Pentru o innoire a Sfantului Botez in Biserica noastra ortodoxa
 

Pentru o innoire a Sfantului Botez in Biserica noastra ortodoxa

--------------------------------------------------------------------------------

Pe baza urmatoarelor considerente:
- avand in vedere ca se observa o neglijenta in trairea adevaratei vieti crestine din partea multor confrati de-ai nostri;
- avand in vedere ca majoritatea celor botezati in Biserica noastra nu sunt suficient catehizati si suficient incercati in credinta lor in Hristos si in jertfa Sa rascumparatoare si in invierea Sa;
- avand in vedere ca Sfantul Botez trebuie sa reflecte schimbarea crestina din viata noului botezat si ca taina sfantului botez presupune nasterea din apa si din Duh a celui botezat, si deci avand in vedere sfintenia ei nu trebuie data celor care batjocoresc harul sfantului botez;
- avand in vedere ca si omul trebuie sa faca un efort sustinut de pocainta si indreptare a vietii lui dupa voia lui Hristos, pe langa harul de la Dumnezeu pe care-l primeste la botez;
- avand in vedere ca preotii ortodocsi, poate si datorita vremurilor comuniste, nu prea fac cateheza noilor candidati la botez si nu ii verifica in credinta lor suficient de puternic;
- avand in vedere toate deserviciile pe care le aduc in viata noastra ortodoxa aceste constatari de mai sus (la care se pot adauga altele) si anume: putinatatea credintei crestine, slaba participare la biserica, neglijarea vietii adevarat crestinesti in favoarea unei vieti orientate mai mult dupa duhul acestui veac si dupa interese materialiste,

propun ca sa se faca presiuni din partea celor care mai suntem credinciosi cu viata si nu doar cu numele, pentru revenirea pe cat posibil la Sfanta Traditie a Bisericii care cerea ca fiecare nou candidat la botez, la initierea in viata de crestin, sa fie mult mai mult si mai bine catehizat de preoti, sa fie cercetati in credinta lor si sa fie pusi la incercare pentru a se cunoaste ca isi doresc cu adevarat o viata crestineasca si nu doar sa faca un ritual ca sa fie in rand cu lumea, sa fie indemnati permanent sa isi achizitioneze Sfanta Scriptura, carti ale Sfintilor Parinti, carti de rugaciuni (Psaltirea, Acatistier, Ceaslov), carti de spiritualitate si teologie ortodoxa corespunzator nivelului duhovnicesc si intelectual al credinciosului si pe care sa le studieze si sa se lupte cu ei insisi sa le puna in practica, si altele.

Pentru revalorizarea şi repunerea în drepturi a sfintei taine a botezului în Biserica Ortodoxă este necesară revenirea la concepţia şi practica sfintei scripturi şi a sfintei tradiţii a Bisericii, aşa încât să nu mai fie cazuri de oameni care primesc botezul în Biserica Ortodoxă pentru ca mai apoi să trăiască în nesimţire faţă de harul sfântului botez ci pentru ca aceia care sunt creştini ortodocşi să ducă cât mai mult şi după puterile lor o adevărată viaţă în Hristos şi în Duhul Sfânt. Este mai mult decât evident că în unele cazuri practica botezului a ajuns un formalism, asta neînsemnând că taina respectivă ca atare ar fi lipsită de harul lui Dumnezeu, şi că acest formalism este plătit scump de Biserica Ortodoxă. Tema sfântului botez a fost lămurită de sfânta scriptură, de toţi sfinţii părinţi, de toţi teologii Bisericii Ortodoxe de la început şi până astăzi şi este evident necesară întoarcerea conştientă şi cu mare răspundere faţă de Sfânta Biserică Ortodoxă la ceea ce ne-au lăsat sfânta scriptură, sfânta tradiţie a marilor sfinţi părinţi ai bisericii şi teologia ortodoxă.

Rog a se citi de către confraţii mei ortodocşi, printre altele, şi o carte de trezire şi de conştiinţă responsabilă ortodoxă (nu că ar fi o excepţie, însă nu ştiu eu de alte cărţi deocamdată) cartea teologului Alexander Schmemann "Din apă şi din Duh. Studiu liturgic al botezului".

catehizarea pruncilor :)
 

Cam dificil sa-i cercetezi pe prunci "in credinta lor" nu crezi?..sau sa-i catehizezi cind ei inca sug la pieptul mamei?.. :))))
Glumesc desigur, ..sunt total de acord cu tine si am ridicat aceasta problema de nenumarate ori ca fiind un gest de bun simt crestin!

Asa se va indeparta lumea de Biserica..

