Rog foarte mult ajutati-ma intr-o problema
 

De curand am incercat sa cunosc un barbat crestin.Ne-am intalnit o singura data, dar am vorbit mai mult pe site.Mentionez ca imi doresc foarte mult o familie.Am primit insa reclamatii ca as incerca sa-l seduc, sa-l smintesc si a refuzat sa ne mai vedem.Cum as putea incepe o relatie cu un crestin fara a se ajunge la pacat? Nu vreau sa fac rau nimanui: nici lui si nici mie.

Cunoaste mai intai pe Dumnezeu si roaga-te Lui pentru intelepciune, bunatate si indrumare in viata si lasa sa -ti arate El planul LUI pentru tine, si numai asa vei fii fericita.Dumnezeu Tatal sa fie cu tine si Maica Domnului sa te ajute sa fii o buna crestina mai antai de toate.

Cuvintele dv nu sunt foarte limpezi. Omul este căsătorit ? Dacă da, atunci reacţia lui (şi probabil a soţiei lui) este foarte explicabilă. Nu trebuie să insistaţi. Dacă nu este căsătorit şi fie nu vrea să se căsătorească acum, fie doreşte să aleagă starea celibatului pentru Cristos, reacţia aceasta iarăşi este de înţeles. Reacţia creştinului faţă de ceea ce consideră a fi ispită este de a se ţine departe de ea.
Abia dacă nu este căsătorit, însă nu exclude această variantă, reacţia lui nu mai este de înţeles. Poate că el vrea să vă pună în gardă asupra faptului că nu doreşte relaţii sexuale pre-matrimoniale. Ar fi un caz destul de rar în zilele noastre, de obicei e invers: bărbaţii insistă să le convingă pe femei (care se văd viitoarele mirese) că nu este nici un păcat. S-ar putea să fi dat peste unul mai feciorelnic, care crede că este păcat să te şi întâlneşti cu o femeie ? În acest caz poate că merită să insistaţi, fecioria, şi în special fecioria bărbătească de dragul lui Dumnezeu şi a legilor Lui, este o comoară rară.

Multumesc pentru raspunsuri si mai astept pareri si sfaturi.

Nu ma interesaza neaparat in desfasurarea relatiei cu el, ci si in a stii cum sa ma comport pe viitor cand va fi cazul sa incep o relatie.

Vis a vis de el...nu este casatorit, iar in legatura cu faptul ca poate a dorit sa ma puna in garda ca nu doreste relatii sexuale pre-matrimoniale...am stiut ca asa este si am fost pregatita sa respect decizia inca de la inceput, ba mai mult m-am bucurat sa intalnesc un barbat care sa nu ma conduca la pacat.

Pe langa faptul ca am fost acuzata ca incerc sa-l smitesc, sa-l seduc...eu trec printr-o perioada mai dificila: pe de-o parte ma gandesc ca timpul trece si nu am o familie, un copil,de unde s-a nascut un pic nerabdarea, iar pe de alta parte nu am liniste nici in casa (tatal meu are patima bauturii, ceea ce imi creeaza nelinistea venita din afara).
El este de parere ca nu trebuie sa incerc sa-mi construiesc nici o relatie acum pana ce va trece nelinistea.Eu in schimb cred, nu stiu daca gandesc cum trebuie, ca dimpotriva cineva care mi-ar fi alaturi m-ar ajuta sa trec mai usor peste aceasta perioada.

Nu este cazul sa fii insistenta cu el, lasa-i timp de gandire, nu-l presa... Toate se fac treptat, cu multa rabdare. Poate ca i-oi fi parut prea hotarata si dominatoare si el s-o fi speriat de aceasta atitudine a ta...
Oricum, daca ai peste 30 de ani, nu este chiar cazul sa te ingrijorezi. Uite, citeste online "Taina nuntii", de Danion Vasile, si vei gasi acolo sfaturi bune pentru problema pe care o ai: http://www.danionvasile.ro/cartea-nuntii.php.

Cine te-a acuzat?:7: Cu ce crezi tu ca ai gresit?

Ai rabdare si dovedeste ca nu esti disperata ci stapana pe situatie. Roaga-te in acest timp sa iti descopere Dumnezeu daca e partea ta.

Pentru inceput, ar tb sa-ti ierti tatal, si sa-l ingadui si sa-l iubesti. Sa incepi sa ti post, si sa te rogi sa-ti gasesti un duhovnic, apoi sa te spovedesti.

