Acum 5 ani ma indragostisem de o fata.Eram in primul an de liceu cand am avut parte poate de cea mai intensa traire a vietii mele.Pusesem ochii pe o anume Andreea, o fata care pe mine ma uimea prin felul ei de a fi.Aceasta fata avea niste ochi mari de un albastru asa de senin care ma fascinau.In unele priviri nu poti vedea decat raceala, dar in privirea ei puteai citi o tandrete si o inocenta inexplicabile.Fata era sufletista si avea un chip ingeresc cum eu nu mai vazusem pana atunci.Cand se intalneau privirile noastre pentru cateva clipe timpul parca se oprea in loc.Era parca un dialog telepatic.Se putea observa din privire ca si ei ii placea de mine, cu toate ca nu schimbasem mai mult de cateva vorbe intr-un an intreg.
Cu toate astea nu am avut curajul sa-i spun niciodata ce simteam pentru ea.Dupa un an s-au facut repartizari pe profile si nu am mai fost in aceeasi clasa.Totusi i-am trimis o scrisoare fara destinatar "de dragoste evident".Fiind in clase diferite in timpul orei deschidea usa clasei in care ma aflam si pentru putin timp se uita la mine apoi inchidea usa.
Cred ca prima dragoste adevarata nu se uita niciodata, chiar daca atunci nu m-am simtit in stare sa fac mai mult.Totusi nu am avut ocazia sa aflu cat de credincioasa era, dar avea sigur un suflet nobil.
Asa ca in dragoste nu este nimic rational si cum zice Danion :" Dumnezeu este prietenul povestilor de iubire"

Va astept cu povesti de iubire personale sau nepersonale!

Este personala

POEM NETERMINAT...

Am sa ma intorc
poate azi,
poate maine,
poate niciodata
pe umeri
cu povara timpului cat am lipsit...
Tu -
invingator
nascut din cei invinsi
sa ma astepti
cu flori de crin
cand clopotul de fum
va bate ora vesniciei...
Atunci
negresit am sa ma intorc...
Si nunta noastra,
si fiul nostru nenascut...

Personala

Este frumos ca te-ai gandit sa initiezi un astfel de topic,frumos si delicat,dar este si pacat ca nu ai avut o relatie cu iubirea ta cea dintai,sa-i fi atins cat de putin acel suflet nobil pe care doar l-ai perceput.Sau poate ca nu ai vrut decat sa ramana o adiere gingasa de care sa-ti amintesti si sa-ti aline sufletul in viitor,in momente de o liniste confidenta.Cu siguranta,fiecare om,fiecare suflet pastreaza in el o iubire si-i confera energia de neimaginat pe care o poate degaja fiinta umana.
Pentru mine,nu pot spune ca prima dragoste este neaparat si cea adevarata,de fapt dragostea este dragoste,nu este adevarata sau falsa,ci doar dragoste cu toate principiile sau lipsa ei de principii.Dragostea asa zisa falsa,nu este decat o pasiune trecatoare care izvoraste dintr-un amalgam de simtiri vremelnice,bazate mai mult pe fizic,si deci,pe procesele chimice care au loc in oameni la un moment dat.Personal,am iubit de mai multe ori,de fiecare data cu o anumita intensitate,mai mare sau mai mica,dar intotdeauna am oferit cat am putut eu,uneori m-am intrebat,chiar,care o fi cea adevarata si-am avut tendinta sa o numesc pe cea care mi-a provocat cea mai multa durere,infinita durere.Dar nu este asa,ea nu a fost decat mai controversata,si din anumite motive reale,devenita intangibila.....de fapt,dragostea nu poate fi intangibila atata timp cat ea exista in interiorul nostru,ca un vis pe care nu ni-l poate lua nimeni.In mod firesc,in dragoste nu ar trebui sa existe obstacole de nepatruns,pentru ca iubirea in sine sfideaza orice lege,si totusi exista aceste baricade care nu pot fi darmate pentru ca in viata exista in mod cert lucruri permise si lucruri nepermise,exista legi scrise si nescrise dupa care ne ghidam pentru un echilibru viabil si-o randuiala sociala decenta.In realitate,daca am ceda la fiecare instinct de iubire care poate sa existe in decursul unei vieti,uneori si fara rationament,ar iesi un haos.Din punctul meu de vedere,adevarata iubire se naste in timp,prin cunoasterea persoanei putin cate putin,in diferite circumstante,construind caramida pe caramida,din fapte si simtiri,templul unei iubiri pe care nici o furtuna sa nu fie capabila sa-l darame."Oamenii iubesc atat cat simt,dar mai ales cat gandesc",foarte bine spus,pentru ca totul,absolut totul in viata se rezuma la modalitatea proprie de abordare a lucrurilor inconjuratoare,la mentalitatea proprie,bine-nteles si prin prisma unor factori importanti cu care ne-am format;educatia,zestrea genetica si mediul inconjurator.
Am iubit mai mult decat am crezut ca poate fi capabil un suflet sa simta,dar privind in urma consider ca intr-o oarecare masura a fost risipa de energie,datorita imaturitatii si neinfranarii am pierdut multa energie de care acum as fi avut mult mai multa nevoie.Poate o sa ma condamnati,fiindca iubirea in estenta ei este un izvor de simtiri contradictorii,irationale si marete,un izvor care se vrea absorbit pe indelete de sufletul uman,un izvor care detine magia unor trairi incontestabil de frumoase,dar si unul care-si cere tributul pe masura,tributul durerii nemarginite.Despre iubire se poate vorbi la infinit si tot nu am putea-o defini,si totusi o mare iubire il face pe om sa-si aminteasca ca a trecut prin viata...fara regret.

