Am nevoie de ajutor!
 

Buna seara,
Numele meu este Lia, am 25 de ani si am indraznit sa apelez la un forum crestin deoarece am o problema foarte grava si am nevoie de sfatul unor oameni care cred in Dumnezeu.

Problema mea este ca desi am o varsta frageda acum ma vad in situatia de A DIVORTA. Mi-e foarte greu, mai ales ca intotdeauna mi-am dorit o familie (am crescut intr-o familie armonioasa) si eram sigura ca pot intemeia un camin alaturi de un om mai mare ca mine cu 8 ani (m-am bucurat enorm ca exista o diferenta de varsta pentru ca speram ca va fi mai matur decat mine). Ne iubeam foarte mult pana cand totul a inceput sa se schimbe din cauza...pasiunii lui pentru un domeniu artistic (nu pot spune multe despre acest lucru pentru ca este unul dintre cei mai buni din tara noastra, e o persoana cunoscuta)...desigur, si muncea in domeniu si chiar se produceau banuti. Acest lucru presupunea multe plecari prin munti, locuri salbatice. Am fost de acord, ii admiram munca chiar!
Din cauza crizei economice meseria lui nu mai producea mai nimic, eu ramasesem fara serviciu, aveam rate la banca. Norocul nostru a fost mama mea care practic ne tinea(pe care el o diviniza pentru ca parintii lui n-au vrut sa-l creasca- vorbea cu parintii lui de 3 ori pe an). Din acest motiv am crezut ca va aprecia o familie.
Dar cu toate acestea, el statea mai mult plecat (in conditiile in care ramaneam cu 100 de lei toata luna) spunandu-mi ca asta este pasiunea lui si daca imi convine bine, daca nu, nu. Primele dati m-a mintit spunandu-mi ca din acest lucru mai scoate si banuti(cu toate ca ne lovise criza) dar apoi mi-am dat seama ca doar mintea ca sa-l las sa plece cand vrea el.
L-am mai lasat sa mearga pentru ca ma gandeam ca are si el nevoie de un moment de respiro (si eu mai ies seara dupa serviciu, la o cafea cu o prietena, la o cumparatura- mi se parea echitabil sa mai iasa si el). Dar cand nu pleca gasea mereu ce sa faca: ba statea pe la serviciu, ba se duce prin padurile din apropiere, ba la peste..orice numai sa nu petreaca o zi cu mine.
Mi-am dat seama ca nu-i face placere si ii reprosam acest lucru. Imi zicea ca daca ma plictisesc imi da bani sa ies cu fetele, cu mama mea.Ma jignea enorm acest lucru, era ca si cum m-ar fi platit sa scape de mine. Eu vroiam sa-mi petrec ziua libera (eram amandoi acasa o singura zi pe saptamana) cu sotul meu. Era chiar atat de anormal ceea ce ceream?
Cat am stat fara job (6 luni) nu m-a intrebat niciodata daca am nevoie de ceva, ma descurcam singura. La un moment dat, am fost suspecta de cancer la san (Slava Domnului, au fost doar niste suspiciuni). nu m-a intrebat daca acest lucru costa ceva, imi spunea sa ma duc la mama sa-i cer ca de-aia sunt fata ei, ca doar n-o sa vina el acum de pe munte. Macar la ecografii a mers cu mine.
Ma jignea mereu spunandu-mi ca daca ar fi dupa el ar sta mereu plecat, dar singurele lucruri care-l impiedica sa faca asta sunt banii si serviciul (adica eu nu eram inclusa). De cate ori incercam sa discutam imi zicea ca-i e rau si ca el nu greseste cu nimic. Cu toate astea imi spunea ca ma iubeste.

Incercam mereu sa-l inteleg dar la un moment dat nu mai puteam nici eu cand vedeam ca mama nu mai avea de unde sa ne dea (eu intr-un final am gasit ceva de lucru) si el nu vedea decat pasiunea lui si atat. Imi spunea ca asta ii place lui si punct. Si stie ca s-a schimbat dar ce, eu nu stiu ca la inceput totul e lapte si miere si apoi oamenii se schimba?

