Cautati Imparatia lui Dumnezeu
 

Cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu si restul vi se va adauga voua!

Cum se poate aplica aceasta porunca sau indemn al lui Dumnezeu pentru noi?

Tema împărăţiei lui Dumnezeu este una destul de dificilă şi are multe referinţe în Sfânta Scriptură, iar pentru a mă referi doar la două evanghelii duminicale citite în ultima vreme, fără ca aceste evanghelii să epuizeze subiectul, concluzia lor este că iertarea greşelilor pe care le-a făcut aproapele nostru nouă şi lucrarea cu vrednicie în via Domnului sunt două dintre metodele, dar nu singurele, prin care aplicăm efectiv căutarea împărăţiei lui Dumnezeu şi a dreptăţii sau neprihănirii Lui. Iertarea aproapelui nu este un lucru foarte uşor, mai ales atunci când el ne-a greşit grav, însă Mântuitorul nostru ne cere nu doar să iertăm, ci să iertăm din toată inima aşa încât respectiva greşeală pentru noi nici să nu mai existe. Tot Mântuitorul ne spune că pentru a fi asemenea lui Dumnezeu trebuie să fim egal de buni faţă de cei răi şi faţă de cei buni, ceea ce iarăşi nu este un lucru foarte simplu. Pe de altă parte, noi trebuie să aducem roade plăcute lui Dumnezeu din lucrarea în via Domnului. Bineînţeles că de această lucrare sunt mai responsabili oamenii mai luminaţi şi pe poziţii mai înalte, clericii, teologii, însă în virtutea Botezului prin care am murit împreună cu Hristos pentru ca să înviem împreună cu El la o viaţă nouă, duhovnicească, toţi suntem sau ar trebui să fim, măcar într-o anumită măsură, înzestraţi cu preoţia împărătească, laică, în virtutea căreia suntem responsabili de roadele atât din jurul nostru cât şi de roadele noastre personale. Pentru că via Domnului este atât ceva exterior nouă cât şi interior nouă; chiar propriul nostru suflet este o vie a Domnului şi noi trebuie să ne îngrijim prin lucrarea tuturor poruncilor lui Dumnezeu în viaţa noastră de propriile noastre roade pe care Dumnezeu le va cere de la noi ca rod şi recunoaştere a tuturor darurilor materiale şi spirituale pe care ni le-a făcut.

O simpla parere
 

In Luca 17:21 sta scris ,,Căci, iată, împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru.".Mereu m-am intrebat ce trebuie sa descoperim in noi,din moment ce imparatia lui Dumnezeu nu este mai departe de propria noastra fiinta interioara.Cred ca cei care descopera Imparatia lui Dumnezeu sunt cei descrisi de Mantuitor in Predica de pe Munte(Matei 5:3-11):

●Fericiţi cei săraci cu duhul, că a lor este împărăţia cerurilor.
●Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia.
●Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul.
●Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetează de dreptate, că aceia se vor sătura.
●Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui.
●Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu.
●Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.
●Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a lor este împărăţia cerurilor.
●Fericiţi veţi fi voi când vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău
împotriva voastră, minţind din pricina Mea.

Cei care au gasit inauntrul lor asemenea resurse sunt cei care vor vedea Imparatia lui Dumnezeu iar motivatia este cuprinsa in acel text>,, Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu." Nu poti sa gasesti aceste resurse in tine decat daca esti curat cu inima.Daca esti curat cu inima,atunci vei gasi puterea de a aplica si intelege aceea invatatura iar efectul va fi ca vei vedea Imparatia lui Dumnezeu,dinauntrul tau,eliberat de patimi si intrebari fara sfarsit.