Mi-a placut ideea cu tributul "nu unul material "evident Este foarte adevarat

Sa remediez ceva scrisoarea era fara expeditor nu fara destinatar ..scuze m-am grabit

Iubirea fara credinta nu tine se surpa DE fapt nu exista dragoste fara credinta este un fel de pofta, placere, dar nu este dragoste.

Draga silvestar,

Eu am un alt punct de vedere legat de iubire. Nu doresc sa intru in contradictie, de dragul contradictiei, ci numai sa expun parerea mea. Eu cred ca ceea ce tu numesti iubire este, de fapt, patima. A nu vedea, a nu auzi, a nu pricepe sunt semne vizibile ale patimii, ale ruperii legaturii cu Dumnezeu. Cand iubesti cu adevarat doresti ca si tu si celalalt sa auziti, sa vedeti, sa pricepeti ce dar va da Dumnezeu prin acel sentiment minunat, doresti sa stii ce va este mai de folos pentru mantuire.

Spui "Cand iubesti cu adevarat o/il iei de mana si fugi in lume." Eu as zice ca te duci inainte lui Dumnezeu sa vezi care e voia Lui cu voi, si daca celalalt este acela ce trebuie sa fie langa tine pentru vesnicie. Spovedania, rugaciunea, postul sunt de folos pentru o astfel de decizie. Sa nu uitam de rabdare si de punerea situatiei la picioarele Mantuitorului.

Legat de ce spui "Daca in acest proces atat de complex intervin intrebari de genul, il citez pe Laurentiu, "esti credincios/credincioasa" atunci nu-i iubire, e comert la taraba", eu cred ca nu-i deloc asa. Dumnezeu reprezinta prioritatea vietii noastre, si cum sensul vietii noastre este mantuirea, evident ca e foarte important sa avem langa noi o persoana credincioasa. As zice nu numai credincioasa, ci traitoare, fiindca numai astfel Dumnezeu va putea sa fie prezent mereu in viata, in casa, in inima voastra cand sunteti UNA. Iar a fi UNA implica nu numai binecuvantarea lui Dumnezeu din Taina Cununiei, dar si atitudinea de a fi UNA, adica de a face impreuna totul, de a avea acelasi mod de viata, de a avea mereu acelasi scop: mantuirea in 2=1.

Cu drag,
Elena

Fericita esti tu pentru felul tau de a gandi si pentru modul in care percepi lucrurile .Cred ca Dumnezeu iti va darui un suflet care sa-ti fie alaturi dupa masura inimii tale.

Nu va uitati in sus cand ziceti cer pentru ca pe partea cealalta de planeta de pamant susul acesta al nostru este jos pentru ei
Zice: Sf. Ioan Gura de Aur

Sper sa NU fie dupa masura inimii mele, ci dupa masura Inimii LUI. :) Si asta sa fie pentru noi toti!

