Siguranta divortului ma trimite la disperare
 

Sunt un tip catastrofal am probleme reale grave de comportament si sunt in pragul divortului. Am mai fost odata in aceasta situatie acum 6 luni cand sotia a intentat procesul, dar a cedat insistentelor mele si m-a crezut pe cuvant ca ma voi schimba asa ca a renuntat la el. Am apelat la acest forum la rugamintea unui prieten in speranta ca voi gasi ceva ce nici eu nu stiu prea bine ce. Am gresit in repetate randuri si am promis ca va fi mai bine. Sincer, regretele pe care le am stiu ca sunt tarzii dar as vrea sa mai incerc ceva si nu stiu. Am fost violent, am lovit-o, sunt un tip care se panicheaza usor si fiecare moment al vietii ma da peste cap. Sa nu creada cineva ca sunt strain de biserica, i-am respectat randuielile, spovedanie, impartasanie, dar de o vreme am renuntat (cateva saptamani) ca n-am timp desi stateam in casa si nu faceam nimic. Si iarasi am recidivat. Acum trei zile am baut mult si sotia imi spune ca am lovit-o si au vazut si copii (chiar nu mi-aduc aminte), si apoi am am facut o fapta grava, nu pot sa o spun aici fiindca m-as inmormanta cu totul, daca m-ar recunoaste cineva pe net. Acum singurul gand care imi da tarcoale este gandul sinuciderii. Stiu ca e grav, dar am o imensa rusine in fata sotiei, copiilor mei si a oamenilor. Ma simt asa rusinat. Mi-e rusine si sa mai ies din casa, din pacate, scolile pe care le am nu au fost suficiente pentru a ma tine in picioare. Mi-e scarba de mine. Pot oare sa mai fac ceva? Mai am dreptul sa sper ca nu mi se va destrama familia de care eu insumi mi-am batut joc? Cred ca sun intrebari fara raspuns. Sincer nu mai pot nadajdui, am crezut si eu ca pot sa fac ceva si ma gandesc ca am mintit. Pentru cei care doresc sa-mi transmita orice fel de ganduri voi detalia povestea mea poate ca imi va ajuta la ceva, desi am mari indoieli. eu nu mai pot crede in mine din moment ce m-am jucat pana si cu biserica.

Nu deznadajdui! Ai mare nevoie de un psiholog si de un duhovnic!
Dar nu ne-ai spus de ce bei, ce nu iti convine?

Am cunoscut un tip care era extrem de doxat. Cu chelie şi barbă lungă, bun cunoscător al textelor vechi. Principala lui activitate era să îi chinuie pe creştini. Oriunde trebuia cineva să le facă felul era trimis tipul ăsta, care avea o ambiţie personală şi o bucurie să îi chinuie. Dar într-o zi, pe când mergea prin deşert, s-a întâlnit cu Acela căruia îi chinuia supuşii şi Acela i-a spus: "Greu îţi este să o ţii de-amboulea". Sau, cam aşa ceva i-a spus, oricum ăsta era sensul frazei. Şi a ajuns unul din cei mai mari sfinţi.

Am mai cunoscut unul pe care l-au trimis ai lui la Colegiu. Taică-su, deşi fusese nomenclaturist, acuma cam scăpătase, dar s-a împrumutat ca să-i trimită odraslei bani cu geamantanul, să înveţe carte. Îi făcea praf pe petreceri. Bea zdravăn, iar după băutură veneau orgiile sexuale cu hetaire de cartier. După ce cădea lat, se apuca iar de băut şi o ţinea în discuţii filozofarde cu prieteni studenţi pe acelaşi calapod ca el. Dar l-a ajuns boala urâtului. Când credea că nu are scăpare, a auzit chemarea lui Isus şi s-a convertit. A trăit restul vieţii ca sfinţii, a ajuns episcop şi doctor al Bisericii. Despre tinereţea lui tumultoasă a scris în "Confesiunile" lui.

Aşa că am mai auzit chestii din astea.

Cu alte cuvinte ridica-te si nu mai fa decat ce trebuie sa faca un OM...nu te mai cobori la nivelul patrupedelor...si poate nici acolo, ca si acelea au un dram de simt, nu se lasa doar duse de instinct.

