Psaltirea-o carte a sufletului credinciosilor
 

Niciodată această lucrare n-a încetat să se afle în centrul preocupărilor celor dornici de pocainţă şi mântuire. Interesul prioritar de care s-a bucurat permanent este determinat de bogaţia şi, în egală măsură, de frumuseţea cuprinsului ei. Sfântul Vasile cel Mare evidenţiază aceste alese calităţi ce caracterizează Psaltirea, atunci când scrie în Comentariul său la Psalmi următoarele: “Într-adevăr, altceva ne învaţă Profeţii, altceva Istoricii, altceva Legea, altceva… Proverbele. Cartea Psalmilor însă cuprinde în sine tot ceea ce este mai folositor din toate. Ea prooroceşte cele viitoare, face aluzii istorice, dă legi pentru viaţă, arată ce trebuie să facem şi, ce să spunem, într-un singur cuvânt, este o adevărată comoară de învăţături bune, punând la îndemana fiecăruia, după sârguinţa lui, tot ceea ce îi este de folos”. Într-alt loc, acelaşi Sfânt Părinte ne oferă şi aceste interesante consideraţii asupra Psalmilor, scriind: “Câtă învăţătură nu poate cineva agonisi din Psaltire? Mareţia bărbăţiei, exactitatea dreptăţii, însemnătătea înfrânării, desăvârşirea judecăţii, chipul în care să se mântuiască, dreapta măsură a răbdării, într-un cuvânt, tot felul de binefaceri. Numai aici poate găsi cineva teologia cea desăvârşită, aici profeţiile despre întrupare, aici ameninţarea judecăţii celei veşnice, aici nădejdea învierii, aici teama de iad, aici făgăduinţa măririi ce ne aşteaptă şi descoperirea tainelor celor neajunse. Toate acestea se gasesc in Psaltire ca intr-un mare si bogat tezaur”.

După Sfântul Atanasie cel Mare, Psaltirea “cuprinde în sine zugrăvite toate simţămintele oricărui suflet omenesc, schimbările şi înnoirile lui, aşa încât dacă cineva voieşte, poate să-şi ia şi să-şi însuşească zugrăvirea ce i se potriveşte”.

Pentru Sfântul Ambrozie, această frumoasă carte este “glasul Bisericii în mărturisirea prin cântare a credinţei celei una”. La fel de elogios grăieşte despre Psaltire şi Sfântul Ioan Hrisostom, când spune: “Toate Scripturile sunt sfinte, dar Psalmii au ceva mai mult”. Casiodor numeşte Psaltirea “fântâna nestricată” ce izvorăşte veşnic apa cea vie a mântuirii.

Psalmii de cuprins moral
 

Superioritatea Legii Domnului este expusă în a doua jumătate a psalmului 18 (”Legea Domnului este fără prihană…”), ca şi în lungul poem alfabetic al psalmului 118.
Portretul dreptului este descris în psalmii: 14/15, 23/24, 61/62, 111/ 112, 113, 121, 127, iar al hulitorului şi al păcătosului este conturat în psalmii: 1, 11/12, 13/14, 51, 57.
Diferenţa de conduită a unuia şi a celuilalt este indicată în psalmii: 5, 14, 26, 38, 48, 124. Chipul păcătosului pocăit este înfăţişat în celebrul, psalm 50.
Datoriiile judecătorilor sunt amintite în psalmul 81/82, iar ale guvernatorilor în psalmul 100. Pedepsele şi răsplătirile divine sunt expuse în psalmii: 1, 9, 35, 51, 72/73, 80/81, 91/92. Psalmul 49 insistă asupra necesităţii cultului intern.
Psalmii (rugăciuni) de mulţumită şi de cerere. Mulţi psalmi constituie adevărate rugăciuni înălţate către Dumnezeu pentru binefacerile revărsate cu îmbelşugare peste poporul său (psalmii: 45, 47, 65, 67, 75, 80, 97, 123, 125, 128, 149).
Binefacerile dumnezeieşti şi acţiunea proniatoare ce se manifestă şi către indivizi, în particular, sunt de asemenea evidenţiate în psalmi de mulţumire precum: psalmii 22, 33, 35, 90, 102, 115, 144, 145.
În alţi psalmi se aduce mulţumire pentru bogăţia roadelor pământului (psalmii 64 si 84).

Rugăciuni de mulţumire pentru scăparea din necazuri şi strâmtorări se exprima în psalmii: 9, 17, 20, 29, 74, 106, 117, 120, 137, 143.
Marea milostivire dumnezeiască este lăudată în psalmul 102.
Cel mai mare număr de psalmi sunt prin excelenţă rugăciuni de cerere ce pot fi folosite în orice împrejurare. Astfel sunt psalmii: 3, 4, 5, 7, 16, 25, 27, 30, 34, 40, 43, 51, 53, 54, 55, 58, 59, 63, 69, 85, 108, 124, 128, 139, 141, 142.
Mulţi psalmi îi vizează pe vrăjmaşii lui Israel, care au invadat în nenumărate rânduri ţara şi au săvârşit multe nelegiuiri. Împotriva lor se cere răzbunarea dumnezeiască (psalmii 73, 78, 79, 82).
În psalmii 19, 60, 119, 120, 140 se cer haruri speciale pentru felurite împrejurări ale vieţii. Psalmul 11 este o rugăciune pentru scăparea din nevoi, iar psalmii 12, 87, 101, 122, 142 sunt cereri ale unui suflet în restrişte.
În alţi psalmi se dă expresie dorinţei sincere de a vedea sau a fi în preajma templului lui Dumnezeu (psalmii 41, 62, 83, 121).
Psalmii de încredinţare proniei dumnezeieşti sunt următorii: psalmii 26,46, 61,70,89,90.

Psalmi de pocainţă
 

Psalmul 50 este considerat primul act de pocainţă pe care îl face David după căderea în păcat. Psalmul 31, scris după obţinerea iertării de catre Dumnezeu celebrează bucuria nevinovaţiei recâştigate. În psalmul 6, scris in timpul revoltei lui Absalom se cere eliberarea din necazuri, pe care David le pune în legătură cu păcatele sale anterioare. Prin psalmul 37, David se roagă din nou lui Dumnezeu să-l scape din încercările care l-au copleşit în ultimele sale zile. în psalmul 142 se abandonează în faţa lui Dumnezeu care l-a pedepsit. Psalmul 101 este rugăciunea evreilor duşi robi în Babilon, prin care cer Domnului Dumnezeu eliberarea.
În psalmul 129, scris după reîntoarcerea din exil, ei îl roagă pe Dumnezeu să-i trateze cu milostivire, nu după faptele săvârşite.

Psalmii istorici
 

Sunt veritabile poeme ce vizează etapele principale ale istoriei lui Israel, cu scopul de a se trage concluzii de ordin moral. În psalmul 77 Asaf descrie perioada eliberării evreilor din robia egipteană şi a rătăcirii lor prin pustia Sinai, cu arătarea tuturor dovezilor de fidelitate din partea lui Dumnezeu faţă de poporul Sau. Şi psalmul 104 istoriseşte aceleaşi binefaceri revărsate asupra lui Israel până la reaşezarea în Canaan. Psalmul 105 descrie alternativ necredincioşia lui Israel şi marea milostivire a lui Dumnezeu, din aceeaşi perioadă Psalmul 136 este un psalm scris în timpul exilului babilonic, el reflectând vremurile de restrişte pe care le-au cunoscut evreii în starea de robie. Alţi psalmi amintesc mai mult sau mai puţin explicit faptele istorice cu prilejul cărora au fost compuşi. Astfel, psalmul 70/71 s-a scris în timpul invaziei lui Nabucodonosor iar psalmul 107 - după eliberarea din captivitate.