Elena

O fi asa cum spui tu, nu te contrazic, dar daca ar fi frica de Dumnezeu poate n-ar mai fi atata desfranare, hotie, talharii si nelegiuiri in tara asta a noastra. Da-mi voie sa cred ca tot ce-am obtinut a fost prin mine, prin munca mea. Dar totul, absolut totul am pierdut, de ce? Cine si de ce a hotarat sa traiesc o viata fara bucurii? Poate cineva sa-mi spuna? Oricat as invoca puterea lui Dumnezeu, sunt tot singura si casa tot pustie imi este. Sigur ca toata viata voi trai cu contradictia asta si la fel ca si acum si peste 20 de ani voi intreba, desigur retoric, pentru ce mi s-a luat totul? Cui foloseste? Pe cine bucura nefericirea mea?

:)Am trait si eu o poveste de iubire doar cu prolog,dar fara epilog.In acele momente viata capata alte dimensiuni si intelesuri.Parintele Staniloaie cand a vazut doi indragostiti cum se tineau de mana si nu-si luau ochii unul de la altul a spus ca liturghisesc.Era prezent si Sorin Dumitrescu.

IDILA

Vazui o stea stralucitoare
Cazand din lumile de sus,
Un zeu a repezit o floare
Si dor aprins in floare-a pus.



Dar floarea dragostei se stinse
In uriasul rostogol
Si bratele de jos intinse
Imbratisara cerul gol.


NICHIFOR CRAINIC

Silvestar draga,

La un sinod local din secolul V (la Cartagina) s-a spus ca "nimic nu putem sa facem fara Hristos. Iar cel care crede ca poate sa faca ceva fara EL, anatema sa fie." Nimic nu putem sa facem fara ajutorului lui Dumnezeu, nimic. Si tot ce credem noi ca facem, nu este decat o gestionare a bunurilor Lui. Un copil spre exemplu. Este al nostru? Nu! Este un dar. Faptul ca ai ceva pe masa este al nostru? Nu, tot dar este si daca Dumnezeu nu ar mai dori sa inmulteasca roadele pamantului, sa dea apa sa bem, sa ne protejeze cu stratul de ozon, n-am mai putea sa traim. Tot ce avem: aer, apa, mancare, un spatiu in lumea asta, etc...tot este de la El. Sistemele economice, politice, fiscale, sociale, financiare, etc. sunt create pentru a subjuga omul, sub pretextul ca organizeaza lumea. Ele incearca sa faca ordine lumeasca intr-o lume decazuta, intr-o lume in care omul nu mai vrea sa-L lase pe Dumnezeu, Creatorul, sa fie in centrul ei, ci doreste sa-l puna pe om ca fiind creator. Si se ajunge astfel exact la motivul caderii ingerilor.

Revenind la ce spui tu "cred ca tot ce-am obtinut a fost prin mine, prin munca mea. Dar totul, absolut totul am pierdut, de ce?" Pentru ca Dumnezeu te iubeste si doreste sa te scoata din intunericul necunostintei. EL nu a facut decat sa ia tot ce Ii apartinea. Si astfel te-ai trezit fara nimic. Iar asta ca sa-ti arate ca nu tu ai facut, ci El a facut. Si sa ajungi sa spui (parafrazez din Iov): "Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului binecuvantat!" Sunt oameni care se intorc spre Dumnezeu numai prin suferinta, poate e cazul tau. Ce e important e sa stii ca dupa nori vine si Soarele. Lasa-L sa intre in casa si in inima ta!

Elena

Silverstar draga,

Revin cu completari la celelalte intrebari. Intrebi "Cine si de ce a hotarat sa traiesc o viata fara bucurii?" Bucuria e in noi, atat cat Ii facem loc Bucuriei (Care se va naste in curand). Nu cele lumesti ne dau bucurie, ci dezlipirea de ele si lipirea de Dumnezeu. Casa ti-e pustie fiindca salasul inimii tale nu este prea plin. Asa cred, imi cer iertare ca imi permit sa intru putin in viata ta si sa evoc ce cred. O fac cu tot respectul si dorinta de a fi langa tine. Sper sa intelegi.

Atata timp cat o sa stai sa-L judeci pe Dumnezeu pentru ce a facut, gasind ca tu esti curata ca lacrima si pagubita, nu vei avea pace. Iar saracul Dumnezeu, care a suferit la fiecare cadere sau impiedicare de-a ta, care ti-a purtat durerea cand devedea insuportabila, care plange de plansul tau, saracul de El, tot pe El Il consideri vinovat... Iesi din aceasta colivie in care te-ai inchis singura si iti plangi durerea, priveste in jur si in inima ta si vezi cate ai si nu le-ai vazut pana acum, si multumeste-I lui Dumnezeu pentru toate. Iar de va mai veni vreodata gandul sa intri in colivie si sa te plangi, taie-l din radacina si arunca colivia cu cheie cu tot. O sa reusesti, fiindca cu Dumnezeu toate se fac. Fii tare!