Important este sa vrei...draga Ticalosule :)

Multumesc ca m-ati bagat in seama
 

Glykys: Nu beau constant, mi se intampla periodic. Nu aveam manifestari violente la betie candva. Nu uitam ce faceam, acum nu-mi pot aduce aminte de nimic. Ultima oara am baut pentru ca am fost servit din jena de a nu refuza si apoi am baut pentru ca un pahar il aduce pe urmatorul.Regret pentru ca eu stiu ca mie si un pahar de vin imi provoaca rau, darmite mult mai mult. Ce as putea sa fac la un psiholog, cu ce m-ar putea ajuta? La duhovnic nu mai am putere sa ma duc, mi-e jena rusine.


Mihnea Dragomir : Intr-adevar, dar eu am gresit mult mai mult decat aceia. Eu l-am cunoscut deja, am fost in biserica. Si cum as putea eu sa ma intorc la Isus?

Iubirea: Imi spui cuvinte frumoase si eu mi le-am spus de atatea ori si o vreme ma comportam bine apoi iar cadeam.

Nu exista lucruri imposibile. sa nu uitam ca iisus a inviat morti. nu stiu daca o sa te simti mai bine dar si eu am gresit mult si gresesc mereu. insa Dumnezeu nu ma lasa, mereu ma ajuta. incearca sa te gandesti la copii, ei or sa te motiveze daca ii iubesti cu adevarat. Doamne ajuta.

Sinuciderea te duce in fundul iadului ,Moise talharul a omorat pe multi ,a talharit si a devenit un mare sfant.
Gandul de a nu merge la duhovnic e de la diavol.
Duhovnicul da sfaturi de indreptare ,adica medicamente duhovnicesti care trebuie urmate.
Poti merge la manastire sa vorbesti cu un duhovnic de acolo ,ei au multa experienta.
Dumnezeu vede efortul nostru de a ne indrepta si ne ajuta .
E nevoie de conlucrare ,trebuie sa ascultam de duhovnic si sa facem ce spune el.
Dar sa vrem sa ne indreptam ,sa pacatuim tot mai putin pana scapam de acea patima.
Noi multe patimi le mostenim de la parinti ,bunici ,sa ne rugam si pentru ei , sa facem milostenie ca prin iertarea lor sa ne indreptam si noi.

Curaj
 

Nu trebuie sa disperati. Acum este momentul sa luati un pix si o hartie si sa incercati sa faceti un plan de lupta. Acest lucru nu puteti sa-l faceti singur, ci cu ajutorul sotiei si copiilor.
Primul pas este sa faceti o sedinta in familie in care sa va destainuiti asa cum faceti pe forum, sa va descarcati chiar prin plans si sa cereti ajutorul lor. Dumneavoastra va trebui sa promiteti ca nu veti mai bea niciodata, deoarece satana reuseste sa ajunga adanc in sufletul dumneavoastra luandu-va mintile. Ceea ce ma bucura este ca aveti inca rusine fata de faptele rele ce le-ati savarsit, ceea ce inseamna ca Dumnezeu este inca in sufletul dumneavoastra si va trimite semnale adecvate pentru a va schimba atitudinea gresita. Viitorul depinde de cum actionati acum. Va trebui sa nu mai beti nici o picatura toata viata (alcoolul va este otrava sufleteasca) singurul vin pe care il veti mai putea gusta este cel din Sfanta Impartasanie.
Va trebui sa faceti efort pentru a va schimba si cred ca familia va va ajuta si de data aceasta, dar sa va propuneti cu tarie ca va fi ultima cadere. Trebuie sa actionati la fel ca si alcoolicii care se trateaza la Alcoolicii anonimi, chiar daca dumneavoastra nu sunteti unul dintre ei, va este chiar mai usor sa va abtineti de la bautura si este un avantaj puternic.
Nu uitati ca familia este mai importanta decat alcoolul si cand mergeti in vizite refuzati ferm sa beti orice fel de alcool (veti vedea ce mandra si fericita este sotia fata de atitudinea dumneavoastra).
Sa nu va fie rusine sa spuneti adevarul prietenilor in ceea ce priveste alcoolul. Daca acestia va sunt cu adevarat prieteni vor fi de partea dumneavoastra si va va ajuta sa reveniti pe calea normala. Daca acestia se vor indeparta de dumneavoastra atunci bucurati-va ca le-ati vazut adevarata fata de falsi prieteni.
Gasiti-va un parinte duhovnic (si un psiholog eventual) la care sa mergeti de cate ori simtiti nevoia de incurajare, la care sa mearga si sotia pentru ca va avea mare nevoie de sustinere afectiva.

