De unde as putea incepe?
 

Ma apropii de 24 de ani si nu m-am mai spovedit de multi ani. Simt ca mi-ar fi imposibil sa ma spovedesc in conditia mea actuala, pur si simplu apare un blocaj cand ma gandesc la asta si nu pot decat sa aman pana cand lucrurile vor arata altfel. Sunt introvertit si imi este greu sa ma exprim in anumite privinte, rusinea si frica m-ar paraliza.

Fa-ti in minte o lista cu ce pacate ai vrea sa marturisesti.
Apoi un bun prilej ar fi acum de postul sf Marii ,tine tot postul sau cateva zile daca nu poti.
Apoi,cand incepe lumea sa se spovedeasca,du-te si tu in Biserica,stai la coada acolo,macar te obisnuiesti cu atmosfera. Daca esti in stare spovedeste-te.Daca nu,revino mai tarziu.E posibil ca in atmosfera de acolo ,sa o faci pur si simplu,chiar daca acasa nu vrei asta.

O alta idee e sa te duci la o manastire.Caci acolo iti vine mai usor.

Spovedania e cel mai bun lucru pe care il poti face pentru sufletul tau.

Dragul meu, e greu -- mai ales prima data, cand avem si cele mai multe noroaie de dat afara si pe care si vrajmasul ni le reprezinta disproportionat, in asa fel incat sa deznadajduim si sa spunem ca este "imposibil sa ne spovedim in conditia actuala".
Cand simti ca e "imposibil", atunci sufletul tau are cea mai mare nevoie.. nu amana, pentru ca de fapt cand lucrurile vor arata 'altfel', din pacate si sufletul tau se va relaxa, nu va mai fi in aceasta tensiune in care evident este acum. Si cand va fi relaxat, o sa domneasca acea letargie si nepasare pe care cred ca o cunosti si tu prea bine, cand nu o sa te mai intereseze de mantuire, de spovedanie si de lucrurile care acum te infricoseaza. Invata sa te folosesti de acest stress sufletesc insa nu in sensul de flight/freeze ci de fight, de lupta duhovniceasca.

Iar faptul ca spovedania este particulara, in intimitate, (doar tu, duhovnicul si Hristos nevazut insa prezent) si ca in fond pana si desfranarea poate fi descrisa doar in cateva feluri (daca despre asta e vorba) ar trebui sa te ajute chiar daca tu te consideri introvertit si ca avand dificultati de exprimare.

Hai frate, fi barbat :) :6:
Si gandeste-te ca e momentul sa pui inceput bun acum, ca azi este ziua mantuirii si chiar nu stim daca vom mai avea timp in viitor sa facem lucrurile astea cand vom fi intr-o stare mai "buna". Acum, cand doare si cand arde, acum e momentul.
Ca sa poti trai curat de acum.

Lăudat fie Isus !

Sfatul meu, având în vedere că nu v-aţi spovedit de mai mulţi ani, este să:
-fixaţi o întâlnire cu un preot, spunându-i că e vorba de o spovadă generală. El va şti cum e mai bine: să vă cheme împreună cu ceilalţi, care fac spovadă curentă, sau să vă cheme separat.
-folosiţi un îndreptar pentru spovadă. Sunt câteva şi pe net.
-mărturisiţi toate păcatele de care vă amintiţi, condiţie esenţială pentru validitatea spovezii.
-rugaţi-vă pentru o bună spovadă şi nu uitaţi, după aceea, să mulţumiţi Domnului.

Singurul lucru pe care ti-l pot spune este ca "blocajul" de care vorbesti NU este real. Intotdeauna vor exista fel si fel de impresii si de piedici care sa-ti zadarniceasca intoarcerea ta catre Dumnezeu. Ba mai mult, un timp s-ar putea sa ti se intample cateva lucruri ciudate care sa te faca sa crezi ca Dumnezeu nu te mai vrea, ca esti prea ratacit si ca nu mai meriti dragostea Lui. Tu ia toate astea ca pe niste provocari, si cu cat mai multe, cu atat mai apriga sa fie vointa ta de a te schimba.
Spovedania? De ce te temi sa-i spui duhovnicului tot ce stii ca ai facut rau? Daca stai sa te gandesti, marea majoritate a faptelor tale le-ai marturisit deja intr-un fel sau altul in cadrul unui grup mai intim de prieteni. Rusinea nu e decat o alta minciuna, adica o impresie falsa pe care ti-ai dori sa o aiba preotul despre tine. Stai linistit; urechile lui au auzit lucruri mult mai grave decat cele pe care va trebui sa le spovedesti tu. Si nu trebuie sa le spui nici cu lux de amanunte, nici ca o lauda pentru a crea impresia de "mare crai". Fa abstractie de tot si imagineaza-ti ca esti numai tu si Dumnezeu. Roaga-te inainte sa-ti dea putere sa marturisesti tot ce trebuie si cum trebuie, cauta un duhovnic bun si o perioada mai putin aglomerata si nu mai amana. Fiecare clipa amanata nu face decat sa te impedice sa acumulezi "bile albe" ce vor aduce clementa si milostivire din partea Lui Dumnezeu. Nimeni nu poate avea certitudinea mantuirii, dar speranta nu ne-o poate lua nimeni, iar ca sa speri trebuie sa ai motivatia ca faci bine ceea ce faci!
Dumnezeu sa-ti dea intelepciune si ganduri limpezi!