Pentru Biserica primelor secole Botezul avea mai mult o semnificatie eshatologica, se primea la varsta maturitatii sau in pragul mortii. Dupa secolul IV Botezul a fost oficiat cu precadere in cazul pruncilor ptr ca aria de convertire in randul maturilor scade. Cu toate acestea Botezul are un efect ontologic si un sens soteriologic- fiind necesar pentru mantuire- s-a oficiat chiar si in cazul pruncilor cum frumos indeman Sfantul Grigorie Teologul pe mame: "Daca aveti copii botezatii ca nu cumva rautatea sa creasca in ei."
Amanarea Botezului pentru o anumita varsta inseamna adancirea persoanei in starea pacatului. pacatul este o boala spirituala eu cresc in aceasta boala spirituala, iar luminarea mea in credinta poate fi ingreunata. Eu sunt pentru botezul pruncilor si consider ca botezul la maturitatea accentueaza mai mult un aspect juridic de impacare cu Dumnezeu fara sa se mai aminteasca de aspectul ontologic.

Eu sunt de acord cu botezul copiilor doar în cazurile în care părinţii şi naşii copilului botezat sunt creştini adevărat trăitori, care se angajează foarte serios şi responsabil pentru creşterea şi educarea copilului în viaţă creştină ortodoxă veritabilă, cu multă responsabilitate de la bun început nu doar pentru asigurarea celor materiale şi a educaţiei lumeşti, ci şi pentru o educaţie creştină autentică a copilului, pentru sufletul său; bineînţeles însă că eu consider că respectivului copil, adolescent, tânăr mai apoi îi trebuie acordată şi libertatea de a explora singur chiar şi în lumea spirituală, atunci când va fi pregătit. În cazul celor care nu sunt adevărat creştini şi nu îşi asumă responsabilitatea foarte serioasă pentru iniţierea copilului în viaţa creştină, eu cred că botezul ar trebui amânat şi lucrat de către preot în primul rând la temeinicia creştinismului ortodox practicat de părinţi şi naşi, şi numai după rezolvarea acestor probleme cred că ar fi normal ca să poată fi primit şi copiii lor la botezul creştin ortodox. Nu de alta, dar se observă că în unele cazuri părinţii înşişi nu sunt foarte conştienţi şi responsabili cu privire la aceste lucruri, iar mai târziu lucrurile nefăcute temeinic se transmit şi copiilor şi asta este calea pentru instaurarea unor tradiţii care nu mai au legătură cu sfânta tradiţie a bisericii.

Nu cred că amânarea botezului ar duce în mod necesar la adâncirea persoanei în starea păcatului. Pe de altă parte, există persoane care s-au adâncit şi se adâncesc în starea păcatului chiar şi dacă au primit sfânta taină a botezului, fapt care scoate în evidenţă necesitatea unei lucrări mai asidue şi mai profunde, mai responsabile din partea clerului şi din partea celorlalţi creştini ortodocşi, asupra sufletului persoanei botezate. Cred că este o obligaţie şi o cerinţă de o mare responsabilitate ca în iniţierea şi viaţa creştină să se pună cât mai mult accent pe calitatea iniţierii şi a vieţuirii creştine ortodoxe, iar cantitatea să mai fie lăsată la o parte pentru că se va îngriji Dumnezeu să fie şi cantitate.

Sfintii Parinti vorbesc despre pacatul stramosesc ca boala spirituala, aceasta boala stagneaza sau se agraveaza in timp? De aceea Biserica a administrat Botezul pruncilor. Nu pot sa sustin ca pacatul stramosesc nu are cosecinte in timp asupra celor care nu sunt botezati. daca nu are consecinte inseamna ca totul se transforma intr-o relatie juridica, pacatul a fost o jignire iar botezul este o impacare. Nu cred ca Sfintii Parinti au gandit asa.

Eu nu am vorbit despre nici o relaţie juridică, iar în ceea ce îi priveşte pe sfinţii părinţi, eu vă recomand cu căldură să îi recitiţi dacă i-aţi citit şi deasemenea să studiaţi modul în care se botezau creştinii în toată perioada Bisericii lui Hristos.

Vă recomand dumneavoastră şi tuturor creştinilor ortodocşi studierea serioasă a următoarelor cărţi, pe lângă Noul Testament şi comentarii şi interpretări la Noul Testament:

Sfântul Chiril al Ierusalimului - "Cateheze", EIBMO
Sfântul Nicolae Cabasila - "Despre viaţa în Hristos", EIBMO
Dumitru Stăniloae - "Teologia Dogmatică Ortodoxă" vol 3, EIBMO
Boris Bobrinskoy - "Împărtăşirea Sfântului Duh", EIBMO (EIBMBOR)
Alexander Schmemann - "Din apă şi din Duh. Studiu liturgic al botezului"
Dumitru Gh. Radu - "Despre înnoirea şi îndumnezeirea omului în Hristos", Ed. Mitropolia Olteniei, 2007, toată cartea, dar în special subcapitolul "Botezul ca încorporare în noul legământ şi problema sinergismului"
Sfântul Vasile cel mare - "Despre Botez"

Bineînţeles că mai pot fi şi altele, însă pe care eu nu le cunosc şi nu le am.

