intrebari...mai ciudatele
 

Am descoperit recent acest forum si trebuie sa recunosc ca sunt foarte bucuros de acest lucru, deoarece probabil multi dintre noi se regasesc in intrebarile si problemele expuse...

In continuare, as avea un set de intrebari, care poate vor parea un pic cam ciudate, dar as vrea totusi sa vi le adresez.

Principalul meu hobby, in timpul liber este de a calatori, in special peste hotare (Romania am reusit intr-o mare proprotie sa o vizitez). Sunt o persoana complet pasionata de istorie, arhitectura si cultura, iar de aceea, fiecare banut pee care reusesc sa il pun deoparte il folosesc pentru a mai face cate o iesire. Sunt practic in stare a imi reduce cat mai mult cheltuieli uneori inutile (haine, distractii, iesit prin oras cu prietenii), doar pentru a mai strange fonduri pentru vreo calatorie. Am un plan cu toate locurile pe care doresc sa le vad, multe dinttre ele fiind din afara Europei (Siria, Turcia, China, Iran, Maroc, Japonia etc), fiind fascinat de istoria si de cultura lor. Sunt fascinat de arhitectura musulmana de unele moschei, care din punct de vedere estetic sunt absolut superbe, sunt absolut incantat cand am ocazia de a vedea locuri si vestigii istorice despre care doar am citit in carti. Nu fac aceste calatorii insa decat in scopurile pe care le-am precizat, fara ca religia tarii respective (de cele mai multe ori neortodoxa) sa ma influenteze catusi de putin, decat cel mult din punct de vedere arhitectural si cultural. Nu fac niciodata aceste calatorii pentru a iesi in cluburi sau pentru a ma bucura de decadenta existenta in unele locuri (mai ales in Europa). De fiecare data incerc a calatori cat mai mult cu mijloace utilizate des de localnici (tren, autobuze locale), astfel incat sa simt spiritul tarii respective.

Intrebarea pe care vrea sa v-o pun este urmatoarea: este un pacat un astfel de hobby, practic o astfel de pasiune? Este ceva rau ca de multe ori imi cheltuiesc timpul si energia pentru noi si noi calatroii sau pentru a citi despre posibile destinatii? Pacatuiesc in vreun fel atunci cand in urma unei astfel de calatorii, inima mea se bucura si ii multumeste lui Dumnezeu ca mi-a dat prilejul de a vedea lucruri atat de frumoase (cel putin mie asa mi se par), care insa de multe ori sunt rodul muncii unor necrestini? E rau ca simt ca ma apropii si mai mult de Dumnezeu prin faptul ca imi da astfel de prilejuri de a vedea tot felul de locuri si de oameni, ce de multe ori nu au legatura cu credinta mea?

Va multumesc anticipat pentru intelegere si iertati-mi eventuala absurditate a lucrurilor pe care le-am scris.

Eu zic ca nu, dar trebuie sa mai aveti grija si de suflet, in sensul ca sa nu puneti aceasta pasiune mai presus de Dzeu si in al doilea rand cand am zis sa aveti grija si de suflet ma refer la acte de milostenie, sa ajutati si alti oameni din ce aveti, altfel faptul ca bucurati numai dvs poate parea un gest egoist.:53:

Daca ai rezolvat cu patimile si cu pacatele ducand o viata de crestin ortodox asa cum te invata Hristos si ai ajuns la masura sa te mustre constiinta pentru aceasta pasiune, eu zic ca e bine.

Duhovnicul tau ce spune vizavi de dilema asta?

... ,,Cautati mai intai Imparatia Lui Dumnezeu, si toate celelalte se vor adauga voua''...

... Si nu ai gasit inca vreo Biserica unde sa te atraga sfintenia pe care o poate da preotul locului... spun asta pentru ca sunt tot mai rare aceste locuri, dar cu ceva rugaciune sper sa se mai gaseasca, desi cred ca nu le vom mai avea prea multa vreme...

...Si nu ai citit despre Sfantul Lavrentie al Cernigovului, una din cartile de la care am inceput a face o pasiune pentru Sfintii Parinti, dar si patericul atonit si multe altele...

Ce rugaciuni mi au fost mie de folos, si in premiera: Paraclisul Maicii Domnului +- Acatistul Acoperamantului Maicii Domnului, la miezul noptii peste patruzeci de zile, cu una sau trei lumanari si pe cat se poate candela, si alte rugaciuni care le consideri utile, si ceva post pe cat se poate negru lunea, miercurea si vinerea...