La ultima cearta (in timpul nostru liber isi gasise sa mearga pe balta, sa se ocupe de calculator, sa doarma pana la 2 si apoi sa plece prin paduri, balti- si eu m-am suparat pe acest lucru) si-a luat toate lucrurile si a plecat spunand ca vrea sa divortam. In plus mi-a zis ca stie ca alaturi de mine a avut totul si ca sunt un om bun, dar pasiunea lui e mai importanta si daca pasiunea lui va mai produce ceva eu stau in calea dezvoltarii lui profesionale. Intotdeauna il prezentam drept un artist, am fost alaturi de el cand a castigat premii in domeniu.

Mentionez ca stam intr-un apartament nou renovat. Acum si-a luat lucrurile (mobila de dormitor o cumparase el cu putin timp inainte de a ne casatori), a luat mobila (acum eu dorm pe o saltea) fara sa mai spuna nimic.Stiu ca doarme pe la prieteni

Si-a dat familia pentru niste nimicuri, pentru umblatul pe munti si o balta cu peste...cum sa dai o familie pentru niste lucruri care-ti aduc satisfactie doar pentru moment? Pentru mine familia mea e tot ce am mai scump. Nici daca imi da cineva un munte de bani, ucel mai bun loc de munca din lume nu-mi dau familia...pentru nimic in lume!
Ma simt foarte rau! Nu inteleg de ce mi-a facut asta daca el singur a recunoscut ca langa mine nu i-a lipsit nimic.

asta e povestea pe scurt! au mai fost si altele. Scuze daca am scris prea mult, doar ca vreau sa vorbesc si cu oameni care nu ma cunosc.
Inca o data scuze, nu vreau sa plictisesc pe nimeni!

Multa sanatate si numai bine va doresc!
Lia

Lia,probabil are el si alte motive pentru care a ales asta. Si nu,nu e din cauza ta,nu caut sa te acuz,dimpotriva. Esti o fata buna,se vede,sunt convins ca si el stie asta,dar ori probabil a gasit pe altcineva,ori cauta altceva,ori fie si-a dat seama ca nu esti tu cea cu care si-ar fi dorit sa-si imparta viata. Nu stiu,sunt doar parerile mele deci nu e neaparat sa am dreptate,dar in mod sigur trebuie sa fie ceva ce l-a determinat sa ajunga sa faca acest lucru. Ceva ce tie nu ti-a spus. Poate intr-adevar,e obsedat de ceea ce face (acele pasiuni) si a realizat ca nu isi doreste o familie. Sau cum am mai spus,o cauta pe altcineva (altceva),sau s-o intalni cu alta persoane,orice e posibil. Ce e mai dureros este faptul ca a facut toate astea fara sa dea nicio explicatie,imi e usor sa-mi dau seama cum te simti. Tu esti o fata tanara,el e ceva mai in varsta decat tine,probabil v-ati grabit putin inainte sa va casatoriti. Acum tu esti cea care stie cat de mult s-a intins coarda si daca mai merita sau e posibil sa mai aiba vreo sansa. Important e sa te gandesti la tine,esti tanara,ai tot timpul sa-ti reintameiezi o familie.

Am citit postarea ta...eu sunt o straina si privesc absolut obiectiv situatia...doar din relatarea ta, am concluzionat ca voi chiar nu stiu de ce v-ati casatorit...nu aveti nimic in comun iar tu trebuie sa intelegi asta...el are viata si tabieturile lui deja bne stabilite dinainte sa se casatoreasca...tu nu ai facut decat sa i le tulburi...

Nu stiu cat v-ati cunoscut inainte sa va casatoriti...dar cred ca nici el nu si-a dat seama ce este cu adevarat casnicia si poate nu te-a cunoscut indeajuns ca sa isi dea seama ca tu nu il vei completa ci il vei incurca....si acelasi lucru e valabil pentru tine...tu ai alte orizonturi, iti place altceva de la viata, vrei altceva....
Deci chiar nu vad in ce a constat iubirea voastra...
Pacat!!!

Nimeni nu este vinovat in aceasta ecuatie...pur si simplu nu aveti nimic in comun si nu v-ati analizat indeajuns inainte sa va casatoriti...nu ati fost destul de sinceri cu voi insiva ca sa recunoasteti asta...tot timpul v-ati ascuns in propriile preocupari ca sa justificati atitudinea celuilalt.