De fiecare data cand se ignora aspectul ontologic al Tainei Botezului se intra intr-o discutie juridica.

Tocmai că sunt foarte de acord cu aspectul ontologic al Tainei Botezului.

Pai atunci cum poti sa ignori lucrarea efectiva a Tainei in cei botezati, indiferent de varsta?

Ii multumea Domnului ca nu este ca acel vames. Insa eu stiu ca protestantii fac aceste lucruri pe cand acel farizeu doar banuia! Apoi eu nu ma laud ci doar arat consecintele teologiei protestante.
Daca un subiect trebuie inchis sa fie inchis nu cu explicatia unui protestant. Asa mi se pare normal.
Cat despre pentru o inoire a Sfantului botez nu poate fi vorba! Biserica nu poate gresi! Am vazut paralela facuta intre taiera imprejur si botez.
Coloseni2,11. In El ati fost taiati imprejur, nu cu o taiere imprejur facuta de mana, ci cu taierea imprejur a lui Hristos, in dezbracarea de trupul poftelor firii noastre pamantesti,

12. fiind ingropati impreuna cu El, prin botez, si inviati in El si impreuna cu El, prin credinta in puterea lui Dumnezeu care L-a inviat din morti.
Singurul lucru nu inteleg treaba cu pregatirea catehumenului. Cred ca era o practica gresita deoarece de multe ori omul respectiv nu se boteza In Hristos chiar daca credea In Acesta decat dupa o perioada destul de lunga. Dar poate nu am inteles eu bine.
Acest lucru (botezul imediat dupa marturisirea de credinta) il gasim atat in Nt dar si in practica bisericii de-a lungul timpurilor!

Domnule Lavrentiu, eu nu ignor lucrarea efectivă a Tainei asupra celor botezaţi, însă sfintele taine lucrează şi cu colaborarea omului. Există suficiente cazuri care demonstrează că unii dintre cei care au primit Taina Botezului trăiesc o viaţă în păcat sau în nesimţire faţă de harul sfântului botez, viaţa pe care însă o presupune Taina Botezlui este o viaţă înnoită după voia lui Dumnezeu, o viaţă cât mai sfântă şi mai dreaptă posibil pentru puterile şi darurile pe care le are fiecare om.

Este adevarat ca Tainele lucreaza prin colaborare, dar nu trebuie sa uitam ca copiii sunt cei mai aproape de Hristos, ca si puritate a sufletului. Din acest motiv eu consider ca Botezul lucreaza in ei mai bine decat in mine, acum.

Nu vorbim de vreo lucrare ezoterica, ci de colaborarea Vietii cu cei ce se impartasesc de Ea. Mantuirea nu este rod al ratiunii sau al curatirii de pacate (pe care oricum copiii nu le au), ci este dar al lui Dumnezeu. Curatirea sufletului este necesara pentru noi ca sa il putem percepe pe Dumnezeu printr-o miscare de la complex la simplu; copiii insa sunt mai "afini" fata de Dumnezeu, in simplitatea lor.

Botezul si Euharistia fac parte din taina relatiei dintre micuti si Viata pe care le-o ofera Hristos. Oricine se interpune intre ei si Hristos face, dupa parerea mea, un pacat foarte mare, uitand cuvintele Mantuitorului: "Lasati copiii sa vina la mine..."

Si sa nu uitam ca si dintre catehumeni erau multi care au devenit eretici (de ex. Arie), deci botezul la maturitate nu te scuteste de necredinta sau de erezie.

Domnule, eu cred că am spus foarte clar că părerea mea este că sunt pentru botezul la copiilor, dar cu condiţia ca aceia care îşi iau răspunderea pentru călăuzirea lor în viaţa creştină ortodoxă să fie ei la rândul lor adevăraţi creştini, responsabili, buni cunoscători ai credinţei creştine adevărate, adică ortodoxe, nu oameni care ei în primul rând nu sunt creştini adevăraţi atât după trăire cât şi după cunoaştere. Părerea mea este ca naşii să fie aleşi după vieţuirea şi cunoaşterea ortodoxiei, iar părinţii şi naşii, care ei nu se află într-o stare de trăire şi cunoaştere a ortodoxiei, să se pună la punct sub atenta observare a preoţilor, episcopilor şi duhovnicilor, iar doar mai apoi sau chiar şi concomitent să se săvârşească taina botezului pruncilor sau copiilor. Ceea ce vreau să semnalez este că este necesar, din punctul meu de vedere, ca sfânta taină a botezului să fie conştientizată în toate aspectele ei, dacă nu de cei mici, atunci cel puţin de aceia care sunt la vârste mature şi că responsabilitatea cea mai mare cu privire la iniţierea şi trăirea unei adevărate vieţi creştine ortodoxe atârnă pe umerii slujitorilor sfintelor altare ale Bisericii, dar şi pe umerii celor care deja sunt creştini ortodocşi.

