Ce inseamna a judeca pe cineva?
 

:39:
Cum stiu daca judec pe cineva? Cum imi dau seama?
Daca ii spun cuiva : "acum inteleg de ce nu ai luat examenele"(mi-am dat seama ca s-a uitat la o gramada de filme in ultimul an si e aproape mereu pe facebook), inseamna ca judec? Persoana respectiva nu isi da seama ca este real ceea ce i-am spus si s-a suparat pe mine, imi inchipui ca nu va intrerupe comportamentul sau din trecut. Mi-a spus ca se pare ca imi face o mare placere sa ii judec pe altii. Oare chiar am judecat-o? Am fost prea aspra? Oare am rasucit cutitul in rana?
Va rog sa imi spuneti, ca imi place sau nu, as vrea sa inteleg.

Dupa parerea mea nu ai judecat cu nimic doar ti-ai facut datoria de mama. Sincer cand eram in pragul examenelor de capacitate faceam exact ca fiul dumneavoastra si am fost mustrat pentru asta dar fara sa adaug ca ar judeca pe oricine.Asta e un mic siretlic al copilului ca sa stai pe ganduri si sa il lasi in pace.

Ca sa intelegi mai bine, iti recomand cartea Patimi si Virtuti a Cuviosului Paisie Aghioritul. El vorbeste de judecata ca de osandirea aproapelui si spune ca osandirea este plina de nedreptate; ne indeamna sa fim atenti pentru ca nu stim niciodata cu exactitate cum stau lucrurile si cadem in osandire atunci cand suntem preocupati mai mult de ceilalti, cand suntem curiosi ce face unul sau altul. Aceste ganduri , spune Cuviosul, ne vin din parerea inalta pe care o avem despre noi insine, adica din mandrie, si din tendinta de a ne indreptati. Judecata inseamna orice gand impotriva cuiva si ne indeamna Cuviosul sa alungam repede acele ganduri deoarece reprezinta o piedica la rugaciune si alunga Harul lui Dumnezeu!
Cel care ii osandeste pe ceilalti cade in aceleasi greseli, spune Cuviosul Paisie Aghioritul!

Pai depinde cum o spui. O spui cu dragoste? O spui cu intelegere? O spui cu dorinta sincera de a ajuta, si nu a judeca? Sau o spui cu naduf sau ciuda?

Ca sa fie cat de cat folositor, adevarul trebuie spui cu dragoste si cu ingaduinta si cu solutii.

Da, aveti drepatate
 

Cred ca m-am grabit cu concluziile. Doar nu putea sa invete 24/24. Cred ca se cheama ca da, am judecat, pentru ca am zis cu asprime si nu cu blandete, ca pe o critica.

Nu orice critica este si judecata. Daca orice critica ar fi judecata atunci n-am
mai putea dojeni nici pe copiii nostrii, nici pe prieteni, ca se stie ca prietenul
e cel ce-ti atrage atentia asupra defectelor tocmai pentru a le indrepta.
Atunci cum stiu care critica este si judecata? Un criteriu sigur este acela sa
nu te inalti pe tine prin acea critica. Foarte multi folosesc critica pentru a se
inalta pe ei. Critica nu trebuie sa te inalte pe tine ci trebuie sa il apropie pe
acela de Hristos si implicit si de tine. E adevarat insa ca si critica trebuie sa
fie facuta cu multa blandete si iubire. Pentru asta e bine sa fi smerit, adica sa
te consideri pe tine mai mic decat aproapele.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Porunca de a nu judeca înseamnă de a nu face ceea ce numai Dumnezeu (şi, într-o anumită măsură, Biserica) poate face: anume, de a emite judecăţi despre starea sufletului cuiva.
Spre exemplu:
-afirmaţia: "Stalin a comis numeroase crime" nu este o judecată în sensul de mai sus, ci o afirmaţie de ordin istoric şi penal: se poate proba că a fost criminal sau că nu a fost criminal.
-afirmaţia: "Stalin a fost damnat şi sufletul său se află în iad" este o judecată în sensul de mai sus. Numai Dumnezeu ştie asta. Noi, doar putem bănui cu o anumită probabilitate, dar, de fapt, nu ştim.
Un articol al meu pe această temă este aici:
http://sfantacruce.ro/myblog/mihnead...-sa-nu-judeci/

