Copiii nebotezati, pe picior de egalitate cu sinucigasii ?
 

Doamne binecuvanteaza,

Pentru ca nu era suficient ca nu mai sunt in stare de nimic de cand cu incendiul de la maternitatea Giulesti si ca n-am mai dormit o noapte fara sa am cosmaruri, am aflat azi ca biserica nu permite familiilor sa-i inmormanteze crestineste pe copii si ca li se vor citit doar cateva pasaje din Biblie, sub forma unei asa-zise ceremonii de "mangaiere", urmand sa fie ingropati la marginea cimitirului, precum sinucigasii. :(

Ba mai mult, dintr-o discutie cu un prieten, care are un frate student la Teologie, am inteles ca bietii copii poarta cel mai greu dintre pacate - pacatul original - de care nu s-au lepadat prin taina Botezului si ca atare vor merge direct in iad.

Lamuriti-ma si pe mine ...

Cu drag intru Hristos,

Anamaria

Teoretic asa este,poarta pacatul stramosesc. Dar exista mai multe tipuri de botez: al dorintei,al sangelui etc. Poate micutii au primit si ei unul. Numai Dumnezeu stie.

Tot rasfoiesc Biblia incercand sa gasesc un raspuns mai complet. Nu am reusit, momentan.

Raoul, exista un suport biblic pentru ce ai mentionat tu mai sus ?

Si este corecta atitudinea Bisericii in aceasta situatie ? Daca ei nu stiu ce a hotarat Dumnezeu in privinta copiilor, de ce nu presupun ca Dumnezeu i-a botezat deja si de ce nu le indeplinesc ritualul crestinesc al inmormantarii, atat pentru sufletul lor cat si pentru linistea parintilor greu incercati.

Parintii nu trebuie sa fie nelinistiti in astfel de cazuri. O exceptie lasa loc pentru alte exceptii. Adica, daca un copil nebotezat ar putea fi partas slujbelor, s-ar putea dezvolta aceasta exceptie ajungand pana la a spune ca te poti impartasi si fara sa fi botezat.

Cel care nu a fost botezat nu a devenit membru al Bisericii, iar fara aceasta calitate nu poti primi Tainele si slujbele.

Cred ca ajungem sa pun accentul doar pe slujba si sa pierdem din vedere viata traita. Ce vreau sa spun prin asta - ca daca am dus o viata in pacate, rupt de Dumnezeu, nu voi ajunge in rai doar pentru ca mi s-a oficiat slujba inmormantarii. Iar in cazul copiilor nu avem de-a face cu pacate personale, ci doar cu pacatul stramosesc. Deci, nu putem spune ca ei merg in iad. Asa ca e nevoie de liniste si nu de neliniste in astfel de cazuri.

Copii nebotezati nu sunt membrii ai Bisericii. Asta inseamna ca nu se mantuiesc, ci ca mantuirea lor este doar intre ei si Dumnezeu.

Uneori, cand ma uit la Bisericile de astazi, imi spun ca e preferabil asa.

Nu suntem noi in masura sa spunem cine se mantuieste si cine nu. Sunt de nepatruns adancurile dumnezeirii. Ne este de ajuns sa spunem ca cei care nu au fost botezati, nu au devenit membrii ai Bisericii. Asa ca ar fi cazul sa nu mai facem afirmatii de genul ca acesti prunci nu se bucura de fericire.

O prietena de-a mea (intamplarea face ca ea sa fi nascut prematur un copil tot ala maternitatea Giulesti), care se declara agnostica si cu care mai port astfel de conversatii, mi-a lasat un mesaj la care am ramas absolut blocata:

"Daca eu merg pe strada si vad o casa in flacari in care ard 3 copii, as sparge geamurile cu mana goala sau as intra cu masina prin perete ca sa-i salvez. Dumnezeu, care -fiind omniscient- stia inca dinainte de a crea lumea ca tragedia asta se va intampla, cum a putut sa treaca nepasator pe langa suferinta groaznica a acestor copii ? A stiut si a acceptat situatia. Uite o analogie: in dreptul penal as fi condamnata 100% daca as vedea asa ceva, as putea interveni (dumnezeu e omnipotent), dar nu as face nimic. Ca atare, afirm ca eu sunt mai morala decat un astfel de dumnezeu al tau."

