Marea inselaciune a sectei adventiste: "moartea pune capat constientei"
 

Marea înşelăciune a sectei adventiste: "moartea pune capăt conştienţei"

http://www.adventist.ro/index/convin...-invierea.html

Doctrină falsă a "spiritelor profetice", contrară sfintei scripturi, doctrină care este însă contrazisă de sfântul apostol Pavel.
Filipeni 1:23 "Sunt strâns din două părţi: doresc să mă despart de trup şi să fiu împreună cu Hristos, şi aceasta e cu mult mai bine"

2 Corinteni 5:8 "Avem încredere şi voim mai bine să plecăm din trup şi să petrecem la Domnul"

Citat de pe situl sectei adventiste: "Mulţi creştini sinceri, care nu au studiat întreaga învăţătură a Bibliei cu privire la moarte, n-au ştiut că moartea este un somn pînă la înviere. Ei au presupus faptul că diferite pasaje susţin ideea că spiritul sau sufletul are o existenţă conştientă după moarte. Un studiu atent descoperă faptul că învăţătura consecventă a Bibliei este aceea că moartea pune capăt conştienţei."

Domnule doctor, cele doua versete postate de dvs. nu se contrazic deloc cu conceptia scripturistica a inconstientei pe timpul mortii (asemanata cu un somn fara cunostinta, in Sfanta Scriptura).

Si eu am aceeasi credinta ca a Sfantului Apostol. Cred ca voi muri (daca nu se va intoarce Domnul intre timp) si apoi voi fi cu Domnul, cand ma va invia din morti. Despre perioada mortii, nu are rost sa pomenim (asa cum nici Sfanta Scriptura nu o face - nici nu ai ce spune). Stim ca moartea (ma refer la moartea intaia) este doar un somn de o clipa (mortii nu constientizeaza trecerea timpului). Pentru adventisti, evenimentul imediat urmator, dupa inmormantare, este revenirea Domnului si invierea celor morti in Hristos.

Daca vreti sa intelegeti corect ce a spus Sfantul Apostol Pavel, referitor la despartirea de trup si partasia cu Hristos, va trebui sa luati in considerare si celelalte invataturi ale Sfantului Apostol, despre acelasi subiect.

Imi cer scuze ca reiau unele explicatii date pe alt topic. Sunt mai potrivite aici.

Sfantul Apostol Pavel arata ca cei credinciosi vor fi cu Domnul, cand El se va intoarce si mortii vor fi in inviati: "Nu voim, fratilor, sã fiti în necunostinþã despre cei ce au adormit, ca sã nu vã întristati ca ceilalti, care n-au nãdejde. Cãci dacã credem cã Isus a murit si a înviat, credem si cã Dumnezeu va aduce înapoi împreunã cu Isus pe cei ce au adormit în El.
Iatã, în adevãr, ce vã spunem prin Cuvîntul Domnului: noi cei vii, care vom rãmîne pînã la venirea Domnului, nu vom lua-o înaintea celor adormiti. Cãci însusi Domnul, cu un strigãt, cu glasul unui arhanghel si cu trîmbita lui Dumnezeu, Se va coborî din cer, si întîi vor învia cei morti în Hristos. Apoi, noi cei vii care vom fi rãmas, vom fi rãpiti toti împreunã cu ei, în nori, ca sã întîmpinãm pe Domnul în vãzduh, si astfel vom fi totdeauna cu Domnul. Mîngîiati-vã dar unii pe altii cu aceste cuvinte."(Sfantul Apostol Pavel - 1 Tesalocineni4:13-18).

Intrebare: cand spune Sfantul Apostol ca vom fi cu Domnul? Recititi explicatiile Sfantului Apostol.Sunt foarte limpezi. Veti fi scutit de chinul de a mai da o explicatie logica.

Cand Sfantul Apostol Pavel isi manifesta dorinta de a fi cu Domnul, sa gandeste la revenirea Domnului, pentru a-i lua cu El pe cei credinciosi (asa cum a promis). "Mã voi întoarce si vã voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, sã fiti si voi."(Ioan 14:3). Cei care cred ca mortul o ia la deal (inspre rai) asa de capul lui, fara sa astepte revenenirea Domnului si invierea mortilor, sunt cu totul impotriva fagaduintelor Domnului Iisus Hristos si credintei Sfintilor Apostoli.

O noua intrebare: cand vom fi cu Domnul? Recititi fagaduinta Mantuitorului (daca va intereseaza).

Comentariul lui Ioan Calvin la Filipeni 1:23
 

http://www.ccel.org/ccel/calvin/calcom42.iv.ii.v.html (pagina web sursă pentru textul de mai jos)

"23 "For I am in a strait" Paul did not desire to live with any other object in view than that of promoting the glory of Christ, and doing good to the brethren. Hence he does not reckon that he has any other advantage from living than the welfare of the brethren. But so far as concerns himself personally, it were, he acknowledges, better for him to die soon, because he would be with Christ. By his choice, however, he shews what ardent love glowed in his breast. There is nothing said here as to earthly advantages, but as to spiritual benefit, which is on good grounds supremely desirable in the view of the pious. Paul, however, as if forgetful of himself, does not merely hold himself undetermined, lest he should be swayed by a regard to his own benefit rather than that of the Philippians, but at length concludes that a regard to them preponderates in his mind. And assuredly this is in reality to live and die to Christ, when, with indifference as to ourselves, we allow ourselves to be carried and borne away withersoever Christ calls us.

"Having a desire to be set free and to be with Christ" These two things must be read in connection. For death of itself will never be desired, because such a desire is at variance with natural feeling, but is desired for some particular reason, or with a view to some other end. Persons in despair have recourse to it from having become weary of life; believers, on the other hand, willingly hasten forward to it, because it is a deliverance from the bondage of sin, and an introduction into the kingdom of heaven. What Paul now says is this; “I desire to die, because I will, by this means, come into immediate connection with Christ.” In the mean time, believers do not cease to regard death with horror, but when they turn their eyes to that life which follows death, they easily overcome all dread by means of that consolation. Unquestionably, every one that believes in Christ ought to be so courageous as to lift up his head on mention being made of death, delighted to have intimation of his redemption. (Luke 21:28.) From this we see how many are Christians only in name, since the greater part, on hearing mention made of death, are not merely alarmed, but are rendered almost lifeless through fear, as though they had never heard a single word respecting Christ. O the worth and value of a good conscience! Now faith is the foundation of a good conscience; nay more, it is itself goodness of conscience.