Treuie sa te duci la un duhovnic si sa te spovedesti, spunandu-ti necazurile, cerand sfat..
Vezi tu, nimic nu ni se intampla rau fara sa fim si noi vinovati cu ceva..Vina trebuie s-o cautam undeva in viata noastra spirituala, in trecut, in familie, in relatia noastra cu Dumnezeu...Indiferent cat de mare este nedreptatea care ni s-a facut !
Pe de alta parte necazurile sunt un fel de medicament permis de Dumnezeu pt indreptarea noastra. Deci nu deznadajdui ! Este imperativ sa incepi o puternica viata spirituala, sa umpli golul lasat de un om superficial. "Veniti la Mine si eu va voi odihni pe voi"

Pe langa duhovnic ia-ti si o carte de rugaciuni, caci asa se sta de vorba cu Dumnezeu...si nu lipsi de la Sf Liturghie..

Oricat de tragica ar parea situatia, sa nadajduim in Domnul si ne va da Domnul o scapare, sau o mangaiere... Doamne ajuta!

Multumesc frumos pntru raspunsurile voastre.
Si eu am ajuns sa cred ca are ceva ascuns pe care eu nu-l stiu. din pacate, acel ceva a aparut de cateva luni incoace. Toata lumea (inclusiv eu) spune ca el nu era asa. Am vorbit cu nasiii nostri, car ne sunt prieteni foarte buni si sunt oameni deosebiti si mi-au zis ca nici cu ei nu vrea sa stea de vorba.
Eu cred ca este influentat de prieteni pentru ca de cate ori ne certam spunea tuturor colegilor si prietenilor ce ni se intampla. Mie nu mi se parea normal sa faca asta pentru ca nu sunt de acord sa stie toata lumea care ne cunoaste ce se petrece in familia noastra. Unii oameni sunt rai si chiar se bucura ca unora le merge rau. Am aflat ca le spunea minciuni de genul ca eu nu-l las sa munceasca, ca eu nu-i dau libertate etc. ,,Prietenii" care intai judeca si apoi gandesc, ii spuneau ca eu trebuie sa-mi bag mintile in cap. Venea acasa si spunea: uite, vezi? toti prietenii mei spun ca tu esti de vina. Mi-a spus la un moment dat ca si nasii nostri i-au spus acest lucru. Mai tarziu, am aflat ca era o minciuna. Nasii ii spusesera exact invers.
Nu inteleg cum cineva isi poate da persoana iubita pe mandrie si incapatanare.

Nu mai stiu cine m-a intrebat de cat timp suntem impreuna. El m-a cerut in casatorie dupa o saptamana dupa ce am hotarat ca suntem impreuna. Eu nu am acceptat pentru ca eram de acord cu ideea de a sta impreuna macar un an, sa vedem daca ne acomodam unul cu celalalt, daca ne e bine etc. Am stat impreuna un an si jumatate, apoi ne-am casatorit. Pe vremea aceea era om, apoi, vazand ca ii e din ce in ce mai bine aici (el recunostea) a inceput sa se schimbe. Singura lui explicatie era: Si ce? asta e! Obisnuieste-te!
Acum sunt de acord cu zicala ca omul se mai satura si de bine.

Numai bine!

Daca divortezi vei suferi un timp,pana te vei obisnui fara el si vei realiza ca viata inseamna mai mult decat iubirea pentru o persoana care te domina si cam atat,din cele aratate de tine.Daca nu divortezi ai toate sansele sa suferi toata viata si sa fii un fel de satelit pentru sotul tau buna de menajera si de sponsor,dar care ramane duminica acasa.Iar cand vor aparea copii,probabil vei fi si mama si tata.