...Am si o lista cu cele mai vrednice manastiri d p d v duhovnicesc, ori poate sa gasesti indrumare si daca ajungi la cel putin una dintre ele: Schitul Patrunsa, com Barbatesti, Ramnicu Valcea...au construit Biserica in timp record, si carand materialele pe magarusi pe un traseu dificil...
... Si la Prislop, la mormantul parintelui Arsenie Boca ar fi grozav sa ajungi, si merita citit despre parintele, pe net am gasit multe informatii faine, chiar si in Formula AS...

... ,,Nu te ruga de Mine sa le dau Pace, ci roaga te de ei sa si schimbe purtarile''...

Doamne ajută!
Dragul meu, spun Sf. Părinţi că, "orice faptă are trup şi suflet", adică "trupul" este fapta în sine, iar "sufletul" este scopul cu care se face acea faptă...!
Deci aşa şi tu, dacă faci ceea ce faci doar ca să se bucure sufletul tău (nu mai zic de inimă, care face parte din trup, adică se bucură trupul...), atunci nu o să te foloseşti prea mult (duhovniceşte), fiindcă TOATE sunt trecătoare!
Dacă de ex., "bănuţii" pe care îi agoniseşti pt. a călători..., "îi vei da lui Dumnezeu", adică, ajuţi un bătrânel necăjit, un copil orfan, o Biserică în construcţie, plăteşti un Sfânt care se pictează într-o Biserică nouă..., etc, o să ai o mare bucurie duhovnicească la un moment-dat, pt. că o să "te mângâie Duhul Sfânt" cum numai El ştie a mângâia, şi o să ai răsplată de la Dumnezeu care este nepieritoare şi care "rugina nu o distruge şi moliile nu o mănâncă", ci TOATE le vei găsi în Împărăţia lui Dumnezeu.
Despre subiectul acesta este f. mult de vorbit, dar îţi recomand să citeşti viaţa Sf. Apostol Toma care se prăznuieşte pe 6 Octombrie, şi care este DEOSEBIT de frumoasă şi interesantă pt. toţi creştinii.
P.S. Şi eu am umblat prin toată ţara, şi chiar prin toată Grecia şi Sf. Munte, şi alte locuri, şi întradevăr m-am bucurat enorm de mult pt. că am căutat NUMAI locuri duhovniceşti (M-ri, Sf. Moaşte, icoane făcătoare de minuni...), dar nu a fost voia mea, ci aşa a rânduit Dumnezeu, am fost trimis, de aceea nu mă mustră conştiinţa că aş fi putut face altceva cu acei bani...!
Numai bine, Doamne ajută şi HRISTOS A ÎNVIAT!

Poate fi un pacat, in masura in care pasiunea pentru calatorii o pui mai presus de pasiunea pentru Dumnezeu (valabil si pentru orice alt hobby ).

Poate fi un pacat, in masura in care sacrifici pentru aceasta pasiune mijloace materiale necesare familiei tale.

Poate fi un pacat, in masura in care mijloacele materiale, banii, timpul etc. le dedici in intregime acestei pasiuni, uitand de datoria crestina de a te ingriji de aproapele tau.

Nu este un pacat in sine sa calatoresti, nu este un pacat in sine sa te bucuri de viata, nu este un pacat in sine sa admiri realizarile altor oameni, chiar necrestini, nu este un pacat in sine iti planifici pentru viitor calatorii in tari indepartate, atata vreme cat o faci cu intelegerea ca orice planuri se vor indeplini doar cu voia Domnului si atata vreme cat te ingrijesti in primul rand de marea calatorie a sufletului tau catre Dumnezeu.

Incearca ca, acolo unde calatoresti, sa cauti sa vezi si sa te bucuri de lucrarea lui Dumnezeu. Un peisaj frumos, un popor strain, dar compus din oameni precum noi, o civilizatie sau o cultura diferita, in toate acestea trebuie sa vezi ocazii de a invata despre Dumnezeu si universul creat de El.

Incearca sa adaugi fiecarei calatorii o latura crestina - sa cauti un loc special in care sa te rogi, fie ca este o biserica ortodoxa, fie ca este un parc sau o faleza; sa cauti un exemplu de comportament vrednic de urmat - politetea si harnicia unui popor, ospitalitatea altui popor, curatenia dintr-un oras, gestul unui strain care se chinuie, timp de 10 minute, sa-ti explice prin semne in ce directie e metroul spre muzeul x si care se desparte de tine zambind etc...