"To be set free" This form of expression is to be observed. Profane persons speak of death as the destruction of man, as if he altogether perished. Paul here reminds us, that death is the separation of the soul from the body. And this he expresses more fully immediately afterwards, explaining as to what condition awaits believers after death — that of dwelling with Christ We are with Christ even in this life, inasmuch as the kingdom of God is within us, (Luke 17:21,) and Christ dwells in us by faith, (Ephesians 3:17,) and has promised that he will be with us even unto the end of the world, (Matthew 28:20,) but that presence we enjoy only in hope. Hence as to our feeling, we are said to be at present at a distance from him. See 2 Corinthians 5:6. This passage is of use for setting aside the mad fancy of those who dream that souls sleep when separated from the body, for Paul openly declares that we enjoy Christ’s presence on being set free from the body."

Acest citat din comentariile lui Ioan Calvin la epistola sfântului Pavel către Filipeni, şi în special partea îngroşată de mine, este încă un argument pentru a demonstra că protestanţii calvini şi Calvin însuşi îi contrazic pe sectarii adventişti.

Din aceste cuvinte, eu înţeleg că autorii sitului adventist îşi închipuie că singurii creştini sinceri şi care, în acelaşi timp au studiat întreaga învăţătură a Bibliei cu privire la moarte sunt...adventiştii. Toţi ceilalţi, fie sunt creştini nesinceri (sau necreştini), fie nu au studiat destul.
Asta îmi aduce aminte de o replică rămasă de pomină în satul bunicii mele, din partea unei bogătaşe care nu îşi mai încăpea în piele de trufie. Duminică după masă, întrebată de o bătrână reumatică ce nu mai putea merge cine a fost la biserică a răspuns: "Din cucoane, numai eu. Din boieri, bărbatul meu."

Unii crestini deschid Sfanta Scriptura cu idei preconcepute, de care nu reusesc sa se desparta. Acestea sunt o mare povara in intelegerea Sfintei Scripturi.

In fata Cuvantului lui Dumnezeu trebuie sa vii gol, fara idei preconcepute, gata sa accepti ceea ce Dumnezeu iti dezvaluie, chiar daca va trebui sa renunti la tot setul tau de valori, de pana atunci.

Dvs., domnule doctor, sunteti un exemplu edificator, in acest sens( al omului plin de idei preconcepute, intepenite). Credeti in infailibilitatea bisericii catolice (sau a papei). Chiar subordonati pe fata, Sfanta Scriptura invataturilor catolice. Pana nu veti scapa de aceasta povara, nu veti intelege invataturile Sfintei Scripturi, oricat ati cerceta.

Va puteti testa cum stati, incercand sa argumentati conceptia dvs. despre starea omului in timpul mortii (e vorba de moartea intaia). Veti constata singur cata importanta dati Cuvantului lui Dumnezeu (Sfanta Scriptura).

ce rost are sa se mai reia acest subiect, care a fost discutat pe mai multe topicuri?
doar de dragul polemicii?

Miroase a teama de adevar.

Comentariul lui Ioan Calvin la 2 Corinteni 5:8
 

http://www.ccel.org/ccel/calvin/calcom40.xi.i.html (pagina web sursă pentru textul de mai jos)

"8. "We are confident", I say He again repeats, what he had said respecting the confidence of the pious — that they are so far from breaking down under the severity of the cross, and from being disheartened by afflictions, that they are made thereby more courageous. For the worst of evils is death, yet believers long to attain it, as being the commencement of perfect blessedness. Hence "and" may be regarded as equivalent to because, in this way: “Nothing can befall us, that can shake our confidence and courage, since death (which others so much dread) is to us great gain. (Philippians 1:21.) For nothing is better than to quit the body, that we may attain near intercourse with God, and may truly and openly enjoy his presence. Hence by the decay of the body we lose nothing that belongs to us.”
Observe here — what has been once stated already — that true faith begets not merely a contempt of death, but even a desire for it, 522 and that it is, accordingly, on the other hand, a token of unbelief, when dread of death predominates in us above the joy and consolation of hope. Believers, however, desire death — not as if they would, by an importunate desire, anticipate their Lord’s day, for they willingly retain their footing in their earthly station, so long as their Lord may see good, for they would rather live to the glory of Christ than die to themselves, (Romans 14:7,) and for their own advantage; 523 for the desire, of which Paul speaks, springs from faith. Hence it is not at all at variance with the will of God. We may, also, gather from these words of Paul, that souls, when released from the body, live in the presence of God, for if, on being "absent from the body", they have God "present", 524 they assuredly live with him.
Here it is asked by some — “How then did it happen that the holy fathers dreaded death so much, as for example David, Hezekiah, and the whole of the Israelitish Church, as appears from Psalm 4, from Isaiah 38:3, and from Psalm 115:17?” I am aware of the answer, that is usually returned — that the reason, why death was so much dreaded by them was, that the revelation of the future life was as yet obscure, and the consolation, consequently, was but small. Now I acknowledge, that this, in part, accounts for it, but not entirely, for the holy fathers of the ancient Church did not in every case tremble, on being forewarned of their death. Nay more, they embraced death with alacrity, and with joyful hearts. For Abraham departed without regret, full of days. 525 (Genesis 25:8.) We do not read that Isaac was reluctant to die. (Genesis 35:29.) Jacob, with his last breath, declares that he is waiting for the salvation of the Lord. (Genesis 49:18.)
David himself, too, dies peacefully, without any regrets, (1 Kings 2:10,) and in like manner Hezekiah. As to the circumstance, that David and Hezekiah did, each of them, on one occasion deprecate death with tears, the reason was, that they were punished by the Lord for certain sins, and, in consequence of this, they felt the anger of the Lord in death. Such was the cause of their alarm, and this believers might feel even at this day, under the reign of Christ. The "desire", however, of which Paul speaks, is the disposition of a well-regulated mind. 526"

Comentariul lui Ioan Calvin demonstrează încă o dată falsitatea teoriei "spiritelor profetice".

Domnule doctor, poate nu intereseaza pe nimeni comentariile lui Calvin. Nici nu fac subiectul acestui topic.

Ati deschis discutia despre "marea inselatorie a sectei adventiste". Va rog sa discutati cu adventistii (venind cu argumente din Sfanta Scriptura). Lasati postarile de umplutura.

A nu se înţelege că aş fi calvinist, însă aceste texte demonstrează că teoria "spiritelor profetice" nu doar că nu are legătură cu credinţa ortodoxă creştină, dar nici măcar în acord cu doctrinele protestanţilor nu sunt.

Commentary Critical and Explanatory on the Whole Bible
This one volume commentary was prepared by Robert Jamieson, A. R. Fausset and David Brown and published in 1871.
http://www.biblestudytools.com/comme...ippians-1.html

"23. For--The oldest manuscripts read, "But." "I know not ( Philippians 1:22 ), BUT am in a strait (am perplexed) betwixt the two (namely, 'to live' and 'to die'), having the desire for departing (literally, 'to loose anchor,' 2 Timothy 4:6 ) and being with Christ; FOR (so the oldest manuscripts) it is by far better"; or as the Greek, more forcibly, "by far the more preferable"; a double comparative. This refutes the notion of the soul being dormant during its separation from the body. It also shows that, while he regarded the Lord's advent as at all times near, yet that his death before it was a very possible contingency. The partial life eternal is in the interval between death and Christ's second advent; the perfectional, at that advent [BISHOP PEARSON]. To depart is better than to remain in the flesh; to be with Christ is far, far better; a New Testament hope ( Hebrews 12:24 ), [BENGEL]."

