De ce Sfintii incercau sa manance si sa doarma cat mai putin?
 

V-ati intrebat de ce oamenii care incercau sa duca o viata imbunatatita,printre primele masuri pe care le luau ,erau sa manance cat mai putin,cel mult o data pe zi,iar orele de somn sa le reduca la 1-2 sau 4 ore cel mult pe noapte?!

Depinde despre ce oameni vorbesti. Daca vorbesti despre parintii din Egipt, intr-adevar ei au dus o viata foarte aspra.

Dar nu toti cei care incercau sa duca o viata imbunatatita treceau imediat la acest regim.

Tranzitia catre aceste performante ascetice cred ca se facea, chiar si atunci, progresiv.

In ce priveste motivul, acesta este evident: infranarea, care este maica tuturor celorlalte nevointe, si baza de la care pleaca orice efort de despatimire.

1.Ma refer la toti oamenii,de atunci si pana in zilele noastre.
2.Nu conteaza cum se facea tranzitia,asta cred ca depinde de fiecare om,si nu o vad neaparat ca pe o performanta ci ca pe o necesitate pentru aceia.Performanta ni se pare noua.
3.Infranarea este motivul,dar de ce crezi ca este maica tuturor celorlalte nevointe,si mai mult de ce trebuiau sa se nevoiasca ?
4.Ce fel de despatimire faceau ei,de ce mai era nevoie si in mijlocul pustiului,cand nu aveau ispite asa cum avem noi,sa se despatimeasca?
Ce este despatimirea de fapt?

Nu se apucau ei asa sa manance si sa doarma cat mai putin...Se infranau, intr-adevar, insa incepeau sa depaseasca limita normalului atunci cand asupra lor lucra Duhul Sfant. Venea de la sine si le era usor..

Nu va sfatuiesc sa va infometati si sa dormiti prea putin fara sa fiti siguri ca asupra voastra nu s-a salasluit Duhul Sfant !

Nici eu nu sfatuiesc ,nici pro nici contra,nu despre asta era vorba,daca sa le urmam sau nu exemplul,ci de ce faceau acel lucru.
Mi se pare o abordare facila a raspunsului sa spui ca se apucau sa ajunga la aceste lucruri cand asupra lor actiona Duhul Sfant!
Raspunsul la aceasta intrebare este unul profund,care este foarte greu de exprimat in cuvinte si necesita o minima traire duhovniceasca.Acest raspuns necesita o minima traire ,trebuie sa-l simti ,sa traiesti acel raspuns.O abordare strict teoretica,pe mine nu ma multumeste!

Eu sunt prea plin de patimi, n-am ce sa ofer de la mine. Dar iti recomand cartea "Ascetica si mistica Bisericii Ortodoxe", a Pr. Dumitru Staniloae. Este exceptionala.

Infranarea este prima treapta pe calea renuntarii la patimi. Patimile au radacini adanci si nu se pot decat inlocui cu virtuti (lacomia cu infranarea, lenea cu ravna, mandria cu smerenia etc). Iar infranarea nu se refera doar la mancare si bautura, ci si la toate celelalte "porniri" animalice ale omului. Asta simt eu, dar nu pot spune ca traiesc, asa incat cred ca raspunsul meu nu te va multumi.

Ce-ar fi ,daca dupa ce citim,sau in prefata unei carti sau a unei lecturi,in care ne sunt prezentate nevointele unui sfant,sa apara o avertizare de genul : Va atentionam sa nu urmati aceste nevointe! Cei care le faceau aveau Duh Sfant!

Fratilor,cartile despre vietile sfintilor ne sunt foarte folositoare,tocmai pentru ca ne indeamna pe fiecare,dupa inima si ravna proprie,sa urmam acele vieti.Eu cred ca acesta este rostul lor,asa cum indemnul de a ne face sfinti se adreseaza tuturor crestinilor: Fiti sfinti asa cum Tatal Meu din ceruri e Sfant!
Ce-ar fi sa spunem ca sfintii care isi jerfeau viata pentru Hristos,o faceau pentru ca aveau Duh Sfant?! Asta ar insemna ca daca noi,cei slabi de acum,am fi pusi in situatia sa ne dam viata pentru Hristos,am spune ca nu suntem pregatiti,ca nu avem Duhul Sfant la noi!
Orice crestin are Duhul Sfant de la botez.Numai ca se lucreaza in el pe masura ravnei si vointei lui !