Am vazut astfel de cazuri printre cunoscutii mei si pot sa-mi imaginez cat este de greu.
Cand sotul meu era ,,om" isi dorea enorm un copil, era topit dupa ei cand ii vedea pe strada. Apoi, dupa ce s-a schimbat nici nu vroia sa auda.
Desigur, trebuie sa mentionez ca nu avem posibilitatea financiara de a creste un copil acum, dar,la un moment dat poate venea si copilul.
Mi-ar fi fost mult mai greu sa trec peste momentul asta cu un copil in brate. Cel putin din acest punct de vedere sunt multumita ca nu i-am dat viata ca sa-l chinui

Draga Lia,

imi dau seama prin ce treci pt ca si eu am trecut prin ceva asemanator. Iti face vise si sperante ca vei imbatrani langa acel om si cand colo.....totul pare sa se naruie dupa foarte putin timp.
Eu zic sa nu deznadajduiesti, si eu am apelat la oameniii de pe acest site si am primit cateva sfaturi bune pe care le-am aplicat si...slava Domnului, am trecut peste acel hop.
Totusi.....ce v-a legat de la bun inceput? Cum a inceput iubirea voastra?
Din cele expuse de tine reiese ca desi el e mai mare cu 8 ani, nu e matur, sa-ti iei lucrurile si sa pleci, sa nu-ti asumi responsabilitatea pt nimic pt ca e mult mai simplu sa pleci, acestea nu ii fac cinste si se vede ca nu e "copt". LA fel si cu "prietenii".....vreau sa iti spun ca am ajuns la concluzia ca nu poti avea si familie si prieteni, ori una ori alta. Amici da, mai gasesti, dar prieteni..... Cel mai bun prieten iti poate fi Hristos. el nu te tradeaza niciodata. Problemele mele, ale noastre de cuplu nu le spun nimanui, decat lui Hristos si Maicii Domnului. Ceilalti se mai si bucura de necazul tau sau iti mai dau sfaturi "bune".
Poate si-a gasit pe altcineva, care, pe moment, ii alimenteaza setea de aventureala.

Ce poti face tu? Lasa-l o perioada, nu-l cicali, nu-l presa. Intre timp, du-te la un duhovnic, spovedestet-te, roaga-te, si ai credinta. Ce a unit Dumnezeu nu se desface asa usor. Pana la Taina Cununiei tinerii se inteleg bine, pt ca fiind in pacat diavolului ii convine. Dupa ce primesc binecuvantare apar si problemele, pentru ca diavolul este furios ca a mai pierdut niste "clienti". Asa ca nu dispera, roaga-te si vei primi ajutor.

Doamne ajuta!

Felul tau de a vedea lucrurile nu coincide din pacate cu al lui.Tu ai niste asteptari de la viata si nevoi care sunt la polul opus cu ale sale.
Cred ca era tare nemultumit de el insusi,frustrat (probabil copilaria traita in acele conditii si-a pus amprenta) si manipula pentru a-si ascunde adevarata fata.
Totusi,nu trebuia sa astepti ca lucrurile sa scape in asa masura de sub control.A da libertate omului e una,insa aici nu mai era vorba de libertate ci de faptul ca tu erai singura intr-o casnicie fantoma.
Nu spun ca daca puneai piciorul in prag din timp s-ar fi schimbat ceva in el musai,insa macar te-ai fi scutit de o alta perioada de suferinta in speranta unei schimbari care nu a mai venit.
Indiferent de ce iti vor spune cei de aici,sa stii ca o relatie,cu atat mai mult o casnicie se tine in doi si nu unul!
Cred ca te doare acum,insa dupa ce suferinta va trece vei intelege ca prin divortul acesta chiar ti-a facut un cadou.
Si inca un mic amanunt pe care mi-as dori sa il tii minte:oamenii nu se schimba,ci poarta masti,iar cand mastile cad vezi cine intr-adevar statea dupa ele!

Oana eu nu stiu detalii din viata si relatia ta...nu stiu cine esti tu si cine este sotul tau...dar din ce ai scris tu aici, din raspunsurile date de tine celor care au scris pentru tine...este evident ca voi nu aveti nimic in comun, ca v-ati grabit, v-ati lasat manipulati de un sentiment fals care v-a tinut doar capul in nori. Iubirea adevarata este atunci cand fiecare face cat poate de mult pentru celalalt fara sa astepte sau sa aiba pretentii la reciproca...eu nu vorbesc din carti si filme...crede-ma ca daca voi ati fi facut asta unul pentru celalalt acum erati impreuna...
Sincer eu nu il vad vinovat nici pe el nici pe tine de ce s-a intamplat...pur si simplu voi nu aveti nimic in comun...nu degeaba exista zicala romaneasca "sacul si peticul"...