Nu ştiu de ce orientare este acest comentariu, însă este încă unul din zona heterodocşilor care anulează doctrina "spiritelor profetice". Sper că cei care citesc respectivele texte să cunoască limba engleză aşa încât să nu fie nevoită traducerea.

Nu vad rostul reluarii acelorasi polemici, oricum nu se ajunge la niciun rezultat si dumneata cunosti pozitia Bisericii Ortodoxe, noi cunoastem pozitia cultului adventist, ce crezi ca se va rezolva? polemizam pe marginea unor subiecte reluate de n ori pe forum,

John Gill's Exposition of the Bible
 

http://www.biblestudytools.com/comme...ians-1-23.html (pagina web sursă pentru textul de mai jos)

Philippians 1:23
For I am in a strait betwixt two
Life and death; or between these "two counsels", as the Arabic version reads; two thoughts and desires of the mind, a desire to live for the reasons above, and a desire to die for a reason following. The apostle was pressed with a difficulty in his mind about this, as David was when he was bid to choose which he would, either seven years' famine, or three months' flight before his enemies, or three days' pestilence; upon which he said, I am in a great strait, ( 2 Samuel 24:14 ) ; to which passage it is thought the apostle alludes; the same word as here is used by Christ, ( Luke 12:50 ) ;

having a desire to depart;
to die, a way of speaking much in use with the Jews, as expressive of death; thus Abraham is represented by them speaking after this manner on account of his two sons Isaac and Ishmael, the one being righteous and the other wicked F3;


``says he, if I bless Isaac, lo, Ishmael will seek to be blessed, and he is wicked; but a servant am I, flesh and blood am I, and tomorrow (Mlweh Nm rjka) , "I shall depart out of the world", or "die"; and what pleases the holy blessed God himself in his own world, let him do: (rjpnvk) , "when Abraham was dismissed" or "departed", the holy blessed God appeared to Isaac and blessed him:''

and again it is said F4,

``iniquities are not atoned for, until (amlem rjptad) , "a man is dismissed", or "departs out of the world";''

and once more F5,

``when a man (Mlweh xzm rjpn) , "departs out of this world"; according to his merit he ascends above;''

(See Gill on John 13:1); the same word is used in the Syriac version here; death is departing out of this life, a going out of the body, a removal out of this world; it is like moving from one place to another, from the world below to the world above; with the saints it is no other than a removing from one house to another, from the earthly house of their tabernacle, the body, to their Father's house, and the mansions of glory in it, preparing for them. Death is not an annihilation of men, neither of soul nor body; it is a separation of them, but not a destruction of either; it is a dissolution of the union between them for a while, when both remain in a separate state till the resurrection: now this the apostle had a desire unto, which was not a new and sudden motion of mind; it was a thought that had long dwelt with him, and still continued; and this desire after death was not for the sake of death, for death in itself is a king of terrors, very formidable and terrible, and not desirable; it is an enemy, the last enemy that shall be destroyed; it is contrary to nature, and to desire it is contrary to a first principle in nature, self-preservation; but death is desired for some other end; wicked men desire it, and desire others to put an end to their lives, or do it themselves to free them from some trouble they are in; or because they are not able to support under a disappointment of what their ambition or lust have prompted them to: good men desire death, though always when right, with a submission to the will of God, that they may be rid of sin, which so much dishonours God as well as distresses themselves; and that they may be clothed upon with the shining robes of immortality and glory; and as the apostle here,
to be with Christ:
for the former clause is to be strictly connected with this; he did not desire merely to depart this life, but chiefly to be with Christ, and the former only in order to the latter; the saints are in Christ now, chosen in him, set upon his heart, and put into his hands, are created in him, and brought to believe in him, and are in him as branches in the vine; and he is in them, formed in their hearts, lives and dwells in them by faith, and they have sometimes communion with him in private duties and public worship; he comes into them and sups with them, and they with him: but this is only at times, he is as a wayfaring man that continues but for a night; hence the present state of the saints is a state of absence from Christ; while they are at home in the body, they are absent from the Lord, especially as to his bodily presence; but after death they are immediately with him, where he is in his human nature; and their souls in their separate state continue with him till the resurrection morn, when their bodies will be raised and reunited to their souls, and be both for ever with him, beholding his glory, and enjoying uninterrupted communion with him; which will be the completion and full end of Christ's preparations and prayers: hence it appears that there is a future being and state after death: the apostle desires to depart this life, and "be", exist, be somewhere, "with Christ"; for the only happy being after death is with him; if souls are not with him, they are with devils and damned spirits, in the lake which burns with fire and brimstone: and it is also manifest that souls do not sleep with the body in the grave until the resurrection; the souls of the saints are immediately with Christ, in the enjoyment of his presence, in happiness and glory, hoping, believing, and waiting for the resurrection of their bodies; had the apostle known that he must have remained after death in a state of inactivity and uselessness, deprived of the communion of Christ and of his church, it would have been no difficulty with him to determine which was most eligible, to live or die; and it would have been much better for him, and more to the advantage of the churches, if he had continued upon earth to this day, than to be sleeping in his grave, senseless and inactive; whereas he adds,

which is far better:
to depart and be with Christ is better than to live in the flesh in this sinful world, in the midst of a variety of sorrows and troubles, and in which communion with Christ is but now and then enjoyed, though such a life is better than sleeping in the grave; but upon a soul's departure and being with Christ, it is free from sin and sorrow, and in the utmost pleasure, enjoying communion with him without interruption; and this is better than labouring in the ministry: for though no man took more pleasure in the work of the ministry than the apostle did, and no man's ministry was more profitable and useful; yet it was toilsome, laborious, and wearisome to the flesh; wherefore dying and being with Jesus could not but be desirable, since he should then rest from his labours, and his works would follow him; at least it was better for him, and so the Syriac version adds, (yl) , "to me", far better for me; and so the Arabic: to live longer might be better and more to the advantage of Christ, the glory of his name, the good of his churches, it might be better for others; but leaving the world and being with Christ were better for him; and this was an argument swaying on the side of death, and inclining him to desire that, and made it so difficult with him what to choose.



--------------------------------------------------------------------------------
FOOTNOTES:

F3 Bemidbar Rabba, sect. 11. fol. 202. 3.
F4 Zohar in Numb. fol. 51. 3.
F5 Tzeror Hammor, fol. 2. 1.