Cum sa ii raspund ?

Nu trebuie sa vedem in Dumnezeu un super-erou, asemenea lui Superman care, salva batranii pe trecerea de pietoni sau mai stiu din ce pericol iminent. Lucrarea Sa fundamentala de salvare nu se refera la aceste pericole pentru care vina apartine, intr-un final, tot factorului uman. Dumnezeu a salvat omenirea asa cum niciunul dintre oameni nu ar fi putut sa o faca, mantuind-o prin jertfa de pe Cruce. Este gresit sa credem ca Dumnezeu este nepasator fata de suferinta lumii. De altfel, El insusi si-a asumat suferinta pana la moarte.

Oare, ce a simtit Maica Domnului vazandu-si Fiul pe Cruce? Cantarile bisericesti spun "inima ta, sabia a patruns-o". La fel simtim si noi, atunci cand participam la suferinta semenilor nostri. Insa aceasta, nu trebuie sa nasca in noi revolta. Parintii Bisericii ne spun ca indiferent cate probleme intampinam in viata aceasta, sa credem in Dumnezeu pana la sfarsit. Asumarea suferintei in Hristos, poate este lucrul cel mai greu de realizat in viata aceasta, dar sa nu uitam, ca este mantuitoare.

Ah, mii de scuze, am scris gresit, am vrut sa scriu "asta nu inseamna ca nu se mantuiesc, ci ca mantuirea lor este intre ei si Dumnezeu" Am omis acel nu si a iesit tocmai pe dos de ce voiam sa spun.

Acesta este un "argument" clasic din partea ateilor. Dar ei pierd din vedere ca moartea si chinurile acestei lumi nu i se datoreaza lui Dumnezeu, ci omului, iar salvarea pe care El o ofera si pe care o doreste este aceea a sufletelor, iar nu a trupurilor care oricum sunt muritoare.

Dumnezeu savarseste noian de minuni, inca si acum - cautati marturii si veti gasi destule -, dar El nu lucreaza precum omul. Judecatile Lui au in vedere un plan mai larg decat noi, chiar daca noi deseori nu sesizam acest lucru.

Tragedia mamelor ai caror copii au murit sau au fost raniti nu poate fi alinata decat tot de Dumnezeu, si poate aceasta este una din minunile pe care Dumnezeu le savarseste si noi de multe ori nu le sesizam.

Si trebuie sa ne gandim ca - asa cum amintea Marius mai sus - probabil cea mai mare suferinta a unei mame a fost a Maicii Domnului, Mama lui Hristos. Si ea, si Fiul ei, au patimit precum nimeni altii. Daca pana si ei au trecut prin aceste chinuri, oare ne vom revolta noi?

Si dupa tine la ce a mai fost infiintata Taina Botezului? Asa,degeaba,de dragul de a fi,fara sa aiba niciun rol capital?

Iti pot spune pentru ce nu a fost infiintata. Nu a fost infiintata pentru a tine departe de Rai niste copii nevinovati.

Un bun musulman nu ar putea şi el să meargă în Rai ? Şi dacă există o şansă cât de mică pentru ca musulmanii să meargă în Rai, Biserica nu ar trebui să-i înmormânteze creştineşte ?

Daca respectivul a trecut la crestinism pe patul de moarte si si-a manifestat explicit dorinta de a fi inhumat crestineste ... de ce nu ? ... cine suntem noi sa judecam ? (nu judeca, ca sa nu fii judecat).

DAR, aici vorbim de copii crestini, nu deturna conversatia cu ipoteze fantasmagorice.

Ce minunata inversare a realitatii!!!!

In loc sa intelegem ca Botezul a fost instituit ca "arma" impotriva mortii vesnice, zicem ca ne-botezul duce la moarte? De parca "ne-botezarea" ar fi o actiune in sine...

Cata ingratitudine din partea creaturii...

Nu a zis nimeni aici ca pruncii nebotezati nu se mantuiesc, dar se pare ca sunt unii care sunt porniti imotriva Tainelor oricum, si folosesc orice pseudo-prilej sa le atace. Dar "nu poti sa lovesti cu piciorul in tepusa", dupa cum a aflat chiar Saul, aka Sfantul Apostol Pavel.