Cu drag,
Elena

. Cat de frumoasa esti tu, draga mea, cit de frumoasa esti! Ochi de porumbita ai, umbriri de negrele-ti sprancene, parul tau turma de capre pare, ce din munti, din Galaad coboara.
2. Dintii tai par turma de oi tunse, ce ies din scaldatoare facand doua siruri stranse si neavand nici o stirbitura.
3. Cordelute purpurii sunt ale tale buze si gura ta-i incantatoare. Doua jumatati de rodii par obrajii tai sub valul tau cel straveziu.
4. Gatul tau e turnul lui David, menit sa fie casa de arme: mii de scuturi atarna acolo si tot scuturi de viteji.
5. Cei doi sani ai tai par doi pui de caprioara, doi iezi care pasc printre crini.
6. Pana nu se racoreste ziua, pana nu se-ntinde umbra serii, voi veni la tine, colina de mirt, voi veni la tine, munte de tamaie.
7. Cat de frumoasa esti tu, draga mea, si fara nici o pata.

din CANTAREA CANTARILOR

Oricum ai un suflet frumos si o inima:)
Desfateaza-te intru Domnul, si-ti va da tie cererile inimii tale{Ps.36,4}
imi place psalmul asta

Intrebare "Prietenul meu m-a parasit pentru o alta iubita, desi i-am facut toate poftele.Si eram fecioara cand m-a cunoscut.Am incercat sa ma sinucid de doua ori, dar nu am reusit.Simteam ca asa ma voi razbuna pe el. Ma gandesc iar la sinucidere, ca viata mea nu are sens fara el, dar am auzit ca toti sinucigasii se duc in iad .Asa e?"
Voi ce i-ati raspunde acestei fete
Din cartea "Tinerii si sexualitatea" de Danion Vasile

Din aceeasi carte a lui Danion Un tanar care de catev luni duce o viata crestina m-a intrebat:"Cand ii aud pe vecinii care locuiesc la etajul de mai sus cum fac dragoste, sunt facut praf.Imi vin in cap toate fetele cu care m-am culcat pana sa devin crestin.Cum sa rezist amintirilor, cand aud patul cum scartaie?{Si, fiind tineri casatoriti, scartaie des...}"

"O fata, studenta la chimie, si care, asistand la comentariile parintelui despre lupta ce se da in jurul fiecarei persoane intre ingeri si draci{pe care din nefericire noi nu o vedem, dar o simtim}, a inceput sa rada spunand cu glas mare catre lume, ca ea este studenta la chimie si a invatat foarte multe si poate sa spuna ca stiinta stie sigur ca nu exista nici un fel de ingeri sau draci...Dumnezeu poate ca o fi, caci <exista ceva mai mare decat stiinta, dar ingeriii si in special dracii nu exista...>.,Biiineee!-a zis parintele Argatu, o sa te lamuresti matale>>.Aceea a plecat, dar la zece seara s-au trezit ca bate tare la usa parintelui-plangand in hohote-ca sa o primeasca ca s-a intalnit cu un drac!Ce se intamplase? Ajunsa acasa{statea la un camin singura in camera}, cand a aprins lumina sa intre, un drac sedea in fotoliul ei si razand i-a spus:<<Am venit sa ma vezi, caci ai zis ca nu exist>..Fata a lesinat pe loc. Cand si-a revenit, era pe jos iar <acela> disparuse.A tipat, s-au adunat vecinii si ia-u chemat un taxi, cu care a venit direct la parintele, sa-i ceara iertare si sa-l roage pe Dumnezeu sa o primeasca ca ea vrea sa se calugareasca, nu-i mai trebuie scoala.Parintele nu a primit-o in casa si a fost nevoita sa doarma la arhondaric, si toata saptamana a stat in Cernica.La sfarsitul saptamanii, parintele i-a facut o slujba de dezlegare, dar nu i-a dat binecuvantare pentru manastire, spunanad ca tara are nevoie de chimisti buni, cu atat mai mult daca sunt credinciosi, cum devenise ea brusc.Da, majoritatea sfiintilor din calendar sunt proveniti din astfel de intoarceri.Acestea sunt autentice si sunt mult pe placul Lui Dumnezeu.Astfel de intalniri cu Dumnezeu sunt definitive si mult mai puternice de cat convertirile lente, caci Dumnezeu intra brusc in viata omului..."