Iti vei gasi linistea interioara, cand iti vei ierta tatal.

Doamne ajuta.

Am vorbit cu el...am fost dinnou acuzata ca nu va spun tot.Adica sa incerc sa explic posibilele lui motive pentru care refuza sa ne vedem, motivele pentru care eu am probleme acum.

Deci...sa o luam de la inceput...
Am fost casatorita, acum divortata...ma insela la tot pasul.Divortul s-a produs cam la 1 an dupa despartire si nu imediat ( am avut ceva probleme cu partajul), timp in care fiecare ne-am vazut de viata noastra...adica eu am inceput o alta relatie...fostul sot, avea una din timpul cand era cu mine.In aceasta noua relatie am trait in pacat,in concubinaj, cam 1 an.El cu 17 ani mai in varsta ca mine si cu aceleasi probleme...adica casatorit, dar despartit de sotie de vreo 2 ani ( deci, mentionez...nu din cauza mea) si fara sanse de intoarcere innapoi din spusele lui.Din aceasta relatie a rezultat o sarcina...finalizata cu un avort.Pe el l-a speriat atat de tare sarcina...ca a dat bir cu fugitii, spunand ca nu mai are varsta pentru asa ceva....crestin declarat si practicant fiind.Si am recurs la avort.

Sa va spun cum a fost intoarcerea mea la crestinism:
S-a produs intr-un pelerinaj in care am ajuns din intamplare cu fostul meu sot, acum vreo 3 ani.Acolo am simtit chemarea.Am plecat de acasa...facand impreuna cu sotul meu, noi intre noi, glume la adresa crestinilor......si m-am intors acasa alta....una dintre ei.

Va rog sa nu ma judecati prea dur...nu stiti cat se caieste sufletul meu pentru pacatele pe care le-am facut...

Crede-ti ca procedeaza corect? Oare nu merit o sansa si eu in sfarsit? De asta am si mentionat ' ca ma bucurasem tare mult ca in sfarsit intalnisem si eu un barbat ' iesit din tipare', care sa nu ma conduca iar la pacat...Oare trebuia sa-i ascund adevarul pentru a nu fi judecata?

Discutie clarificatoare
 

Adevarul e bine sa se stie.
Ai avut o discutie care sa clarifice situatia? Adica sa fie spuse lucrurile pe fata? Asta ca sa nu te mai gandesti la "posibile motive", ci sa le afli pe cele reale.
Exista barbati care nu vor sa se casatoreasca cu femei divortate. Intreaba-l daca aceasta ar fi unul din motivele retragerii lui.

A...si inca o clarificare...sunt singura de 8 luni, tocmai din motivul de a nu 'o da dinnou in bara', rugandu-ma la Maica Domului sa ma pazeasca de ispite.

Tot ce pot să vă spun este că data viitoare sper să aveţi mai mult noroc şi să vă orientaţi mai bine. Ce fel de creştin declarat şi practicant este cineva care, în timp ce se află încă în stare de căsătorie potrivit legii bisericeşti, trăieşte în concubinaj şi îşi încurajează concubina să recurgă la ucidere de prunc ? Acestea nu sunt lucruri pe care să le facă un creştin adevărat. Un creştin adevărat nu este cel care se declară astfel şi nici măcar cel care se duce toată ziua la biserică şi ţine post şi bate mătănii, ci acela care este hotărât ca "cealaltă parte a vieţii lui lui Cristos, Domnul nostru, să o dea". A fi creştin este opţiune fundamentală şi prefacere interioară. Aceasta este adevărata convertire: să Îl iubeşti şi să Îl slujeşti pe Dumnezeu, să asculţi de legea Lui, să Îl urmezi şi să fii hotărât să nu te mai desparţi de El nici o clipă, nici pentru tot aurul din lume. Să ascultăm cuvintele Domnului nostru: "Nu oricine Îmi zice: Doamne, Doamne, va intra în împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu Celui din ceruri."

Nu este de condamnat el...cel putin nu de care noi.Eu sunt.Decizia finala a fost a mea.As fi putut sa-l pastrez...nu am fost suficient de puternica si poate curajoasa sa-mi asum responsabilitatea.Stiu....merit sa plang acum....si mai stiu ca daca s-ar intampla dinnou...as tine cu dintii sa nu se mai intample asta.