Lavrentiu, desi nu ai sesizat, amandoi spunem acelasi lucru. Nu era nici o contradictie.

Un musulman inseamna un musulman, nu un musulman convertit la crestinism in ultimile clipe de viata. Acesta din urma este un crestin, la fel de crestin ca oricare alt crestin din Biserica si care beneficiaza obligatoriu de toate serviciile pe care Biserica le ofera.

Hai sa lamurim odata pentru totdeuna problema asta. Acesti copilasi cu hristos nu pot fi,ca NU au primit botezul. Insa sunt curati,n-au vina,nici in iad nu pot fi aruncati. Probabil sunt undeva pe o treapta de jos a Raiului. Aceste lucruri nu le stie decat Dumnezeu! Stiu ca era odata un sfant care L-a intrebat ceva de genul pe Dumnezeu,adica sa-i descopere o taina,si stiti ce i-a raspuns Dumnezeu? Ia zi-s sa-si vada de ale lui,caci acestea sunt tainele lui Dumnezeu si numai El stie ce are de facut! Asa ca nu trebuie sa ne consumam noi pt faptul acestea,ci sa ne vedem de mantuirea noastra,de datoriile noastre de crestini etc.

Un mic ajutor
 

,,Acest avva Antonie, cautand la adancul judecatilor lui Dumnezeu, a cerut, zicand:Doamne, cum unii traind putin, mor, iar altii prea imbatranesc? Si pentru ce unii sunt saraci, iar altii bogati ? Si cum cei nedrepti se imbogatesc, iar cei drepti sunt saraci ?Si a venit lui glas zicand: Antonie, ia aminte de tine, ca acestea sunt judecati ale lui Dumnezeu si nu-ti este tie de folos a le sti."

Nu cred ca multi preoti ar fi de acord cu tine, ba chiar s-ar putea sa facem opinie separata. Motivatia lor s-ar baza tot pe lipsa Botezului.

Pentru un moment am incercat sa imi imaginez daca as putea furniza o astfel de explicatie parintilor bebelusilor de la Giulesti si care ar fi impactul asupra lor.

Nu a fost placut.

Draga Anamaria, prin definitie nu exista crestin care sa nu fie botezat. Deci nu zice nimeni ca se vor chinui in iad, dar nici crestini nu sunt. Iar necrestiniilor nu li se fac slujbe in Biserica, nu ti se pare firesc? Asta nu inseamna ca Biserica zice ca nu se mantuiesc, repet (detalii si in editorialul de azi de pe site)

Vorbesc dpdv crestinesc,nu moral,familial etc.

Exact,la Sfantul Antonie faceam referire! Acesta este raspunsul,daca am putea sa-L intrebam pe Dumnezeu despre soarta acelor pruci exact asta ne-ar zice.

Acum avem exemplul acestor copii care si-au pierdut viata in chip tragic in maternitatea Giulesti. Dar nu aceasta este drama cea mare. Zeci de mii sau poate sute de mii de copii mor anual, fara a primi botezul, din cauza avorturilor. Pe acestia cine ii mai salveaza? Dar pe parintii si medicii care ii ucid cu buna stiinta, nelasandu-i sa vada lumina zilei si nici lumina lui Hristos?

Sa nu ne miram asadar ca Dumnezeu ingaduie si astfel de lucruri tragice. Ele se intampla din cauza pacatelor noastre, doar, doar ne-om veni in fire.

In ceea ce priveste taina celor ce mor fara primi botezul, sa lasam acest lucru tot in seama lui Dumnezeu. Niciun drept al Vechiului Testament nu a primit Botezul, insa Hristos a lucrat si la mantuirea lor. Nu i-a lasat pe acestia in iad. Asa si pruncii, indraznesc sa spun ca pana la primirea Botezului, pana cand se imbraca in Hristos, se aseamana intr-un fel celor ce au trait in perioada vechitestamentara. La nivel personal, sunt in asteptarea Botezului, adica a mortii si invierii impreuna cu Hristos, dupa cum iudeii se aflau in asteptarea lui Hristos, care prin jertfa Sa avea sa ridice pacatele intregii lumi.

