|
Gandurile din timpul rugaciunii
Buna ziua!
As dori, daca se poate sa ma ajutati si pe mine cu un lucru... Atunci cand citesc un acatist sau citesc o rugaciune imi tot zboara gandurile in alta parte...ori ma gandesc la ce am mai facut, ori imi vine o melodie . Imi adun gandurile la rugaciune, dar apoi iar imi zboara ...nu stiu ce sa fac sa scap de ele ! Doamne ajuta! |
slamdaffodil
staruieste asupra rugaciunii,zi de zi,concentreaza-te ,cauta un loc linistit si incearca sa cobori usor,usor mintea in inima,incet,incet vei reusi sa opresti acest vagabondaj al mintii.Doamne ajuta.
|
Citat:
|
inainte de a incepe rugaciunea goleste mintea, uita raul si grijile zilei. ispitele vin cand te pui la rugaciune asa ca persevereaza! ti-ai dat seama singura ce trebuie sa faci : sa iti aduni gandurile cand simti ca mintea incepe sa umble.
|
Nu le vei putea opri niciodata, insa, dupa nevointe indelungate, le vei putea stapani.
Nu vei mai primi gandurile straine, aruncate de vrajmas. Consider ca este cea mai grea lupta. Desfranarea, crima, imbuibarea, lacomia, ura si cearta... lupte duse la nivelul gandului. Cand inima noastra va fi curata, atunci si gandul nostru va fi curat. Insa e tare greu. |
Citat:
Inceputul e greu dar insistenta si perseverenta vor spune multe daca le vei avea. |
acesta ratacire a gandurilor trebuie spus la spovedanie?
|
da, duhovnicul te poate sfatui !
|
Citat:
Dar daca involuntar gandul iti zboara si tu la un moment dat constientizezi asta si revii la rugaciune...si te straduiesti de fiecare data sa-ti mentii concentararea in dialogul tau cu Dumnezeu....nu cred ca se poate numi un pacat ca gandul tau fuge....suntem prea pacatosi ca sa reusim o rugaciune perfecta din prima. |
tot un incepator !
Citat:
Rodica si Jamaica : voi surorilor spuneti sa ne alegem o ora potrivita pt. rugaciune in care sa avem mai multa liniste si sa ne golim mintea si sa uitam raul . Pai tocmai acestea sunt problemele ! In primul rind orele de rugaciune nu sunt cind le-as vrea eu ci atunci cind reusesc sa-mi termin treburile si studiul, adica atunci cind de obicei ma napadeste somnul , neputinta , dorinta de delasare, graba sa termin mai repede ca sa ma pot odihni , ispita care-mi spune ca si asa sunt obosit si nu ma pot concentra la rugaciune si ca in acest fel pierd si rugaciunea si si somnul prin care m-as putea recupera , odihni, adica intr-un cuvint nu fac decit sa pierd vremea mintindu-ma ca sunt evlavios . Eu imi dau seama de toate acestea si tocmai de aceea va intreb ! Ori toate acestea ma impiedica sa ma concencentrez f. bine si sa acced spre ,,profunzimi adinci" ale contemplatiei . De asemenea , golirea mintii nu este asa , cum golesti o cana de apa intro fractiune de secunda si gata, ci este aproape imposibila ; iar a uita raul este extrem de greu deoarece atunci cind incerci sa te aduni si sa te reculegi in rugaciune ti se napadeste mintea cu toate evenimentele petrecute in aceiasi zi si in zilele trecute si te trezesti bombanind doar din gura ... ca din suflet , nimic ! Ori voi spuneti asa in linii mari , generale , ce sa facem fara a da o reteta clara , precisa , cum sa procedam . Toata lumea exlica, ca si voi, dar mai mult nimic in amanunt ! Pai si atunci ce sa pui in practica ? Adica , pur faptic, cum sa procedam ? E usor sa spui sa uiti raul dar practic cum sa faci asta deoarece raul revine vehement in minte oricit voiesti tu sa-l alungi . Si daca procedind asa cum spun eu , adica sa te rogi doar din buze mai are vreo valoare rugaciunea , adica mintea bate cimpii si tu bati din gura ? ce sa inteleaga D.zeu din asta ? Ma gindesc la un exemplu asemanator : daca atunci cind te intilnesti cu seful de la serviciu pe strada ii spui ca de miine vei veni la lucru dar din fapte nu si faci asa , te mai tine angajat seful tau ? te mai asculta sau te mai crede el ? Deci, daca aveti stiinta si experienta despre practica rugaciunii invatati-ma va rog cum sa procedez sa inaintez in aceasta nevointa ! |
Citat:
Asemenea idei trebuie alungate imediat ce vin. Nici măcar atâta timp cât respirăm o dată nu trebuie să le păstrăm în cap. Din fericire, nesimțitul nu ne atacă permanent, ci vine, aruncă porcăria înspre mintea noastră, și pleacă până la o vreme. La mine am observat că mă ajută dacă înainte de rugăciune citesc Biblia sau ceva legat de viețile sfinților. Mai ajută mult și poziția corpului: în timpul rugăciunii în genunchi ești ceva mai ferit decât dacă te rogi în picioare. |
Citat:
|
subscriu la ce a spus d. mihnea dragomir : pozitia ingenuncheata ajuta pt concentrare iar eu mai ascult muzica bisericeasca inainte - linisteste inima si limpezeste mintea
|
Citat:
Mi-a placut postarea ta...vrednic de luat in seama acest punct de vedere. |
da intr-adevar, cand mintea zboara in alta parte, trebuie revenit asupra rugaciunii...