Vor cunoaste si altii cele doua puncte de vedere (ortodox si adventist) si vor putea sa decida care este corect.

Va incalzesc cu ceva aceste dispute?Cui trebuie de fapt sa dovedim ca suntem buni crestini?

Dacă dumneata nu vrei şi nu poţi să înţelegi că sfinţii (dintre care unul este sfântul Pavel) sunt în prezenţa lui Dumnezeu chiar şi după moartea lor trupească şi că această stare în care sunt sfinţii este diferită de starea pe care o vor avea în planul eshatologic, atunci când vor fi în împărăţia lui Dumnezeu în mod deplin, uniţi cu trupurile lor înviate, înseamnă că ai serioase probleme duhovniceşti şi pur şi simplu nu faci decât să tăgăduieşti adevărul revelat în scriptură. Scriptura arată evident că sfinţii (dintre care unul este sfântul Pavel) continuă să fie cu sufletul, conştienţi, în prezenţa lui Dumnezeu, chiar dacă această stare de prezenţă nu este desăvârşită precum aceea pe care o vor avea la înviere şi la instaurarea împărăţiei lui Dumnezeu. Acestea demonstrează mai mult decât evident că respectiva teorie a sectei adventiste este o mare înşelăciune, o mare aberaţie care contrazice adevărul revelat al sfintei scripturi.

Dacă dumneata nu poţi să accepţi aberaţia "spiritelor profetice" care contrazice evident sfânta scriptură, atunci înseamnă că eşti gata să calci adevărul revelat în picioare pentru o doctrină falsă a "sectarilor profetici", adică efectiv batjocoreşti adevărul dumnezeiesc doar pentru a face pe plac şefilor dumitale pe linie ierarhică din secta adventistă. În această situaţie ori crezi ce spune sfânta scriptură (şi nu doar sfânta scriptură pentru că şi toate interpretările pe care le-am citit la textele respective, fie ortodoxe, fie heterodoxe, toate infirmă teoria sectarilor adventişti) şi atunci recunoşti că secta adventistă are învăţături mincinoase; fie rămâi de partea sectarilor "profetici" însă cu preţul călcării în picioare şi batjocoririi adevărului revelat în sfânta scriptură.

Ajuati-ma sa inteleg, explicandu-mi ce au vrut sa spuna Domnul Iisus Hristos si Sfantul Apostol Pavel, in invataturile pe care le-am adus in discutie, aici:
http://www.crestinortodox.ro/forum/s...46&postcount=2

Nu am treaba cu nici un "spirit profetic". Eu cred in invataturile Domnului Iisus Hristos si ale Sfintilor Apostoli (care se gasesc numai in Sfanta Scriptura). Credeti ca putem purta o discutie bazata pe argumente din Scriptura? Nu ma intereseaza eruditia dvs. in domeniul calvinismului sau a "spiritului profetic". Cred ca nici pe altii nu-i intereseaza.

sa fim seriosi, despre nemurirea sufletului s-a discutat sute de pagini, cine vrea sa cunoasca are de unde se informa, ce rost are ca aceeasi oameni sa reia aceeasi discutie si sa isi aduca aceleasi argumente pe care in prealabil le-au respins?

Facerea 37:35 După aceea s-au adunat toţi feciorii lui şi toate fetele lui şi au venit să-l mângâie; dar el nu voia să se mângâie, ci zicea: "Plângând, mă voi pogorî în locuinţa morţilor la fiul meu!" Şi-l plângea astfel tatăl său.

7. Descoperi-vei tu care este firea lui Dumnezeu? Urca-vei tu până la desăvârşirea Celui Atotputernic?
8. Ea este mai înaltă decât cerurile. Şi ce vei face tu? Ea este mai adâncă decât împărăţia morţii. Cum vei pătrunde-o tu? Iov 11

9. Şeolul (iadul) se mişcă în adâncurile sale, ca să iasă întru întâmpinarea ta. Pentru tine el deşteaptă umbrele, pe toţi stăpânitorii pământului; el ridică de pe jilţurile lor pe toţi împăraţii pământului. Isaia 14

13. Nu cruţa pe feciorul tău de pedeapsă; chiar dacă îl loveşti cu varga, nu moare.
14. Tu îl baţi cu toiagul, dar scapi sufletul lui din împărăţia morţii. Pilde 23

2. Dacă se vor strecura în locuinţa morţilor, de acolo mâna Mea îi va apuca, şi de se vor sui în cer, îi voi da jos de acolo; Amos 9:2
19. Precum seceta şi arşiţa sorb apele zăpezilor topite, tot astfel soarbe locuinţa morţilor pe păcătoşi. Iov 24

12. Să-i înghiţim de vii ca locuinţa morţilor, şi întregi, ca pe cei ce se coboară în mormânt. Pilde 1

14. Din stăpânirea locuinţei morţilor îi voi izbăvi şi de moarte îi voi mântui. Unde este, moarte, biruinţa ta? Unde-ţi sunt chinurile tale? Mila stă ascunsă departe de ochii Mei!... Osea 13

14. De aceea şi iadul şi-a mărit de două ori lăcomia lui, căscat-a gura sa peste măsură; acolo se vor coborî mărirea Sionului şi gloatele sale, chiotele de veselie... Isaia 5

11. "Cere un semn de la Domnul Dumnezeul tău, în adâncurile iadului sau în înălţimile cele de sus". Isaia 7

15. Şi acum, tu te pogori în iad, în cele mai de jos ale adâncului! Isaia 14

24. Înţeleptul merge pe cărarea vieţii ce duce în sus, ca să ocolească drumul iadului care merge în jos. Pilde 15

17. Să se întoarcă păcătoşii în iad; toate neamurile care uită pe Dumnezeu. Psalmi 9

10. Că nu vei lăsa sufletul meu în iad, nici nu vei da pe cel cuvios al Tău să vadă stricăciunea. Psalmi 15

15. Şi-i vor stăpâni pe ei cei drepţi şi ajutorul ce-l nădăjduiau din slava lor, se va învechi în iad.

