e materie, se intoarce in pamantul din care a fost luat, se descompune in elementele organice din care e alcatuit, in particulele din care a fost creat, se dezintegreaza, se atomizeaza, cum vrei tu sa-i zici.

DAR sufletul (care e imaterial) se intoarce la Dumnezeu Cel care l-a dat (la facere, Dumnezeu „a suflat asupra omului suflare de viata si s-a făcut omul intru suflet viu”).

Fiecarui om, Dumnezeu ii creeaza sufletul din suflarea Lui, fara sa insemne ca ar fi parte din divinitate. Sufletul e nemuritor prin vointa lui Dumnezeu.

Iar ceea ce este creat din suflarea Celui ce este Fiinta nu poate deveni nefiinta.
Prin suflet, omul e o fiinta aflata in cel mai intim grad de rudenie cu FIINTA-prin excelenta-ce-nu-se-descompune-niciodata incat nu are cum sa se neantizeze.

Fiind de origine divina, sufletul este co-proprietatea persoanei careia i l-a incredintat Daruitorul iar el e liber sa-i dea ce orientare doreste, dar nu are cum sa-l des—fiinteze.

Prin suflet, omul e in legatura continua cu Dumnezeu. Fie o legatura de iubire ( mai mult sau mai putin intensa), fie una de sfidare sau respingere a iubirii. In functie de alegerea fiecaruia.

Dar nu are cum sa nu fie deloc in vreo relatie. nici atata timp cat vietuieste in trup, nici dupa ce se desparte de trup.

Sufletul e simplu, nu se poate des-compune si atomiza asemenea materiei. Odata creat de Fiinta si atribuit, asimilat, daruit unui trup, el nu are cum sa fie ,,a-nulat,,, redus la nefiinta dupa moartea trupului.
El e in permanenta in legatura cu izvorul lui din care a iesit.

Asa ca, oricat de convenabila ti s-ar parea non-existenta ca alternativa la ideea de nemurire (in 2 variante opuse , fie impreuna cu Dumnezeu, fie in afara Lui), ontologic vorbind, nici unui suflet nu-i este la indemana sa se neantizeze, sa nu fi existat niciodata.

ceea ce e creat din suflarea Fiintei nu se poate des-fiinta si intra in non-fiinta. E o imposibilitate ontologica si logica.


Intr-adevar, omul poate, in functie de libertatea proprie sa aleaga sa fiinteze impreuna cu Fiinta sau in afara acesteia dar nu poate ca dupa moarte sa faca sa nu fi existat niciodata.

Dumnezeu ne-a creat ca suflete tocmai ca sa fie intr-o relatie neintrerupta cu noi. El o vrea de iubire reciproca, de aceea nici nu ne obliga la nimic si ne respecta libertatea.

Celor care raspund iubirii Lui, prin Hristos-cel ce e si Dumnezeu si om, le da putere ca la moartea trupului, sufletul sa se intoarca la izvorul de unde a izvorat.
Pentru Dumnezeu, nici o persoana cu care a stat in relatie nu mai inceteaza de a exista.

Insa celor care-L refuza cu obstinatie, le respecta optiunea de a fiinta in afara Fiintei. Insa nu-i face ca si cum nu ar fi existat niciodata.
Nu le des—fiinteaza sufletul.

Iar la sfarsitul veacurilor, Dumnezeu va invia si trupurile moarte si le va uni din nou cu sufletele . unora le va fi spre fericire vesnica, altora spre chin vesnic.

Nu le pasa in acel moment dar bogatul ia in calcul o eventuala posibilitate ca ei sa se trezeasca, si de aceea ii spune Avraam sa asculte de Moise si proroci. Oricum, lasand asta la o parte, ce te faci daca unu moare nemantuit si urmasii lui au aceleasi inclinatii "spirituale" ca raposatu, adica nepasare de sufletele lor?

Imi pare rau dar aici gresesti. Nimeni nu poate fi mantuit fara sa se pocaiasca. Chiar daca cineva ar avea x copii care aleg monahismul, persoana respectiva trebuie sa se pocaiasca ca sa fie mantuita. Pacatele omului sunt iertate doar prin pocainta personala.


Intrebarea a doua era legata de prima, daca un om moare fara sa se fi pocait nu poate sa se mai pocaiasca dupa moarte ceea ce face ca acel om sa fie condamnat la iad. Pocainta se poate face cat timp omul este in viata.