Povestea anterioara este o poveste de iubire a Lui Dumnezeu pentru noi de a ne arata adevarul

"Prietenul meu m-a parasit pentru o alta iubita, desi i-am facut toate poftele."
Nu "desi"- ci tocmai de aceea. Aceste marturii ar trebui scrise cu litere mari pe garduri, sa le citeasca toti adolescentii. Un barbat care te ameninta ca te paraseste daca nu-i faci poftele nu merita nici iubire, nici atentie. Nu merita atentie nici cat sa-l dispretuiesti. Mai scrieti, doar doar citesc si acesti sarmani copii carora parintii nu le-au aratat calea dreapta.

Ce poezie frumoasa a scris Ory, si cu aripi si profinzimi, e ca un ingerash al muzei poetice, :) ce zboara spre gradirile Raiului... Ma gandeam ca numa eu stiu scrie poezie, dar vad, ce intamplare frumoasa, ca mai sunt si altzii cu mai mult talent. Iar Laurentziu mi-a amintit de povestile de dragoste ale tineretzii. :satisfied:

Mai stie cineva povesti?Trebuie sa stie fiecare o poveste Sunt chiar curios

Da cred ca este vorba si de necredinta Daca el o iubea cu adevarat nu ar fi parasit-o pentru alta femeie si ar fi incercat ca si el la randul lui sa-i dragoste asa cum ea ia daruit

Adevarat, dar putini barbati gandesc asa. Putini cu simtul raspunderii pentru ce fac si spun. Iar fetele sunt naive sarmanele, nu stiu ce fac.

Ma uimesti Sovidiu,cu aprecierile,poezia am scris-o acum zece ani si dupa cum ai remarcat,nu este chiar "ortodoxa",adica aduce atingere ispitei care poate sa zaca in om indiferent de spatiu si continut,citeste-o si pe cea de la "citate,cugetari si cuvinte de duh",are aceiasi tenta "interzisa",dar aceasta-i realitatea vietii,oricat am ignora-o,uneori ne ajunge din urma.....dar e si frumoasa,ne face sa simtim ca traim,LUPTA.

Cum poti, Laurentiu sa crezi si sa mai si redai asemenea aberatii? Esti tanar, ce se va alege de tine, de viata ta? Cine a reusit sa te indobitoceasca in asemenea hal? Tu te amagesti ca esti credincios. Si te mai amagesc si altii cere au nevoie de tine, de sufletul tau tanar sa le faci publice aberatiile. Cand ai sa te trezesti la realitate, Laurentiu, va fi prea tarziu pentru tine daca acum nu lupti cu tine sa fii un om logic, rational, sa scapi de asemenea obsesii.

Cine vrea crede cine vrea nu crede nu baga nimeni pe gat
Cine la intalnit pe Parintele Argatu stie ce fel de om era

Pacat de tine, Laurentiu. Te compatimesc! Parintele de care pomenesti a fost sau este om ca si noi. Tu nu vrei sa judeci sau nu poti sa judeci? Ai grija de tine!...