Sa nu fiu inteles gresit. Nu relativizez insemnatatea Tainei Botezului. Dar nici sa deznadajduim. Dumnezeu are solutii, la care noi nici macar nu putem gandi. In schimb, in loc sa ne rugam, noi susotim si carcotim.

Pt Anamaria.Petre
 

Buna ziua.S-ar putea sa dai nastere unei reactii necontrolate dar acest lucru este explicabil prin prisma comportamentului uman care,in situatii paroxistice,de regula se modifica radical fata de momentul cand i-a fi oferit aceea informatie in situatii normale.Acest fapt se datoreaza nu unui neadevar cuprins in cele spuse ci in raportarea lui la o situatie care afecteaza modalitatile normale de perceptie a realitatii.Pe scurt:unui om surescitat o solutie ce nu ii explica instantaneu situatia in care se gaseste va fi o solutie ce va fi respinsa in majoritatea cazurilor.Aceiasi solutie oferita in circumstante normale va avea cu totul si cu totul un alt ecou in perceptia individuala,care nu va mai fi supusa unui stres emotional care sa ii afecteze judecata.Concluzie:trebuie sa ii explici omului in conformitate cu momentul in care se gaseste si eventual apoi poti dezvolta discutia in situatii normale.In caz contrar poti incerca sa le explici(nu ma refer la tine) rudelor unui decedat,la ceremonia funerara, despre avantajele jogging-ului si vei primi cu siguranta o lopata in cap.Aceiasi explicatie peste o perioada s-ar putea sa aiba cu totul si cu totul alt efect.

Daca nu ma insel,prin Pateric(parca),exista o pilda(o reproduc aprox) cu niste frati care aveau neclaritati si fiind framintati s-au dus mahniti la un avva.Acesta,in loc sa-i lamuresca,a inceput sa glumeasca cu ei(atipic pt un avva).Un alt frate prezent,fiind uimit de acesta metoda l-a intrebat ce face.Raspunsul a fost>precum un arc intins prea mult se rupe tot asa si un om nelinistit reactioneaza la fel daca si tu il ,,intinzi" prea mult.Ulterior acel avva,dupa ce a detensionat atmosfera,le-a explicat ce aveau nevoie si acestia au plecat linistiti.

Exista tehnici psihologice din cele mai vechi timpuri.Contrar multor opinii,daca cauti cu atentie s-ar putea sa le gasesti unde nu te astepti.O sa caut aceea intimplare si o voi posta.Cel de Sus sa fie alaturi de noi toti