Eu as putea sa scriu lejer ce vrei tu sa auzi (ca el este imatur, ca nu e normal ce a facut, ca...ca...ca) dar eu prefer sa-ti spun direct realitatea.

El are alte tabieturi, alte preferinte, vede altfel viata...iar tu la fel, ai alte tabieturi, alte preferinte.

De ex. de cand v-ati cunoscut cat timp te-a condus la job si cat timp te-a asteptat cand ai iesit? cat timp ati facut cumparaturi impreuna, v-ati plimbat impreuna, ati trait clipa de clipa impreuna fara sa va sufocati, cat timp ati gatit impreuna, ati facut orice...dar absolut orice impreuna???
De cate ori te-a servit la pat...te-a surprins cu o floare sau cu ceva? De cate ori ai facut tu pentru el acelasi lucru...de cate ori l-ai surprins cu ceva placut si inedit? De cate ori i-ai cerut sfatul cand ai vrut sa faci ceva sau ai luat vreo decizie? De cate ori el ti-a cerut tie sfatul pentru acelasi lucru? De cate ori cand v-ati certat ai realizat ca el are dreptate si trebuie sa accepti asta...de cate ori ai avut tu dreptate si el a acceptat asta?

Astea pot parea lucruri marunte dar de mare importanta intr-o relatie...nu mai spun casnicie. Nu trebuie sa-mi raspunzi mie...ci tie...fii sincera cu tine in gandurile tale.

Tot ce ti-am spus mai sus eu am trait si traiesc zi de zi alaturi pe prietenul meu.

Din punctul meu de vedere minunat comentariu...subscriu intru totul.

Imi da si mie cineva voie sa amintesc ceva intelepciune de prin carti ?

Parintele Argatu a intrebat o femeie care era la a cincea casatorie, dintre cei cinci, care a fost cel mai bun, si raspunsul a fost.....primul.

Din cartea Vindecarea arborelui genealogic mai rezulta ceva bun cred eu, si anume ca cei din neam au avut comportamente pe care le regasim la noi, si este nevoie de rugaciune pentru raposatii din neam, pentru care nu stim daca se mai roaga cineva si de Sfinte Liturghii pentru cat mai multi dintre ei sau pentru unul anume si cu tot neamul lor cel adormit, ori vreo suta de Liturghii ori cateva cu rugaciune si mai multa iubire... casatoria are drept scop mantuirea si in aceste vremuri este nevoie de rugaciune pentru multi dintre noi si de catre multi dintre noi, bine ar fi ca un grup sa se roage pentru oaia pierduta fara ca aceasta sa stie...

Multumesc frumos pentru aceste cuvinte! Prefer sa vorbesc cu oameni care nu ma cunosc pentru ca oamenii care ma cunosc, asa cum spui si tu, mai dau si ,,sfaturi bune". Mi-ar placea sa merg la biserica...de fapt merg in fiecare saptamana. Pe mine m-a ajutat inca din adolescenta sa merg la Sfantul Anton. Mi-e tare drag locul acela!
Sunt convinsa ca voi primi ajutor de sus. De fapt eu vreau mai mult ajutor ca sa inteleg cum poate un om caruia i s-a oferit totul (fapt pe care el il recunoaste) sa dea cu piciorul in asa hal? Adica cum poti sa arunci ceva ce Dumnezeu ti-a oferit? Nu pot sa inteleg...oricat as incerca.Pana la urma ce poate sa-ti ofere Dumnezeu mai frumos decat o familie si sa-ti dea alaturi oameni care te iubesc?