In vietile sfintilor vedem ca incepeau viata pentru Dumnezeu cu mari infranari,si in primul rand de la mancare si somn!
Intrebarea era,al carei raspuns nu este dat in carti,ci ne se prezinta doar ca fapte,de ce faceau acele lucruri inca de la inceput si de ce le considerau atat de importante?!

Da ,ai dreptate ,raspunsul nu este cel asteptat,insa ca si celalalt este un raspuns de bun simt!
Cartea am rasfoit-o si eu,insa acum vreau un raspuns din propria experienta si gandire.
Nu vreau un raspuns tipic,luat din carti,ci filtrat prin propria traire si convingere!
Stiu ca infranarea nu se refera doar la mancare si bautura,insa eu intrebam ANUME,doar de aceasta infranare.Si stii de ce? Pentru ca ea era temelia de pe care se incepea lupta si cu celelalte!
Iar in privinta somnului,de ce se straduiau sa nu doarma aproape deloc,sunt niste raspunsuri minunate,pe care ,probabil ,le voi da mai incolo...
Dar e interesant de judecat! Gandeste-te! De ce era ATAT de important sa nu doarma,iar cand dormeau,unii o faceau doar pe un scaun,altii in genunchi,sau in cel mai bun caz pe o lavita tare!

Oricum ar fi facut, nu le faceau de capul lor, si toti erau sub ascultarea duhovnicilor.

E adevarat ce spui,dar iarasi e o modalitate de a devia discutia de la subiect,asa cum se procedeaza pe toate topicurile,din pacate.
Nu asa raspunzi la intrebare! Tu ai raspuns la o intrebare pe care nu am pus-o! Intrebarea ar fi fost: Cum sa facem ca sa postim si noi ca ei? Dar intrebarea nu a fost asta,ci de ce faceau acel lucru ,nu de cine ascultau,sau unde traiau,sau in ce secol vietuiau...
Atentie la intrebare si raspuns! Nu mai raspundeti la intrebari care nu s-au pus,care le considerati implicte subiectului,si care de fapt ascunde adevaratul raspuns.

Imi cer iertare, Daniel, dar mi-am permis sa merg cumva inaintea timpului. Eu cred ca este foarte simplu: cand te apropii de Dumnezeu te desparti incet incet de lume, de legaturile cu ea.

Dar foarte foarte multi s-au ratacit vazand in aceste nevointe doar partea lor oarecum exterioara, intr-un fel in mod mecanic (fac asta/ma mantuiesc). Parintii cautau evident dragostea lui Dumnezeu.

De aceea mi-am permis sa atrag intr-un fel atentia (celor ce citesc) ca nu trebuie sa uitam ca totul era facut sub indrumarea duhovnicului, singurul in masura sa cunoasca masura fiecaruia, bineinteles prin iluminarea Duhului Sfant.

Ar fi fost folositor sa atragi atentia dupa un raspuns frumos! Ti-am raspuns o data,ca nu am vazut avertizari in Vietile Sfintilor,nu stiu de ce te grabesti sa atragi atentia,atat timp cat nu am propus un post in grup,sau altceva de acest gen.
Am pus o intrebare si tu te simti dator,ca si IonelS sa atragi atentia! Cu ce autoritate atragi atentia atat timp cat nu ai raspunsul la intrebarea pusa de mine?! Esti duhovnic incercat sau ce? Crezi ca in urma intrebarii mele o sa se apuce oamenii de postit sau sa nu doarma? Si te simti "dator" sa le atragi atentia?

Uite asa se distruge un topic,cu oameni "bine intentionati"

Draga Daniel, cred ca te invartosezi degeaba. Am ignorat "atentionarile" tale mai devreme si ti-am raspuns cat am putut de bland. Acum deja intreci masura, asa incat imi permit sa ma retrag de pe topicul asta, lasandu-te sa te conversezi cu tine insuti, daca iti face mai mult placere.

Eu ti-am atras atentia unde ai deviat de la subiect! Daca nu iti vezi erorile ,e problema ta.Nu vreau sa vorbesc singur,insa nici nu vreau sa divaghez de la subiect! Daca raspunzi la intrebare bine,daca nu ,si nu mai este nimeni care sa raspunda,foarte bine,sa se termine cu acest subiect.E mai bine asa,decat sa se vorbeasca pe el aiureli.Mai bine sa se stinga si sa moara singur,decat sa i se dea in cap.

Cand dragostea dumnezeiasca arde in om, esti precum acel rug ce ardea si nu se mistuia, daca dragostea dumnezeiasca nu este in om, putem vorbi de foc, dar de unul care doar distruge, ca cel din Sodoma si Gomora. Ce vreau sa spun prin asta? Ca nu trebuie sa postim asemeni celor din pustiu, ca nu am ajuns la desavarsirea lor. Daca dorim sa postim ca ei, atunci trebuie sa facem intru totul ce faceau ei, nu doar in parte.