Incearca sa documentezi asemenea exemple (in zilele noastre, o camera foto digitala ne permite, practic, sa luam cu noi orice imagine frumoasa pe care o intalnim; iar un jurnal de calatorie, din acela de moda veche, pe hartie, e un obicei minunat al calatorilor de altadata, pe care un globe trotter modern are aproape obligatia sa si-l reinsuseasca) si sa le impartasesti cu altii, la intoarcere.

Citind postarea ta parca citeam despre mine :))...mi-ai adus aminte de anii tineretii si ai studentiei cand si eu faceam la fel, imi strangeam cat puteam economiile ca sa pot pleca in excursii si locuri deosebite sa ma pot bucura de tot ce a creat Dumnezeu in mod direct sau prin om.
Si eu sunt o fana a calatoriilor in schimbul iesirilor cu prietenii sau chiar cu familia la o terasa sau intr-o nu stiu ce vizita...prefer frumusetea, pitorescul si linistea pe care mi-o ofera astfel de calatorii decat ceea ce-mi ofera rutina zilnica.
Din acest motiv nu pot sa fiu decat subiectiva si sa spun ca din punctul meu de vedere nu este pacat sa faci acest lucru, atata timp cat iti indeplinesti si indatoririle de crestin fata de Dumnezeu, fata de cei din jurul tau si nu in ultimul rand fata de tine.

Doamne ajuta si sa ai parte de cat mai multe bucurii.

Multi dintre noi si-ar dori sa faca calatorii prin lume dar nu isi pot permite.Daca ai aceasta posibilitate,de ce nu,insa pana la urma trebuie sa primeze,la final,victoria sufletului asupra trupului.
Comunicarea cu cei de o alta credinta nu este rea in sine,insa contactul cu alte culturi si religii te pot influenta negativ.Trebuie sa ai mult discernamant sa-ti pastrezi credinta nealterata cand admiri si investighezi alte culturi.
Pasiunea pentru istorie pe care astfel ti-o satisfaci sa nu inabuse din ce in ce mai mult credinta,asta este pericolul..

Multi credinciosi de pe forum,nepasionati de istorie,daca ar avea posibilitatea s-ar duce la Ierusalim sau muntele Athos,ori pe la manastirile din Rusia.

Te inteleg foarte bine. Eu insumi sunt pasionat de calatorii si de locuri noi si minunate.
Trebuie sa recunosc, insa, ca manastirile si locurile crestine imi sunt atat de ajuns, incat nu am vreme pentru altele.
Nu as refuza nici un loc vechi, renumit sau deosebit.
Sfantul Munte, Tara Sfanta, Pecerska, manastirile din tara si de prin alte tari sunt atat de multe... incat nu iti ajunge o viata.

Toate trebuie sa aibe insa masura. Sa nu ne epuizam in a privi lucruri minunate si a ramane cu atat.
Trebuie sa aibe loc in noi o schimabre duhovniceasca. Dam slava pentru minunatiile din creatie, insa ne intoarcem in rugaciune.

Riscul calatoriilor poate fi simtit in asezarea inimii, "ispitita" neincetat sa priveasca in afara.

Niciodata sa nu-ti imaginezi ca asta ar constitui un pacat.Este minunat sa cunosti si alte culturi..alte religii..alti oameni,abia atunci vei aprecia daca lumea in care traim e justa sau nu.Cunoasterea e o datorie lasata de Dumnezeu...iar inversul e ignoranta,,care e sursa tuturor relelor.

Toate ne sint permise dar nu toate ne sint de folos.
 