Intr-adevar...foarte frumos a scris heaven. Multumesc!
Nu vreau sa aud ca el a gresit, ca el e indolent, din contra, daca stau bine sa ma gandesc chiar vreau sa cred ca amandoi am gresit.
Da, si pentru mine era foarte important sa mergem impreuna la cumparaturi, sa gatim impreuna cand avem timp. Dar de ceva timp primeam numai raspunsuri de genul: Daca vrei mergem dupa 12-1 cand ma scol eu. Nu era dispus sa lase nici 5 min din somnul pretios.
Uneori eu sunt o persoana mai...,,tacanita" :)) adica imi placea sa citesc tot felul de bancuri, sa ma uit la comedii si ii mai povesteam si lui ce citeam pe net..banalitati de-astea. De la un timp primeam raspunsuri de genul: ei, nu ma intereseaza ce citesti tu acolo!
Toate astea si multe altele le-am lasat de la mine. Cand am rugat sa lase si el ceva mi-a zis ca el nu vede unde greseste si nu are ce sa revizuiasca.
Stiti, voi chiar aveti dreptate. Nu pot continua o casnicie daca omul de laga mine nu ma mai vrea. Singurul lucru care ma supara acum e ca m-am amarat din cauza cuiva care nu a vrut sa lupte alaturi de mine pana la capat.
Multumesc inca o data pt ce mi-ati scris. Mi-a facut tare bine! Numai bine va doresc!

Iti doresc tot binele...si poate mai intri pe aici si ne tii la curent cu evolutia acestei situatii si de ce nu cu tine...sper sa iti fie bine si sa te regasesti inca o data.
Cu drag
"Iubirea"

Absolut deacord cu ce spune "o copila". A trecut printr-o situatie grea, asemanatoare si stie ce spune.
Pt "o copila"
Sper ca-ti este mai bine. Nu mai stiu ce-ai mai facut. Am lipsit o perioada de pe forum.
Doamne ajuta!

"Prin rabdarea voastra, va veti castiga sufletele voastre!" Erai fireste indreptatita sa te superi, dar ai uitat ca "cu o lingura de miere faci mai mult decat cu un butoi de otet". Ai avut dreptate, dar multi mor/sufera cu dreptatea in mana. Acum pare foarte tarziu sa mai indrepti ceva, dar si mila Lui Dumnezeu e mare. Trebuie sa te spovedesti neaparat. Relatia voastra a fost grevata de pacate mari: sexul premarital (=desfranare) si contraceptia (poate chiar avort daca ai folosit contraceptive hormonale, sterilet sau pilula de a 2-a zi).

Tocmai pentru ca era un om bun la inceput, trebuia sa profiti la timp de el. Sa te casatoresti si sa incepeti sa va lucrati mantuirea in felul binecuvantat de Dumnezeu: daruirea vietii. Chiar daca nu va permiteati, un copil dorit de tata ar fi fost un balsam, l-ar fi tinut si pe el mai aproape de casa...
Citat din Camus: "daca vrei sa se manance intre ei, arunca-le graunte, daca vrei sa fie frati, pune-i sa cladeasca un turn". Casatoria e un turn ce trebuie cladit impreuna, pe o temelie pusa de Dumnezeu (adica nunta cea binecuvantata).
Inca o chestie: cand un barbat vrea un copil de la o femeie iar aceasta refuza chiar si pentru cele mai binemotivate motive, el resimte asta ca un vot de neincredre. Il aruncila kilometri departare... si el isi gaseste ceva de facut in departarea unde l-ai trimis.

Imi cer scuze daca te-am mahnit, sora draga. Ti-am spus verde in fata ceea ce cred eu, nu te judec pentru greseli pentru ca cei mai multi dintre noi nu am fost formati crestineste, ti-am atras doar atentia pe unde ar trebui sa cauti cauza parasirii.
Dumnezeu sa iti ajute!

P.S. Primul pas este sa iti gasesti un duhovnic bun la care sa te spovedesti.