Recomand a se lectura cu atentie Despre pruncii care mor prematur de Sfantul Grigorie de Nyssa.
Am luat un fragment.
"Sa presupunem la un ospat o bogatie variata de mancaruri si sa ne inchipuim ca intre toti oaspetii veniti acolo era unul care cunostea exact gusturile si inclinarile tuturor invitatilor din intreaga multime, stiind si ce-i place fiecaruia si ce nu. Acestui om i s-a incredintat atata putere si raspundere, incat putea sa randuiasca, singur, pe seama fiecaruia, ceea ce credea el ca le convine sau nu, avand libertatea sa randuiasca lucrurile in asa fel incat nici sa nu-i imbolnaveasca cu mancarurile, dar si sa pregateasca mancari cat mai hranitoare fara sa provoace tulburari in stomacul oaspetilor prin multimea bucatelor. Pe langa acesta se mai afla acolo, ales din multimea pivnicerilor, si unul mai mare peste bauturi, care era si capetenia petrecerii, care trebuia sa serveasca bauturile trebuind sa fie incontinuu, de la inceput pana la sfarsit, in buna dispozitie, inveselind pe toti, dar' ferindu-se curat de orice betii si alte nebunii.
Dupa cum unuia nu-i place mirosul unor bucate, in care lipseste - zice altul - ce-i mai de dorit, acuzand pe capetenie de nepricepere, care ar face asa ceva din invidie, iar nu ca pe unul care lucreaza in numele Providentei dumnezeiesti. Daca ne gandim la cei care in urma bauturii au o tinuta necuviincioasa dedandu-se la vomitari, gesturi urate si la rostirea unor cuvinte nepotrivite, acestia multumesc celui care i-a certat mai inainte, incat acum s-a putut stapani de la astfel de fapte lipsite de masura.
Daca am inteles bine pilda spusa adineaori, ne va fi usor s-o aplicam la intelesul temei propuse. Si care-i aceasta tema? Carei cauze se datoreste faptul ca in stradania lor parintii care pun cel mai mare pret pe faptul de a-si asigura dupa ei un urmas vrednic, Dumnezeu rapeste totusi adeseori fara vreme, la o varsta prea putin dezvoltata, pe unele din fiintele pe care le-a plasmuit? Celor care pun astfel de intrebari le amintim pilda cu banchetul, caci la masa vietii sunt multe si variate bucate (sa ma intelegi bine cand ti-am vorbit de destoinicia pregatirii bucatelor si de pregatirea lor dupa diferite gusturi, caci nu toti cauta sa-si indulceasca viata cu mierea placerilor, ci pentru ei undeva viata e condimentata dupa gusturi mai piperate, cum nascocesc, de pilda, cei ce alearga dupa placeri si dupa dresuri de tot felul incat sa le gadile stomacul cu mai multa acreala, cu mai multa sare si cu mai mult piper), pentru ca nu toate indeletnicirile cer sa ne indulcim viata, facandu-ne-o mereu placuta si vesela, ci in unele cazuri viata ne-a adus prea multa saratura in bucate, alteori ea are gust piperat, otetit, cu gust amar si uneori acru, adeseori ramanandu-ne hrana nemistuita si greu de acceptat multe din intamplarile vietii, multe din vasele din care mancam fiind pline de falsitate si de inselaciune, multi din oaspeti punand sa fiarba in aceeasi oala pacatul ingamfarii la un loc cu inselaciunea gatelii, altii prajesc si beau laolalta nerusinarea cu ratacirea betiilor nesfarsite, pe cand altii pun alaturi vomitarea gresitei lor judecati cu insinuarile cele mai rusinoase ale desfranariisl. Ca sa nu intarzie prea mult cu pregatirea unui astfel de banchet, cel care nu-i in stare sa se poarte cinstit si cuviincios la masa e scos mai devreme din ceata comesenilor ca sa nu faca ceva ce nu se cade in astfel de intalniri, apucaturi care se potrivesc mai mult pornirilor dobitoacelor."

Eu mi-am format o opinie despre povestea asta cu mantuirea si botezul, nu stiu cat e de "canonica", dar e a mea si o sustin.

Calea de la moarte la viata, de la iad la rai, e ca un fluviu sau un lac care trebuie traversat.

Prin pacatul originar, omul si-a pierut capacitatea de a inota, si nu mai poate trece singur pe cealalta parte a fluviului.

Dumnezeu, in nemarginita sa indurare, a gasit cu cale sa pregateasca o corabie mare, al carei capitan este Mantuitorul nostru, o corabie careia ii spunem Biserica si care poate duce oamenii de pe o parte a fluviului pe alta, cu conditia ca ei sa doreasca sa treaca, sa doreasca sa se imbarce pe corabie, si sa fie de acord ca, pe perioada traversarii, sa I se supuna capitanului.

Pentru ca nu cumva, din prostie, din greseala, din prea mare graba, din nestiinta, unii oameni sa se napusteasca sa traverseze fluviul inot sau cu mijloace improvizate, si astfel sa riste sa se inece, oamenilor li s-a explicat foarte clar ca "numai corabia aceasta va poate trece pe celalalt mal, si numai acest capitan". Asa ca trebuie neaparat sa va luati bilet. (a se citi, numai Biserica, numai Hristos, numai botezul).

Asa fiind, mamele si tatii, care au copii mici, nu mai stau sa-i intrebe pe acestia daca vor bilet. Le cumpara bilet si ii imbarca pe corabie.

Ce se intampla insa daca un copil este scapat din brate, pierdut sau uitat pe mal inainte ca parintii sa se imbarce ?

Probabil, copilul va incerca, atat cat ii sta in putinta, din instinct, sa se tarasca si sa inoate spre malul cel bun.

Ramane intrebarea - ce va face capitanul ?