16. Dar Dumnezeu va izbăvi sufletul meu din mâna iadului, când mă va apuca. Psalmi 48

16. Să vină moartea peste ei şi să se coboare în iad de vii, Psalmi 54

47. Cine este omul ca să trăiască şi să nu vadă moartea şi să-şi izbăvească sufletul său din mâna iadului? Psalmi 88

David: De mă voi sui în cer, Tu acolo eşti. De mă voi coborî în iad, de faţă eşti. Psalmi 138:8

Solomon: Iadul şi adâncul sunt cunoscute Domnului, cu atât mai vârtos inimile fiilor oamenilor. Pilde 15:11
Iadul şi adâncul nu se pot sătura, tot aşa şi inima omului e de nesăturat. Pilde 27:20
Locuinţa morţilor, pântecele sterp, pământul care nu e sătul de apă şi focul care nu zice niciodată: "Destul!" Pilde 30:16
Şi omul nu ştie că acolo sunt numai umbre, iar cei pe care îi pofteşte nebunia se află de mult în adâncurile şeolului (locuinţa morţilor). Pilde 9:18

NT :Fapte 2:27,31 Căci nu vei lăsa sufletul meu în iad, nici nu vei da pe cel sfânt al Tău să vadă stricăciune.Mai înainte văzând, a vorbit despre învierea lui Hristos: că n-a fost lăsat în iad sufletul Lui şi nici trupul Lui n-a văzut putreziciunea.

8. Pentru aceea zice: "Suindu-Se la înălţime, a robit robime şi a dat daruri oamenilor".
9. Iar aceea că "S-a suit" - ce înseamnă decât că S-a pogorât în părţile cele mai de jos ale pământului? Efeseni 4

18. Pentru că şi Hristos a suferit odată moartea pentru păcatele noastre, El cel drept pentru cei nedrepţi, ca să ne aducă pe noi la Dumnezeu, omorât fiind cu trupul, dar viu făcut cu duhul,
19. Cu care S-a coborât şi a propovăduit şi duhurilor ţinute în închisoare, 1Petru 3

1Petru 4:
5. Ei îşi vor da seama înaintea Celui ce este gata să judece viii şi morţii.
6. Că spre aceasta s-a binevestit morţilor, ca să fie judecaţi ca oameni, după trup, dar să vieze, după Dumnezeu cu duhul.

9. Şi când a deschis pecetea a cincea, am văzut, sub jertfelnic, sufletele celor înjunghiaţi pentru cuvântul lui Dumnezeu şi pentru mărturia pe care au dat-o.
10. Şi strigau cu glas mare şi ziceau: Până când, Stăpâne sfinte şi adevărate, nu vei judeca şi nu vei răzbuna sângele nostru, faţă de cei ce locuiesc pe pământ? Apocalipsa 6

19. Era un om bogat care se îmbrăca în porfiră şi în vison, veselindu-se în toate zilele în chip strălucit.
20. Iar un sărac, anume Lazăr, zăcea înaintea porţii lui, plin de bube,
21. Poftind să se sature din cele ce cădeau de la masa bogatului; dar şi câinii venind, lingeau bubele lui.
22. Şi a murit săracul şi a fost dus de către îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul şi a fost înmormântat.
23. Şi în iad, ridicându-şi ochii, fiind în chinuri, el a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui.
24. Şi el, strigând, a zis: Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi ude vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, căci mă chinuiesc în această văpaie.
25. Dar Avraam a zis: Fiule, adu-ţi aminte că ai primit cele bune ale tale în viaţa ta, şi Lazăr, asemenea, pe cele rele; iar acum aici el se mângâie, iar tu te chinuieşti.
26. Şi peste toate acestea, între noi şi voi s-a întărit prăpastie mare, ca cei care voiesc să treacă de aici la voi să nu poată, nici cei de acolo să treacă la noi.
27. Iar el a zis: Rogu-te, dar, părinte, să-l trimiţi în casa tatălui meu,
28. Căci am cinci fraţi, să le spună lor acestea, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin.
29. Şi i-a zis Avraam: Au pe Moise şi pe prooroci; să asculte de ei.
30. Iar el a zis: Nu, părinte Avraam, ci, dacă cineva dintre morţi se va duce la ei, se vor pocăi.
31. Şi i-a zis Avraam: Dacă nu ascultă de Moise şi de prooroci, nu vor crede nici dacă ar învia cineva dintre morţi. Luca 16

Solomon : Mai de preţ este un nume bun decât untdelemnul cel binemirositor şi ziua morţii decât ziua naşterii. Eccl7:1

Pavel : Căci pentru mine viaţă este Hristos şi moartea un câştig.Sunt strâns din două părţi: doresc să mă despart de trup şi să fiu împreună cu Hristos, şi aceasta e cu mult mai bine; Filipeni 1:21,23.

Westminster Confession of Faith
 

Pentru Doctor Faustus

http://www.reformed.org/documents/in..._of_faith.html

,,The Westminster Confession of Faith is a Reformed confession of faith, in the Calvinist theological tradition. Although drawn up by the 1646 Westminster Assembly, largely of the Church of England, it became and remains the 'subordinate standard' of doctrine in the Church of Scotland."

Capitolul>,,Of the State of Man After Death,and of the Resurrection of the Dead."

,,The bodies of men, after death, return to dust, and see corruption; but their souls (which neither die nor sleep), having an immortal subsistence, immediately return to God who gave them. The souls of the righteous, being then made perfect in holiness, are received into the highest heavens, where they behold the face of God in light and glory, waiting for the full redemption of their bodies; and the souls of the wicked are cast into hell, where they remain in torments and utter darkness, reserved to the judgment of the great day. Besides these two places for souls separated from their bodies, the Scripture acknowledgeth none."

At the last day, such as are found alive shall not die, but be changed: and all the dead shall be raised up with the self-same bodies, and none other, although with different qualities, which shall be united again to their souls forever.

The bodies of the unjust shall, by the power of Christ, be raised to dishonor; the bodies of the just, by his Spirit, unto honor, and be made conformable to his own glorious body."

God bless Scotland

Poate ca aveti dreptate. Cine vrea sa se informeze, se poate documenta. Recomand un link de studiu, foarte bine elaborat (clar, detaliat si bine structurat):
http://www.proto-teologia.info/wiki/...Proto-Teologia

Cine le-au respins? Poate ca unii au ramas pe ganduri, au studiat si si-au schimbat conceptiile. Eu cred ca asta va cam sperie (si nu inteleg prea bine de ce).

P.S. Acest subiect (starea mortilor) este important de discutat si rediscutat. Spiritismul are la baza conceptia "crestina" a nemuririi sufletului". Este bine ca oamenii sa se bazeze numai pe Sfanta Scriptura, pentru a se putea feri de inselatorii (unele, foarte subtile).

Nu cred că este pentru mine, pentru că eu m-am lămurit din scrierile lui Calvin care este credinţa reformaţilor calvini. Motivul pentru care am adus respectivele citate, spre argumentare, din scrierile unor protestanţi a fost acela de a demonstra că teoria "spiritelor profetice adventiste" nu vine în contradicţie doar cu credinţa creştină ortodoxă, ci vine în contradicţie chiar şi cu credinţa protestanţilor (calvini). Nu sunt protestant (calvin), ba chiar sunt ortodox convins, însă am vrut să mă folosesc de doctrina reformaţilor pentru a aduce mai multe argumente în favoarea aberaţiei doctrinare a "sectei profetice adventiste".