dar eu una, personal, prefer sa spun o rugaciune din suflet, sa ii multumesc eu, in felul meu lui Dumnezeu sau na...de cele mai multe ori sa ii cer cate ceva, dar prefer sa o fac dupa inima si sufletul meu, nu dupa rugaciunea venita si sufletul altuia, cum sunt acatistele si rugaciunile alea prea lungi. sunt folositoare, ajuta, cine are rabdare si putere sa le citeasca de la cap la coada, dar pentru mine sunt parca prea automate, prea mecanice, nu simt chair tot ce scrie acolo. si atunci cand nu simti ce scrie in rugaciunea aia apoi incep sa zboare gandurile....la o mancare, la copii, la sot, la servici si tot asa..... cand simti ceea ce citesti, sau cand te rogi din suflet, normal ca te concentrezi asupra gandului si el nu iti mai zboara. si bineinteles ideal ar fi sa ne rugam cat de mult putem, de cate ori ne amintim, sa vorbim cu Dumnezeu, sa spunem ce avem pe suflet. ce imi plac, si mai citesc din cartea de rugaciuni, sunt rugaciunile alea scurte, care concentreaza o singura idee. si rugaciuni foarte bune sunt "Tatal Nostru" si rugaciunea inimii :" Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatostul/pacatoasa." |
Citat:
rugaciunea trebuie sa fie un dialog sincer cu Dumnezeu. Trebuie sa fim constienti ca EL ne asculta si este important tonul vocii noastre, cugetul inimii noastre... nici noua nu ne convine cand cineva vorbeste cu noi si nu ne priveste (ba se mai uita si in alta parte)... sau nu este atent (vorbeste cu noi si se se mai uita si la televizor sau mai vorbeste si cu altcineva...) In concluzie la rugaciune trebuie sa alegem cele mai frumoase cuvinte sincere izvorate din inima curata si iubitoare, fiind constienti ca atunci cand ne "asezam la rugaciune" cel rau va cauta prin toate mijloacele sa ne opreasca... |
pt zaharia 2009
frate,se putea sa nu avem parte de ironii?mai cauta ca ai sa gasesti,cauta o sursa autorizata in ale acestor taine si Domnul fie cu tine,poate ca n-a venit inca momentul pt. tine.
|
Citat:
Sa fi binecuvintat si sa ai spor in rugaciune ! |
rugaciunea si indoiala
Citat:
|
Intrebat-au unii pe avva Macarie, zicand: cum suntem datori sa ne rugam? Le-a zis lor batranul: nu este trebuinta a vorbi multe, ci a intinde adeseori mainile si a zice – Doamne, precum vrei si precum stii, miluieste! Iar de le sta razboi asupra, ziceti - Doamne, ajuta-mi! Si El stie ce e de folos si face cu noi mila.