Doar se spune in Geneza 1:26> ,,Şi a zis Dumnezeu: "Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră". Cred ca aici este o mare taina pusa de Cel de Sus in noi.Ne-a pus o o parte din lumina Lui in noi .Nu poti ajunge la ea, la ,,Imparatia" Lui, decat in modalitatile aratate.Nu trebuie sa o cauti prea departe. Este chiar in noi,in fiecare dintre noi si depinde de fiecare.Pe scurt:omul are posibilitatea reala,concreta si extraordinara de a o gasi chiar in el.Odata ce ai ajuns la ea te transformi ca om,ca fiinta, pt ca ea are la baza aceea caracteristica mai puternica decat orice,asa cum arata Apostolul Pavel,,Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea"(I Corinteni 13:13). ,,Restul vi se va adauga voua" este doar consecinta ad literam.

Acesta este parerea mea si nu am pretenia ca am inteles corect.Este doar o parere si atat.Am inteles ca exista un preot ortodox pe forum.Parinte,cu respect,poate aveti timp sa ne spuneti opinia dvs autorizata.Ar fi de mare folos.Multumiri anticipate.

Tu de fapt care parte vrei sa o clarifici :)))?
Cea cu cautatul sau ce ti se va adauga tie daca o cauti?

De multe ori se intampla sa uitam ca suntem destinati Imparatiei lui Dumnezeu, ca "nu avem cetate statatoare pe pamant". De aceea ne si impiedicam cazand in pacate si patimi de tot felul. Faptele noastre nu sunt savarsite din perspectiva "cetateniei ceresti", a calitatii de fii ai lui Dumnezeu, ci de fii ai acestei lumi trecatoare. Insa atunci cand ne raportam la lume din perspectiva Imparatiei, vom dobandi o mai mare incredere in pronia dumnezeiasca. Dobandim astfel "ochi", spre a vedea cum Dumnezeu ne poarta de grija, cum "restul ni se adauga noua".

Teoretic e simplu : faceti cele ale lui Dumnezeu,si le veti primi si pe cele lumesti.
Practic insa,noi facem invers:cautam linistea lumeasca,sa ne fie bine in problemele noastre imediate,sa se rezolve,sa le depasim cumva. Si mai mult ,ca tot s-a vorbit de dimensiunea interioara a Imparatiei Cerurilor. Mintea noastra cea de toate zilele,prefera subiectele lumesti.Noaptea ,in pat ,ne gandim ce vom face a 2 a zi.Daca ne-am indrepta insa mintea catre Dumnezeu , atunci am scapa de cel mai mare dusman al mintii:"ingrijorarea pentru multe'
Nu stiu daca vrea sa se spuna ca vom scapa de insasi problemele despre care ne ingrijoram:cum va fi la servici,cum vom fi priviti in anuimite situatii,cum vom renova casa etc .
Dar eu zic ca ni se ofera chiar mai mult decat rezolvarea problemelor lumesti care ne framanta .Ni se ofera ceva mai pretios decat intreaga lume chiar:si anume sufletul nostru,o clipa de liniste pentru el.
"Caci ce ar da omul in schimb pentru sufletule sau?"

Nu vreau neaparat sa clarific,cat sa aplic aceasta porunca.Si aplicand-o sa vad cum cele promise de Dumnezeu ca se vor adauga se realizeaza!

Am vazut ca desi vreau sa aplic aceasta porunca,nu am taria necesara.Altfel spus,duhul vrea,trupul se opune.Se impune aici un indrumator,sau in lipsa acestuia o metoda.

Printre primii pasi care se pot face in aceasta directie,mentionez postul pana la o anumita ora,prefereabil ora 15,sau pentru cei mai tari 17-18,si o singura masa /zi.

Apoi incercarea de a ne insingura de lume,de a incepe sa evitam pana la maximum prietenii,televizorul,internetul ,dorintele de imbogatire sau de posesie de bunuri.

Acestea ar fi primele sfaturi practice pe care as putea sa le spun.

Sună a izolare , a îndobitocire ! Discernământ, cumpătare şi înţelepciune . . . !