Psalmi liturgici
 

Acest nume se dă acelor psalmi care au fost compuşi în mod special pentru ceremoniile religioase ori pentru serviciul de la templu. Astfel avem: psalmul 14 care aminteşte condiţiile cerute pentru a fi admis la sanctuar. Psalmul 23 era recitat în toate ocaziile când un cortegiu procesional se apropia de templu. Psalmul 65 se citea la aducerea unei jertfe, iar psalmul 67 la reîntoarcerea sicriului Legii la cortul sfânt după o victorie repurtată impotriva năvălitorilor sau răufăcătorilor. Cea mai mare parte a psalmilor din cărţile a IV-a şi a V-a au acest caracter liturgic. De altfel, chiar dacă nu toţi psalmii au avut de la început o destinaţie liturgică, până la urmă, atât în sinagogă cât şi în Biserică, ei au dobândit o astfel de întrebuinţare. Diferite indicaţii pe care le găsim în titlurile unor psalmi dezvăluie de asemenea caracterul lor liturgic. Aşa de exemplu la începutul unor psalmi se întâlneşte notat cuvântul “Alamot” - ceea ce indică modalitatea cântării lor pe o voce de tenor (vezi Psalmul 45). Alţii au marcat cuvântul “Ghitit”, de la un instrument muzical cu care era acompaniată cântarea acestor psalmi (ex. psalmii 8, 80, 83). Alţi psalmi au indicaţia “machalat” - ceea ce se pare ca însemnă “fluier”, deci aceşti psalmi trebuiau executaţi cu acompaniament de fluier (ex. psalmii 52 si 87). Cuvântul “mictam” de la începutul unor psalmi indică genul cântării, adică o cântare excelentă sau deosebită. Şase psalmi poartă această suprascriere. Cuvântul “mizmor” se traduce cu “cântare ritmică” şi el se află în fruntea a 57 de psalmi. Expresia “le menateah” - constituie un indiciu pentru dirijorul de cor de felul cum trebuie executată cântarea unor psalmi. Cincizeci şi cinci de psalmi au această indicaţie. Cuvintele “nechiiot” şi “neghinot” definesc alte două genuri de psalmi liturgici şi anume cei desemnaţi prin prima numire trebuind a fi acompaniaţi de fluiere, ceilalţi de un instrument cu coarde. Psalmul 7 are drept indicaţie liturgică termenul “sigaion” ceea ce se traduce cu cântare ditirambică. Cuvântul “sir”, acolo unde se află, indică faptul că psalmul respectiv trebuie cântat, nu recitat. Cuvântul “siminit” arată că psalmul trebuie executat în “octava gravă”. Suprascrierea “tehilah” se traduce cu “cântare de lauda”, iar cea de “tohad” cu cântare de mulţumită (vezi Psalmi 29 şi 144).

Psalmii mesianici
 

Sunt desigur cei mai importanţi din întreaga psaltire. Caracterul lor mesianic este atestat de către însuşi Mântuitorul Iisus Hristos ori de către autorii biblici neotestamentari. Se împart în două categorii: psalmi direct şi indirect mesianici. Din prima categorie fac parte psalmii 2, 21, 45, 71, 109, şi o parte din psalmul 15. Psalmii indirect mesianici sunt: psalmii 8, 18, 34, 39, 40, 67, 77, 96, 101, 108, 116, 117. Se numesc indirect sau tipic mesianici pentru că ei îl simbolizează pe Mesia prin persoanele de care fac amintire.

Psalmii treptelor sau cântarea treptelor (sir ha maalot)
 

Cincisprezece psalmi, de la psalmul 119 la psalmul 133, poartă acest titlu. După cea mai verosimilă explicaţie, aceşti psalmi erau cântaţi de pelerinii iudei atunci când se apropiau de Ierusalim, ţinta pelerinajului lor. Oraşul sfânt este într-adevăr aşezat pe un loc mai înalt al Ţării Sfinte şi anume în munţii Iudeii, încât toţi cei ce se îndreptau spre el spuneau obişnuit că “urcă la Ierusalim” (a se vedea: Matei 20, 18; Marcu 10, 32; Luca 2, 42; Ioan 2, 18). Cuprinsul acestor psalmi este adecvat scopului pentru care au fost alcătuiţi. Astfel, psalmul 120 îi asigură pe pelerini că Dumnezeu veghează asupra lor; psalmul 121 exprimă bucuria sosirii în cetatea sfântă; prin psalmul 123 se aduce mulţumire lui Dumnezeu pentru scăparea de pericole în călătoria săvârşită până la Ierusalim; psalmul 127 aminteşte binecuvântările rezervate celor care îl slujesc pe Domnul; psalmul 128 este un imn de preamarire al muntelui sfânt (Sionul). Psalmul 130 este o cântare de umilinţă. Psalmul 132 exprimă bucuria pelerinilor de a se fi adunat la un loc cu fraţii lor de un sânge şi o credinţă. Cuprinsul său este de o frumuseţe şi o profunzime inegalabile: “Iată acum ce este bun şi ce este frumos decât numai a locui fraţii împreună! Aceasta este ca mirul pe cap, care se coboară pe barbă, pe barba lui Aaron, care se coboară pe marginea veşmintelor lui. Aceasta este ca roua Hermonului, ce se coboară pe munţii Sionului, că unde este unire acolo a poruncit Domnul binecuvântare şi viaţă până în veac”. Psalmul 133 este un îndemn din partea pelerinilor adresat preoţilor şi leviţilor de a îndeplini cu toată conştiinciozitatea slujirea lor la templu, ca unii care au acest privilegiu deosebit de a fi permanent în casa Domnului Dumnezeu.

Un SFAT drept de luat in seama :
 

În Biserica Ortodoxă, cei 150 de psalmi au fost împărţiţi, pentru a fi utilizaţi în cult, în 20 de catisme ori şezânde (timp în care credincioşii pot să stea în străni sau pe scaune) astfel:

Catisma I: ps. 1-8, Catisma a XI-a: ps. 77-84.
Catisma a II-a: ps. 9-16, Catisma a XII-a: ps. 85-90,
Catisma a III-a: ps. 17-23, Catisma a XIII-a: ps. 91-100,
Catisma a IV-a: ps. 24–31, Catisma a XIV-a: ps. 101-104,
Catisma a V-a: ps. 32-36, Catisma a XV-a: ps. 105-108,
Catisma a VI-a: ps. 37-45, Catisma a XVI-a: ps. 109-117,
Catisma a VII-a ps. 46-54, Catisma a XVII-a: ps. 118,
Catisma a VIII-a: ps. 55-63, Catisma a XVIII-a: ps. 119-133,
Catisma a IX-a: ps. 64-69, Catisma a XIX-a: ps. 134-141,
Catisma a X-a: ps. 70-76, Catisma a XX-a: ps. 142-150,

Peste tot anul aceste catisme sunt repartizate astfel: Sâmbăta la vecernie, catisma I. Duminica la utrenie, catismele a II-a, a III-a şi a XVII-a. Duminica, la vecernie, nu se citeşte nici o catismă. Dacă avem praznic, se citeşte catisma I. Luni, la utrenie, catisma a IV-a şi a V-a; la vecernie, catisma a VI-a; Marţi, la utrenie, catisma a VIl-a şi a VIII-a, la vecernie catisma a IX-a; Miercuri, la utrenie, castima a X-a şi a XI-a, la vecernie, catisma a XII-a.; Joi, la utrenie, catisma a XIII-a şi a XIV-a, la vecernie, catisma a XII-a; Vineri, la utrenie, catisma a XIX-a şi a XX-a, la vecernie, catisma a XVIII-a; Sâmbătă, la utrenie, catisma a XVI-a şi a XVII-a.