Pai din ce sugerezi tu Dumnezeu s-ar contrazice. E un verset in Proverbele lui Solomon care spune asa:
"Cel care achită pe cel vinovat şi cel ce osândeşte pe cel drept, amândoi sunt urâciune înaintea Domnului."
Te intreb eu pe tine, omul pacatos este vinovat sau nu?
Daca este vinovat si Dumnezeu il iarta, atunci inseamna ca Dumnezeu e nedrept. Numai cei care se incred in Hristos au pacatele iertate si sunt considerati drepti, pentru ca Hristos a platit pentru ei. Dar ceilalti.....nici o sansa.

Din contra, am certitudinea mantuirii prin ceea ce a facut Hristos pentru mine. Daca ma bazam pe mine, as fi fost pierdut.
Mila lui Dumnezeu nu se acorda pe merit. Dumnezeu are mila de cine vrea si se indura de cine vrea.

Nu am ce sa fac pentru strabunii mei pentru ca sunt morti(ma refer la bunici si predecesorii lor). Ori daca sunt morti nu vad ce-as mai putea face pentru ei. Pe copii mei ii educ sa asculte de Dumnezeu, asta e cel mai important. Degeaba ii invat sa faca anumite lucruri pentru mine daca ei se vor pierde din cauza ca nu s-au intors la Dumnezeu.
Intrebi de ce le-ar pasa la copii mei de mine? Pentru ca sunt tatal lor , de aceea. Nu pentru ca fac nu stiu ce lucruri pentru strabuni mei.

Nu vad la ce mi-ar folosi sa vina Lazar sa faca ceea ce zici tu. Pe mine m-a iertat Hristos, nu Lazar. Si daca Hristos m-a iertat atunci sunt iertat.

Te-as ruga sa imi arati unde scrie in Sf Scriptura ca mortii pot contribui la mantuirea mea?Ca zici ca e plina Sf Scriptura de astfel de lucruri. Singurul mod prin care pot contribui este prin exemplul propriu.

Pai daca ignoranta, anturajul etc i-au oprit e vina lor. Au preferat calea pacatului in locul cailor lui Dumnezeu, si asta i-a condamnat la iad.
De acord, calea celui rau e mult mai usoara, numai ca duce la moarte iar omul daca accepta aceea cale va raspunde in fata lui Dumnezeu pentru asta. Uite ce spune Domnului lui Iezechiel:

"Şi tu, fiul omului, spune casei lui Israel: Voi ziceţi aşa: "Nelegiuirile noastre şi păcatele noastre sunt asupra noastră şi ne stingem în ele; cum vom putea dar să trăim?"
Spune-le: Precum este adevărat că Eu sunt viu, tot aşa este de adevărat că Eu nu voiesc moartea. păcătosului, ci ca păcătosul să se întoarcă de la calea sa şi să fie viu. Întoarceţi-vă, întoarceţi-vă de la căile voastre cele rele! Pentru ce să muriţi voi, casa lui Israel?"

Omul ca sa fie mantuit trebuie sa se intoarca de la caile lui pacatoase. Nu exista alta posibilitate. Nu merge cu scuzele la Dumnezeu(am fost ignorant, anturajul m-a tras in jos etc etc).

Talharul de pe cruce a fost mantuit pentru ca s-a pocait. De aceea Hristos i-a zis ca va fi cu El in cer. De unde stii ca celalalt talhar era mai pacatos decat el? Nu ai de unde sa stii, ceea ce e de stiut e faptul ca acest talhar s-a pocait si a fost mantuit.
Portita catre rai i-a fost deschisa in momentul in care a constientizat starea de pacat in care se afla. Multi constientizeaza pacatul dar prefera sa traiasca in pacat si-l resping pe Dumnezeu.

Nu trebuie sa fim siguri pe noi, ci pe ceea ce spune Dumnezeu in Sf Scriptura. Dumnezeu e cel care a facut lumea si El ne-a spus cum putem fi impreuna cu El.
Daca asculti de Dumnezeu nu esti in inselare.

Totusi n-as vrea ca discutia sa ia o intorsatura etimologica.

Sunt de acord ca trupul si alte obiecte sunt de oigine materiala si se descompun.
Dar sufletul desi nu e material, voi afirmati ca exista. Pot sa accept asta.
Deci daca exista atunci e creat, de Dumnezeu probabil.
Daca e creat, poate fi distrus, printr-un proces invers, tot de Dumnezeu probabil.
Iata ca vorbim despre ceva care nu exista (nu este material) ca si cum ar exista, se poate creea si distruge (Dumnezeu e atotputernic, poate distruge orice).

Asa in forma total de neinteles in care exista sufletul, totusi e creatie, si daca e creatie e materie, materia din care e format sufletul.