Cindva va trebuii sa te decizi daca crezi sau nu, daca vrei sa te mintuiesi sau nu si la urma sa-ti pui intrebarea, functie de raspunsuri,ce faci pentru asta.
Eu, prietene nu sint departe de tine, atita doar ca dupa ce dau banii pe un concediu undeva aiurea, ma gindesc ca altii nu au ce sa manince si sincer ma mustra constinta...
Ma gindesc daca Dumnezeu o sa discute cu mine prietenos despre locurile unde am fost si ce am vazut....
Cind doresti sa devii crestin, vezi ca drumul spre acest ideal devinde dintr-odata din autostrada o poteca tare ingusta. Iar tu nu mai poti fi un om ca toti oamenii. Devii "ciudat" pentru majoritatea cu atit mai "ciudat" cu cit esti mai crestin...Incepi sa-ti pierzi "prietenii" care nu-ti mai doresc prezenta...pentru ca esti...."ciudat"!
Pelerinajul la Ierusalim, Athos sau la minastiri, este cu totul altceva decit vederea lumii. Si ele pot fi doar excursii, admirarea naturii, arhitecturii, oamenilor samd dar pot devenii.... sprijin pe cararea cea ingusta.
Exista bucurii si bucurii.
Inteleg bucuria ta lumeasca, de a vedea lumea si ma bucur pentru tine.
Aceasta bucurie insa e doar un surogat, fata de bucuria cea adevarata pe care ti-o doresc sa o cunosti din toata inima!
Cu drag,
Marius

Intr-adevar, pasiunea ta poate parea egoista, adica mergi numai pentru folosul tau personal, dar pe de alta parte daca asta simti sa faci......adica daca te-ai gandi sa faci si fapte d emilostenie cu acei bani, stiu eu...sa ajuti pe altii, dar tu nu esti impacat cu sufletul pentru ca te gandesti ca de acei bani ce locuri frumoase puteai vedea......in acest context cred ca mai bine iti vezi de drum.
Probabil ca la un moment dat nu vei mai umbla atat, acum banuiesc ca esti tanar.
Da, trebuie sa ai grija si de sufletul tau. Ai un duhovnic? Ai discutat cu el problema asta?

"E rau ca simt ca ma apropii si mai mult de Dumnezeu prin faptul ca imi da astfel de prilejuri de a vedea tot felul de locuri si de oameni, ce de multe ori nu au legatura cu credinta mea?"

Mi-a placut cum ai scris, semn ca tu te gandesti la Dumnezeu si esti recunoscator pentru ceea ce poti face. Poate o discutie cu un preot si cu rugaciune din partea ta, vei gasi rspunsul.

Doamne ajuta!

Va multumesc tuturor celor care in doar cateva ore mi-ati raspuns cu atata bunatate.

Cam de la aceasta idee a pornit si motivul pentru care am decis sa pun aceasta intrebare.


Multumesc pentru ganduri, incerc ca tot ceea ce vad bun sa urmez si eu cand revin acasa, sau atunci cand le mai povestesc celor din jurul meu.


Multumesc mult


Va multumesc pentru raspunsuri, incerc pe cat posibil a avea in prim plan inclusiv locurile crestine cu o mare traire duhovniceasca. Din pacate, nu am ajuns inca in Grecia, Rusia sau Ucraina, aspectul financiar fiind unul sensibil, ceea m-a facut sa prioritez alte locuri, in care intr-adevar, ortodoxia nu este prezenta decat in foarte mica masura..


Multumesc!


Multumesc mult, am luat aminte.


Intrebarile pe care le-am pus pe acest forum mi-au aparut in minte de foarte putin timp, trebuie sa recunosc. Din pacate, furat de multe ori de agitatia zilnica, foarte tarziu m-am gandit ca un astfel de lucru omenesc ce pare oarecum normal la prima vedere, poate fi insa daunator sufletului si vietii de crestin. Din aceasta cauza, pe duhovnic nu am apucat inca sa il intreb, sper sa o pot face in zilele ce urmeaza. Am vorbit intamplator, mai de mult, cu un preot apropiat despre acest hobby al meu, cand inca nu imi puneam intrebarea daca ar putea fi ceva rau, iar el m-a incurajat, spunandu-mi ca e foarte bine ce fac :)
Va multumesc pentru raspunsurile voastre



Multumesc!

V-ati gandit ca in timpul acestor calatorii ajuti oamenii din locurile vizitate?
De exemplu, in drum spre destinatia ta, opresti la marginea soselei si cumperi rosii sau pepeni direct de la producator, ajutandu-l pe acesta.
Sau, vizitand diverse obiective turistice, cumperi (ca suvenir) obiecte confectionate de localnici (figurine de lemn, stergare, batiste, etc).
Nu mai spun de oportunitatile de munca ce sunt create: cazarea, masa, divertismentul (jocuri, dansuri populare, etc) implica personal platit, asadar oameni care pun o paine pe masa familiilor lor.