Cuvantul lui Hristos nu are destinatari speciali, nici nu este impartit in mai multe parti !
Cuvantul Sau, aflat in Scriptura si la Sfintii Parinti, se adreseaza fiecarui crestin aflat in Biserica, dornic de mantuire si despatimire.

Unde este rostit acest cuvant ? Daca nu ma insel, Hristos spune aceasta in "Predica de pe Munte". Aceasta predica a fost tinuta inaintea tuturor localnicilor de langa Marea Galileei, parinti, mame si copii, iar in nici un caz unor pustinic, izolati si necasatoriti.

Sa nu indraznim a imparti in doua Evanghelia lui Hristos, parte pentru calugari si parte pentru mireni.
Viata crestina nu poate fi despartita de monahism, iar monahismul ne arata calea.

"Odata trecut prin tunderea Botezului, fiecare crestin se afla pe sine monah al monahismului interiorizat (pe langa cel din manastire), supus tututor exigentelor evanghelice." (Paul Evdochimov)

A cauta Imparatia inseamna a cauta mai mult cuvintele de invatatura ale Sfintilor Parinti (carti, pelerinaje), decat stirile de la TV si emisiunile de barfa; inseamna a te bucura de o Vecernie si de o priveghere, mai mult decat de un meci de fotbal si decat o intalnire la o petrecere aniversara (desi nici acelea nu sunt rele in ele insele); inseamna a te intrista daca te culci numai rostind "Tatal nostru" si atat; inseamna a iti dori sa te impartasesti cu Hristos mai des; inseamna a tine post personal, tainic si ascuns, si in afara posturilor mari de peste an; inseamna a te spovedi cat de des poti; inseamna a fi ascultator si a nu fi mandru; inseamna a te nevoi in a'l odihni si iubi pe om; inseamna a trai viata duhovniceasca in familie; inseamna a nu te apropia de sotie in posturi si in sarbatori; inseamna a'ti creste copiii in Biserica; inseamna a il pune pe om mereu inaintea ta, iar tu mai pe urma; inseamna a'ti rupe o parte din somn, spre a citi rugaciune de noapte; inseamna a'ti dori ca azi, acum si aici, sa fii gata de a te infatisa inaintea lui Hristos. (Am spus "a'ti dori", iar nu "a fi", caci puterea nu tine de noi, ci numai vointa.)

Daca primii pasi sunt pentru evitarea ispitelor si izolarea fata de ele,urmatorii ar fi cei care ne incalzesc inima si ne aduc dragostea de Dumnezeu.
Printre cele mai eficiente pe care le-as recomanda sunt citirea zilnica a Evangheliei si a Psaltirii.

Poţi citi sau recomanda de o mie de ori câte şapte, de milostenie, iubire şi iertare nu-i , toate sunt în zadar, doar simplă lozincăraie şi nimic mai mult !

Dragul meu,eu am facut niste recomandari pentru cei care sunt interesati.Daca consideri neinteresante lucrurile pe care le-am spus,citeste alte topicuri.Raspunsurile tale vadesc mai mult o disputa personala cu mine,decat sa aduca o imbunatatire temei propuse.
Deci ceea ce am spus,am si in plan sa pun in practica,dar asta nu inseamna ca e ceva obligatoriu pentru toti.Doar pentru cei care simt o afinitate comuna in traseul propus pe acest drum greu.

Daca tu ai alte prioritati ,te inteleg,deschide un topic si propune ceva mai bun,ceva care corespunde simtirilor si dorintelor tale.

Of Doamne
 

Atata poveste pentru un lucru atat de simplu. Cine cauta dinadins Imparatia lui Dumnezeu, nu stiu daca o va gasi. Insa cine priveste necontenit in adancul sufletului sau si cauta in fiecare clipa sa se indrepte, cu siguranta ca Imparatia lui Dumnezeu va veni la el.