Daca tot v-ati folosit de ea,acum aveti citatul in original.In rest, lucrurile sunt suficient de clar stabilite,dupa cum se poate vedea.O zi buna.

Domnule daca fiecare dintre fratii d stra si ,d stra implicit ,ati venii goi in fata Scripturii..tot ceea ce implica intrebare si clarificare intre parti,ar fi conciabil! dar nu veniti ....pt ca d stra studiati! recunoasteti ca totusi un bagaj elementar de cunostinte va sunt "transmise" ca mostenire irevocabila a Studiului-predecesorilori d stra! AVETI CHIAR SI PROFETI!? nu i asa?deci iata ca studiului ii dati subiectivitate...daca a avut viziuni...ce mai! stie! apoi ,inca ceva pe la d stra se acceptarugaciunea catre Duhul Sfant de iluminare asupra Scripturii???? daca da....cum sa vi domnul meu gol??sau si mai rau:cu idei ..axiome ale profetilor??? caci idei preconcepute aveti gramada! trasam principiul de catre autoritatea care va conduce si normal studiem ca atare! atentie...ca atare! identificam texte scripturistice doar in lumina acestui "adevar"...conchid ca aveti si d stra o traditie ...pe care de altfel o certati mereu la ceilalti...cea aparuta de pe la 1800 si un pic! i orice caz ...fata de cele de mai sus...pana cand d stra imi veti scrie ca ati fost iluminat de Duhul Sfant,atentie d stra si nu Predecesoarea....lasati ma sa cred ca nu sunteti .....GOL.....in fata studiului si cu atat mai mult ,ca nu ati cuprins Adevarul! cu iertatre pt logica care culmea nu a folosit citate ci ...credinta! adica in acest moment ,cred ceea ce am scris!

Gresit. Eu nu am nici o "mostenire irevocabila" de la predecesori. Sunt un fost ortodox, care si-a bagat nasul prin multe biserici si a cercetat mai multe doctrine.

Si, nici ideile si cunostintele pe care le-am acumulat, in urma a multor ore de studiu, nu sunt batute in cuie. Daca dvs. imi demonstrati ca am o credinta gresita, neconforma cu Sfanta Scriptura, nu am nici o problema in a recunoaste acest lucru. Chiar v-as fi recunoscator daca mi-ati arata unde gresesc. Nu ma intereseaza sa am eu dreptate. Ma intereseaza adevarul.

Puteti sa ma credeti sau nu, dar in biserica mea este foarte raspandit modul acesta de gandire. Stim ca ne mintim pe noi daca incercam sa aparam o doctrina care nu este in armonie cu Cuvantul lui Dumnezeu (singura norma de credinta).

În ceea ce îl priveşte pe sfântul Pavel se contrazic cu concepţia nescripturistică a inconştienţei pe timpul morţii. Sfântul Pavel avea nu doar dorinţa de a fi cu Hristos după moartea sa trupească, ci avea efectiv credinţa că poate fi şi că va fi în prezenţa lui Dumnezeu, în chip conştient, chiar şi după moartea sa fizică, la despărţiea sufletului său de trup. Este absolut evident că el vorbeşte de această prezenţă la Dumnezeu chiar şi fiind despărţit de trup prin moartea fizică, deşi această stare (să zicem intemediară) nu este identică cu aceea care va avea loc în planul eshatologic când prezenţa cu Dumnezeu va fi deplină când sufletele conştiente se vor uni cu trupurile înviate. Sfântul Pavel spune că el crede că poate fi şi că va fi în prezenţa lui Dumnezeu, iar asta nu poate fi decât o prezenţă conştientă, chiar şi după despărţirea sa de trupul său prin moartea sa fizică, stare care este evident diferită de aceea despre care se vorbeşte că va fi în planul eshatologic, când prezenţa cu Dumnezeu va fi deplină, unit cu trupul său înviat de Dumnezeu, în împărăţia lui Dumnezeu alături de ceilalţi care vor fi în împărăţie.

Asta este ceea ce crezi dumneata, însă nu şi ceea ce credea sfântul Pavel despre el însuşi. Pentru adventişti s-ar putea să fie aşa, nu ştiu, însă pentru sfântul Pavel lucrurile nu stau aşa; el este în prezenţa lui Dumnezeu, stare să zicem intermediară care nu este identică cu cea de după înviere şi instaurarea efectivă a împărăţiei lui Dumnezeu; starea respectivă din planul eshatologic se referă la morţii înviaţi adică la faptul că trupurile acelora vor fi înviate, însă sfântul Pavel vorbeşte despre o prezenţă cu Dumnezeu înainte de a fi înviat cu trupul, fapt care demonstrează evident falsitatea teoriei sectei adventiste.

Păi tocmai că le-am luat şi am spus clar că respectivele stări sunt diferite, însă sfântul Pavel nu este lipsit de prezenţa lui cu Dumnezeu înainte de învierea morţilor, chiar dacă această stare este diferită de aceea în care va fi la înviere, când va fi deplină pentru că va fi unit cu trupul său înviat, îmbrăcat în nemurire, nestricăciune, şi împreună cu toţi aceia care vor intra în împărăţia lui Dumnezeu.

"Deci Mă voi urca, zice, nu ca să vă pregătesc locaşuri (căci ele sunt multe de mai înainte), înfăptuind ceva de prisos în creaţie, ci ca să împodobesc de mai înainte locurile, ca cei ce sunt acum pe pământ pentru păcatul ce s-a abătut peste ei să poată fi printre Sfinţii Îngeri. Căci nu s-a ţinut amestecată sfânta mulţime de sus cu cei astfel întinaţi, înfăptuind deci aceasta, unind cele de sus cu cele de jos, şi dându-vă vouă loc prin urcuşul spre cetatea de sus, voi veni iarăşi în vremea naşterii din nou şi vă voi lua cu Mine, „ca şi voi să fiţi unde sunt Eu.” Aceasta înţelegând-o şi Pavel, în Epistolele sale zice: „Căci aceasta vă spunem, după cuvântul Domnului, că noi cei vii, care vom fi rămas până la venirea Domnului, nu vom lua înainte celor adormiţi, pentru că Însuşi Domnul, întru poruncă, la glasul arhanghelului şi întru trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer, şi cei morţi întru Hristos vor învia întâi. După aceea, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi, împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh, şi aşa pururea vom fi cu Domnul” (I Tes. 4, 15-17)." Sfântul Chiril al Alexandriei - Comentariu la evanghelia sfântului Ioan - editura IBMBOR, 2000, pag. 836