Deasemenea, slujitorii altarelor, dar nu doar ei ci şi ceilalţi creştini orotdocşi, trebuie, cred eu, să vegheze la cât mai buna catehizare şi îndrumare a celor botezaţi, iar aceasta cere într-adevăr mai multă muncă pentru slujirea sufletelor creştinilor.

Aici suntem clar de acord, ca ar fi foarte bine ca nasii sa fie crestini adevarati. Dar Taina Botezului nu trebuie conditionata de acest aspect, pentru ca nu exista niciun motiv pe lume pentru care cineva ar fi vrednic sa fie botezat.

Ar fi insa bine ca preotii sa-i cerceteze putin pe nasi inainte, poate asa i-ar face putin mai constienti.

Suntem de acord însă eu cred că taina botezului trebuie condiţionată, atunci când se săvârşeşte pruncilor sau copiilor, dacă nu de credinţa acestora, atunci de credinţa adevărată mărturisită şi trăită de părinţii şi naşii copiilor. Deasemenea repet şi accentuez necesitatea de a se pune cât mai mult accent pe catehizarea şi călăuzirea cât mai serioasă şi responsabilă a creştinilor de către slujitorii altarelor dar şi de către alţi creştini ortodocşi şi duhovnici, chiar dacă aceste lucruri necesită o muncă spirituală mai susţinută şi mai extinsă calitativ şi cantitativ la slujirea sufletelor persoanelor creştine.

Va multumesc pentru bibliografia recomandata o parte am parcurs-o. Cat despre parintele Staniloae, chiar astept citate din care sa reiasa ideea pe care o sustineti. Sunt de acord ca nu oricine ar trebui sa fie nas la botez sau la cununie.

La care idee te referi ?

De a inclina spre un botez la maturitate in cazul celor care nu sunt pregatiti sau lipsesc nasii catehizati.

Din cate stiu
 

Asa se cade cel mai usor in erezie! Pai domnul Iisus ne spune ca va apara El biserica sa! Nu o aparam noi cei de aici! Chiar daca nasi sunt buni cunascatori ai legii crestine omul va hotari in viata calea care o va urma.

Eu nu am înclinat spre nici un botez la maturitate, ci am înclinat spre un botez la care, cum este cazul pruncilor dacă ei nu pot să îşi mărturisească ei singuri credinţa, atunci măcar naşii şi părinţii lor să mărturisească o credinţă adevărată ortodoxă, atât prin viaţă cât şi prin cunoaşterea învăţăturii de credinţă, a sfintelor scripturi, etc; asta nu înseamnă că trebuie aşteptat până la maturitatea celor încă nebotezaţi, ci până la conştientizarea şi asumarea adevărată, autentică de către naşii şi părinţii pruncilor a botezării acestora cu botezul ortodox.

Naşii nu trebuie să fie doar buni cunoscători, ci să trăiască adevărat viaţa creştină ortodoxă, şi să le fie celor botezaţi nişte părinţi spirituali în toate etapele vieţii până când cei botezaţi vor fi pe picioarele lor, stând temeinic, în credinţa ortodoxă. Dacă unii îşi vor hotărî ei o altă cale, atunci cel puţin părinţii şi naşii, alături de preoţi, duhovnici îşi vor fi făcut datoria faţă de copiii lor; totuşi, acolo unde lucrurile sunt făcute cu credinţă adevărată şi puternică în Dumnezeu, în Iisus Hristos, cu dragoste, cu jertfă, cu adevăr, nu cred că pot să aibă loc mari dezertări şi revolte împotriva Bisericii şi a celor care şi-au asumat botezul copilului, pentru că dragostea adevărată va ajunge la inima copilului la un moment dat şi va conştientiza ce lucruri mari au făcut pentru el Biserica, preoţii, părinţii, naşii, şi înainte de toţi Iisus Hristos.

PS Serafim Joanta - Sf Botez, taina luminarii omului
 

PS Serafim Joanta - Sf Botez, taina luminarii omului

http://arhiva-ortodoxa.info/test/aut...arii%20omului/

Botezul - inviere din morti si nastere din nou
 

Botezul este (prima) inviere din morti, nastere din nou in Hristos

Dumnezeu „nu este Dumnezeul mortilor, ci al viilor”[1], iar pe muntele Tabor, la Schimbarea la Fata a Domnului Iisus inaintea celor trei ucenici ai sai: Petru, Ioan si Iacov „Moise si Ilie s-au aratat lor, vorbind cu El”[2]. Deci, Moise cel ce murise se arata in trup celor vii, vorbind cu Mesia.