Toate aceste bune precizari , sunt specificate la inceputul cartii de Psaltira , si recomand sa nu se cumpere Psaltira daca nu are binecuvantare pe prima pagina !

Parintele Paisie Olaru
 

Unii credincioşi spun că nu citesc Psaltirea pentru că le face diavolul ispite. De ce se tem diavolii de psalmi?

Se tem de psalmi, pentru că cine se roagă cu psalmi îi arde pe diavoli ca şi cu o sabie de foc. Mare putere are Psaltirea asupra duhurilor rele. Cu acestea părinţii de demult făceau minuni şi alungau duhurile rele din oameni. Iar dacă unii nu citesc Psaltirea pentru că se tem de ispite, aceştia sunt creştini fricoşi, care vor să iasă la luptă cu diavolii fără arme. Or, dacă nu avem arme bune la noi, diavolul ne dezarmează şi ne ia prizonieri, adică ne face robi ai păcatelor spre osândă. Psaltirea unită cu postul şi smerenia sunt cele mai puternice arme împotriva diavolilor. Cu acestea sfinţii izgoneau diavolii din lume şi coborau pe îngeri pe pământ. Că cine citeşte psalmi imită pe îngeri şi cântă împreună cu ei.

În forma în care o avem azi, Cartea Psalmilor există deja în secolul III-ir î.d.Hr. deoarece o avem în întregime cuprinsă în Septuaginta, a cărei traducere s-.a efectuat în aceste două secole. Traducătorii au preluat-o astfel din Biblia ebraică cu adaosul, în final, al psalmului 101, necanonic şi absent în varianta ebraică. O altă dovadă în legătură cu aceasta ne parvine prin intermediul Introducerii la cartea necanonică a înţelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah, ce datează din secolul al II-lea î.d.Hr. şi care aminteşte Cartea Psalmilor, alături de celelalte cărţi canonice ale Vechiului Testament, încadrând-o în grupa “Chetubim”. Destinaţia cu preponderenţă cultică a Psaltirii se deduce între altele şi din împărţirea ei în cinci cărţi, în analogie cu cărţile Pentateuhului, fiecare dintre ele terminându-se cu o doxologie. Din punct de vedere schematic împărţirea se prezintă astfel:

Cartea I: (ps. 1-41), cu doxologia: “Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel din veac şi până în veac. Amin. Amin”.

Cartea a II-a: (ps. 42-72), cu doxologia: “Binecuvântat este Domnul Dumnezeu, Dumnezeul lui Israel, singurul care face minuni. Şi binecuvantat este numele slavei Lui în veac şi în veacul veacului; Şi se va umple de slava Lui tot pământul. Amin. Amin”.
Cartea a III-a: (ps. 73-89), cu doxologia: “Binecuvântat este Domnul în veci. Amin. Amin”.
Cartea a IV-a: (ps. 90-106), cu doxologia: “Binecuvântat este Domnul Dumnezeul lui Israel, din veac şi până în veac, tot poporul să zică: Amin. Amin”.

Cartea a V-a: (ps. 107-150), fără doxologie. Această împărţire aparţine vechilor evrei după cum mărturiseşte Fericitul Ieronim, atunci când scrie: “In quique volumina Psalterium apud Hebraeos divisum est”. Ea ne sugerează şi o cronologie aproximativă a psalmilor. În acest fel se crede că psalmii din prima carte, ce aparţin lui David, au fost colectionaţi chiar de către el sau cel puţin din porunca sa, cu scopul de a fi utilizaţi la templu. Şi dintre psalmii cărţii a doua, o bună parte au fost scrişi de David, iar restul de fiii lui Core. Colecţia acestor psalmi s-a făcut în timpul regelui Iezechia (716-687 î.d.Hr.). Oamenii acestui rege s-au ocupat şi de încheierea colecţiei cărţii Proverbelor, precum rezultă din cap. 25, 1 al însăşi acestei lucrări unde citim: “Şi acestea sunt pildele lui Solomon pe care le-au adunat oamenii lui Iezechia, regele lui Iuda”. Un interes similar trebuie să fi manifestat ei şi faţă de psalmi. Aceiaşi oameni au început probabil să adune la un loc şi psalmii din cea de a treia carte. Munca lor a fost apoi continuată de alţii fără ca această carte să fi fost încheiată înainte de întoarcerea din exil. Cartea a IV-a înglobează câţiva psalmi mai vechi şi foarte mulţi din epca exilului şi după exil. Ultima carte se compune din câţiva psalmi ai lui David, lăsaţi la o parte de colecţionarii precedenţi, precum şi din alţi psalmi, în majoritate din epoca celui de al doilea templu, adică de după exil.

Gand la gand cu bucurie. Mare si frumoasa surpriza mi-ati facut cu deschiderea acestui topic (tu, Daniel prin idee, iar tu Cristi prin linkurile pe care le-am verificat si le-am bagat la "favorit" fiindca mi se par cu totul deosebite)

Astazi toata ziua am fost cam singur acasa si am trebaluit ca sambata, pe la bucatarie si prin casa la curatenie generala. Si ca sa nu treaca timpul fara de folos, mi-am pus castile de la MP3 la urechi si am dat clic pe Psaltire. Obisnuiesc sa procedez astfel din cand in cand, iar in memoria lui am inclus toata Sf. Scriptura si multe predici deosebite sau cantari ce ma coplesesc ascultandu-le. Ziua de astazi am dedicat-o din nou Psaltirii. Nu stiu de ce, dar de fiecare data o redescopar mai frumoasa si mai adanca, in ciuda faptului ca in urma cu vreun an o gaseam ciudata si plina de ura si razbunare.
Tin minte ca am avut un conflict minor pe forum numai fiindca nu-mi suradea ideea (la "Salvati Romania", parca) sa citesc nici macar o catisma. Mai apoi, la urmatorul post, cu chiu-cu vai, am acceptat sa citesc. Timpul a trecut, iar cand am facut prima vizita la Parintele Ciprian de la Sihastrie, desi n-am suflat o vorbulita despre asta, Parintele parea ca stie tot si nu mi-a spus decat atat: citeste trei catisme pe zi! Abia atunci, am inceput sa descopar frumusetea Psaltirii, desi observasem ca la orice manastire mergeam, ea se citea in fiecare zi, iar eu nu intelegeam de ce, fiindca mi se parea prea dura pentru blandetea credintei crestine. Mai mult chiar: tot la Sihastrie, in timpul celor trei zile, am inteles ca platirea pentru acatist de 40 de zile este mai putin valoroasa decat pentru Psaltire 40 de zile, unde efectul este teribil de puternic!

Si asa, astazi, tot ascultand imi spuneam ca imediat ce voi dispune de ceva timp voi deschide un topic special dedicat Psaltirii fiindca merita cu adevarat. Sa speram ca gandurile noastre vin de la Dumnezeu si nu este o noua provocare de unde sa apara vreun conflict datorita cine-stie-caror neintelegeri. De aceea as dori ca indiferent daca vom avea opinii oarecum diferite, sa incercam sa ne lamurim cu blandete si nu cu aroganta.