"3. And if I go away. The conditional term, if, ought to be interpreted as an adverb of time; as if it had been said, “After that I have gone away, I will return to you again.” This return must not be understood as referring to the Holy Spirit, as if Christ had manifested to the disciples some new presence of himself by the Spirit. It is unquestionably true, that Christ dwells with us and in us by his Spirit; but here he speaks of the last day of judgment, when he will, at length, come to assemble his followers. And, indeed, if we consider the whole body of the Church, he every day prepares a place for us; whence it follows, that the proper time for our entrance into heaven is not yet come." Calvin, John (1509-1564) - Commentary on John - Volume 2 disponibilă la pagina web http://www.ccel.org/ccel/calvin/calcom35.iv.i.html

Din aceste două interpretări la Ioan 14:3, a sfântului Chiril al Alexandriei şi a lui Ioan Calvin, se observă că în respectivul verset Iisus se referă la ceea ce va avea loc la naşterea din nou a lumii după ziua ultimă a judecăţii, pasaj care se referă deci la planul eshatologic, pasaj care nu contrazice credinţa sfântului Pavel că el va fi în prezenţa lui Dumnezeu, chiar şi înainte de a avea loc naşterea din nou a lumii, chiar dacă acea prezenţă nu este deplină precum cea de la naşterea din nou a lumii, când şi trupul său va fi înviat de Dumnezeu şi unit cu sufletul său.

Într-adevăr, unii "creştini profetici" printre care şi dumneata, vin cu idei preconcepute administrate de secta adventistă înainte de a deschide sfânta scriptură.

imi pare rau ca nu ..recunoasteti,domnule dar ...ca orice forma de organizare Biserica incuba si administratie si acel "consens" unitar al membrilor ei! noi il recunoatem:nu studiem ci luam adevarul din Sfanta Traditie si Sfanta Scriptura,acolo unde nu intelegem cerem sfatul clericilor nostri! apoi ...avem o istorie in cadrul acestei biserici,inevitabil in continuitate,d stra chiar nu aveti aceasta istorie a bisericii d stre????? m as mira mult si tare....pt ca altfel printr o logica simpla ati fi definit ca un crestin liber cugetator in cautarea Adevarului! ca atare ....intrigant este ceva: atacati Biserica Ortodoxa pt ca ea a fost este si va fi...aveti tot dreptul,dar de ce pt cultura noastra generala nu ne relatati : mod de organizare al bisericii d stre,foruri de conducere.mod de administratie ,adevar dogmatic.si multe altele cu care in BOR sunteti familiarizat si chiar atacati ca find impotriva credintei d stre????! altfel ..o intrebare nu o socotiti pe Predecesoarea d stra ..Profet??? va rog sa imi raspundeti

Să vedem încă un exemplu care demonstrează aberaţia susţinută de secta adventistă: "Moartea nu este o definitivă nimicire; ea este numai o stare de inconştienţă temporară în timp ce persoana aşteaptă învierea."

"Şi când a deschis pecetea a cincea, am văzut, sub jertfelnic, sufletele celor înjunghiaţi pentru cuvântul lui Dumnezeu şi pentru mărturia pe care au dat-o. Şi strigau cu glas mare şi ziceau: Până când, Stăpâne sfinte şi adevărate, nu vei judeca şi nu vei răzbuna sângele nostru, faţă de cei ce locuiesc pe pământ? Şi fiecăruia dintre ei i s-a dat câte un veşmânt alb şi li s-a spus ca să stea în tihnă, încă puţină vreme, până când vor împlini numărul şi cei împreună-slujitori cu ei şi fraţii lor, cei ce aveau să fie omorâţi ca şi ei." (Apocalipsa 6:9-11)

Iată cum urlă efectiv sectarii adventişti pe pagina lor Prototeologia: "Odihna martirilor - adormirea in moarte din care doar învierea îi va trezi."

Ceea ce însă demonstrează citatul din apocalipsă este că respectivii martiri înjunghiaţi pentru cuvântul lui Dumnezeu nu sunt inconştienţi, pentru că dacă ar fi inconştienţi atunci nu ar putea să strige cu glas mare către Dumnezeu, faptă care evidenţiază mai mult decât evident starea lor de conştienţă chiar şi în moarte fiind, pentru că dacă ar fi inconştienţi aşa cum pretinde teoria mincinoasă a sectei "profetice" atunci nu ar putea să strige conştient cu glas mare către Dumnezeu.

Tot pe pagina sectară PT sectarii scriu: "Proto-Teologia insa afirma ca omul cand moare nu mai poate sa faca toate aceste lucruri. Un mort nu mai vede, nu mai aude, nu mai simte, nu se mai deplaseaza si nu mai comunica. Aceasta este teologia ancestrala evreilor si a primilor crestini. "

Ori aceasta este mai mult decât evident o minciună contrazisă de sfânta scriptură care relatează foarte clar că martirii înjunghiaţi pentru cuvântul lui Dumnezeu strigau cu glas mare şi ziceau: Până când, Stăpâne sfinte şi adevărate, nu vei judeca şi nu vei răzbuna sângele nostru, faţă de cei ce locuiesc pe pământ ?. Sectarii adventişti susţin însă că oamenii nu mai comunică, însă sfânta scriptură arată contrariul prin faptul că martirii respectivi comunicau în stare de conştienţă cu Dumnezeu. Deci, încă o dovadă scripturistică (nu fripturistică) că teoria "sectarilor profetici adventişti" este mincinoasă şi împotrivitoare adevărului revelat în sfânta scriptură.

Comparatia cu somnul nu e un argument pentru teoria adventista.. In timpul somnului de cele mai multe ori avem perceptii la un alt nivel(vise) si activitate cerebrala..

Am si eu o intrebare:
Daca vrei sa explorezi universul nesfarsit ,si sa iei toate galaxiile la rand,de unde este mai aproape sa pleci,de pe pamant sau de pe luna?
Ce mai conteaza pentru aventura noastra in eternitate,perioada finita a mortii?Ori cat de mare ar fi ea,1000 de ani sau 1000000 de ani sau doar o secunda,ce mai conteaza ea in fata eternitatii? Nici cat un fir de praf...
Miza nu este aceasta, daca moartea este uitare sau nu.
Miza reala este daca sfintii care au bineplacut lui dumnezeu,sunt vii in ceruri,si putem beneficia de ajutorul lor.

Nu ştiu care este sau care nu este miza dumitale; miza mea a fost şi este să demonstrez falsitatea respectivei teorii susţinută de sectarii adventişti.

Cred ca este o miza gresita sa demonstrati ca ei nu au dreptate.
"Un nebun arunca o piatra in lac si o suta de intelepti se chinuie sa o scoata"
Cred ca adevarata miza e sa demonstrati ca ,desi aparent moartea este uitare lipsa a cunostintei,ortodoxia a venit cu aceasta uriasa contributie :ca adica sufletul e nemuritor.
Asa ca nu ii mai contrziceti pe sectanti ca oricum nu vor intelege,caci au incercat doar atatia si nimeni nu a avut vreun rezultat. Ci mai bine explicati daca stiti care sunt temeiurile credintei ortodoxe despre nemurirea sufletului,si judecata particulara.