Raspunsul, asa cum il vad eu, cred ca e clar. Daca ti-ai dorit cu adevarat sa ajungi pe malul cel bun, capitanul te va ajuta. Daca nu te-ai imbarcat pe corabia cea buna, din greseala, sau daca ai cazut peste bord, si totusi iti doresti sa ajungi pe malul cel bn, capitanul se va milostivi si te va trage din apa.

Chiar daca te-ai imbarcat pe vreo alta corabie (a se citi, alta religie), si ai vaslit bezmetic, uneori in zig-zag, alteori in cerc, dar cu dorinta de a ajunge neaparat pe malul cel bun, cu dorinta de a avea un capitan adevarat, tot capitanul Hristos te va trage, pe jumatate inecat, pe mal, dupa ce corabia ta se va fi sfaramat de stanci.

In final, nimeni nu se mantuieste fara Hristos. Dar cei care, imbarcati pe corabia Bisericii crestine, plang pentru ca un copilas a ramas (din vina lor) in urma, sa nu planga, si sa aiba incredere in capitan. S-ar putea ca, ajungand pe malul cel bun, sa-l gaseasca pe copilas asteptandu-i.

ajung in Rai..

Ce pacate pot avea acei copii,hai sa lasam pacatul originar,ca nu este al lor.Vina si rusinea este a celor care nu vor sa-i inmormateze crestineste.Daca erau vip-uri si s-ar fi sinucis ii ingropau cu preot si la loc de cinste.Daca nu au parte de slujba obisnuita nu inseamna ca nu vor avea parte de odihna vesnica.Sa ne gandim la cei morti in razboi care sunt pomeniti la toate slujbele.

Judecatile lui Dumnezeu nu sunt ca ale oamenilor.

Nu a zis Dumnezeu Iisus Hristos referitor la cum va judeca "putin ti s-a dat putin ti se cere"?
("Şi cea care n-a ştiut, dar a făcut lucruri vrednice de bătaie, va fi bătută puţin. Şi oricui i s-a dat mult, mult i se va cere, şi cui i s-a încredinţat mult, mai mult i se va cere." )
A zis.
Au auzit oare acei prunci propovaduirea Sfintei Scripturi ?
Nicidecum.
Dar de facut ceva vrednic de bataie au facut acei prunci?
Nicidecum.

Viata adevarata, viata cea vesnica are la baza jertfa. Jertfa este
principiul Vietii si de aceea e si mantuitoare - spunea parintele
Constantin Galeriu. Cand lui Avraam i s-a cerut sa-si jertfeasca
propriul fiu, pe Isac, nu era o simpla testare a credintei, ci si o
lectie despre ce inseamna mantuirea si ce presupune existenta
vesniciei: jertfa. Principiul vietii vesnice este jertfa. In Imparatia
lui Dumnezeu fiecare se "jertfeste" pentru ceilalti, adica fiecare
traieste prin ceilalti si toti prin Hristos.
Noi, in individualismul nostru, ni se pare nefiresc si prea mult
acest lucru. Adica cum sa nu mai am eu grija de mine ci sa am
grija doar de ceilalti? Egocentrismul nostru se revolta. Nu putem
accepta asa ceva. Dar ingerii nu-si slujesc lor insisi, ei ne slujesc
noua si se ajuta intre ei. Doar cei cazuti n-au mai binevoit sa
slujeasca altora, s-au revoltat si de atunci in tot ce fac urmaresc
doar satisfactia proprie.
Deci daca jertfa este atat de importanta, este principiul Vietii,
atunci putem sa credem ca si jertfa acestor micuti nevinovati nu
ramane fara urmari pozitive si ca Dumnezeul Jertfei nu lasa fara
sa rasplateasca o jertfa, cu atat mai mult cu cat e si nevinovata.