Daniel, nu m-am intrebat de ce posteau atat de mult si de ce dormeau asa putin, pentru ca stiu ca iubeau mult.

Iti impartasesc punctul de vedere Lavrentiu.

Daca nu te-ai intrebat inseamna ca nu stii raspunsul.

Raspunsul este scris spre final "stiu ca iubeau mult". Se pare ca nu esti odihnit, nu stiu ce este cu tine ca vad ca te iei de orice postare. Te las si eu sa vorbesti cu tine.

De ce nu poti sa iubesti si sa mananci si sa dormi la fel ca ceilalti?
Ce are somnul sau mancarea cu dragostea de Dumnezeu?

Vrei sa spui si tu ca aveau pre mult Duh Sfant si de asta faceau acele lucruri? Nu ,tu spui ca aveau prea multa dragoste!
Ma scuzati ca va raspund asa,insa ma enerveaza aceste ineptii!

Va rog frumos,nu mai raspundeti!

Randul meu sa spun ineptii (pareri absolut personale).
Cred ca orice satisfacere a simturilor/ necesitatilor fiziologice (foame, somn, sete) ascunde o placere (deci o sursa de ispitire, de intoarcere spre iubirea de sine etc.)
Ma gandesc ca pt a desprinde necesitatea fiziologica de placere (si ispitire) este necesar sa oferi organismului strictul necesar pt a trai.
Nu se stie care este "strictul necesar".. Mie mi se pare ca este mult (de ex. acum este 9 dimineata la mine si mi-e f foame.. desi stiu ca daca rezist - cu mare greutate - pana pe la ora 13, foamea dispare chiar daca eu nu mananc).. in realitate avem nevoie de f putin pt a trai. Eu nu m-am fortat niciodata sa vad ce se intampla daca rezist sa nu mananc/beau mai mult timp.
Dar suntem inselati sa ne consumam practic toata viata in satisfacerea poftelor (muncesti ca sa ai multa mancare, confort, masina etc.. pana ajungi sa ignori total ca doar Dumnezeu te tine in viata, nu mancare, bautura etc..

Cred ca renuntarea la mancare/ apa/ somn te face sa constientizezi f clar acest adevar: ca Dumnezeu te tine in viata atat trupeste cat si sufleteste.

(ma gandesc ca aceasta este lectia pe care a oferit-o Dumnezeu poporului hranit cu mana in pustie: la Mine este viata, nu in alta parte).

De acord cu cele scrise de tine, Anna21, insa problema noastra, a celor "din lume" este ca suntem inregimentati intr-un sistem de la regulile caruia ne putem sustrage cu greu: trebuie sa muncim pentru ca avem nevoie de acoperis deasupra capului, mancare, haine, etc. Daca am incerca sa ne lepadam progresiv de cele ce tin de trup si de firea sa pacatoasa, ar insemna sa nu ne mai putem exercita cum trebuie rolul in societate (ca angajati, ca parinti, etc.) pentru ca nu cred ca cineva se poate duce dimineata la serviciu dupa 2 ore dormite pe noapte.
Impartasesc de asemenea parerile fratilor Costel si Lavrentiu; cu binecuvantarea duhovnicului, sa se nevoiasca fiecare dupa putinta.

Doamne ajuta!

Este un raspuns sincer si raportat la experienta personala,asa cum imi doresc.Nu cu citate sau cu raspunsuri din astea din care sa reiasa ca sfintii erau un fel de extraterestri,ca numai ei aveau Duh Sfant sau dragoste de Dumnezeu.Sa nu uitam ca un sfant contemporan ,Serafim Rose,a vaut cateva rataciri ,era si el un om ca si noi.
De fapt ,toti avem menirea si porunca de a deveni sfinti,sfintenia nu este o calitate care nu ne priveste si la care nu putem ajunge.

Referitor la raspunsul de ce posteau atat de aspru,un aspect ar fi acesta ,arhicunoscut,ca era necesar ca trupul sa fie supus sufletului,si cu cat crestea dorinta lor de a-L cunoaste pe Dumnezeu,cu atat doreau sa aibe sufletul cat mai liber,sa se poata ruga fara piedici.
A manca,atunci cand vrei sa duci o viata inalt duhovniceasca, poti vedea acest lucru ca o despartire temporara de Dumnezeu,ca o revenire pe pamant,ca o intarire a trupului si a predispozitiilor acestuia spre patimi,deci a manca poate provoca o mare tulburare,care nu este evidenta decat la cei imbunatatiti,noi nu mai simtim acest lucru.
A nu manca inseamna a te apropia de calitatea lumii ingeresti,de aceea si postul negru este bine vazut de Dumnezeu,nu neaparat doar ca o jertfa,ci si o ocazie de a te apropia mai mult de El.
Eu spun acum doar cateva aspecte,pot fi spuse mult mai multe,e ceea ce imi vine acum in minte.