Si apropo de Psaltire, ma intreb daca holocaustul nazist declansat impotriva evreilor in mod special, nu cumva are la baza tocmai efectul acelor blesteme din Psaltire, dar si a juramintelor celor ce l-au crucificat pe Mantuitor spunand: "Sangele Lui, pe capul nostru si a copiilor nostri!" Mie mi se pare ca prea se leaga totul!

Multumim pentru informatii, multumim pentru acest topic.

Sfantul Vasile cel Mare
 

Da, psalmul este liniste a sufletelor, conducator al pacii; potoleste tulburarea si valvataia gandurilor, inmoaie mania sufletului si infraneaza pe cel desfranat. Psalmul leaga prietenii, uneste pe cei de departe, impaca pe cei invrajbiti. Cine se mai poate socoti vrajmas al celui cu care a inaltat acelasi glas spre Dumnezeu? Cantatul psalmilor aduce deci cel mai mare bun: dragostea. Cantatul impreuna este ca un lant care duce la unire; uneste poporul in simfonia unui singur cor. Psalmul pune pe fuga pe demoni si aduce pe ingeri intr-ajutor; este arma pentru frica de noapte; odihna pentru ostenelile zilei; este intarirea pruncilor, podoaba celor in floarea varstei, mangaiere batranilor, gateala foarte potrivita femeilor. Psalmul populeaza pustiurile, cuminteste pietele; este carte elementara de invatatura pentru cei ce intra in viata; crestere pentru cei ce inainteaza in varsta, intarire pentru cei maturi. Psalmul este glas al Bisericii; psalmul inveseleste sarbatorile; psalmul naste tristetea cea dupa Dumnezeu; psalmul scoate lacrima si din inima de piatra; psalmul este lucrul ingerilor, vietuire cereasca, parfum duhovnicesc. Ce descoperire inteleapta a Invatatorului, Care a mestesugit ca, o data cu cantarea, sa invatam si cele ce ne folosesc! De aceea se si intiparesc mai bine in suflete invataturile. Invatatura data cu sila de obicei nu ramane; dar invatatura cu placere si cu bucurie se fixeaza mai trainic in sufletele noastre. Ce nu poti invata din psalmi? Nu, oare, maretia barbatiei? Nu, oare, exactitatea dreptatii? Nu, oare, sfintenia castitatii? Nu, oare, desavarsirea intelepciunii? Nu, oare, chipul pocaintei? Nu, oare, masura rabdarii? Nu, oare, tot ce ai putea spune despre faptele cele bune? In psalmi este cu putinta sa gasesti invatatura desavarsita despre Dumnezeu, prevestirea despre venirea in trup a lui Hristos, amenintarea cu judecata, nadejdea invierii, frica de pedeapsa, fagaduintele slavei, descoperirile tainelor; toate sunt stranse, ca intr-o mare si obsteasca vistierie, in Cartea Psalmilor, pe care profetul a armonizat-o cu instrumentul muzical numit psaltire, desi sunt multe instrumente muzicale. Dupa parerea mea, profetul, inspirat de Duhul, a aratat harul cel de sus care rasuna in psaltire, pentru ca dintre toate instrumentele muzicale numai psaltirea isi are cauza sunetelor in partite de sus ale ei. La chitara si la lira arama rasuna de dedesubtul locului unde pana atinge coardele; psaltirea insa are cauzele ritmurilor armonioase in partea de sus, ca si noi sa cautam a cugeta cele de sus si sa nu ne pogoram la patimile trupului din pricina dulcetii melodiei. Socot insa ca profetul, prin constructia acestui instrument muzical, ne-a aratat, in chip adanc si intelept, si aceea ca oamenii care au sufletele bine constituite si armonioase se urca usor la cele de sus.

Psaltirea este , iar de nu era trebuia musai să fie ! De când o citesc ( o catismă pe zi , în afară de sâmbătă şi duminică ) , multe am înţeles şi multe mi s-au schimbat în bine în viaţa mea şi a familiei mele . Vă rog , încă odată, să nu uitaţi de Psaltirea Maicii Domnului ! Psalmii sunt mult mai scurţi şi uşor de lecturat, dar au o încărcătură aparte greu de rostit în cuvinte ! O săptămână binecuvântată să aveţi !+

Este bine , în general, a citi Catismă după Catismă, în ordine şi la terminarea Catismei să nu uităm a citi Pomelnicul ce se află tipărit la sfârşit . De ştiut totuşi că pentru diferite împrejurări se pot citi psalmi după cum urmează : 1 . Împotriva vrăjmaşilor , care te asupresc , Psalmii :3 , 19 , 30 şi 31 . 2 . Pentru molime, boli , Psalmul 90. 3 . După ce ai căzut în păcat , Psalmii : 50 , 45 , 70 şi 72 . 4 . Când mergi să te judeci cu cineva , Psalmii : 20 şi 75 . 5 . Când te apucă frica , Psalmii : 6 , 66 şi 76 . 6 . Când te supără necuratul, Psalmul 37 . 6 . În închisoare, în robie sau când cazi prizonier , Psalmul 69 . 7 . La dezlănţuirea fulgerelor şi trăznetelor sau când bate grindina , Psalmul 84 . Orice Psalm este liniştitor sufletelor, răsplătitorul păcii , potolitorul gălăgiei şi al valului gândurilor.

Sfântul Efrem Sirul :
 

"Psalmul este alinare a sufletului , dăruitor al păcii , psalmul este adunător al prieteniei, unire a celor despărţiţi , al celor învrăjbiţi împăcător. Psalmul este aducătorul de ajutor al îngerilor, armă întru frica de noapte, odihnă a ostenelilor de ziuă , pruncilor întemeiere , bătrânilor împodobire , prea îmbătrâniţilor mângâiere , femeilor podoabă prea potrivită. Psalmul pe pustietăţi le face sălaşe, pe târguri le înţelepţeşte , al celor noi începători învăţătură de slovă, al celor sporiţi creştere , al celor desăvârsiţi întărire , glas al Bisericii " .

Eu stiu ca psalmii se citesc numai cu binecuvintarea preotului duhovnic,avind chiar o discutie despre asta cu duhovnicul meu.....acum citiva ani am citit psaltirea la indicatia unui om oarecare,nu eram pregatita deloc.....nici nu stiam bine ce sunt acesti psalmi...prin urmare nu prea m-am simtit bine duhovniceste.Poate o sa mai incerc sa-i citesc dar numai dupa ce voi avea "dezlegare"...sa zicem asa.....Doamne Ajuta.....

Dupa cum am citit intr-un text,situatia sta in felul urmator:

Orice rugaciune il deranjeaza pe cel rau si daca ne rugam mai puternic inevitabil apar ispite din partea lui.
A citi psalmii e de fapt o rugaciune,foarte puternica,care deranjeaza foarte mult si prin urmare ispitele pot fi mari.
Nu cred ca e nevoie de o "dezlegare'' ci poate doar de o binecuvantare din partea duhovnicului,ca pentru orice program de rugaciune .
Aici trebuie in primul rand discernamant,ca fiecare sa citeasca atat cat crede el ca poate si ii este de folos.Psaltirea trebuie in primul rand citita cu dragoste si nu cu frica.
Crestinului adevarat nu trebuie sa-i fie frica de ispite,care sunt semn al inceperii urcusului duhovnicesc.

Importanta pe care Biserica Ortodoxa o acorda Psaltirii este data si de frecventa cu care intalnim psalmii in cultul divin public. Nu stiu sa existe Sfinte Taine sau Ierurgii in a caror slujba sa nu fie inclusi psalmi sau macar citate sau referiri la psalmi. Fara indoiala, Cartea Psalmilor este cea mai citita lucrare apartinand Vechiului Testament, de-a lungul unui an liturgic.