E, n-ar fi fost mai simplu pentru noi toti daca nici macar nu ar fi existat acest suflet ? Dar daca tot s-a intamplat sa se nasca sufletul nostru, nu e mai eficient ca el sa dispara la un moment dat ? De ce trebuie sa existe o lupta pentru curatarea sufletului cand ea ar putea sa nu existe. Adica de ce preferati chinul in locul nimicului ?

In mod paradoxal, sa stii ca tocmai cei care se lupta pentru curatarea sufletului, tocmai cei care cred cu tarie ca risca si lucrul acesta -- iadul vesnic -- sunt cei care nu si-ar dori nici o clipa ca lucrurile sa stea altfel (adica sa existe acea nimicnicie).
De obicei frica aceasta .. organica si refuzul sunt la cei care privesc oricum din afara problema.
Dinauntru se vede cu totul altfel.

heorhe
am vrut sa precizez ca d.p.d.v. lingvistic, termenul ,,descompunere,, nu poate fi folosit cand e vorba de suflet.

tocmai am spus ca sufletul nu e material, ci e duh, spirit, pnevma, e suflarea Lui Dumnezeu care invaluie trupul omului , dar in acelasi timp, e ,,absorbit,,, in interiorul lui.

sau ca sa zic asa, sufletul e partea ,,soft,,, nepalpabila material dar sesizabila prin trasaturile specifice: ratiune, vointa, constiinta de sine, sentimente, afecte, toate trairile.
daca acestea nu se vad si nu sunt materiale, nu inseamna ca existenta sufletului poate fi pusa la indoiala.

daca noi n-am fi suflete, am fi doar fapturi biologice.
dar omul nu e o simplă „fiinţă vie“, asemenea tuturor celorlalte, ci trup cu suflet viu, apartinand celor doua lumi, materiala si spirituala. e singura creatura (trup-suflet) constienta de sine.

am zis mai sus, ca prin suflet suntem inruditi cu Dumnezeu-Fiinta-prin-excelenta.
daca ai inca dubii, iti sugerez sa citesti ce referiri face Scriptura cu privire la suflet (care nu e o sursa oarecare, ci e revelata chiar de Dumnezeu).


cat despre ce zici tu, ca ar fi mai convenabil ca sufletul sa se neantizeze, hombre, ce sa-ti zic, aici nu-i dupa preferinte. Dumnezeu face regulile.
si tocmai ca atunci cand le-a facut, asa le-a facut sa ne fie noua bine.


d.p.d.v. al unuia robit pacatului, cred si eu ca ar fi mai convenabil, dupa ce toata viata am facut numai ce mi-a trecut prin cap fara sa-mi pese de consecinte si de scopul pentru care m-a facut Dumnezeu.
pai asa, fiecare isi face propriile reguli, ca oricum nu o sa-l traga nimeni, niciodata la raspundere.
la sfarsitul vietii zice ,,m-am distrat, am facut ce am vrut, pe cei cu care nu m-am inteles, i-am anihilat, iar acum prin moarte ma neantizez si intru in nefiinta de dinainte de a fi existat,,. e absurd si ilogic. care-i atunci scopul vietii?


auzi intrebare, de ce preferam iadul in locul nimicului?
de parca vreo creatura poate schimba datul ontologic si poate sa faca sa nu fi existat niciodata.
asta-i nimicul - faptul de a nu fi existat niciodata.

nu prefera nimeni iadul, dar e singura alternativa ramasa daca respingem ce ne-a propus Dumnezeu.

iti sugerez o intrebare mai buna: de ce preferi nimicul in locul existentei impreuna cu Dumnezeu?
si oricat l-ai prefera, cum il obtii?
daca o creatura crede ca poate schimba ontologic ceva, think again.

OK! Ai dreptate. Eu nu te mai contrazic. E bine-asa!

Din pacate aici nu stiu ce vrei sa spui. Teoria ta se contrazice foarte clar. NIMENI nu se mantuieste de unul singur, ci prin Biserica Lui Hristos. Iar Biserica Lui Hristos inseamna ceea ce stim cu totii ca inseamna, incepand de la Sfintii Apostoli si pana la preoti, protosingheli, diaconi, etc. Toti se roaga, leaga si dezleaga! Pentru cine? Pentru noi cei vii si pentru-ai nostri cei plecati dintre noi (daca... nu s-au sinucis!!!) Nu sunt in masura sa dau verdicte, dar certitudinea ta cum ca esti deja mantuit (mai era si penticostalul-cel-mantuit, dar a inteles pana la urma ca "toamna se numara bobocii") prin ceea ce faci tu personal, cand nici cel mai ostenitor dintre calugari sau pusinici, nu poate sa spuna asa ceva, pe mine iarasi ma sperie si te-as ruga sa incerci sa nu mai dovedesti nimanui nimic despre toate astea fiindca nu ti le cere nimeni, dar iti pot face mult rau si nu se merita.