Deci procedeaza el, acest barbat crestin pe care am incercat sa-l cunosc, corect incercand sa se retraga? Nu merit nici o sansa, oare nu il merit? Oare nu ar trebui sa incerc ma apropii de nici un alt barbat crestin, avand in vedere pacatele mele? Ar trebui sa-mi iau gandul de la el?

Ai spus ca "te-ai intors la crestinism", deci esti acum o crestina practicanta. Presupun ca cineva ti-a zis ca a fi crestin inseamna sa aduci toate pacatele tale la Crucea lui Hristos si sa le lasi acolo, capatand iertare prin spovedanie si pocainta. Daca ai facut asta nu mai poti spune ca ai acele pacate dupa tine. In momentul in care iesi de la spovedanie si preotul iti spune ca esti iertata, apai sa stii ca esti iertata si nici Dumnezeu nu-si mai aminteste pacatele tale. Le-a uitat, deci uita-le si tu. Si ar trebui sa le uite si el daca este un crestin serios, si sa nu-ti mai aminteasca ce ai facut. Altfel nu te merita. Numai sa nu te mai murdaresti din nou cu acele pacate.

Dupa cate pot vedea eu, asa, ca un necunoscator al relatiei in profunzumea ei, acestui barbat ii e frica de a avea o relatie cu tine tocmai pentru ca tu ti-l doresti foarte mult. Atunci cand un barbat este foarte dorit sa stii ca intra in panica. In subconstientul lui isi da seama ca tu ti-ai pus in el sperante foarte mari iar el este doar un om si nu va putea face fata asteptarilor tale. Si are si dreptate. Tu ti-ai pus nadejdea in relatia cu el pentru a trece peste aceasta perioada dificila, iar dupa ce va veti casatori si vei vedea ca , desi face tot ce poate, nu reuseste sa te ajute cat ai vrea, toate aceste asteptari neimplinite se vor transforma in acuzatii zilnice si frustrari de ambele parti.

Esti intr-o perioada grea, dar trebuie sa intelegi ca numai Dumnezeu te poate ajuta sa iesi de aici. Nu un om, oricat de extraordinar ar fi. Rugaciune, post, iarasi rugaciune...preocupari sfinte...Cu adevarat trebuie sa treaca aceasta neliniste a ta...Supune-te lui Dumnezeu . Spune-I: "Doamne, daca tu vrei sa imi dai acest barbat ca sot eu iti multumesc mult. Dar daca nu vei vrea si ai alt plan pentru viata mea, eu iti multumesc iarasi. Caci Tu stii ce e mai bine pentru sufletul meu. " Fii deschisa si accepta voia lui Dumnezeu oricare ar fi ea. Daca Il ai pe Dumnezeu in viata ta si Il vei face pe El scopul vietii tale vei avea o viata frumoasa indiferent de circumstante. Dar daca iti faci un scop in viata din orice altceva afara de voia lui Dumnezeu vei falimenta. Casatoria nu e ceva ce trebuie facut in graba, ci gandit bine. La crestini casatoria dureaza toata viata. Nu ai vrea sa ajungi la un alt divort.

Daca acest barbat este darul lui Dumnezeu pentru tine , nu ti-l va lua nimeni. Daca nu este , nici nu ti l-ai dori de sot, crede-ma. Dumnezeu are in plan ceva minunat pentru tine. Numai implica-L pe Dumnezeu in viata ta si nu face nici un pas fara El.

Iar despre el, ce pot sa spun...Ar trebui sa fie sincer si sa-ti spuna ce nu ii convine la aceasta relatie. Daca putem rezolva, e ok, daca nu, ne despartim ca prieteni. Sa nu te mai acuze de ce a fost, caci unul singur este Acuzatorul sufletelor noastre, anume satan, iar noi, crestinii, nu trebuie sa facem lucrarea lui. Important este ce va fi de acum incolo.

Va multumesc mult de tot pentru toate raspunsurile voastre! Cand un om iti spune sa ai rabdare...iti pui un semn de intrebare...cand toti au aceeasi parere...inseamna ca asa trebuie sa fac....nerabdarea asta.Pomeniti-ma si pe mine in rugaciunile voastre.Doamne ajuta!

Apropo...Doriana...m-ai facut sa plang.Iti multumesc tare mult pentru raspuns si incurajari.

Dumnezeu sa te binecuvinteze si sa-ti dea un sot credincios si iubitor, la vremea hotarata de El!