Ma refeream la raspunsul Annei.

Iisus a spus: Acesti soi de demoni nu ies decat prin rugaciune si post.
De aici vedem clar care sunt aripile desavarsirii: postul si rugaciunea neincetata.
Iar rugaciunea are cel mai mare efect noaptea,cand priveghem.Atunci mintea se curata cel mai usor si se inalta catre Dumnezeu.

Nu-i un raspuns ,ci un comentariu:ia incercati in conditiile actuale,sa respectati acest regim-cu un servici care sa va solicite MINIM 8 ore pe zi(plus drumul cu diverse mijloace de transport la si de la locul de munca),viata de familie,cumparaturi,stat la diverse cozi pt.plata impozitelor,etc.
Daca ar fi sa facem ca sfintii,ar trebui sa ne retragem toti in pustie,si sa nu se mai casatoreasca nimeni,sa nu mai aiba nimeni un loc de munca,etc...SI SA NU MAI STEA NIMENI PE INTERNET(caz in care acest forum si aceasta discutie nu ar mai exista)!!!

Nu ai cum sa incerci un astfel de regim ,in conditiile actuale,intrebarea era insa de ce Sfintii incercau,intrebarea nu era de ce noi nu incercam,poate asta au subinteles unii...,dar chiar si in acest caz nu se justifica faptul ca nu se raspunde la intrebarea clara din topic....

Ma bucura sa aflu ca dumneavoastra doriti de la partenerii de discutie raspunsuri raportate la experienta personala, si ca nu va doriti citate.

Poate ca ar fi fost bine sa aplicati aceste bune sfaturi la propriul dumneavoastra comportament forumistic, acum cateva saptamani, cand ati umplut un thread despre catolicism cu kilometri de citate, refuzand sa formulati vreun argument personal, dupa ce ati recunoscut (sincer, ce-i drept) ca subiectul va depaseste...

Nu stiu de ce te implici pe acest subiect,voi mai stiti ce e acela post? Poate mai mult din auzite,sau din Evanghelie,caci practic voi mergeti pe alte criterii.

Ma implic pentru a va atrage atentia asupra comportamentului dumneavoastra duplicitar si dublelor standarde pe care le folositi.

In aceasta discutie aveti pretentia de a impune celorlalti participanti un anumit mod de a posta, pe care dumneavoastra insiva il dispretuiti in alte discutii.

De multe ori este greu sa-i imitam pe sfinti si din motive de clima: acolo unde temperaturile zilnice se ridica peste 30 sau 40 grade Celsius, este f usor a nu manca. am fost in acele zone calduroase ale Mediteranei, si foamea dispare atunci cand simti aburul fierbinte al zilei. nici seara nu este mai rece si atunci e posibil sa poti posti si 2 zile la rand. Cu apa e mai greu.

Spunea cineva mai sus, ca nu poate tine post cel, care munceste. Am tinut post si am muncit, mancad doar salate de legume crude. Corpul se reface, caci ii este usor a digera legumele crude. Foamea care apare, poate fi stinsa cu un mar sau cateva frunze de salata; mai mult nu trebuie. Deci se poate.

Atunci cand iubesti pe Dumnezeu mai presus de orice , atunci cand te hotarasati sa mergi pe calea asta, a nevointei din dragoste pentru Dumnezeu, incepi singur, de la sine, sa mananci putin , sa dormi putin, pentru ca atunci cand pui capul pe perna si adormi, starea de trezvie dispare, vin vise, care te smintesc, corpul amorteste, simturile dorm. Atunci cand mananci , corpul se leneveste, se ingreuneaza, cade prada ispitelor de tot felul. Iata de ce trebuie sa dormi cat mai putin sa manaci cat mai putin, iar in timpul castigat te rogi mai mult, esti alaturi de Dumnezeu mai mult.
Nu degeaba un avva spune ca o ora de somn e deajuns si atunci cand o facea isi certa propriul trup spunand: rob rau ce esti iti ajunge o ora de somn.
Si astazi calugarii asceti din Athos dorm putin, mananca putin si se roaga mult , sunt cu Dumnezeu mult.

