de ce unii prea au si unii prea n-au
 

e greu ptr mine sa vad cum unii isi bat joc de bani si unii nu au ce manca. de ce o fi diferenta asta nu stiu.....de ce merita unii mai mult decat altii iar nu stiu...ajung sa cred in reincarnare, alta explicatie nu gasesc ptr a nu ajunge sa gandesc ca viata nu e corecta.

daca stia cineva deja aveai cateva raspunsuri pana acum.

ghetsimani, asa a fost de cand lumea, bogati si saraci, ce ne-am dori noi o lume in care toti sa aiba la fel, ramane din pacate doar o utopie la care visam din cand in cand.

dar care sa fie explicatia, mi se pare o intrebare buna in thread.

Dupa parerea mea, explicatia e foarte simpla. Intotdeauna au fost oameni care au vrut sa fie mai presus decat ceilalti, si au cautat orice metoda ca sa parvina, si sa ramana cu mai mult. In principiul egoismul uman e adevarata cauza, si pe langa asta si lacomia cu mandria de a fi cel mai "bazat" dintre toti.

Zdrobiţi orânduirea cea crudă şi nedreaptă,
Ce lumea o împarte în mizeri şi bogaţi.

Nici darurile spirituale si nici cele materiale nu ne sunt date tuturor in mod egal. Daca avem in vedere pilda talantilor, ne dam seama de acest lucru. Noi, la nivel uman, poate vedem in acest fapt o nedreptate, dar sa nu uitam ca tine de randuiala lui Dumnezeu cu fiecare dintre noi. Dumnezeu ne imparte fiecaruia din darurile sale, mai putin sau mai mult, spre mantuire. Pentru ca cei ce au sa ofere celor ce sunt in nevoie. Insa, drama lumii in care traim, e aceea ca omul este mult mai lacom decat milostiv.

Bogatii sunt lasati de Dumnezeu ca sa ajute saracii, ca sa fie dragoste in lume, numai ca omul astazi este pentru el, iubirea s-a racit!

Nu exista reincarnare, si nu cadea in judecata! Sa incepem o schimbare fiind insine un exemplu, nu trebuie sa ateptam de la altii schimbarea!

Era o pilda pe care nu o mai tine minte asa de bine dar am sa-ti spun ce imi amintesc ( daca vrei o citesti ai sa o gasesti in cartea "Pelerinul Roman" care toate cele scrise sunt spuse de Parintele Cleopa). Era un pustnic care trebuia sa ajunga la Constantinopol, dar pentru ca era prea batran avea nevoie de cineva ca sa-l duca. Atunci vine un mohan tanar la el si pustnicul il intreaba daca nu il poate duce la Constantinopol. Tanarul a zis : "Da, dar cu o singura conditie, pana ce nu ajungem acolo nu ai voie sa imi zici nimic.", iar batranul a acceptat. Pe drum ii cazeaza o familie care aveau un copil mic. I-au asezat la masa si i-au servit de o tava de argint. Noaptea cand s-au dus la culcare, monahul cel tanar se duce, omoara copilul, ia tava de argint si o arunca in rau. Pusticul mirandu'se se intreba:" vai oare ce-am facut am venit cu un indracit spre Constantinopol, dar amintindu-si juramantul sau a tacut din gura". Dupa care mergand spre Constantinopol au intalnit o casa cu 2 orfani. Atunci Monahul se opreste si le da foc la casa, dupa care ajung la o biserica iar monahul incepe si ii sparge geamurile cu pietre. Ne mai putand rabda batranul il intreaba pe Monah: PENTRU CE AI FACUT TOATE ACESTEA? iar atunci monahul se preschimba in inger si ii spune: Eu sunt ingerul Domnului. Iata pentru ce am facut acestea: Pe familia cu copilul si tava de argint, Am omorat copilul deoarece cand avea sa creasca ar fi devenit un criminal, asa i-am luat viata si s-a mantuit, iar tava era furata la randul ei, asa ca am aruncat-o pe rau si au gasit-o niste calugari care aveau nevoie sa-si construiasca o biserica. Casa celor 2 orfani am ars-o, iar de nu faceam aceasta acei copii aveau sa moara de foame, asa au fost luati la orfelinat si au ajuns binecredinciosi si sa aiba familia lor. Geamurile bisericii le-am spart, pentru ca era abandonata si dracii umblau in ea, asa i-am izgonit.

--Cam asta imi aduc aminte din pilda, ideea era, sa nu judecam noi pe oameni cu mintea noastra lumeasca, ca pe cat sunt de departe cerurile de la pamant atat este de dreapta si nepriceputa de mintea umana judecata si dreptatea Domnului. Asa ca nu va ingrijorati, ca Domnul are grija de toate, Pentru ca El vrea ca toata lumea sa se mantuiasca. Scuzati-mi greselile de tipar, si nu ma judecati, ca sunt si eu praf si tarana ca toata lumea. Iertati-ma.

Da, este o pilda pentru a intelege ca judecatile lui Dumnezeu sunt total diferite de cele ale omului...!