Nu e bine sa faci de capul tau si sa te iai dupa sfatul nimanui in legatura cu cum sa postesti. Asta iti intrebi duhovnicul. El iti stie starea duhovniceasca si in functie de ce nivel esti el iti va spune cum sa postesti, cand sa tii post aspru, post negru. Dragi Crestini va rog din tot sufletul, nu mai incercati sa gasiti raspunsuri pe un forum, caci parerile sunt impartite. Intrebati-va duhovnicul in TOATE problemele voastre, caci el e singurul care orice ar zice este spre mantuirea voastra. Bine asta nu include si pe cei care sunt Pro ecumenismului si asa mai departe, aceia nu sunt preoti, caci sunt vanduti. Gandul imi spune ca acest forum este spre ajutorul cel mai mare pe care il poate da omul. Adica, la vreme de necaz sau nevoie, lasati numele si nevoia ca sa se roage toti cei citesc pe acest forum pentru toti, sa fim ca fratii caci asa sunt crestinii ortodocsi. Mai mare bine ca rugaciune nu poate face nimeni. Iertati-ma. Doamne Ajuta.

Aici am o parere opusa.Nu e totdeauna suficient sa ceri sfatul duhovnicului in probleme mai delicate.De ce? Pentru ca nu intotdeauna duhovnicul este si povatuitor duhovnicesc.
S-ar putea sa nu gasim niciodata un povatuitor,pentru ca asa sunt vremurile,acestia sunt foarte foarte putini.Asa ca nu facem de capul nostru,ci suntem nevoiti sa facem asa cum ne dicteaza constiinta ,in aceste conditii vitrege.
Daca duhovnicul ne-ar rezolva toate problemele,nu am mai fi aici pe forum.
La duhovnic mergem,ne spovedim,mai primim un sfat doua,dar in principal ne curatim de pacate si ne intarim cu Sfintele Taine.
Insa discernamantul trebuie sa treaca si prin filtrul propriei judecati si experiente personale.

Sunt de acord Daniel777, dar cum spun si Sfintii Parinti, Omul poate fi inselat foarte usor de gandurile aparent bune ale potrivnicului, ca el iti arunca o bomboana cu zahar la exterior si in interior cu otrava(Parintele Paisie Aghioritul). De aceea avem nevoie de sfatul duhovnicului pana vom creste duhovniceste si ne vom creea propriul nostru discernamant corect. Iertati-ma ca un gunoi sunt.

Avem nevoie de sfatul duhovnicului,daca duhovnicul ne poate da sfaturi bune.Sunt destule cazuri de duhovnici care au produs vatamari sufletesti.Trebuie sa spunem lucrurilor pe nume: duhovnicii pot gresi si ne pot afecta.Deci trebuie mult discernamant ca sa vezi ce e bun si ce e rau,si asta numai tu singur o poti face.Esti responsabil de mantuirea ta!
Imi pare rau,dar duhovnicii nu sunt infailibili!

Imi plac threadurile initiate de tine.
Ma regasesc in multe postari (nu intoteauna in continut, ci mai mult in atitudinea de cautare).

Si eu ma intreb in fiecare dimineata: ce fac in mod concret ca sa ma comport azi ca un crestin.. iar seara realizez ca iar nu am facut nimic bun.
Cat de mult trebuie sa ma ancorez in problemele zilnice? Sau cat de mult trebuie sa ma desprind de aici si acum pentru a ma ridica cu gandul catre Dumnezeu? Ce este nebunie si ce este intelepciune.. nu le incurc? etc...
Am ajuns la concluzia ca astazi oamenii traiesc atat de adanciti in pacat incat distinctia dintre bine si rau, dintre firesc si patologic este f greu de facut. (Sunt la o distanta enorma de bunica mea care multumea lui Dumnezeu de zeci de ori pe zi. Si nu era un caz izolat, cam asa faceau multi sateni in Ardeal)
Chiar daca am duhovnic, intrebarile mele sunt atat de multe incat imi dau seama ca adevarata problema este atitudinea mea intreaga (=prea putina credinta, prea putina intelegere a invataturii crestine, lipsa de traire in duh si adevar).
Ca lepadarea celor lumesti este un fapt firesc pentru un crestin care-L iubeste pe Dumnezeu (nu o neputinta). De aceea ma gandesc ca trebuie sa incepem cu credinta si prin a-L iubi pe Dumnezeu si atunci problemele lumesti ar fi nimic.