Parintele de care vorbesc eu face Dumnezeu minuni prin moastele Lui

Dupa multe lacrimi si cereri, Dumnezeu mi la trimis pe El, pe care l-am iubit din toata inima mea. Din naivitate( sa nu zic prostie) am cazut in pacate trupesti... Dumnezeu a fost atat de bun cu mine... si eu cum i`am multumit?! Cu toate ca avem remuscari si constiinta incarcata, nu am reusit sa opresc acest pacat.. imi luam inima in dinti, cateva luni reuseam, dar apoi iar cadeam in pacat... intre noi incepuse sa apara foarte multe certuri si neintelegeri... intelegeam de ce... dar nu m-a dus niciodata mintea la o rezolvare,, casatoria de exemplu, asteptam sa termin facultatea... pe cat trecea timpul constiinta ma apasa si mai mult, pana cand sufletul meu ajunsese sa nu se mai bucure de aproape nimic... si el se schimbase atat de mult.. cu toate acestea, si stiam de unde vin problemele nu aveam putere sa pun capat acestui pacat... rugaciune se imputina ... ma simteam atat de neputincioasa si pacatoasa... ma detestam pe mine insumi... dar nu reuseam ... si el nu m-a ajutat prea mult.. noptile incepusera sa devina un chin pentru mine.. imi era frica ca poate in seara respectiva va veni sfarsitul meu si eu sunt atat de pacatoasa... auzeam sunete si imi era ata de frica ca au venit dupa mine :D ... in fine :| ... dar pe iubitul meu l-am iubit.. chiar daca patimas ati spune voi... si el m-a iubit.. doar ca nu am stiut sa facem si bineplacuta in fata Domnului relatia noastra
Ce s-a schimbat :)?
Am plecat cu o bursa de studii in Franta... bineinteles el nu prea a fost de acord.. dar era o sansa pentru mine.. pana la urma m-a lasat :)bineinteles certuri pana in ultima zi cand am plecat :)
In Franta comunicam prin intermediul Internetului...dar el a inceput sa intre din ce in ce mai rar.. la un moment dat imi zice ca a iesit cu cineva la suc.. bineinteles ca apoi a zis ca e o gluma.. dar aveam o incredere orbeasca , prosteasca in el ca am zis ca sigur sunt glume proaste...
Cand m-am intors el se purta rece ca o stana de piatra, si facea tot posibilul sa ma determine pe mine sa pun punct.. " ca el a asa a fost dintotdeauna" .. apoi i-am gasit mesaje pe telefon ,, pe care el imi spune ca nu sunt treaba mea... 3 saptamani imi doream ca sa nu ma mai trezesc dimineata, pentru ca nu mai suport suferinta ce se materializa peste inima mea ce ma tragea in jos de durere... ma gandeam la sinucidere, dar stiam ca voi merge direct in Iad.. tot ce stiam sa fac e plang... Dupa 3 saptamani m`am intors in Franta... ca gasisem un stagiu de practica pentru vara.. in fine.. alte 2 luni de calvar... dar in loc sa ma intorc la Dumnezeu prin rugaciuni, eu am renuntat la ele... i`am scris mail-uri incercand sa-l aduc inapoi.. am vorbit de cateva ori dar sa-mi spuna despre ea...
M-am intors in tara inca cu o mica speranta... degeaba ... il intrebam de ce.. el zicea ca nu stie.. pur si simplu... daca ma mai iubeste nu stia.. daca o iubeste pe tipa, nici asta nu stie... in fine . numai raspunsuri evazive... nu mi-a spus nimic. nu am avut nici o discutie serioasa.
Cand m-am intalnit cu mama lui , mi-a zis ca in ultimele luni se comporta ciudat... nu vorbeste mai nimic cu nimeni, si ca nu il mai recunoaste... dar concluzia ei a fost ca fata nu umbla cu lucruri curate... concluzia destul de fondata ... cum va vrea Dumnezeu se va sfarsi si povestea noastra :)...
Mi`am primit pedeapsa.. Dumnezeu m`a asteptat , dar rabdarea lui s-a sfarsit :)... dar in acelasi timp sunt sigura ca spre indreptarea mea si a noastra este :)...
Invatati din greselile altora, ca atunci cand inveti ( sau gresesti ) pe pielea ta, e tare dureros.
Acum nu-mi doresc decat " cealalta vreme a vietii noatre lui Dumnezeu sa o dam"

Doamne ajuta! si Nasterea Domnului sa va aduca lumina in suflete!

Sa dea Dumnezeu

Citatul face parte din cartea lui Danion Vasile care este tiparita cu binecuvantarea
Inalt Prea Sfintitului Serafim mitropolitul Germaniei si al Europei Centrale
dar vad ca astfel de lucruri sunt nesemnificative mai ales ca a fost sters topicul despre Cuvantul Sf. Ioan Gura de Aur citat de Parintele Cleopa dar astfel de lucruri

Oare suntem noi mai traitori si mai icusiti decat sfiinti cei prin care face Dumnezeu minuni?

Iubitul tau este credincios?

M-am culcat cu prietenul meu pentru ca eram convinsa ca asa o sa fie mai prternica dragostea noastra.cateva spatamani a fost mai bine, dupa care a inceput sa fie mai indiferent si ma parasit.Fecioria s-a dus si acum nu am in suflet decat gandul de a ma razbuna.Nu pot scapa de gandul acesta .Imi poti da un sfat?

Intrebare catre Danion :"De ce ati spus in conferinta de saptamana trecuta ca pacatul ne urateste? Dumneavoastra credeti ca putem sti cat de sfant este cineva numai dupa fata lui? Sunt atatia oameni care traiesc in pacate-si mai ales sexuale - care sunt mai frumosi , nu observati asta? Hai sa punem la un concurs de miss fetele din biserica si fetele din discoteca. Cine ar fi mai frumoase"

Textul apartine unei fete?