Hristos Domnul afirma fara echivoc: „Adevarat, adevarat zic voua: Daca cineva va pazi cuvantul Meu, nu va vedea moartea in veac”[3] pentru ca „Eu sunt invierea si viata; cel ce crede in Mine, chiar daca va muri, va trai. Si oricine traieste si crede in Mine nu va muri in veac.”[4] deoarece “Cel ce asculta cuvantul Meu si crede in Cel ce M-a trimis are viata vesnica si la judecata nu va veni, ci s-a mutat de la moarte la viata.”[5].

Aceasta (prima) inviere este deci Taina Sfantului Botez pentru ca insusi Hristos Domnul Dumnezeul nostru spune: „De nu se va naste cineva din apa si din Duh, nu va putea sa intre in imparatia lui Dumnezeu.”[6] intrucat „celor cati L-au primit, care cred in numele Lui, le-a dat putere ca sa se faca fii ai lui Dumnezeu, care nu din sange, nici din pofta trupeasca, nici din pofta barbateasca, ci de la Dumnezeu s-au nascut”[7].

Astfel, “ingropati fiind impreuna cu El prin botez, cu El ati si inviat”[8], “deci ne-am ingropat cu El, in moarte, prin botez, pentru ca, precum Hristos a inviat din morti, prin slava Tatalui, asa sa umblam si noi intru innoirea vietii; … vii pentru Dumnezeu, in Hristos Iisus, Domnul nostru. ... infatisati-va pe voi lui Dumnezeu, ca vii, sculati din morti”[9]. Sfantul Apostol Petru marturisește: “Binecuvantat fie Dumnezeu si Tatal Domnului nostru Iisus Hristos, Care, dupa mare mila Sa, prin invierea lui Iisus Hristos din morti, ne-a nascut din nou, spre nadejde vie”[10] prin “botezul, care va mantuieste astazi si pe voi, nu ca stergere a necuratiei trupului, ci ca deschiderea cugetului bun catre Dumnezeu, prin invierea lui Iisus Hristos”[11].

Doar cei ce traiesc in Domnul, adica fac voia Lui si nu sunt crestini (ortodocsi) doar cu numele iar prin faptele lor tagaduiesc pe Hristos, adica aceia care daca au intinat pecetea Sfantului Botez prin pacate, se reintorc la Domnul caindu-se pentru faptele lor urate si marturisindu-le in Taina Sfintei Spovedanii, primind de la Domnul iertarea pacatelor prin preotul duhovnic si apoi primind impacarea si unirea reala (nu simbolica) cu Hristos in Taina Sfintei Impartașanii, doar “ei au inviat si au imparatit cu Hristos mii de ani. Iar ceilalti morti nu inviaza pana ce nu se vor sfarsi miile de ani. Aceasta este invierea cea dintai. Fericit si sfant este cel ce are parte de invierea cea dintai. Peste acestia moartea cea de a doua nu are putere”[12].

Dupa cum marturisește Sfantul Ioan Evanghelistul, a doua inviere este cea obsteasca, la care vor invia toti oamenii pentru a fi judecați potrivit faptelor savarșite. Insusi Hristos Domnul Dumnezeul nostru vorbind in acelasi context despre cele doua invieri (nașterea din nou prin Sfantul Botez si invierea obșteasca a mortilor), face foarte clar diferenta intre invierea celor ce sunt morti trupeste si stau in morminte si invierea celor morți sufleteste, adica a celora care nu traiesc in Dumnezeu (nu savarșesc voia Lui care este viata si iubirea), ci doar vietuiesc trupește in intunericul lumii acesteia, intrucat „omul, in cinste fiind, n-a priceput; alaturatu-s-a dobitoacelor celor fara de minte si s-a asemanat lor.”[13].

Prima inviere deci, se petrece „acum” adica intr-un prezent continuu in Sfanta Biserica (Ortodoxa) unde Hristos cel viu lucreaza: „Adevarat, adevarat zic voua, ca vine ceasul si ACUM este, cand mortii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu si cei ce vor auzi vor invia.”[14]. Invierea a doua, adica invierea obsteasca (a mortilor din morminte), va avea loc la sfarsitul veacurilor, la a doua venire a Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos “Nu va mirati de aceasta; caci vine ceasul cand toti cei din morminte vor auzi glasul Lui, Si vor iesi, cei ce au facut cele bune spre invierea vietii si cei ce au facut cele rele spre invierea osandirii. ”[15]

[1] Matei 22,32; Marcu 12,27; Luca 20,38;
[2] Matei 17,3; Luca 9,30; Marcu 9,4;
[3] Ioan 8,51.
[4] Ioan 11,25-26.
[5] Ioan 5,24.
[6] Ioan 3,5.
[7] Ioan 1,12-13.
[8] Coloseni 2,12.
[9] Romani 6,4-13.
[10] I Petru 1,3.
[11] I Petru 3,21.
[12] Apocalipsa 20,4-6.
[13] Psalmul 48, 12.
[14] Ioan 5,25.
[15] Ioan 5,28-29.