Va multumesc, e o perioada cam tensionata dar voi incerca.

Acesta este titlul postarii tale...ok
Eu iti spun ca de obicei se incepe cu inceputul iar inceputul ti-l stabilesti singurel...mai ales la varsta ta. :)
Trezeste-te ca e satula lumea de adormiti...

Pentru cei " adormiti " vegheaza zi si noaopte cei din Manastiri , fara de care lumea s-ar fi prabusit de mult ! Aceasta este diferenta dintre noi si ei ( DINTRE UNII DINTRE NOI SI EI ):76:

Tot in jurul varstei de 24 de ani m-am trezit si eu din nepasare. Ma simteam apasata de tot felul de greutati carora simteam ca nu le mai puteam face fata. Obisnuiam sa merg la Sf. Biserica ocazional, dar aveam o strangere de inima cand ma gandeam la spovedanie.
In acea perioada avem (si inca mai am) doua prietene credincioase care ma tot sfatuiau sa merg la un duhovnic, dar eu mereu invocam acelasi blocaj de care pomenesti si tu. Ma gandeam ca n-as avea puterea sa-i spun preotului multitudinea de pacate pe care le savarsisem. Si totusi intr-o zi m-am trezit cu ceata luata de pe ochi si am imprumutat un indreptar de spovedanie, mi-am facut o lista lunga si m-am infatisat unui duhovnic care-mi va ramane in suflet pana la sfarsitul vietii. Omul acela m-a ajutat enorm si pot sa spun cu mana pe inima ca viata mea s-a schimbat foarte mult in urma spovedaniilor (si impartasaniilor)
Acum sunt departe de tara si simt f tare lipsa bisericii si a parintelui duhovnic, caci locuiesc intr-o tara protestanta (Norvegia), iar cea mai apropiata biserica ortodoxa este la cateva sute de km distanta.

Te sfatuiesc din suflet sa iei masuri cat mai repede si sa fii sincer. E greu, dar dupa aceea cu siguranta te vei simti mult mai sanatos...SUFLETESTE.

Iti cumperi un indreptar de spovedanie dupa care sa te ghidezi, citesti rugaciunile inainte de spovedanie, iti cauti un preot deschis la dialog dar mai ales traitor, un duhovnic care sa te calauzeasca pe drumul cel bun, pe care sa il simti aproape de sufletul tau si totul merge de la sine. Nu iti fa griji, dai vointa iei putere! Amanarea este de la diavol, nu astepta ca "lucrurile sa arate altfel" te inseli, te amagesti si timpul este ireversibil!

Doamne ajuta!

In postarea anterioara am uitat sa precizez un amanunt f important. Inainte de a mi se ridica "ceata" de pe ochi am citit o perioada mai multe acatiste, paraclisele Maicii Domnului precum si din "Psaltire" pt a-mi atrage de partea mea aliati, fiindca pot sa spun ca era un fel de lupta cu mine insami la vremea aceea sau mai bine spus cu mandria mea.
Daca ai incepe si tu sa citesti cateva acatiste ale unor sfinti pe care-i preferi, praclisele Maicii Domnului precum si cate 1 psalm pe zi (din "Psaltire"), cred ca vei reusi sa dobori bariera. Doamne-ajuta!
Sper sa postezi intr-o zi ca ai reusit.

...Rugaciune...peste patruzeci de zile, la miezul noptii, cu una sau trei lumanari, Paraclisul Maicii Domnului +- Acatistul acoperamantului M D, ceva zile de post, inclusiv p negru- lunea, miercurea, vinerea si alte rugaciuni dintr o carte de rugaciuni care par necesare si se prea poate sa te apropii de cativa dintre cei care sfintesc locul, si nu stiu cat timp ii mai avem la dispozitie...

Vreau sa fac o precizare- Psaltirea se citeste la recomandarea duhovnicului, dupa spovedanie .

Când nu poţi face o faptă mai mare, adică, în acest caz, spovedania, începe cu nişte fapte mai uşor de făcut.
De exemplu: discuţi cu oameni credincioşi, le ceri sfaturi (ceea ce se vede că ai şi făcut, intrând pe acest Forum), citeşti o carte folositoare de suflet, sau citeşti o rugăciune, sau mergi la o biserică, dimineaţa în zi de sărbătoare şi participi la rugăciune (dacă nu poţi sta o oră, măcar un sfert de oră, dacă nici atât, măcar cinci minute). Alte fapte ar fi şi acestea: să taci atunci când ai vrea să-i explici cuiva că nu are dreptate, să te străduieşti să ierţi pe cei care ţi-au greşit, să îţi ajuţi mai mult ca până acum părinţii şi fraţii. De asemenea poţi să începi să lupţi mai hotărât contra unei patimi. Orice faptă bună poate atrage pe alta, şi te poţi apropia tot mai mult de Dumnezeu.