Astfel ca din iubire pentru familie recunoasteti public problemele dumneavoastre si actionati crestineste, iar familia din iubire pentru dumneavoastra va fi alaturi sa va sustina. In acest cerc de iubire este imposibil sa nu fie si dragostea lui Dumnezeu care va sustine si va intareste iubirea sincera.
Deci mult curaj, luati sotia de mana si incepeti prin a-i arata acest forum, mesajul dumneavoastra sincer si apoi gasiti un preot duhovnic.
Dumnezeu sa va ajute si sa va binecuvanteze.

aveti dreptate in tot ce spuneti. sprijinul de la duhovnic este pentru cei care sunt buni eu sunt doar un nemernic care nu mai spera in nimeni si nimic. va multumesc pentru mesaj.

sotia mea nu cred ca mai vrea sa comunice cu mine chiar as vrea sa fac ce spuneti dvs. dar nu reusesc i-as arata cu drag acest forum dar nu am cum cred in curand nu voi mai putea vorbi nici pe forum daca nu mai am acces la calculator. am plans si plang si acum. nu cred ca ajuta la ceva sunt din ce ince mai disperat. sotia mera nu mai crede in lacrimile mele fie ele si sincere. pentru ca am mai plans la greselile grave din trecut si m-a iertat. e adevarat ca nu am fost niciodata la un psiholog. au intervenit pentru noi si altii in trecut de aceea spun ca nu mai exista chiar nici o sansa pentru mine. daca ati sti cat imi doresc sa am ocazia sa-i demonstrez ceva bun. dar as mai fi eu oare in stare? vreau, dar oare mai pot?

Ce zice Hristos "nimeni nu e bun ,decat bunul Dumnezeu"
Nu suntem buni ,dar putem deveni ,prin rugaciune ,milostenie ,participare la sfintele slujbe.
Si nu deodata vom deveni buni.
Tot Hristos spune "sa va iubiti unii pe altii cum v-am iubit Eu pe voi"
Noi trebuie sa ne iubim pe noi in primul rand ,sa ne acceptam asa cum suntem si sa avem grija de sufletele si trupurile noastre.
Deznadejdea e de la diavol ,indreptati-va mai intai de a face promisiuni sotiei si familiei si incet va veni si iertarea.
Schimbarea depinde de d-voastra nu de iertarea sotiei.
Sa ne gandim ca la Dumnezeu mergem singuri cu pacatele noastre ,nu cu cei de alaturi.
Sa incercam sa nu Il mai suparam pe Dumnezeu.
Pentru schimbare trebuie un efort urias ,dar se poate ,il avem ca exemplu pe sfantul Moise din Egipt ,sfanta Maria Egipteanca si altii

o ultima incercare
 

Imi pare rau ca s-a ajuns asa de departe......totusi rugati sotia in genunchi sa va ierte pentru ultima data, iar daca veti gresi iar veti depune chiar dumneavoastra actele de divort.
Daca accepta va trebui sa constientizati ca aceasta este ultima sansa sa reveniti pe calea cea buna si sa va faceti un duhovnic spiritual.
Nu stiu de unde aveti ideea ca sprijinul de la duhovnic il au cei buni? Daca esti bun nu mai ai nevoie de duhovnic, esti tu duhovnic si ajuti pe altii.

Eu cred in reusita pentru ca exact prin aceasta situatie a trecut familia mea. In momentul de fata tatal meu nu a mai atins-o pe mama, nici cu un deget, de 19 ani. Mama a depus actele pentru divort dar la rugaciunile tatalui meu si pentru mine i-a mai acordat o ultima sansa si a meritat!

Mult noroc!

situatia de care imi vorbiti s-a intamplat si in cazul meu in februarie cand fetita a intervenit pentru noi si sotia a revenit asupra alegerii. nu mai crede acum in mine.

Inseamna ca nu ai dorit cu adevarat sa te ridici la statutul de OM...iar acum consider ca realizand tot ce ai facut si ca sansele tale sunt minime in fata familiei, prietenilor...etc este timpul sa faci ceva concret cu tine ca sa dovedeti celorlalti ca te-ai schimbat, ca ai devenit OMUL care trebuia sa fii si pe care toti si-l doresc in preajma.
Nu astepta intai sa fii iertat si apoi sa arati ca te-ai schimbat...asta ai facut de atatea ori pana acum si uite unde ai ajuns.