Asadar sa luam aminte... si sa pastram credinta crestin ortodoxa a Sfintilor Parinti, caci in Duh Sfant este marturisit adevarul. "Iisus Hristos, ieri şi azi şi în veci, este acelaşi. " Evrei 13,8

No Comment....Unde e Credinţa Creştină Ortodoxă ?!?!
 

Petre si Silvia Roman si-au botezat baietelul! VIDEO
http://stirileprotv.ro/show-buzz/ent...-duminica.html

Botezul costa dublu pentru politicieni
http://observator.a1.ro/observator13...ieni_8467.html

Preotul care va oficia creştinarea: «Lui Roman îi iau dublu pentru că are bani»
http://www.libertatea.ro/stire/video...m_campaign=rss

Negocieri in Casa Domnului!
http://www.acasatv.ro/emisiuni/negoc...uri-video.html

Dar cum sa se renunte la botezul pruncilor? Daca se fac mari exista sanse mai mici sa se boteze de bunavoie, rarindu-se astfel numarul crestinilor platitori. Nu vrem sa pierdem aceasta sursa importanta de bani la bugetul bisericii.

Am sa-ti spun doar atat- nu putem sluji la doi domni- ori ii slujim lui Dumnezeu, ori lui mamona...Alege cu cine esti!

Prefer sa va las sa va dati singura seama.

Eu nu aş fi chiar atât de sigur că Biserica nu s-ar descurca din punct de vedere financiar. Ar putea să treacă printr-o perioadă mai dificilă, însă cred că ar rezista.

Toti suntem ai lui Dumnezeu!Nu te mahni!

Mai fratilor, apa voastra sigur nu are gust de vin?

De unde le scoateti mai ca in primele secole se faceau botezul la adulti? MINCIUNA.

Pana in secolul 16, la 1600+ de ani de la venirea lui Iisus, pana atunci toate documentele istorice incepand cu Apostolii vorbesc de botezul copiilor. Toate.

Protestantii fac asa. iau toate documentele istorice inclusiv cele care vorbesc de botezul copiilor. Pe toate documentele astea istorice INAFARA DE BIBLIE le arunca pe geam si apoi citesc din Biblie. In Biblie scrie clar ca oamenii au fost botezati cu toata casa lor si aici intra si copiii si documentele istorice valide vorbesc despre botezul copiilor.

Deci protestantii arunca toate documentele istorice valide pe fereastra si apoi pentru ca in Biblie nu scrie clar de botezul copiilor se uita pe geam sa vada cum bate vantul. Si apoi in Germania bate vantul din Sud si protestantismul German de acolo boteaza copiii. In USA bate vantul din Vest si ei nu boteaza copiiii si apoi scriu carti asa zise istorice care zic pentru ca vantul bate din Vest .....

Pai cum mai, documentul istoric scris de Vasile in anul 2010 despre botezul copiilor bazat pe directia bataii vantului e perfect si documentele istorice cu miile si milioanele scrise in timpul Bisericii primare nu sunt bune? E dishonest ce se intampla in protestantism si e complet impotriva stiintei istoriei. Trebuie ca protestantismul sa se alfabetizeze in studiul istoriei si apoi discutam.

Sa-mi arate mie protestantii unde scrie in istorie ca se ia un documente din cele 1 milion si apoi se trag concluzii despre evenimentele care nu exista in documentul principal dar care sunt explicate cu lux de amanunte in documentele istorice aruncate pe fereastra, cum se iau decizii pe baza directiei vantului?

Alfabetizare in istorie si apoi discutam. Nu poti bai sa ai o modalitate de studiu a istoriei in batalia de la Vaslui cand studiezi TOATE documentele si apoi o alta modalitate de studiu a istoriei , de gen ANALFABET , cand e vorba de crestinism. Nu exista in istorie SOLA cartea lui Herodot si apoi restu pe fereastra. Nu.

Treaba e asta. biserica Ortodoxa e aparata definitiv de Dumnezeu care a spus ca portile iadului nu o vor inghiti. Cine are urechi de auzit sa auda. Biserica ortodoxa va fi IN VECI si IN ETERNITATE CA vrea Vasile sau nu vrea Vasile nu conteaza. Asa a zis Dumnezeu si asa va fi. Cine se lupta impotriva ortodoxiei lupta direct impotriva lui Dumnezeu, mai precis impotriva Duhului Sfant care poate sa faca sa-i moara o parte din familie, si apoi sa arunce cu boli in el si tot asa, ca pe Duhul Sfant si pe Dumnezeu nu exista forta care sa ii invinga.