Spovedania si Impartasania sunt anticipate minunat in Legea Veche de catre Prorocul David, intr-un psalm pe care il auzim de atatea ori la Utrenie. Acesta spune: "Ca faradelegea mea eu o voi vesti si ma voi ingriji pentru pacatul meu".

Ce altceva este vestirea faradelegilor, daca nu recunoasterea pacatelor inaintea lui Hristos prin Taina Sfintei Spovedanii?

Iar a "ma ingriji pentru pacatul meu", ce altceva poate insemna daca nu impartasirea cu Sfanta Euharistie, primita spre "viata de veci si iertarea pacatelor". Cu atat mai mult, in limba veche bisericeasca avem ca sinonim pentu impartasanie cuvantul "grijanie", de unde a si rezultat verbul "a griji", respectiv "a ingriji".

Ce folos avem din citirea Psaltirii?
 

Din scrierile Staretului Varsanufie de la Optina: "Îmi scrie un intelectual foarte tulburat: „Mă simt foarte rău. Cele dinafară toate îmi merg bine. Familia mea este unită în dragoste. Femeia mea este bună. Răul este că nu am pe nimeni căruia să îmi deschid inima. De aceea sunt mereu obosit sufleteşte. Femeia mea nu mă înţelegere. Copiii sunt mici. Ce-mi rămâne de făcut? Cum să mă eliberez de această durere sufleteasca?”

I-am răspuns sfătuindu-l să citească Psaltirea. Acolo, la Psalmul 93 va afla cuvintele: „Doamne, când s-au înmulţit durerile în inima mea, mângâierile Tale au veselit sufletul meu”. „Stăruie asupra acestui stih şi citeşte mereu toata Psaltirea. Şi cred că Domnul te va uşura”.

A trecut puţin timp şi am primit o scrisoare de la el. „Am făcut ascultare. Am început să citesc Psaltirea. Dar nu înţeleg nimic.” I-am răspuns:

„Stareţul Ambrozie a dat următorul răspuns într-o împrejurare asemănătoare: „Tu nu înţelegi, dar diavolii o înţeleg foarte bine şi fug departe de tine. Citeşte-o.” Şi deşi acum nu o înţelegi însă încet-încet vei începe să o înţelegi. Eu nu ştiu ce se va întâmpla, dar îţi repet: citeşte Psaltirea în fiecare zi câte puţin. Şi Domnul nu te va lăsa, ci va veni cu mila Sa, te va ajuta şi te va mângâia; pentru totdeauna. Amin”.

Staretul Varsanufie de la Optina
“Sfaturi către monahi şi omilii către mireni”, Editura Evanghelismos, 2003

[quote=IOLANDA;290543]Eu stiu ca psalmii se citesc numai cu binecuvintarea preotului duhovnic,"
Iolanda, din pacate ai fost singura care a specificat ca psaltirea se citeste cu binecuvantarea duhovnicului. Ai dreptate, psaltirea se citeste numai cu binecuvantarea duhovnicului si niciodata de capul tau indiferent de reclama care i se face.
Fratii nostrii, mai sus au mentionat toata lucrarea frumoasa care se face in sufletul crestinului ortodox prin citirea psaltirii, si, au dreptate!!! Mare arma este psaltirea impotriva lui aghiuta! Dar, fratii nostrii, din avantul lor cel bun de-a impartasi si celorlalti despre psaltire au uitat sa specifice ca ai voie sa citesti din psaltire doar daca duhovnicul ti-a dat canon sau daca ti-a inclus psalmi in pravila de zi!
Nu cititi psaltirea de capul vostru!!! Repet, nu cititi psaltirea de capul vostru! Celui care doreste sa ma contrazica ii recomand sa-si intrebe duhovnicul despre citirea psaltirii! Daca nu ati mentionat duhovnicului ca v-ati apucat de capul vostru sa cititi din psaltire va recomand din tot sufletul meu, mai bine zis va cer sa-i spuneti cu prima ocazie. Psalmii nu se citesc decat cu binecuvantarea duhovnicului su nu a altui parinte, fie el si foarte inbunatatit! Daca v-ati apucat sa cititi psaltirea la recomandarea altui preot decat a duhovnicului vostru mentionati acest lucru parintelui duhovnic si el va hotari daca veti continua sau nu cu citirea psaltirii!!
Psaltirea este o arma foarte puternica impotriva lui aghiuta si pt a fi pregatit/apt sa-i declari razboi prin psaltire trebuie sa ai neaparat, repet neaparat acoperamantul duhovnicului. Nimeni nu se duce in mijlocul luptei, si fiind inconjurat din toate partile incepe si el sa traga. Nu v-a apuca sa traga poate nici-un glont ca va fi doborat. Pe cand binecuvantarea duhovnicului inseamna scut, acoperamant...atunci da, te poti duce la lupta!!! Atunci ai haina antiglont, ai acoperamant, acoperamant pe care doar duhovnicul ti-l da, repet doar duhovnicul si nu un preot chiar si foarte inbunatatit. Daca ati primit indemnuri de la alti preoti,... calugari sa cititi din psaltire marturisiti acest lucru la spovedit, duhovnicului! Doar duhovnicul raspunde de sufletul vostru si nu ceilalti preotii, calugari... E foarte bine sa caut parintii inbunatatiti, sa le urmam sfaturile dar numai dupa ce-am marturisit duhovnicului conversatia avuta cu ei. Orice lucru care se incepe fara binecuvantarea duhovnicului nu are sorti de izbanda!
Fratii mei, surorile mele, va rog ca atunci cand mai dati sfaturi ganditi-va ca nu toti au , poate ca voi, ani de traire in biserica, de traire ortodoxa, de ascultare de duhovnic. Mai sunt si din cei care acum sunt chemati, din mila lui Dumnezeu in biserica si ei va pot urma indemnurile voastre fara sa fie pregatiti de lupta. STITI, FRATII MEI, CA PSALTIREA ESTE UN MEDICAMENT FOARTE PUTERNIC PENTRU TRUP, SUFLET, DAR, DIN PACATE ATI PREZENTAT "PROSPECTUL" PSALTIRII INCOMPLET!!! I-ATI ARATA ARATAT LUCRAREA CEA BUN, ATI PREZENTAT DIN CE-I ALCATUITA DAR, NU ATI SPECIFICAT SI EFECTELE ADVERSE!!! DRAGII MEI FRATI, SURORI , PSALTIREA NU SE DA DECAT PE RETETA!!! Ati spus voi oare ce inseamna sa citesti psaltirea fara post, traind in desfranare, necununati, tinand ura, mintind, lovindu-l pe aproapele nostru???....
Ma iertati ca am intervenit in acest topic, dar am facut-o pt ca am vazut ca avem si fratiori si surioare care acum deschid ochii si vrem sa-i castigam, nu?