Cat despre duhovnic, de multe ori mi s-a parut si mie ca stiu mai bine, dar am stat si m-am gandit si am inteles ca gresesc. (Gandurile mele "bune" cu care ma duceam la duhovnic erau asa de invaluite in dulceata mandriei ca numai gandindu-ma la planurile mele mi se parea ca am pornit-o pe calea sfinteniei :) )

Te înşeli, sau eşti din nou înşelat de cel înşelător ce mare teolog se vrea precum dumneata ! Chibzuinţă şi mai mult de atât !

Daniele, exista multe cai spre a ne mantui. Multi Sfinti au avut viata de familie, au fost bogati, nu toti sfintii au fost mari postitori, au avut demnitati in lume. Biserica ne invata ca smerenia si milostenia sunt mai mari decat postirea. Postirea noastra sa fie de pacate.Dreptul Iov era bogat - bogatia nu este un impediment la mantuire.Sf. Nicolae nu era sarac, Sf. Vasile, Sf. Constantin cel Mare, Sf. Stefan cel Mare...nu putem trai izolati de lume- putem chiar sminti.

Esti cumva moderator?

Vine un novice la un batran pustnic si-i spune ca el cauta Imparatia
lui Dumnezeu, da' nu stie cum poate sa recunoasca daca a gasit-o
sau nu. Batranul ii spuse: cand nu o sa-ti mai vezi umbra atunci sa
stii ca ai gasit-o!
Novicele a plecat tot gandindu-se la cuvintele batranului. Nu le gasea
talcul. Totusi a inceput sa fie atent la umbra lui. A observat ca dupa
o rugaciune sau o fapta de milostenie parca umbra se micsora. Si
atunci a inteles talcul sfatului batranului. Umbra sa erau pacatele pe
care el le purta cu el si in el tot timpul. Ca sa scape de umbra sa
trebuia sa scape de pacate, adica sa devina straveziu si transparent
luminii celei Dumnezeiesti. In Imparatia lui Dumnezeu omul nu mai
are "umbra".
Har, smerenie si jertfa de sine.

De ce vorbesti aici de post ,bogatie si saracie?!!! Tema era cu totul alta...Cautati Imparatia lui Dumnezeu....

Bine a grăit Rodica, dar tu ca deobicei n'ai înţeles nimic , sau aproape nimic . Apel din nou la chibzuinţă !

Lasa-ma cu chibzuinta ta;numai atat stii sa spui? De ce vrei sa ma provoci? Daca esti in stare dezvolta subiectul,daca nu, stai in banca ta...

Vezi , Daniel , exact ce am bănuit la tine , doar teorie şi atât ! La Topicul despre Post , tot tu erai acela ce vorbeai cu atâta "convingere"despre mânie care trebuie înlăturată din viaţa noastră ! Dacă şi nişte simple şi nevinovate cuvinte te mânie şi îţi întunecă mintea, în viaţa reală eşti cu siguranţă o catastrofă, un frustrat şi nimic mai mult ! Dublă personalitate ? . . . Cred că da şi asta vreau să arăt până la urmă. În credinţă nu merge pe şapte cărări precum cetăţeanul turmentat ! Înţelegi băiete ?

Inteleg ca din cele peste 10.000 de postari pe care le ai,nicuna nu este interesanta pentru mine.Cred ca scrii prea mult.Mai opreste-te frate!

La ce a adăugat Rodica , adaug şi rugăciunea , căci fără ea nimic nu putem dobândi ! Mulţumim Rodica !

Adauga,adauga,si vezi daca mai intelegi ceva din ghiveciul facut.