Sfinţii mancau mai puţin ca să poată intra mai uşor pe uşa cea strâmtă care duce la Împărăţia Cerurilor;
Dormeau mai puţin ca să fie trezi când va veni, în miez de noapte, mirele Hristos.

Multi dintre noi mananca de dimineata ceva sau beau cel putin o cafea.Nu stiu ca astfel se supun ispitelor de tot felul,au mai putine puteri sa lupte impotriva lor.
Chiar daca e mai greu sa incepi ziua fara sa mananci,reusita de la final iti va arata ca ai o biruinta.Iar diferenta fata de celelalte zile,cand nu posteai,se arata limpede daca reiei acest obicei.

Infranarea de la mancare nu-i o problema..Cea a gandului este adevarata lupta !

Este drept ca pana la un punct, faptul ca te nevoiesti incercand sa mananci si sa dormi cat mai putin, ajuta la dobandirea harului Duhului Sfant.

Dar dupa primirea acestuia nevointa poate fi vazuta ca o consecinta a salasluirii sale in propria fiinta. Manaci putin pentru ca Insusi Dumnezeu iti potoleste adevarata foame si sete, traind mai mult din cuvantul care iese din gura Sa, si dormi mai putin, pentru ca, de fapt, te odihnesti intru El.

Postul din timpul zilei impreuna cu rugaciunea lui Iisus,sau alte rugaciuni ,sunt starea ideala pentru a petrece ziua,trecand mai usor peste ispitele care pot aparea.

Nevoinţa postului nu ţine doar de trup; nevoinţa postului este folositoare şi trebuincioasă nu numai pentru trup; ea e folositoare şi trebuincioasă în primul rând pentru minte şi pentru inimă. Luaţi aminte la voi înşivă, să nu se îngreuieze inimile voastre cu saţiul mâncării şi cu beţia. Mântuitorul lumii ne-a descoperit prin aceste cuvinte o urmare, vrednică de o deosebită luare-aminte, a întrebuinţării necumpătate a mâncării şi băuturii ,urmare înfricoşătoare, urmare pierzătoare de suflet. în urma desfătării pântecelui se îngreunează, devine grosolană, se împietreşte inima; mintea este lipsită de uşurimea şi de duhovnicia sa; omul devine trupesc.
Ignatie Briancianinov

Vad ca ai deja raspunsul.
Fiecare sa posteasca si sa se roage dupa cum ii este masura.
Hristos a spus "nu numai cu paine se va hrani omul"
Sfintii parinti egipteni aveau rugaciunea lui Iisus si nu mai simteau nevoia sa manince.
Se simteau bine cand se rugau ,erau hraniti de sf.Duh.
Cand ai dragoste de Dumnezeu ,toate le faci cu usurinta ,chiar daca mai sunt ispite.
Parintele Serafim Rose scria undeva ca a fost intrebat de crestini daca pentru vremurile care vin e necesar sa isi faca provizii.
El a raspuns ca in primul rand trebuie sa il avem pe Hristos ca sa rezistam acestor vremuri.

O nevointa in sine ,seaca ,nu are cum sa aduca roade.
Mai degraba hraneste mandria.Parintele Cleopa vorbeste despre rabdare ,milostenie ,rugaciune.
Si Dumnezeu are grija.

Iertati-ma !!
 

Cu atât mai de trebuinţă este porunca postului pentru omul căzut, împătimirea de pământ, de scurta viaţă pământească, de dulceaţa ei, de măreţia şi slava ei, însăşi înclinarea spre păcat s-au făcut proprii firii căzute, aşa cum sunt proprii bolii imboldurile şi simţămintele fără de rânduială pricinuite de către ea. Noi suntem ţintuiţi de pământ, lipiţi de el cu tot sufletul, nu doar cu trupul; ne-am făcut cu desăvârşire trupeşti, lipsiţi de simţire duhovnicească, neînstare de cugetări cereşti. Porunca privitoare la post se arată iarăşi cea dintâi poruncă, neapărat trebuincioasă pentru noi.

Numai cu ajutorul postului ne putem rupe de pământ!

Numai cu ajutorul postului ne putem împotrivi puterii atrăgătoare a desfătărilor pământeşti!

Numai cu ajutorul postului putem rupe legătura cu păcatul !

Numai cu ajutorul postului duhul nostru se poate slobozi de grelele lanţuri ale trupului!

Numai cu ajutorul postului cugetul nostru se poate ridica de la pământ, înălţându-şi privirile către Dumnezeu!
Ignatie Brancianinov