Acum este randul tau...si daca este nevoie de ani...atunci asteapta ani de zile pana sotia va reveni la tine, iar ea va reveni daca intr-adevar va vedea schimbare definitiva nu de moment si nu din vorbe...
Deci...la treaba...fapte si nu vorbe...tu singur stii ce ai facut si nu trebuie sa mai faci...deci??/
Iar ideea ca nu mergi la spovedit de rusine e de la diavol...lasa prostiile si asuma-ti responsabilitatea ca un om matur si mergi sa vorbesti cu Dumnezeu...dupa o spovedanie curta si bine facuta te vei simti altfel si vei putea face schimbarile cu tine altfel.

Hai Ticalosule...capul sus si nadejdea la Hristos...la El nimic nu este de niertat...dar spune-i ca sa "stie ce sa ierte la tine".

:) Succes!!!

multumesc tuturor pentru mine chiar nu mai are rost ceea a fost a fost nu se mai poate repara nimic. imi pare rau ca v-am provocat sa va risipiti sfaturile bune pentru mine. cred ca am vrut sa ma lamentez inainte de gestul final.

Ce gest final?

Ca si copil, am trecut prin asa ceva. Daca tatal meu ar fi recunoscut ca a gresit, ca-i pare rau, si ca vrea sa se indrepte, si nu numai, sa avem o casa linistita si o familie, as fi sarit in sus de bucurie si l-as fi sprijinit.

Mi-as fi dorit sa-mi vad tatal ca merge la biserica, ca vrea sa se spovedeasca, si sa impartaseasca, ca tine post, si asculta de preot.

Bunu Dumnezeu ne iubeste pe toti, dar mai ales pe cei mai pacatosi ii iubeste si mai mult, in special cand il cauta si vor sa vina catre El, iar El, bunul Dumnezeu ii primeste cu bratele deschise si ii protejeaza.

E important ca ti-ai dat seama ca ai gresit, si asta e bine, daca vrei intr-adevar sa te indrepti du-te cateva zile la o manastire de calugari, participa la Sf. Slujbe, acolo o sa gasesti un duhovnic, spovedeste-te.

Roaga-te Maicii Domnului din tot sufletul, te va ajuta mult.

Bunu Dumnezeu sa-ti ajute.

Tu esti singurul care decide pt tine...din pacate nimeni nu te poate obliga, nici chiar Hristos...ca sa Il asculti si sa Il urmezi.
Poate aceste sfaturi pe care le-ai citit aici au venit chiar de la El...te-a chemat, ti-a spus ca te asteapta...dar nu te poate lua cu forta....
Nu uita ca El este singurul care iti acorda permanent sanse...

Sorry :(

daca dupa un pahar deja incepi sa ai probleme, inseamna ca ai un sistem nervos foarte fragil,si un creier,destul de sensibil !
eu de ex, si daca breau 6 l de bere,si doua pahare de vinars, nu mi se inatmpla sa nu mai stiu ce fac, sunt perfect constient,de tot, si perfect calm, numai ca mi-e cam somn !
alcoolul se stie ca e metabolizat diferit in functie de particularitatile fiecarui organism,de asemenea, modifica in moduri diferite fiziologia creierului,in functie de rezistenta celulelor nervoase !
astfel ca un om cu un creier slab, cand bea devine,..dianamita,deci si mai slab si nu se mai poate controla,iar unul cu creier mai tare, desi alcoolul e periculos si pentru el, totusi se controleza mai bine,desi nu perfect, desigur !

Domnule, trebuie sa fiti barbat si sa va asumati consecintele faptelor dumneavoastra.

Ati "calcat pe bec" rau de tot. Este foarte posibil ca sotia sa divorteze.

S-ar putea, ba chiar este foarte posibil, sa obtina si custodia copiilor, si sa nu mai comunice cu dumneavoastra.

Cu alte cuvinte, v-ati bagat singur intr-o groapa destul de adanca.

Trebuie sa constientizati acest lucru.

Iar dupa ce veti fi constientizat, foarte clar, ce ati facut, este esential sa nu disperati.

Virtutile teologice crestine sunt trei: credinta, pe care am inteles ca o aveti, caritatea, sau dragostea, pe care inteleg ca o aveti, si nadejdea, pe care NU AVETI VOIE SA O PIERDETI !