Mai bine decat sa incercati oceanul cu batul va vedeti de treaba. Nu s-a reusit stricarea ortodoxiei in ultimii 2000 de ani si nu se va reusi nici de acum incolo.

Imbunatatire inseamna schimbare. Botezul da omului intrare in rai si asta o poate da doar Dumnezeu. Vasile care vrea sa schimbe nu poate da intrare in rai. A venit IIsus a doua oara ca sa innoiasca Botezul sau vrea Vasile sa-si introduca invataturile lui? Sa ne lase in pace, sa nu se puna Vasile cu Dumnezeu, ca eu am o idee cine invinge si cine pierde. Protestantii sa isi vada de treaba.

Trebuie ca noi ortodocsii sa ne rugam si pentru noi sa ne ierte Dumnezeu si pentru fratii nostrii de la Adam si Eva sa nu cada nici ei in gresala si ca Dumnezeu sa-i intoarca la credinta cea dreapta .

Ca offtopic la luterani botezul se face si la copii mici:
http://en.wikipedia.org/wiki/Lutheranism#Baptism
La fel la anglicani.
http://www.cofe.anglican.org/lifeeve.../sectionb.html
Etc.
Cat de valid este nu stiu.
Nu stiu de care protestanti era vorba care nu boteaza copii mici.
Generalizarile astea sunt ciudate.

Nu-i adevarat, tu minti!

Ioan Botezatorul si Hristos nu a botezat pe nici un prunc la apa Iordanului.
CInd Ioan boteza poporul si Hristos s-a apropiat de el , nici o persoana inconstienta de ceea ce I SE APLICA( vezi prunc) nu era botezata!

Inventiile de mai tirziu, anume cea de a boteza pruncii a fost facut fara nici un fundament scripturistic CI PUR POLITIC SI DE ACAPARARE DE "teritoriu" religios adica pentru asigurarea cit mai multor NOI CRESTINI!..adica pentru a fi "pecetluiti" ca fiind crestini si ca alte secte sa nu puna "ghiara " pe ei...ceea ce este o aberatie...deoarece stim cu totii si vedem din exemple ample din jurul nostru ca..

.- nu botezul te face crestin! -

NUUUU?!? Atunci ce?

Sfântul Chiril al Alexandriei

voia Tatălui este ca omul să se facă părtaş al Sfântului Duh, născându-se din nou la o viaţă neobişnuită şi nouă şi să fie încă de pe pământ cetăţean al cerului.

Domnul nostru Iisus Hristos a numit naştere de sus naşterea din nou din Duhul, înfăţişând pe Duhul ca fiind fiinţa cea mai presus de toate şi prin El făcându-ne părtaşi de firea dumnezeiască, făcând să rodească în noi pe Cel ce provine fiinţial din ea şi, prin El şi în El, reîntipărind în noi chipul frumuseţii arhetipice şi refăcându-ne spre înfierea dumnezeiască. Astfel, am fost născuţi din nou spre înnoirea vieţii şi recreaţi spre înfierea dumnezeiască.

Căci deoarece omul e compus, fiind combinat din două componente, adică din trupul sensibil şi din sufletul înţelegător, are nevoie pentru naşterea din nou de o tămăduire îndoită, după componentele arătate. Prin Duhul se sfinţeşte duhul omului, iar prin apă, sfinţită şi ea, trupul.

Dar e de ştiut că ceea ce se naşte din Duh numim duhul omului, nu pentru că se naşte din Duh după fire (aceasta e cu neputinţă), ci în înţelesul prim şi cel mai vechi, pentru că prin El a fost chemat la existenţă ceea ce nu era, iar în înţelesul al doilea şi în mod iconomic, pentru că prin El ne refacem după chipul lui Dumnezeu, întipărindu-ne trăsăturile Sale şi dând înţelegerii noastre, ca să zic aşa, calitatea Lui.

Cei ce prin credinţă au fost chemaţi la starea de fii ai lui Dumnezeu în Hristos sau dezbrăcat de umilinţa propriei lor firi şi, fiind împodobiţi ca într-un veşmânt strălucitor de harul Celui ce-i cinsteşte, urcă la demnitatea mai presus de fire. Căci nu mai sunt fii ai trupului, ci mai degrabă, născuţi ai lui Dumnezeu prin har.