Dragul meu, ne nastem fiecare sub un semn, desi se spune ca suntem cu totii egali. Totusi unii sunt ... mai egali. Printre marile mele dureri pe care le am, una este si aceea ca, desi am incercat, nu pot sa-mi conving nici un frate sa se apropie de biserica asa cum ar trebui, desi ei se considera crestini. Cu ce suntem noi mai merituosi ca ne-am nascut in Romania si nu in Ecuador? Cu ce sunt eu mai merituos ca mi-a dat Dumnezeu un Inger Pazitor mai convingator decat au primit fratii mei. Vezi tu? Cam asta-i si cu... ignoranta asta! Venim pe lume cu o zestre genetica si cu niste pacate pe care trebuie sa le tragem. Ele NU sunt ale noastre, iar tu care ai citit Sf Scriptura din scoarta-n scoarta ar trebui sa stii. Daca nu te rogi pentru strabunii tai, tu si copiii tai TREBUIE sa le duceti pacatele din neam in neam, pentru ca asa sta scris, iar Mantuitorul Hristos a spus-o de nenumarate ori intr-o forma sau alta. Nu stiu cum sa fac ca sa intelegi, dar nu pot s-o iau de la "facere" ca sa pot intra in acceptiunea ta despre acest aspect.

Poate ne spui si noua pe ce frecventa emite, fiindca multi pretind ca sunt emisari ai Lui Dumnezeu!

Ma simt ca un personaj din Sims , intru-un joc pe calculator atunci. Dumnezeu a creat lumea cu tot cu incercarile pe care trebuie sa le treaca oamenii. Putea foarte bine sa creeze o lume perfecta, sau ma rog, sa nu lase pe Adam si Eva sa se atinga de pomul cunoasterii, si atunci toata lumea era fericita. De ce trebuie eu sa particip la tot jocul asta de-a iadul/raiul cand pot foarte bine sa : 1. nu exist, sau 2. sa fiu o fiinta perfecta creata de Dumnezeu.

De ce exista a treia varianta daca Dumenzeu ne vrea pe toti ca El ? E un joc sau ce ?

Spui ceva foarte adevarat intr-o postare: ca mantuirea depinde de jerfa lui Dumnezeu. Ei bine, pe acest principiu functioneaza cele 40 de liturghii. Se stie, fireste, ca in credinta ortodoxa, la fiecare Sfanta Liturghie se reitereaza Jertfa Mantuitorului, si nu in mod simbolic, ci painea si vinul devin cu adevarat Trupul si Sangele lui Hristos. La jertfa, in Biserica Ortodoxa, sunt pomeniti atat viii, cat si morti, iar toti acestia pomeniti se impartasesc cu Trupul si Sangele lui Hristos. Insa pentru cineva care nu crede in asemenea lucruri, e imposibil de inteles.
Sa nu ne grabim cu etichetarea: cutare a ajuns in iad, ca stim bine ca sufletul unui singur pacatos e mai pretios pentru Dumnezeu decat lumea intreaga. Lucrurile nu sunt atat de transante. Fireste, nimeni nu trebuie sa se bizuiasca pe urmasi, ca i-ar putea face pomeniri. Si apoi, ce urmasi credinciosi ar putea sa aiba unul care a facut numai rau? Cine sa-i fi invatat pe aceia ce sa faca si, mai ales, cum sa creada? Caci totul se face dupa credinta omului (ai destule exemple in Biblie) si nu e imposibil ca acea credinta a omului sa covarseasca marea de pacate pe care o lasa in urma lui un suflet. Nespus de greu, dar nu imposibil. Sa ne intelegem, nu militeaza nici un ortodox pentru principiul: pacatuieste cat mai mult si pocaieste-te pe patul de moarte sau mori in pacat, ca se va gasi cineva candva sa faca o liturghie pentru tine! Nu! Dar noi nu suntem responsabili doar pentru noi insine, ci si pentru ceilalti, mantuirea e si colectiva, ne purtam crucile unii altora, cum ne-a invatat Hristos si asa cum facem (sau nu) tot ce ne sta in putinta pentru mantuirea noastra, nu trebuie sa fim nepasatori fata de mantuirea altuia. Sa stii ca si in cazuri de cancer, daca cei din jurul bolnavului au o credinta atat de mare, il pot scapa! Minuni din acestea s-au vazut o multime!
Sper ca acestea de mai sus sa foloseasca cuiva, ca doar "crestini" sunt multi