Doamne ajuta!

Va invidiez... intr-un sens pozitiv.

Eu ma gandeam acum la un alt aspect. Un crestin in tari straine de crestinism, dar care a venit sa cunoasca, intersat de cultura, nu a venit nici sa-si faca poza cu camila, nici sa-si dea ifose de european superior. Oamenilor cu care intrii in contact le creezi o parere buna, si nu despre tine insuri, ci despre crestinism. Vrem, nu vrem, suntem mesageri ai religiei noastre oriunde ne ducem. Asa cum noi ii consideram pe ei barbari, pagani, inapoiati, cu siguranta nici ei nu ne pun pe noi pe un piedestal si se roaga: "da doamne sa ajung ca ei" si nu ma refer aici la masina din garaj sau mobila din sufragerie. Oare faptul ca deschizi oamenilor mintea spre crestinism nu se trece ca o fapta buna? Nu te duci sa-i crestinezi, dar schimbi o parere, un gand... Pana la urma crestinismul nu se refera numai la individ, trebuie sa ii doresti aproapelui tau ce iti doresti si pentru tine. Si in plus, daca aceste calatorii iti intaresc credinta... ce rau ar putea decurge din asta?

Noi nu cunoastem nici macar creatia lui Dumnezeu dar avem
pretentia ca-L cunoastem pe Autorul creatiei. Calatori suntem
pe acest pamant iar a cunoaste creatia lui Dumnezeu e una din
caile de a-L cunoaste chiar pe Dumnezeu. Daca o faci cu acest
scop cred ca e un lucru bun si placut Domnului. Sa admiri toata
faptura ce a fost creata spre desfatarea omului, iar omul dator
e sa se grijeasca de ea ca un bun gospodar, iar bunul gospodar
e cel ce-si cunoaste "ograda" sa.
Har, smerenie si jertfa de sine.

@coralina - aveti dreptate, probabil ca pentru multi localnici, tuuristii ce le viziteaza tara reprezinta o gura de oxigen dpdv financiar. Din pacate, nu pot sa zic ca as fi un turist foarte darnic la cumparaturi :)

@adelina.e - multumesc pentru mesaj. Am constatat, intr-adevar, ca atunci cand calatoresti in tari cu o alta credinta majoritara decat cea crestina, exista si de o parte si de alta o anumita prejudecata (mai ales datorita propagandei media). Ulterior, dupa ce intri in contact cu oamenii locului, atat timp cat tu esti un bun crestin prin faptele tale fata de ei si prin comportamentul tau, oamenii respectivi isi vor schimba parerea in bine nu numai despre tine, dar si despre tara ta si oamenii ce provin din ea, si chiar si despre credinta ta, ceea ce zic eu, este foarte important. Acelasi lucru il traiesc si eu, pentru ca de exemplu, mult timp am avut anumite prejudecati legate de musulmani, pentru a vedea cu ochii mei ca multe dintre ele nu sunt intemeiate, ca multi dintre acei oameni sunt mult mai omenosi si mai "iubitori ai aproapelui" decat as putea fi eu vreodata, iar faptul ca exista si fundamentalisti, nu trebuie sa conduca la o blamare generalizata a unor oameni.

@MariS_ - Va multumesc pentru postare, am luat aminte.

Prietene aici trebuie sa te contrazic.
Exista tari in care Biblia este o infractiune!
Acum nu stiu cit de bun crestin esti tu, nu-ti cunosc nici faptele nici comportamentul si ceea ce voi spune sint ipoteze pe care tu ca turist le poti verifica.
Incearca cind ajungi in Instambul la Hagia Sofia, pardon Ayasofya sa te rogi in genunchi cu fata spre est si sa-ti faci cruce ca doar este Catedrala Ortodoxiei . Sa-mi spui apoi cit e propaganda din cele auzite.
Ca bun crestin inainte de fiecare masa fa-ti semnul sfintei cruci, poate o rugaciune in tarile musulmane, nu trebuie neaparat sa incepi din Sudan sau Arabi Saudita!
Si daca vorbim de Arabia Saudita de ce nu ai vizita si tu meteoritul lor inchinindu-te axcolo?:10:
Nu stiu cit de iubitor de aproape esti deocamdata, dar crestin fiind si perseverind pe drumul acesta o sa ajungi cu siguranta...sfatul meu este insa sa devii mai profund.