Am incercat de multe ori sa nu judec pe nimeni (din pacate nu am reusit) din simplul motiv ca ar trebui sa fi fost langa celalalt tot timpul, sa vad de ce a facut intr-un fel si nu in altul , ar trebui sa-i stiu gandurile celuilalt , si cum asta nu se poate incerc sa –l las pe bunul Dumnezeu sa-l judece sau mai bine spus sa-I deschida ochii .E posibil ca la prima vedere una din faptele lui sa mi sa para grava si sa incep eu …..sa emit teorii cum ca as fi facut mult mai bine si as fi dat , draga Doamne , un exemplu mult mai bun intr-un caz sau altul….Indiferent cum o iei in momentul in care incepi sa intorci pe toate fetele faptele celuilalt , incepi sa-l judeci….nu e bine….ar trebui sa invatam cum sa ne purtam cu cei de langa noi….ptr ca intr-un fel sau altul toti gresim….ar trebui sa ne judecam pe noi si faptele noastre…..

In acest ex. esti un pic rautacioasa, dar pana la urma care-i problema? Persoana aia s-a suparat? Ete na, data viitoare sa invete mai bine, nu-i vina ta ca el nu a trecut examenele. Ar trebui sa fie pregatit la asemenea concluzii si discusiuni.

Din pacate, mai si judecam, dar important este sa constientizam si sa indreptam gestul nostru.

Pacatul judecarii aproapelui ni l-a aratat Mantuitorul in cuvinte extrem de sugestive: "De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tau si nu te uiti cu bagare de seama la barna din ochiul tau?"

Pacatul judecarii aproapelui poate fi evitat daca suntem in permanenta atenti la conditia noastra launtrica. Pana la urma este o problema de deschidere, sinceritate, dreptate, atat fata de noi insine, cat si fata de aproapele nostru.

A judeca pe celalalt inseamna de cele mai multe ori un soi de barfa. Fie ca cel judecat este prezent, fie ca nu, fiecaruia dintre noi i-a fost dat sa judece pe cineva intr-un fel sau altul. Dar daca se intampla ca un om oarecare, sa aiba nevoie de ajutorul nostru, atunci situatia devine foarte delicata, iar acea persoana poate avea impresia sincera ca este pusa la zid de toata lumea, ceea ce doar in parte este adevarat.
De multe ori suntem acuzati ca-i judecam pe cei de alte confesiuni. Oare asa este? Pentru alegerile din viata lor sunt singurii in masura sa raspunda cand le va veni randul, dar pana la urma cea mai buna dovada pentru o "lectie de intelepciune" este propriu exemplu. O fi minunat sa ma mandresc cu Stapanul cel Bun si sa laud urmele pasilor Lui, dar atat timp cat refuz invitatia Lui la Cina, sau nici nu sunt acolo cand stiga "Luati, mancati. Acesta este Trupul Meu care se frange (acum, aici, in Sfantul Altar al Miresei lui Hristos - Sfanta Biserica Ortodoxa) pentru voi. Beti dintru acestea TOTI. Acesta este Sangele Meu, a Legii celei noi, care pentru voi si pentru multi se varsa, spre iertarea pacatelor.", atunci totul cade in confuzie: "Despre cine/ce vorbim de fapt? Cate Adevaruri exista?" Unde in alta biserica mai este cineva care sa poata fi indrituit ca in numele Mantuitorului Hristos, sa ierte pacatele. Unde intr-o alta biserica, mai poate cineva sa-si "spele" pacatele? Deci, nimeni nu judeca pe nimeni, dar nu putem accepta false interpretari astfel incat credinta multora dintre noi, si-asa zguduita din toate incheieturile, sa tot alunece in Valea Disperarii... Toti suntem trimisi "sa veghem", doar ca nu toti lucram pentru acelasi Stapan.
O alta falsa impresie ca judcam este si atunci cand ni se prezinta o situatie, iar daca incerci sa faci o simpla analiza, nu a omului, ci a situatiei, pentru a gasi in comun o solutie, iarasi celui "vizat" i se pare ca e judecat.
Fratilor, daca ne infatisam in fata parintelui cerandu-i sa ne ajute in mantuirea noastra, iar noi duhnim a doaga sau a mahoarca, nu inseamna ca preotul ne judeca pentru pacatul nostru, ci doar ne cerceteaza si ne sfatuieste cum sa ne desprindem de proastele obiceiuri. Daca suntem mandri, o sa ni se para ca are ceva personal cu noi si abia tarziu vom intelege ca lucrurile stateau exact pe dos: noi aveam ceva personal impotriva lui si a tuturor...