Tot ceea ce ati facut poate, si trebuie sa fie reparat. De catre dumneavoastra. Incet. Greu. Cu efort, cu sudoare, cu lacrimi, cu rugaciune, cu dragoste.

Primul pas: sa realizati ca, oricat de dificila ar fi situatia, ar fi putut fi mai rau. Ati fi putut omori pe cineva la betie. Copii si sotia ar fi putut sa moara intr-un accident.

Dar dumneavoastra sunteti liber, si constient de situatie. Sotia si copii sunt sanatosi.

Poate va dura ani de zile pentru a remedia situatia. Si ce daca ? Dumneavoastra aveti ocazia sa remediati situatia !

Va fi greu. Si ce daca ? Orice lucru de valoare merita un efort pe masura !

Mai presus de orice, nu aveti voie sa va pierdeti speranta.

Un ticalos, mesajul de mai sus al lui Erethorn este cel mai realist!
Incearca sa schimbi ceva! Din ce ai povestit, ai incercat si nu ai putut. Nu ai putut, fiindca ai incercat de unul singur. E bine ca acum ai cerut ajutor. Du-te la o clinica de dezalcolizare! Totodata, du-te la un duhovnic si spune-i tot ce ai pe suflet, pentru a primi harul dumnezeiesc si pentru a ti se ierta pacatele! Dumnezeu nu are pe nimeni de pierdut, dar pe nimeni! Tu daca te duci la preot sa te spovedesti, sa spui exact ce ne-ai spus noua in primul post, cu multa cainta, vei primi de la Dumnezeu iertarea pacatelor. E asa de simplu...Apoi vei urma sfatul duhovnicului si te vei duce la o clinica de dezalcolizare si un psiholog. Totul se face in timp. In timp iti vei putea recastiga respectul de sine si pe cel al sotiei sale.
Nu te sinucide, ca te duci in iad! Si acolo e un iad mult mai mare decat cel pe care il traiesti tu acum!

Daca faci gestul final,pacatul tau se va revarsa asupra familiei ,in special a copiilor.
E un gest egoist sa te sinucizi dar si un prea mare drept al diavolului asupra sufletului.
Cine isi iubeste copiii nu se sinucide ,oricat de greu ar fi.

Am avut acele ganduri dar nu au pus din fericire stapanire pe mine. Voi incerca sa repar raul facut, ceea a fost a fost, conteaza ce va fi. Ceea ce e mai greu pentru mine este ca ceea ce va fi depinde de ceea ce a fost si nu stiu cum as putea sa uit sau sa acopar anumite intamplari care ma apasa si imi provoaca depresii nesfarsite (sau una si aceeasi depresie) si atacuri de panica, unul dupa altul, nu stiu daca am mai avut ultima saptamana, o lunga vesnicie de iad, zilele intra unele in altele, trebuie sa ma gandesc pret de cateva secunde ce zi e astazi si asta in fiecare zi, somnul nu mi-e somn, sunt bulversat, cat despre psiholog si altele, aici trebuie bani si eu nu-i am, dar primul psiholog de care am dat a fost, nesperat si de nenadajduit acum o vreme, chiar sotia mea careia i-am aratat acest forum si care mult mai lucida decat mine a reusit sa ma faca sa vad lucruri pe care le consideram neimportante dar care au transformat relatia noastra in ceva rau. Cand credeam ca totul este sfarsit am vazut ca Dumnezeu mai face minuni si astazi daca e cine sa le vada si cu mine a facut si cine stie cate pe care nu le vad nici acum la cat de ticalosit sunt dar e greu sa trec peste toate chiar si asa pentru ca ma tem si eu de mine daca voi recidiva?
Va eram dator cu aceste ganduri tuturor celor care v-ati aplecat cu mila si intelegere crestineasca asupra nebuniei mele.
Dumnezeu sa va aiba in paza, o meritati cu totii din belsug, poate ca ma va insoti si pe mine pe calea pe care vreau dar nu mai puterea sa stau drept, vedeti voi mi-e jena de toti mi-e rusine de oameni in momentul in care deschid si usa apartamentului si ies din casa cred ca toti ma privesc cu scarba de altfel de inteles. Nici nu mai stiu cui sa imi cer iertare nu mai am nici un reper moral.