Asta este părerea dumitale; părerea mea este că trebuie să le demonstrez sectarilor şi oricui vizitează acest forum ortodox că respectiva teorie susţinută de secta adventistă este mincinoasă, este falsă.

Pot sa va zic (nu sa va mai contrazic...) doar atat : orice scrieti nu foloseste de fapt sectarilor ci ortodoxilor.Sectarii sunt gata setati,pe credinta lor,si argumentele dv. nu fac nici o ceapa degerata pt ei. Dar pt ortodocsi ,ele sunt foarte utile ,pentru ca poate si ei si-au pus acele intrebari si au acele indoieli,si nu strica sa li se reaminteasca care e de fapt pozitia Bisericii Ortodoxe.
Am vrut sa va spun asta ,ca sa stiti care e de fapt publicul tinta care va citeste,si va apreciaza.

Domnule, eu cred că argumentele pe care le-am adus sunt destul de relevante şi că fac mai mult decât o ceapă degerată, mai ales că sectarii sunt împrăştiaţi în mai multe grupuri, nefiind doar adventişti. Nu cred că sunt nesemnificative aceste argumente pe care le-am adus nici măcar pentru cei îndoctrinaţi, ba dimpotrivă consider că sunt folositoare pentru trezirea lor din minciuna perpetuă în care s-au învăţat să trăiască. Deaemenea consider că sunt folositoare atât pentru ortodocşi, cât şi pentru adventiştii mai nepricepuţi şi care sunt ţinuţi în întunericul minciunii prin această teorie precum şi prin alte teorii de către stăpânii lor sectari.

Ce va deranjeaza daca un om crede altfel decat dumneavoastra? Omul nu trebuie judecat dupa credinta ci dupa dragostea pe care o gasiti in inima lui. Rar am auzit un protestant sau neoprotestant sa vorbeasca urat despre credinciosii ortodoxi. Din ce inima vine astfel de vorbe? O inima plina de dragoste sau de venin?

În zelul dumitale demn de o cauză mai bună, s-ar putea întâmpla să încerci a demonstra că Scriptura este "mincinoasă, este falsă". Dacă vrei să demontezi o teorie falsă e mult mai simplu să te ocupi de adevăr. Specialiştii de la BNR nu au manuale pentru toate falsificările în domeniul bancnotelor. Pentru ei e suficient să ştie care sunt caracteristicile bancnotei originale, astfel pot detecta toate bancnotele false prin comparaţie. Ce spune Biblia despre starea morţilor, ce spune Hristos Însuşi? Moartea este [ca] un somn.

Când foloseşti o comparaţie, nu ai în vedere absolut toate elementele, altfel comparaţia devine identitate. De fapt, dle Danut7, acest lucru ţi s-a mai spus, însă nu l-ai luat în seamă.

Stadiul 0
Inainte de a cunoaste Scriptura,si eu am fost dezandajduit de moarte.Ma intrbam ce sens mai are viata aceasta,daca oricum totul se sfarseste in somnul inconstientei.Eminescu insusi isi dorea acest somn al uitarii,al disparitiei,al in-constientei,chinuit de prea agitata sa constienta .Dar daca toata aventura constiintei se termina prin lichidarea ei,atunci ce sens mai are viata .'Sa mancam si sa bem ca maine vom muri"

Stadiul 1
"Cine crede in Mine ,chiar daca ar fi murit va trai "
Odata ce am luat cunostinta de promisiunea Mantuitorului,m-am bucurat ca un copil .Iata,moartea poate fi invinsa !Chiar daca esti viu si nu ai murit,sau esti mort sub pamant,chiar daca vedem doar oasele ramanand din corpul nostru,si niciunul din morti nu se mai intoarce inapoi,iata ca vine un OM,Fiul Omului ,prototipul Omului,care spune "Eu sunt viata,cine crede in Mine,in veac nu va vedea moartea"
E drept ca ma intrebam cum se poate face aceasta?Si ma inchipuiam stand in raceala mormantului,si asteptand cu rabdare si speranta,ca si David in psalmii sai,momentul Invierii.
De bucurie ca exista Viata,ca ea s-a coborat pe pamant ca sa ne dea vestea cea buna,nu ma mai interesau detalii despre perioada temporara cat voi fi mort.Moartea este relativa,dureaza o perioada finita,o rabzi si gata.Dar viata este eterna,viata are sens,viata este fara de sfarsit.Iar Stapanul vietii a coborat Insusi sa ne dea vestea care doar o banuiam in sufletul nostru,fara insa sa o putem numi.

Stadiul 2
Am luat cunostinta apoi de credinta ortodoxa,si am fot putin socat la inceput.
Se venea cu o invatatura noua,care intial eu nu o intelesesem din Biblie.Ramasesem cu ideea ca intr-un fel vom muri iar apoi vom invia,asa cum promisese Mantuitorul.Si poate doar unii din cei drepti nu vor mai muri de loc,si vor trece direct la viata vesnica.
Dar am primit aceasta noua dogma:ca nimeni nu moare in intelesul clasic,ca absenta a cunostintei,ci ca imediat suntem dusi la Judecata.Ca exista o Judecata particulara facuta imediat dupa moartea omului,alaturi de Judecata generala care o va face Domnul la venirea Sa. Ca in urma acestei judecati personale sufletele vor merge in rai sau in iad.Si chiar cei ajunsi in iad,vor putea fi scosi de acolo de dragostea si pomenirea ce au lasat-o in urma pe pamant.
Aceasta inseamna imediat ca sfintii vor merge in rai.Odata ajunsi in rai,nu mai au limitarile firii omenesti ci s-au impartasit deja cu putere dumnezeiasca,s-au facut 'casnici' ai lui Dumnezeu. De acolo ei participa activ la viata Bisericii,si ne pot ajuta si pe noi,cu puterea innoirii data lor de Domnul,si care acum nu mai are limitarile omenesti. Deci nu e deloc important daca exista viata dupa moarte,caci ea exista,ci important este in ce parte te afli:de-a drepata sau de-a stanga.Caci viata exista si pentru cei care vor ajunge in iad,dar aceasta nu le foloseste la nimic.Mai buna pentru ei ar fi fost uitarea absoluta.
Ulterior am gasit tot felul de argumente ale credintei ortodoxe,chiar luate din Biblia,pe care inainte nu o intelegeam pe deplin.
Asa ca eu nu as vedea o contradictie intre stadiul 1 al Bibliei,si stadiul 2 al dogmei,ci doar ca al 2-lea stadiu vine si il imbogateste pe primul.Nu se poate argumenta Traditia ci doar se poate primi si crede