Fratii mei, surorile mele am citit cu durere cum vi s-a spus chiar si de catre cei cu haine monahicesti ca nu-i nevoie de binecuvantare pt a citi din psaltire!!! Cata inselare si cum ii fac si pe ceilalti sa cada trimitandu-i nepregatiti, neintariti si fara acoperamantul duhovnicului in prima linie de razboi cu aghiuta!. Calugarul are pravila sa care poate contine mai multe catisme pe zi, poate chiar si intreaga psaltire. Mireanul are alt tratament, alta pravila. Asa cum mentiona o sora mai sus psalmul 50 se regaseste in rugaciunile de dimineata sau psalmul 142 in paraclisele Maicii Domnului!
Am 2 prietene, surioare care au trait in biserica de cand sunt ele si care citeau din psaltire de capul lor. Au duhovnic, dar au crezut ca nu trebuie sa marturiseasca psalmii care ii citeau ele, tinand acest lucru numai pt ele. Mi-au marturisit ca citesc din psaltire si le-am sfatuit de marturiseasca acest lucru duhovnicului. Marturisnd citirea psalmilor au fost oprite imediat si chiar duhovnicul lor a fost foarte mirat de ele, de atitudinea lor, nu-i venea sa creada ca unele atat de intarite nu stiau ca psalmii se citesc numai cu binecuvantare. Am multe cunostinte care dupa marturisirea la duhovnic ca citesc psalmii au fost oprite. Doar duhovnicul iti cunoaste sufletul, puterile pe care le ai pt a lupta, neputintele tale si la vremea potrivita te poti impartasi cu bucurie din citirea psalmilor. Spunea un frate mai sus ca nu exista interdictie pt citirea psalmilor!!! Vai!...nu-i asa!!! Mantuirea nu ti-o lucrezi singur ci sub supravegherea duhovnicului. Bolnav fiind nu te apuci sa iei un medicament foarte puternic pt ca ai auzit ce bun e! S-ar putea sa se intoarca impotriva ta!!! Doar doctorul tau, doar duhovnicul tau stie cat poti duce!!! Nu ai voie sa citesti din psaltire? Oare nu avem atatea acatiste si paraclise catre Maica Domnului, catre sfinti? Le-ai terminat pe toate, te-ai plictisit de ele si vrei ceva nou pt ca te izbavesti mai repede de pacate, de neputinta? Nu-i asa!!! Cu rabdare, fara a sari trepte ne lucram mantuirea!!! Inainte de a ma contrazice du-te si intreaba-l pe duhovnicul tau despre ceea ce ti-am zis! I-ar daca gasesti pe singurul preot care iti va zice ca nu ai nevoie de binecuvantare atunci nu pot decat sa zic: vai, vai!!.....cum mai trimit iezii in gura lupului!
Nimic din cele pt lucrarea sufletului fara binecuvantarea duhovniclui!!! Din acest motiv aveti ispite, probleme.... citirea psaltirii fara binecuvantarea duhovniclui, fara acoperamantul lui va lasa in mana lui aghiuta care va tranteste la pamant!!!

Am spus si voi spune ca Psaltirea se poate citi si fara binecuvantare. Nu aduce nimic rau rugaciunea catre Dumnezeu. E bine sa nu mai aducem tulburare oamenilor. Ce pacat ca oamenii fug de continutul ei, cand e atat de minunat si chiar recomandat spre a fi citit.

Biserica ne cere sa citim Scriptura. Ea nu spune ca anumite parti din ea nu trebuie citite. Ceea ce ne cere Biserica, e sa nu o interpretam dupa capul nostru, dar asta e alta tema.

La fel cred si eu,Psaltirea se poate citi si fara binecuvantare....

Citirea psaltirii mult folos aduce sufletului! Multa murdarie sterge atunci cand e insotita de lacrimi de pocainta, milostenie, abtinerea de la desfranare, post.... Psaltirea este o arma foarte puternica impotriva lui aghiuta! Si ca sa poti sa ridici pe umerii tai o astfel de arma si sa o poti folosi in lucrarea pentru mantuirea sufletului trebuie sa fi intarit, sa ai un scut pentru a nu fi doborat de vrajmas. Scutul este binecuvantarea duhovnicului. El iti cunoaste puterile, neputintele, trairile...pasii pe care i-ai facut in lucrarea ta. El, duhovnicul, e singurul care poate hotari daca esti pregatit sau nu pt psaltire! Nu trebuie sa ne incredem in fortele noastre pentru a nu deveni batjocura diavolilor. Fratii mei, stiti bine cum ii arde psaltirea pe diavoli...ei oare vor fugi mancand pamantul daca ne apucam sa citim din psaltire de capul nostru increzandu-ne in propriile noastre forte? Sau vor tabari pe noi si ne vor culca la pamant pentru mandria pe care am avut-o crezand despre noi ca suntem asemenea calugarilor, preotilor sau sfintilor parinti. Noi, cu rabdare si cu multa truda trebuie sa lucram pt mantuirea sufletului nostru, si orice lucru care ne trece prin cap ca ar trebui sa-l savarsim fara binecuvantarea duhovnicului nu are sorti de izbanda. Nimeni nu a reusit de unul singur si fara ascultare, repet toti au facut ascultare de duhovnici, de sfintii parinti. Noua sa nu ne treaca prin cap ca suntem cineva si ca putem noi sa-i declaram razboi lui aghiuta, caci astfel facem prin citirea psaltirii fara binecuvantare de la duhovnic. Ce mai rade si se bucura aghiuta atunci cand ne mandrim si nu facem ascultare. Si, cine suntem noi sa-i declaram razboi aprig lui aghiuta? Oare nu avem noi mult de lucrat la smerenie, ascultare, infranare, post... Noua ne este greu sa citim si un acatist sau un paraclis Maicii Domnului si vrem sa iesim nepregatiti la razboi??? Pai atunci aghiuta o sa ne intrebe: tu al cui esti? O sa spuneti ca al lui Dumnezeu. Pai atunci unde ti-e ascultarea de Dumnezeu pe care o faci prin duhovnic? DIN CARTEA INTITULATA “DEMONII SI LUCRARILE LOR” , carte ortodoxa pe care de curand am citit-o scrie clar cum au fost batjocoriti de diavoli cei care s-au increzut in puterile lor ignorand povetele pline de dragoste ale duhovnicilor lor, si, in momentul in care au facut cum le-a spus lor gandul au fost batjocoriti de diavoli pt ca au iesit de sub acoperamantul parintilor. Cereti sfatul duhovnicului, spuneti-i ce-ati auzit vorbindu-se despre psaltire, intrebati-l daca puteti sa cititi din psaltire si cat sa cititi si, mai intrebati-l daca sunteti pregatit pt psaltire.Vrem sa fim in prima linie? Pai atunci sa facem ascultare de duhovnic, pt ca asta il arde pe aghiuta mai mult decat citirea de 100 de ori pe zi a psaltirii. Facand ascultare de duhovnic, la momentul potrivit(unora mai devreme, altora mai tarziu)in functie de puterile fiecaruia i se va da de catre duhovnic citirea psalmilor..poate cativa anume, poate 1 catisma, poate 2.... dar, atunci, fratii mei avem scut, avem acoperamant, atunci putem spunem : suntem ai parinteleui X si prin el vorbeste Dumnezeu asa ca facem ascultare de duhovnic. Multi s-au izbavit pt rugaciunile duhovnicului si pentru acoperamantul lui din mainile lui aghiuta, dar nimeni nu l-a razboit singur, increzandu-se in puterile lui si sa si castige. Asa cum atunci cand esti bolnav si ducandu-te la doctor iti faci analizele si in functie de rezultatul lor iti prescrie doctorul un medicament sau mai multe, dar, intotdeauna tinand cont de analize, asa este si cu psaltirea. E foarte dulce, foarte puternica, usuca patimile , dar acest lucru se intampla cand e luata pe reteta, adica cu binecuvantare, fie inclusa in pravila fie data ca si canon. Niciodata un doctor care se ingrijeste cu adevarat de pacientii sai nu va da un medicament foarte puternic unui organism plapand, ci, mai intai il pune pe picioare prin dieta, vitamine si, atunci cand organismul a prins puteri ii da si medicamentul puternic care sa-i scoata boala din trup, pt ca altfel din cauza slabiciunii sale i-ar pune in primejdie viata. Psaltirea e dulce, e frumoasa e arma de foc dar se intoarce impotriva celui care o citeste de capul lui, traind necununat, nepostind, asuprind, nespovedindu-se... Ortodoxia inseamna ascultare, sa ascultam de duhovnicii nostrii si pt a le lor rugaciuni va avea Dumnezeu mila si de sufletele noastre. Ascultarea e grea si iti pune mandria pe foc, dar incet incet, cu mila lui Dumnezeu ni se va parea dulce si esentiala pentru mantuirea sufletelor noastre. Duhovnicul raspunde de sufletul nostru in masura in care si noi facem ascultare de el!
Fratii mei, iertati-ma ca am intervenit in acest topic, nu vreau sa aveti suparare pe mine. Eu am impartasit cu voi ceea ce mi s-a transmis si mie sau mi s-a dat ca “porunca”
Iertati-ma, Doamne ajuta!