Te contrazici, Daniel, la aceste cuvinte ale tale faceam referire!

Bun ,am inteles,nu stiam de ce vb de post,bogati si saraci.Oricum ai atacat o alta tema.Eu am vrut sa spun ceva,tu doresti sa subliniezi altceva.Nu atac neaparat ce ai spus,doar ca nu asta am avut in vedere cand am postat acele lucruri,ci doar sa prezint o metoda.
Una e sa facem consideratii despre o tema,si alta este ceea ce am incercat eu,nu filosofie,ci o treaba practica.
Am inteles ca nu vezi unde bat,dar altii poate au priceput!
Tu vrei sa spui ca ne putem mantui in orice stare,da,in principiu e adevarat,dar practic,cand vrei sa o iei pe un drum,iti alcatuiesti o metoda.Care poate fi personala,nu cu grad mare de generalitate.
Neputem mantui ,fiind crestini obisnuiti,respectand posturile,mergand regulat la Biserica ,la duhovnic etc.Sunt de acord!
Insa eu vorbeam de asceza,ceea ce e un lucru care il adaugi prin propria vointa,nu are obligativitate generala ca si postul randuit de Biserica.
Sper ca ai inteles !

Metoda era pentru slabirea puterii trupului,care ne distrage de la cautarea lui Dumnezeu.

Metoda este simpla si o recomanda Parintele Cleopa- gandeste-te la moarte in orice clipa si nu vei rataci. Cand cauti Imparatia lui Dumnezeu, cauti sa nu-i superi pe fratii tai care o cauta in tacere.

Nu te supara pe mine- tocmai am vazut zilele trecute monumentul lui Stefan cel Mare de la Podul Inalt.

Sunt multe metode,de asta am si deschis topicul.Eu am aratat una din ele.
Foarte bine ca ai vazut monumentu,si ce-i cu asta? Nu inteleg mesajul!

Inca un lucru,chiar daca metoda spusa de tine,a parintelui Cleopa e simpla,nu e usor de aplicat.De fapt cred ca nimeni nu o aplica.Si de asta,pentru a ajunge sa faptuiesti cele citite de la parintele Cleopa sau alti parinti,trebuie sa te gandesti la o metoda proprie.

Vad ca vrei sa porti razboi cu toata lumea! Pentru propria mantuire, razboiul du-l cu tine insuti!

99 % dintre forumisti,confunda cele doua planuri.Una e sa spui ce ai citit,si alta e sa te gandesti cum sa ajungi la acele virtuti.Mie mi se pare ca dintre cei care posteaza,multi se gandesc ca daca spun un lucru il si fac.Se creeaza o lume virtuala,o deformare a realitatii,credem ca suntem altfel numai pentru ca dam citate din carti.

Nu vreau sa port razboi,ci un dialog,dar nu dialogul surzilor.Daca bati campii si nu intelegi ceea ce scriu,e normal sa aduc lamuriri.Ma asteptam sa aduci o completare la ceea ce am scris,insa tu ai inceput sa-mi ataci ideea.Din acest punct de vedere,cred ca tu ai inceput acest schimb de replici,"razboiul",cum zici tu.

Ceva asemanator a fost cand am inceput topicul despre Klaus Kenneth.Scopul meu a fost popularizarea lui,pentru ca era necunoscut.Am vrut sa subliniez ca are ceva interesant de spus.Si in loc sa starnesc interesul,au inceput sa curga atacurile si acuzatiile,ca eu il consider sfant,ca sa citim din sfintii parinti,adica lucruri pe langa subiect.
Asa se intampla la orice topic.In loc sa vina completari din partea celor care vor asta,vin atacuri nefondate,si devieri enorme de la subiect.

cristi
 

nu pot sa mai zic nimic deoarece aici este ADEVARUL,doar in tacere,e minunat ceea ce ai expus,asa este intocmai ,,multi sunt chemati,dar putin alesi''