Dar cei ce au urcat prin credinţa în Hristos la adopţiunea filială de către Dumnezeu nu se botează în ceva din cele create, ci în însăşi Sfânta Treime, prin mijlocirea Cuvântului, Care a unit Sieşi cele omeneşti prin trupul asumat, fiind El însuşi unit prin fire cu Cel ce L-a născut, întrucât prin fire e Dumnezeu. Aşa se înalţă robul la starea de fiu, prin participare la Fiul adevărat, fiind chemat şi înălţat la demnitatea proprie Aceluia prin fire. Pentru aceea ni se spune şi suntem născuţi ai lui Dumnezeu, noi, cei ce am primit prin Duhul naşterea din nou prin credinţă.

Şi aşa ni se spune că ne-am născut din Dumnezeu şi suntem pentru aceasta dumnezei, fiind înălţaţi nu numai prin har la slava cea mai presus de noi, ci şi ca cei ce avem pe Dumnezeu locuind şi lucrând în noi, după spusa: „Voi locui şi voi umbla în ei” (Lev. 26, 12).

Părintele Dumitru Stăniloae

Duhul, venind în om, îl renaşte în primul rând pentru că îl pune în legătură cu un Dumnezeu mai presus de legile repetate şi închise ale lumii. Însăşi cunoaşterea lui Dumnezeu prin Duhul Sfânt îl ridică pe om din monotonia vieţii în lume.

A fi părtaş de firea dumnezeiască nu înseamnă a avea firea dumnezeiască. Căci a avea firea dumnezeiască înseamnă a o avea prin sine, prin naştere sau purcedere din Tatăl. A se împărtăşi de ea înseamnă a avea numai puteri din ea. În acest sens „rodeşte” în Duhul, adică înseamnă că Duhul produce roadele Lui în om, sau puterile Duhului, unindu-se cu puterile omului, le fac pe acestea să rodească nu roade pur create, ci roade care au în ele şi calităţi dumnezeieşti. Prin aceasta omul se aseamănă în mod real cu Dumnezeu, aşa cum a fost la început, arătând frumuseţea dumnezeiască în sine, sau calitatea de fiu prin har al lui Dumnezeu. El a fost făcut astfel într-o asemănare cu Fiul lui Dumnezeu, printr-o unire cu El. Această calitate i-a readus-o Fiul, întrupându-Se, prin aceea că a întipărit în primul rând în Sine ca om calitatea de Fiu al lui Dumnezeu, ca s-o transmită şi celor ce se unesc prin credinţă cu El.

Sfântul Duh produce înălţarea omului, refăcând în el chipul tot mai deplin al lui Hristos. Părinţii deduc din hristologie înduhovnicirea omului. Nu ne naştem din Duhul Sfânt, în sensul că ne-am însuşi fiinţa Lui dumnezeiască, cum Se naşte Fiul din Tatăl, ci în înţelesul că, după ce-am fost creaţi prin El, cu Duhul Fiului, după întruparea Fiului primim din nou Duhul Acestuia, ceea ce ne întipăreşte iarăşi chipul Acestuia de fii ai Tatălui prin har. Câştigăm prin aceasta calitatea de fii iubitori ai Tatălui, simţind totodată cu bucurie iubirea Tatălui, şi iubirea lui Hristos de Frate al nostru, şi voinţa de a trăi o viaţă dedicată Lor, o viaţă curăţită de egoism, de porniri inferioare, de tot ce e lipsit de delicateţe, asemenea lui Hristos.

Dar prin credinţă se nasc din Dumnezeu, dar nu din fiinţa Lui, ca Fiul Cel Unul-Născut, ci din harul Lui. Căci harul îi ridică la o stare unită cu a Fiului născut din fiinţa Tatălui, bucurându-se de bunătăţile Lui.

Nu direct din Tatăl vine naşterea din Dumnezeu a oamenilor, ci prin Fiul, prin iubirea fierbinte a lor faţă de El, deci prin alipirea la El. Se accentuează rolul mijlocitor al Fiului în această naştere a oamenilor din Dumnezeu, ca să se arate că ei nu sunt în aceeaşi treaptă cu El, deşi se nasc din Tatăl. Numai pentru că se alipesc de Fiul, sunt puşi şi ei în relaţia de fii ai Tatălui, împărtăşindu-se de ceea ce are din Tatăl Fiul Unul-Născut, în această calitate.

Dar numai după ce El a luat firea omenească şi i-a transmis şi acesteia calitatea filială prin Duhul de Fiu ce Se odihnea în El ca Dumnezeu, a putut da o naştere nouă, de fii ai Tatălui, şi celor ce s-au unit cu El prin credinţă. Nu poate deveni cineva fiu al cuiva fără să se nască din el. Cei ce s-au unit cu Hristos prin credinţă se nasc şi ei din nou ca fii ai Tatălui, asemenea Fiului, dar nu venind din nou la existenţă, ci modificând-o pe cea pe care o au, şi deci nu născându-se din fiinţa Tatălui, ci primind pe Duhul Lui, Care le înnoieşte firea, le-o umple de puterile firii dumnezeieşti, prin participare.

...................................