Interesant,cine ti-a transmis tie porunca sa ne spui noua aceste lucruri?

Daniele, frate, ai inteles gresit!!! Porunca nu e pt tine sau pt ceilalti! Porunca e pt mine!!! Doar ce stiu despre citirea psaltirii trebuie sa marturisesc!
Frate Daniel, esti de mult pe forum.... nu toti cei cu care intri in discutii cauta sa dezbine! Citeste sau reciteste cu atentie ce-am scris...sau, din tot ce-am scris tu ai tras concluzia ca o femeie neputincioasa si pacatoasa indrazinind sa spuna ce stia despre psaltire nu trebuie ascultata???
Spune-mi unde am gresit si o sa fiu atenta, o sa cercetez, o sa invat, o sa ma indrept, dar nu mai sari la "bataie"!!! Eu nu ma consider mai presus decat tine sau decat ceilalti, chiar ma intreb cum de ma rabda Dumnezeu!!! ...

PS Plamadeala – Psaltirea este cartea fiecărui suflet necăjit şi dosădit

Sursa: Ziarul Lumina

Ce este Psaltirea şi care este folosul citirii ei?

Psaltirea proorocului şi împăratului David este, dintre cărţile canonice ale Vechiului Testament, poate cea mai citită carte în rândul credincioşilor noştri. Psalmii sunt rugăciuni de laudă a lui Dumnezeu şi, în acelaşi timp, rugăciuni de pocăinţă. Ei exprimă frământările din sufletul omului, poate mai bine decât oricare alte texte sfinte şi, în aceeaşi măsură, recunosc în faţa lui Dumnezeu păcătoşenia oamenilor, dar şi părerea lor de rău, şi dorinţa de îndreptare. Psaltirea este o carte dramatică. E cartea fiecărui suflet „necăjit şi dosădit”, cum se spune în limbaj vechi românesc. Fiecare se regăseşte în ea. E de ajuns să începi lectura, ca să n-o mai lepezi din mână. Simţi că e cartea ta, cartea credinţei tale, a căderilor tale. Simţi însă că e şi cartea speranţelor tale. E cartea împăcării cu Dumnezeu. Psaltirea este o carte-miracol. Izbăvirea de vrăjmaşi este una dintre cererile dese ale Psaltirii. În popor există o vorbă: „Te pun la Psaltire!” Adică voi citi Psaltirea, cu speranţa că Dumnezeu va lămuri lucrurile. Căci ea se citeşte cu umilinţă şi speranţă şi, după lectura ei, vine lămurirea şi se înfăptuieşte dreptatea lui Dumnezeu.
Psaltirea se citeşte mult de către credincioşii ortodocşi. Psalmii sunt mângâietori. Îndeamnă la pocăinţă, ne fac mai buni, mai credincioşi, mai atenţi faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele nostru. Prin psalmi se cere iertarea păcatelor, se recunoaşte slăbiciunea firii omeneşti şi se cere întărire în lupta cu ispitele şi cu diavolul. Psalmii se citesc în orice zi a anului, dar mai ales la vreme de necaz şi de supărări şi, întotdeauna, credinciosul simte ajutorul lui Dumnezeu după citirea lor. Toţi psalmii sunt atât de potriviţi sufletului omenesc, încât par a fi rugăciunea inimii fiecăruia din cei care citesc.
Citirea Psaltirii este un act de pocăinţă, fiind prescrisă de duhovnici ca mijloc de curăţire şi iertare, prin forţa pe care o au psalmii, de a întoarce spre fapta bună, spre căinţă. Există mănăstiri în care Psaltirea se citeşte încontinuu în biserică, lectura ei fiind socotită act de trezvie şi pocăinţă pentru obşte. (mitropolit Antonie PLĂMĂDEALĂ, Cuvinte duhovniceşti)

Ai gresit cand ai spus ca Psaltirea nu se poate citi decat cu binecuvantarea unui duhovnic.

Frate, certa-ma pt altceva dar nu si pt ca se intampla sa cunosc felul in care se citeste psaltirea!!!
Nu, nu am gresit, iar voi fratilor si surorilor care cititi acest topic luati invataturile cele bune din el ,despre psaltire descrise de fratele Daniel si ceilalti, dar si de mine dar ascultati ce va rog si eu: inainte de-a incepe sa cititi din psaltire cereti binecuvantare de la duhovnic!!! Nu va ridicati cu mintea, nu cugetati despre voi ca ati ajuns la o anumita masura a sfinteniei crezand despre voi ca puteti singuri sa declarati razboi lui aghiuta, ci luati-va acoperamantul duhovnicului cu voi pt a inainta pe calea mantuirii!!! Nimeni nu se mantuieste singur, increzandu-se in capacitatea lui de discernamant ci doar prin ascultare!!! Asa cum Domnul nostru Iisus Hristos s-a facut ascultator pana la moarte si inca moarte pe cruce asa si noi sa aratam ascultare duhovnicului nostru si nu mandriei noastre!!! Doamne ajuta!!!

Draga dar eu nu te cert,insa nu vad de unde ai tu autoritatea sa spui cu certitudine ca ceea ce spui tu este adevarat.
Eu spun contrariul,si te rog sa ma crezi,cu aceeasi autoritate pe care tu o invoci,ca se poate citi Psaltirea si fara binecuvantare.

Amin!

Renuntati la mindrie si invatati sa va feriti de ispititorul !
 

