Sofian Boghiu - 8 ani de la plecarea la Domnul
 

Vesnica lui pomenire!

Cu siguranta ca Dumnezeu nu va lasa lumina ascunsa sub obroc. Acest Parinte pentru mine a fost o anticipare a sfintetiei avand in vedere ca nu s-a retras in munti si a fost chiar in inima Capitalei unde omul contemporan primea sfaturi pentru problemele cotidiene.

Dumnezeu sa-l odihneasca! L-am cunoscut. Era un om cu o privire care trecea dincolo de lumea asta. Si foarte bland, dar si cu simtul umorului si chiar al ironiei.

Imi amintesc,parca ieri fost, slujba de vecernie, intr-o seara de iarna, la Manastirea Antim. Dupa terminarea slujbei, ptr predica, din altar isi face aparitia un chip parca coborat din Cer.. stralucea in totalitate.. la propriu si la figurat... era parintele Sofian. Desi au trecut multi ani de atunci, nu voi uita niciodata prima mea intalnire cu sfintia sa.. am trait bucuria de a zari un inger... de a ii savura lumina si caldura...a fost darul lui Dumezeu ptr noi.:53:
Dumnezeu sa il odihneasca cu sfintii Sai!

Un iconar de suflete
 

Părintele Arhimandrit Sofian Boghiu (1912-2002) – ”Un iconar de suflete”
„Dacă pot zice aşa, mie mi-a placut în închisoare [...] Era bine acolo. Mult mai bine decit aici, în aşa-zisa noastră libertate. Te puteai concentra [...] Nimic nu te distrăgea de la Dumnezeu. Pe când afară… câte probleme!”

Aceasta marturisire am mai auzit-o la preotii nostri martiri ai inchisorilor.
*

Minunat topic dedicat unui mare si minunat duhovnic...colos al smereniei, blandetii si dragostei.
Imi amintesc vocea si privirea parintelui...nu am mai vazut nici pana la Sf. Sa si nici dupa aceea....a fost ceva divin pe pamant.

Sf. Liturghie oficiata de pr. Sofian, impreuna cu muzica si corul Antimului te ducea pana la cele mai inalte slavi ceresti. Cand pr. Sofian ajungea la epicleza si incepea sa cante simteai efectiv emotia trecerii lui Hristos cu crucea in spate spre jertfa finala...

Regret enorm ca nu m-am gandit o clipa sa inregistrez o Sf. Liturghie cu pr. Sofian...am intrebat ulterior daca are cineva si nici pana la ora actuala nu am gasit...credeti-ma ca nu a existat ceva mai inaltator legat de aceasta slujba...parintele era varful...si am ascultat multe Sf. Liturghii oficiate de fff multi preoti, dar nicaieri nu am mai simtit si nu am mai avut aceeasi stare ca atunci cand asistam la Liturghia pr. Sofian.
Acum scriu si doar ca imi amintesc simt o emotie puternica...

Dumnezeu sa-l odihneasca in ceata Sfintilor Sai!!!

P.S Desi este inmormantat alaturi de fratele sau la Man. Caldarusani, eu regret acest lucru din multe motive...dar asta este doar o parere subiectiva. :(

Dumnezeu sa il ierte si sa il aseze in curtile Sale! Nu l-am cunoscut pe parintele dar cred si simt ca a fost o persoana deosebita din ceea ce am citit si auzit despre sfintia sa.

Intradevar, a fost un om deosebit cu mult har, foarte patrunzator si autentic.

Dumnezeu sa-l odihneasca! si sa se miluiasca de noi prin a ne trimite si pe altii ca el....desi deocamdata, din pacate, nu se intrevede mai nimic :((

Răbdare, răbdare, răbdare şi NĂDEJDE, dragă Andrei !

Cu pr Sofian am multe amintiri minunate....dar cea mai minunata si la propriu si la figurat este amintirea legata de momentul cand l-am ales sa-mi fie duhovnic.

Imi amintesc ca eram in primul an de facultate, parasisem ceata visarionistilor si eram in mare dilema ca nu stiam ce duhovnic sa imi aleg...voiam pe cineva de la Antim pentru ca incepusem sa frecventez aceasta manastire si imi placeau slujbele de aici...dar aici era pr. Sofian, pr. Adrian Fageteanu si mai era un pr. fff batran numit Alexandru...nu ii stiam prea bine pe nici unul dar toti imi placeau.

Dupa o Sf. Liturghie in zi de vara la Antim, stateam afara pe scari si ma gandeam...atunci a venit o fata la mine, era cred ca mai mare cu vreo 10-15 ani si m-a intrebat de ce sunt ganditoare, de ce nu ma hotarasc sa merg la pr. Sofian si sa vorbesc cu Sf. Sa...eu am ramas blocata...ea a continuat sa-mi povesteasca ca l-a avut duhovnic pe pr. Paisie Olaru si dupa moartea acestuia, dupa multe cautari l-a gasit pe pr. Sofian care i-a umplut golul pierderii marelui ei duhovnic. Toata acea zi m-am gandit la aceasta intamplare...aceasta fata nu ma cunostea si nu stia ce gandesc si cu toate astea mi-a vorbit exact despre ce ma framanta...cu aceasta fata apoi, am ramas doar la stadiul de salut cand ne mai vedeam prin biserica...era extrem de retrasa si deosebita.

In fine dupa cateva zile de la aceasta intamplare...eu inca nu eram decisa intre pr. Sofian si Adrian...am avut un vis (eu nu sunt o adepta a viselor, sa cred si sa ma ghidez dupa asta...dar totusi acesta mi-a marcat viata).
Eram pe un munte abrupt in intuneric, in spatele meu o multime de oameni alunecau spre vale unde se auzeau tipete si strigate sfasietoare...eu incercam sa ma tin in picioare si rugam oamenii sa nu ma mai impinga ca nu mai aveam putere si simteam cum ma apropiam de acele tipete...la un moment dat tot alunecand, exact in fata mea erau 3 preoti in reverende...stateau cu spatele la mine si cu fata la o Sf. Masa...oficiau Sf. Liturghie si doar acolo era lumina...eu ma chinuiam sa ii vad pe preoti cine sunt dar in acelasi timp eram ingrijorata de alunecus si multimea din spatele meu...atunci preotul din mijloc a intins mainile in semnul Sf. Cruci...multimea s-a oprit din alunecus pt ca parca se sprijinea de acel preot si cand a inceput sa cante epicleza s-a uitat putin peste umar si atunci l-am vazut ca este pr. Sofian.

M-am trezit emotionata si m-am gandit ca acei preoti erau cei trei la care eu ma gandeam pe cine sa aleg...acest vis a fost decizia finala ca sa il aleg pe pr. Sofian ca duhovnic...si desigur ca n-am sa uit niciodata aceasta intamplare.