un sfat mic
 

am citit ceea ce ne-ai spus si parca as vrea si eu sa spun ceva...
Draga Oana, tu ai nevoie de intarire de la Dumnezeu in aceste momente...si mai ales de darul rabdarii...este clar ca e o mare incercare pentru tine,pentru voi...de aceea,asculta sfatul tuturor si mergi la duhovnicul tau,pentru sfat si,daca te simti pregatita, chiar pentru Taina Pocaintei si apoi pt Sf Impartasanie.
Revin la faptul ca este o incercare de la Dumnezeu...voi ati decis sa va uniti, Domnul a binecuvantat, deci nu va ganditi asa usor la divort(cel putin tu,daca el a pomenit deja de divort)...cred ca aici cuvantul cheie este RABDARE...
Si mai ales,draga Oana, vorbeste cu Dumnezeu, cu Maica Domnului, cu Sfintii...opreste-te putin din gandurile tale,mergi intr-un loc linistit si roaga-te...povesteste-I lui Dumnezeu ce simti, El stie, dar vrea sa auda de la Tine, are nevoie de vointa ta,tu sa vrei sa te ajute, ca sa te ajute...(eu,cand vreau sa Ii spun ceva,ce bineinteles, stie deja, Ii scriu,ca sa nu mi se imprastie gandurile:) )
roaga-te pentru sotul tau (el este aproape de Dumnezeu?), pentru voi...
gandeste-te ce simti pentru sotul tau...roaga-L pe Dumnezeu sa iti dea si darul iertarii lui pentru ceea ce a gresit fata de tine...
in legatura cu meseria lui,inteleg ca sotul tau e un artist,si artistii, Oana,sa stii, sunt egoisti(si eu tocmai am trecut printr-o perioada urata cu prietenul meu tocmai din cauza egoismului)...in iubire nu e loc de egoism, dar acesta este o caracteristica a firii noastre indepartate de Dumnezeu...
cred ca el vrea ca tu sa fii acolo, sa fii locul sigur la care sa vina...
Uite,Oana, mai intai cere-I ajutorul lui Dumnezeu, apoi vorbeste si cu sotul tau...fara reprosuri, fara sa ii ceri sa revina...pur si simplu,gandeste-te la lucrurile care va unesc(sentimente,idei) si invita-l la o cafea sau si mai bine,la o plimbare prin muntii pe care atat ii adora...poate ii va placea sa vada ca esti interesata de pasiunea lui...
observ ca am vorbit cam mult asa ca,in final, draga Oana, iti spun ca trebuie incercate toate mijloacele duhovnicesti si trebuie puse in lupta toate resursele tale sufletesti(care cu ajutorul lui Dumnezeu vor fi foarte mari)inainte de a lua o hotarare asa importanta precum divortul.
Doamne ajuta!

cu drag,
diana

ps: te mai asteptam sa ne spui cum te simti:)

Sfatul lui Dumnezeu este cel mai bun!
 

buna Lia, imi pare rau pt ca suferi. Eu cred in Dumnezeu. Cred ca EL te asculta si te va ajuta. Dute in camaruta ta, asa cum ne invata Sfanta Scriptura (Cuvantul lui Dumnezeu), inchide usa dupa tine si roaga-te in secret lui Dumnezeu. Iti va raspunde, sunt sigura. Cand te afli la o asa zisa raspantie de drumuri si nu stii pe care sa mergi, Dumnezeu iti da pace in suflet daca te afli pe strada cea buna sau iti da neliniste daca e strada cea rea. Iti spun din experienta personala. Cere-i , intreaba-L, spunei ca nu esti in stare sa intelegi raspunsul Sau dar ca ai mare nevoie de EL, de sfatul sau.
"6. Tu însă, când te rogi, intră în cămara ta şi, închizând uşa, roagă-te Tatălui tău, Care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie. "
Sfatul lui Dumnezeu este cel mai bun! curaj Lia. cu drag, Violeta

Draga Lia,
sfatul meu e scurt si scuturator. Fara Dumnezeu al doilea va fi betiv,
al treilea desfranat, iar al patrulea, al patrulea nu va mai fi pentru ca
te-ai fi saturat de ei.
Raspunsul tau e la Dumnezeu. Trebuie sa mancati un sac de sare
impreuna inainte sa-ti vina ideea despartirii. Tu tii totusi la el, asa
am citit eu printre randuri. Fa-i mici surprize, mai lasa si tu de la tine,
poate e si el ranit ca nu mai castiga asa bine, fii tu alaturi de el si se
va schimba si el. Si ar fi bine sa mergeti si la duhovnic. Rugaciune,
vorbeste cu Domnul cand simti ca esti singura.
Har, smerenie si jertfa de sine.