Am citit acest topic si m-a surprins nonsalanta cu care feciorii tineri voiesc sa se lupte cu ispititorul in persoana fara a cunoaste bine nici pe vrasmas si nici slabiciunile lor .
La inceputul secolului trecut ca si cu inca X secole in urma Psaltirea era singura carte cu care indiavolitii se exorcizau , aceasta pe linga alte folosinte ale psaltirii in cultul public si personal . Am spus aceasta pt. a se intelege din cuvinte putine cine este Psaltirea si ce puteri are ea .
Oricarui nevoitor serios (adica hotarit sa sporeasca in viata duhovniceasca) mirean si cu atit mai mult monah i se introduce in pravila sa proprie(canonul sau) de catre duhovnic si citirea psaltirei . Adica , aceasta introducere nu se face de capul duhovnicului sau a mireanului ci dupa anumite reguli bine stabilite .
Mai intii, asa cum am si spus, se introduce cu binecuvintare ,cu un scop clar , apoi se introduce treptat pornid de la o ,,slava" , apoi 2 ,,slave" , apoi o catisma intrega si crescindu-se tot asa in ani de evolutie duhovniceasca pina la maximum 3 catisme pt. un mirean, pe zi. Tot ceea ce este legat de Psaltire nu se face fara binecuvintare .
Apoi, cind mireanul intimpina un anumit gen de probleme si ele treneaza se poate reduce din citirea ei in mod regresiv pina chiar la scoaterea ei din canon daca se banuieste ca nu a fost bine recomandata .
Principala arma de lupta a monahului si a mireanului cu ispititorul este citirea psaltirei dar pt. asta mai ales mireanul (deoarece monahul invata oricum) trebuie sa fie macar initiat in lupta cu duhurile . Istoriografia duhovniceasca mondiala dar chiar si cea romaneasca cunoaste numeroase figuri de monahi dar si de mireni (mult mai putini numerosi decit monahii) care faceau in fiecare zi o Psaltire intreaga (toate cele 150 de catisme) in cadrul canonului individual dar se cunosc si luptele si patimirile extraordinare cu care venea ispititorul si le arunca in cap pt. acest razboi purtat .
Am cunoscut mirean care fara binecuvintare s-a zelit sa citeasca intro zi toata Psaltirea dar care a si povestit ce mari, extraordinar de mari , ispite a avut ; este vorba despre o cucernica femeie !
Desi nu va pot spune , nu va pot enumera , tipul ispitelor si a razboiului pe care il porneste ispititorul unui mirean la citirea Psaltirei de capul lui va recomand totusi ca atunci cind in viata voastra veti auzi pt. prima data asa ceva sa tineti minte si sa notati si sa spuneti si altora deoarece nu este de gluma .
Lupta cu duhurile nu este decit pt. cei nevoitori .

Sunt frati care au postat diverse citate de prin ziare sau de pe aiurea cu intentia de a explica cine este si ce vrea sa fie psaltirea .
Eu va spun , cu draga inima, ca despre Hristos si crestinism , despre slujbe si carti de cult public sau individual va poate vorbi si explica tare frumos orice universitar cit de mic sau orice ziarist care a facut teologia , dar a va invata sa traiti in Hristos(a trai, a te ruga si a purta inevitabila lupta cu duhurile !) nu poate sa va invete decit monahii si si aici numai cei imbunatatiti, adica traitorii si nevoitorii in fapt si nu povestitorii !

Psaltirea este o carte deosebita , f. folositoare tuturor celor ce o citesc numai cu binecuvintare, dar ea este in totdeauna o sabie cu doua taisuri in mina celui care o tine . Pina acum doar monahii seriosi stiu sa o tina in mina fara sa se taie in ea . Iar taierile, ma repet, sunt f. dureroase . De Psaltire nu se fuge si nu ne lasam cuprinsi de frica prosteasca deoarece am pierde o prea puternica arma dar se lupta cu ea numai cu aprobarea duhovnicului si numai cum spune el (adica este regula fiecarei arme pt. a nu me omori pe noi insine).

Bine ar fi sa intelegeti ca inafara frumusetii ei exterioare de carte ea este in primul si primul rind o arma tare in mina ortodoxului .

Bineinteles ca se citeste numai cu binecuvantare
 

Iertati-ma dragi prieteni crestini!
Am simtit nevoia sa intervin.
Daca incerci sa fii crestin ortodox practicant ascultarea de Duhovnic nu e doar ca e doar ajutor miraculos pt. suflet dar e si conditie obligatorie pentru mantuire. Tot ceea ce citim intra la pravila zilnica. Ceea ce citim in plus fara binecuvantare poate deveni ravna nesocotita si duce la pierderea sufletului. Suntem noi oare mai in masura decat Parintele duhovnicesc sa stim de ce avem noi nevoie pentru vindecarea sufletului? Duhovnicul este " doctor " de suflete. El prescrie medicamentul. Fara duhovnic nu exista mantuire.

Uitati ce spune mitropolitul Antonie PLĂMĂDEALĂ in Cuvinte duhovniceşt : " Citirea Psaltirii este un act de pocăinţă, fiind prescrisă de duhovnici ca mijloc de curăţire şi iertare, prin forţa pe care o au psalmii, de a întoarce spre fapta bună, spre căinţă. Există mănăstiri în care Psaltirea se citeşte încontinuu în biserică, lectura ei fiind socotită act de trezvie şi pocăinţă pentru obşte" Psaltirea este o arma foarte puternica importiva raului pentru ca te smereste atat de mult si iti aduce atata hrana de pocainta sincera incat e ca si cum ai declara razboi direct vrajmasului. Dar oare cine este nebun sa intre in razboi singur de capul lui si fara binecuvantare? Fara sa ti tina cineva mai puternic duhovniceste decat tine spatele?
In general Psaltirea este rugaciunea monahilor pentru ca ei sunt cei care au lupta cea mai grea, dar pana si lor le prescrie Dumnezeu prin gura Duhovnicului dozajul pravilei. Uneori Duhovicul mai poate prescrie si mirenilor sa citeasca din psaltire, insa se stabileste o norma, cati psalmi sau cate catisme pe zi. INCA O DATA : NU E BINE SA CITITI PSALTIREA FARA DOZAJUL ACESTA DE LA DUHOVNIC SI FARA BINECUVANTARE. S-ar putea sa nici nu fim pregatiti sau din contra sa fuim si sa ne ajute dar e obligatoriu sa anuntam ca vrem sa facem asta. Luati binecuvantare si intrebati cat puteti citi, Duhovnicul stie mult mai bine cat va poate prescrie nu va lasati inselati de madria ravnei nesocotite!

O alta avertizare : CE NU e bine sa citim niciodata: In acatistul Sfantului Ciprian exista la sfarsit o rugaciune pt Sfantul Ciprian care se citeste in general la Masluri si la Dezlegari.
Acea rugaciune este numai pentru preoti si cine o citeste se lupta asa cum imi spunea un mare Duhovnic odata "singur cu diavolul in pijamale". Nu inteleg de ce inca o mai tiparesc odata cu acatistul, multi Duhovnici sunt foarte suparati pe tema asta.

In lumea ortodoxa sunt prea multe pareri in general/ eu personal am avut de multe ori tendinta sa intreb stanga dreapta ce si cum insa am ajuns la concluzia ca da, sunt bune si forumurile pe anumite subicte dar cand e vorba de canon si pravila -TOATA LUMEA sa alerge la Duhovnic! Nu luati hotarari care implica viata duhovniceasca la sfatul unora care poate sunt in ispita sau in necunostinta! (nu fac aici referire la nimeni )
Si ma intreb aici si va intreb si pe voi: nu i mai bine oare sa intrebi duhovnicul decat sa gresesti? Sa nu luam lucrurile superficial, mai ales ca este vorba de suflet!
Ascultare sau moarte vesnica --- Dumnezeu ne da liber arbitru!

Am gasit ceva bine scris despre ascultare:
http://prieteniisfmunteathos.wordpre...a-de-duhovnic/

Doresc tuturor sarbatori binecuvantate si un post cu folos in continuare!
Doamne ajuta!

Problema este,ca sa se inteleaga corect....este foarte bine sa se citeasca Psaltirea cu binecuvantare,ascultarea este cea mai importanta,eu insa ma refeream ca asa cum nu pentru orice rugaciune alergi la binecuvantare ca sa o faci,desi asa ar fi ideal,asa si daca ai dorinta de a citi din Psaltire,si nu ai intalnire cu duhovnicul,poti sa o faci si din proprie initiativa.

Bineinteles cu masura si discernamant.

Asa este ! O arma tinuta la voia intamplarii , fara pregatirea si binecuvantarea necesara , poate deveni periculoasa pentru insusi cel care o foloseste , precum ai spus : " o arma cu doua taisuri " !