De ce nu intervine Dumnezeu ca sa opreasca aceste nenorociri?
Pai, v-ati gandit c-ar trebui atunci sa intervina la fiecare pas?
Si daca ar interveni la nenorociri, pe urma l-am judeca pentru
ca nu intervine la rele mai putin grave, ca de exemplu mutilari
sau orbiri, sau mai stiu eu ce raniri, iar la urma i-am cere sa
intervina si cand ne taiem la deget. Or, Dumnezeu nu intervine
in viata omului fara acordul si dorinta acestuia. Altul e cel care
actioneaza fara acordul nostru. Totusi, orice nenorocire are si un
rol de a trage un mare SEMNAL DE ALARMA. Oamenii ar trebui
sa invete de pe urma acestor nenorociri si sa schimbe ceva in
viata lor, sa devina mai responsabili, pentru ca bine a spus
Marius22 ca exista nenorociri care se intampla zilnic si nimeni
nu le baga in seama: avorturi, violuri, batai, droguri, etc, etc.
Societatea devine tot mai nesimtita, si nu e numai vina ei, ci
si a mass-mediei, a clasei politice, a filosofiei consumiste, a
reclamelor, spoturilor, a educatiei deficitare si gresit orientate.
Sigur ca toti suntem marcati de tragedie si in atare situatii avem
tendinta de a judeca pripit lucrurile, insa nu trebuie sa pierdem
increderea in Cel ce S-a Jertfit pe Sine pentru mantuirea noastra,
caci intelepciunea Sa este un adanc de nepatruns, puterea Sa e
neingradita, iar mila si iubirea Sa sunt fara de limite si pe toate
le randuieste cu intelepciune dupa planul Sau de Mantuire.
Doamne, ai in grija Ta sufletelele plapande ale acestor prunci
jertfiti fara de vina si alina durerea nestinsa a parintilor lor! Amin.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Care copii creştini ? Mie a susţine că aceia erau copii creştini mi se pare o ipoteză fantasmagorică. Sau creştinismul este ceva care se moşteneşte ? Dacă moştenim cele bune, de ce nu acceptăm că moştenim ş cele rele, cum ar fi păcatul ?

Şi eu Îl judec pe Dumnezeu. Ca şi dv. Numai că eu cred că Dumnezeu poate că le-a făcut un lucru foarte bun acelor copii.
Domnul a dat. Domnul a luat. Fie numele Domnului în veci lăudat !

Să-i răspundeţi aşa: "chiar în timp ce vorbim noi, în multe maternităţi sunt omorâţi copii, la cererea părinţilor lor şi cu ajutorul unor oameni în halate albe, care se presupune că slujesc viaţa şi nu moartea. Ideea de a sparge geamurile unor asemenea case, ori chiar ideea de a intra cu maşina prin peretele lor nu este de loc exagerată, dacă am şti că astfel salvăm chiar şi un singur bebeluş."

Anamaria, citeste cu atentie ce spune Dumnezeu despre pacatul mostenit :

"Sufletul care păcătuieşte va muri. Fiul nu va purta nedreptatea tatălui, şi tatăl nu va purta nedreptatea fiului. Celui drept i se va socoti dreptatea sa, iar celui rău, răutatea sa." Iezechiel 18:2

Atunci cand David a spus ca "in pacat m-a zamislit maica mea" s-a referit la faptul ca a fost nascut de parinti care traiau in pacat. Insa Biblia spune [in acelasi capitol din Iezechiel, poti citi tot] ca un copil nu va fi pedepsit pentru pacatele parintilor decat daca le va face si el. Daca acel copil va merge pe calea neprihanirii nu i se va tine cont pacatul stramosesc.

In cazul bebelusilor putem spune clar ca ei nu au facut pacatele parintilor lor pentru ca nu aveau inca discernamant. Iisus a spus:

"De nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi precum pruncii, nu veţi intra în împărăţia cerurilor." Matei 18:3

De aici intelegem ca un suflet curat de copil este perfect compatibil cu Imparatia cerurilor.

In alta ordine de idei, noi suntem oameni rai, dar tot nu am trimite in iad niste suflete nevinovate care nu au pacatuit cu nimic. Cu cat mai mult Dumnezeu , care este bun, ii va lua la pieptul Sau pe acesti copilasi fara vina...

Eu zic sa nu mai ascultati la gurile rele. Oamenii si-au facut dogme care scartaie in practica, si automat vine momentul sa se impiedice in ele. Mai ales cand judecata este fara mila din partea oamenilor. Dar credinta este simpla : Dumnezeu este dragoste si tot ce face El este bun si desavarsit. Multa binecuvantare!