Exact, caci cum zice parintele Paisie Aghioritul. Nu incercati sa cautati la dreptatea lumeasca, ca atunci la judecata Domnul va va zice:"Pai ti-am facut dreptate pe pamant". ci o cautati pe cea Dumnezeiasca, ca pentru aceasta ne luptam o viata intreaga, pentru dreptatea cea de la Judecata de apoi.Va recomand o carte pe care si pe mine pacatosul m-a ajutat duhovniceste, cu toate cele de astazi ale mireanului" Trezire Duhovniceasca - Parintele Paisie Aghioritul. din volumul Cuvinte Duhovnicesti, Editura Evanghelismos) Iertati-ma pe mine pacatosul.

Pilda aceasta frumoasa incepe cu acel pustnic care se intoarce de
la targ unde isi vandu-se rogojinile lucrate si pe drum vazuse o
inmormantare fastuoasa a tiranului cetatii respective, iar intorcandu-
se gasise pe avva lui sfasiat si mancat de un leu. Si in durerea lui
se intreba ce judecati face Dumnezeu de permite unui mare ticalos
sa aibe o viata de huzur plus o inmormantare cu fast iar celui sfant
ii da numai nevointe plus o moarte rusinoasa. Si atunci Dumnezeu
se indura de rugaciunile lui si ii trimite acel inger ca sa-i dea o idee
despre complexitatea dar si dreptatea judecatilor Sale.

Acuma referitor la problema din topic, mie nu mi se pare deloc
nedrept, pentru ca unii isi iau recompensele in aceasta viata, iar
altii si le vor lua in cealalta. Fiecare cum prefera. E adevarat ca
mai exista si din aceia care le prefera pe ambele, dar asa ceva e
o favoare. Sigur ca mai exista o categorie, cei ce nu au nici aici,
nici dincolo, dar asta nu mai e vina lui Dumnezeu, ci lenea sau
prostia omului.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Multumesc pentru completare, in sfarsit un om invatat, nu ca mine. Ce sa fac, lucrurile bune le uit, iar la viclenii si la ganduri rele sunt profesionist. Doamne Iarta-ma.

Pentru ca sunt bani nemunciti...

Eu multumesc ca mi-ati adus aminte de aceasta frumoasa pilda.
Am retinut-o, desi multe altele le-am uitat, ma lasa memoria deja,
dar aceasta m-a marcat prin profunzime si se pare ca, printre alte
multe prostii, si-a gasit totusi si ceva bun un locsor la inima mea.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Si mai e o pilda, cu un bogat si un sarac, insa este mai surprinzatoare, o spun din memorie: Bogatul, care are de toate, ii da slava lui Dumnezeu pentru toate cate i le-a dat. Saracul, cand il vede pe bogat, e plin de ura: de ce lui ii dai, Doamne, si mie nu imi dai? El are prea multe si eu prea putine. Bogatul, vazand pe sarac ca se chinuie, se gandeste sa il ajute si pe el. Si Dumnezeu ii zice: Nu, tie iti voi inmulti averile, pentru ca tu imi dai slava, dar saracului ii voi lua si putinul pe care il are, pentru ca mereu cleveteste si Ma face pe Mine raspunzator pentru saracia lui.

Sa nu Il maniem pe Dumnezeu si sa ii multumim pentru ce avem si restul ni se va adauga noua! O spune cineva patit! :63:

da. Frumoasa pilda , mi-a placut.multumim

Viata nu e corecta dupa judecatile noastre,insa judecata lui Dumnezeu este alta.Va fi o judecata,una singura,si dupa acea judecata se va stabili dreptatea.Dincolo nu vor mai fi asemenea nedreptati.

Dumnezeu le-a oranduit pe toate ca sa ne mantuim.
Unii au ca din prinosul lor sa ajute pe cei sarmani ,care si ei se vor mantui prin rabdarea saraciei .
Nu o spun eu ,am citat din scrierile par.Arsenie Boca.
Mai rau e pentru cei care au dobandit averile prin furtisaguri sau alte metode necinstite.

Ne spune Sfantul Apostol Pavel ca in Hristos nu mai exista "bogat sau sarac". Asa si este de vreme ce El da lucratorilor Sai plata pentru care S-a tocmit. Celui de pe urma ii da ca si celui dintai. I-a dat talharului de pe cruce, precum le da si Sfintilor Sai, Imparatia.

Or, in Imparatie, Sfintii lui Dumnezeu nu se iau la intrecere masurandu-se in bogatia virtutilor. Acolo Sfintii Mari ai Bisericii, nu-l vor arata cu degetul pe talhar. Toti Ii aduc insa slava lui Dumnezeu pentru darurile Sale si pentru milostivirea Sa.

La fel si noi in lume, de suntem saraci sa nu ne simtim complexati de bogatia semenilor, nici sa nu ne comparam cu ei. In saracia noastra, sa ne asemanam talharului, "furand" Raiul prin smerenie si rugaciune.