Multumesc Doriana, raspunsul tau este cel mai bun raspuns de pana acum. :)

Doamne ajuta! M-as bucura sa-ti fie de folos si tie si celor ce sufera asemenea tie.

Corect,e pe alaturi!

Copii nebotezati
 

Cica cei nebotezati nu ajung in imparatia cerurilor
fara botezul lui hristos nu se poate
dar oricum nu se poate compara cu sinucigasii care nu isi duc crucea
de cei nebotezati are mila dumnezeu dar de sinucigasi mai putin sau deloc

Cazul Giulesti: stie cineva de ce nu e luat in considerare botezul dorintei?
 

Mai cunoastem si Botezul dorintei care consta in dorinta arzatoare a cuiva de a ajunge membru al Sfintei Biserici, ducand o viata de pocainta si in virtute. Daca dintr-o pricina oarecare fara voia lui nu ajunge sa primeasca botezul prin apa si prin Duh, el e socotit botezat cu Botezul dorintei.

Copiii care mor nebotezati, din motive independente de vointa parintilor sau a preotilor, se pot considera partasi la botezul dorintei... Arhimandrit Ilie Cleopa.

Intrebare: Daca exista aceasta forma de botez valid numita „botezul dorintei” de ce nu ar putea fi considerata ca fiind aplicabila in cazul bebelusilor morti in maternitatea Giulesti? Si daca ei pot fi considerati botezati valid de ce nu li s-ar putea face slujba de inmormantare?

Intreb si eu cu gandul la niste parinti care traiesc drama dupa drama...

Nu este interzis să sperăm că în cazul acelor copii a avut loc o formă de botez necunoscută nouă. Botezul dorinţei sau botezul cel îngeresc. Sfinţi, trăind în completă izolare sau clauzură, au fost uneori surprinşi hrănindu-se cu Trupul şi Sângele Domnului aduse de îngeri. Am putea spera că, în mod asemănător, există o formă de botez şi pentru aceşti copii. După cum am putea spera că ei sunt mântuiţi fără Botez, pe o cale necunoscută Bisericii, căreia nu i s-a revelat întregul adevăr, ci numai cel necesar mântuirii noastre.

Dar, în mod sigur, adică având certitudinea credinţei, noi nu putem şti asta.

Alinarea psihologică a celor dragi rămaşi în trup nu este singura funcţie a ierurgiilor care îl însoţesc pe cel defunct. Reversul medaliei este minimalizarea Sfintelor Taine: dacă pentru cei nebotezaţi există acelaşi grad de speranţă şi aceeaşi procedură ca pentru creştini, atunci pentru ce să se mai boteze oamenii ? Dacă cei ce trăiesc în stare de necurăţie sunt trataţi precum cei căsătoriţi, atunci pentru ce să se mai căsătorească oamenii ? Pe urmă, mai trebuie observat un lucru esenţial: dacă aceşti copii au fost botezaţi pe o cale necunoscută, atunci, neexistând păcate personale în cazul lor, ei sunt deja în mod cert mântuiţi, indiferent că au loc sau nu au loc funeralii creştine. Şi reciproca e valabilă: dacă au murit în stare căzută, funeraliile nu pot ajuta cu nimic sufletului lor. Căci funeraliile şi toate rugăciunile celor vii nu folosesc decât sufletelor care pleacă în stare bolnavă şi care se află în ceea ce catolicii numesc "purgatoriu", iar ortodocşii ar putea numi "stare (sau zona) din care se poate ieşi a iadului". Pentru ca cineva să se afle acolo, acela trebuie să fi avut păcate personale uşoare sau păcate personale grele pentru care a făcut o restaurare incompletă, ceea ce evident nu este cazul copiilor.

În concluzie, funeraliile nu le-ar fi de ajutor copiilor, după cum inexistenţa lor nu le poate dăuna. Rămân cei vii, încât problema este, până la urmă, una pastorală. Să avem încredere că cei chemaţi să adminstreze spiritual ultimul drum al acestor copii vor lua cea mai bună decizie, care pe de o parte să aline pe cei dragi rămaşi, pe de altă parte să evite scandalul public care ar putea rezulta pentru alţii.