|
Citat:
Nu sunt eu cea mai in masura sa dau sfaturi.. dar eu am gasit o solutie pentru o parte din gandurile care ma deranjau. In timpul rugaciunii imi venea in minte ce nu am facut in ziua respectiva: ca nu am sunat pe x, nu am cumparat ceva ce lipsea din casa etc. Ca urmare am hotarat sa fac o agenda pe care completez in fiecare seara ce am de facut a doua zi, ce planuri pt restul saptamanii am, ce lucruri am de cumparat si pe cine am de sunat etc.. Astfel imi eliberez mintea de toate detaliile acestea si pot sa ma rog linistita. Pentru mine functioneaza. Evident sunt si alte categorii de ganduri care vin la vremea rugaciunii.. Spui de melodii care iti revin in minte. Eu am aici doua solutii: - ascult preponderent muzica psaltica (sunt multe situri de unde poti descarca) sau clasica.. astfel de melodii nu te urmaresc obsesiv - intru pe situri in care este analizat continutul (ocult al) muzicii contemporane (de ex. vigilantcitizen.com) si imi trece cheful sa mai ascult astfel de lucruri. Daca am probleme cotidiene sau sunt in relatii proaste cu cineva, ii expun intai lui Dumnezeu supararea mea, ma rog pentru cei cu care nu sunt in relatii bune etc.. Astfel devin mai linistita si nu ma mai gandesc la ce mi s-a intamplat in timpul zilei. Ajua uneori sa citesti seara scrieri ziditoare de suflet inainte de a te ruga (sau macar din sf. scriptura). |
Citat:
(Fara ironie). |
Citat:
Spun asta pt ca eu ma indoiesc ca cineva care a incercat sa practice si a ajuns la o anumita masura, va intra sa spuna aici ce si cum...atat ar astepta diavolul ca apoi bietul crestin sa poata pierde munca de luni sau ani... Cine doreste sa stie cum se face sa ia cartea in mana si apoi sa inceapa sa practice. Dar va avertizez ca cine nu a ajuns sa simta si sa traiasca rugaciunile zilnice, adica sa fie cu mintea permannet acolo cand se roaga...nu va reusi sa-si coboare mintea in inima...de fapt mi se pare si absurd sa se inceapa cu aceasta practica in conditiile in care mintea ne flutura la un simplu "Imparate ceresc" sau "Sfinte Dumnezeule" |
Citat:
In general onestitatea ne impiedica sa dam sfaturi despre lucrurile pe care NU le cunoastem. Nu vreau citate din carti, vreau experienta personala, daca exista. Din carti pot sa vorbesc si eu multe despre rugaciune (si nu numai), dar as fi si mai ipocrita. (In alta ordine de idei, exista un mesaj explicit si unul.. printre randuri, sa zicem. Adica citesc sfatul/mesajul, dar aflu si lucruri despre cel care l-a scris. Eu nu prea pot separa mesajele de useri. Si fiecare mesaj il decodific/interpretez in baza informatiilor pe care le am despre user din alte mesaje. ) |
Citat:
Inainte de a ne da orice avertisment , si pe tine si si pe altii, eu unul am rugat sa se detalieze ceea ce inseamna sa-ti coboti mintea in inima si cum se face practic . Da, este adevarat ca nimeni dintre cei cu judecata si versati sau cit de cit experimentati duhovniceste nu-si va spune cu usurinta si mai ales pt. un mare auditoriu nivelul sau de concentrare oranta la care a ajuns si cum procedeaza deoarece exista riscul cert sa piarda acest nivel sau sa isi porneasca singur niste ispite si incercari f. insemnate . In al doilea rind , fiecare om are o cale a sa , o metoda a sa de a creste in concentrare chiar daca in linii mari se spune ca se obtine la fel . De asemenea , cei care sunt cititi cu adevarat din literatura, nu cea de zidire duhovniceasca ci cea clar de practica a rugaciunii, stiu ca nu exista o carte , si nici macar un manual, din care sa inveti a te ruga . Aceasta se invata cel mai bine si mai sigur traind pe linga un mare duhovnic calugar zi de zi sau mult mai rar si intr-un timp inzecit mai mare citind cartile marilor sfinti, sau despre marii sfinti . Aceasta este o cale f. anevoioasa deoarece , ma repet, nu exista o singura carte care sa te invete sa te rogi , ci de la un parinte inveti o farima de ,,ceva" de la altul altceva si tot asa ajungi in 10- 15 ani ca punind cap la cap toate frinturile de invatatura sa poti cunoaste ce inseamna si cum sa faci sa te rogi din ce in ce mai adevarat , adica din inima si nu din gura sau precum spune sf. ap. Pavel sa nu spui zece mii de cuvinte precum paginii ci doar citeva restul fiind meditatie cu si prin aceste cuvinte . Iacata , eu nu am facut nici glume si nici nesimtirea ,,neamprostiei" pe care fratii inimosi si iubitori de aproaspele s-au grabit sa o inteleaga din postarea mea dar nici nu am vrut sa accept cuvintele voastre generale , insinuante si aparent mult intelepte despre a te ruga , dar care nu spun nimic ci doar ar lasa un fals iz de crestin experimentat ajuns la stadiul de jena in care cugeta : fartilor , rugati-va profund prin coborirea mintii in inima ... dar fara a mai putea sustine mai departe discutia cu lucrui clare, practice , folositoare si calauzitoare ! Fiti siguri ca asemenea generalitati culese de prin carti ar fi in stare oricine sa posteze si dupa aceea sa pozeze in ascet rezervat si sfatuitor plin de profunzime ! Cu asemenea atitudini nu suntem de folos nimanui, nici chiar noua , deoarece asa nu ne aratam decit neputinta si mindria . Dar ma rog, asta este o chestie care tine de profunde trasaturi moral-duhovnicesti ! Boala este insa aceiasi : nevorbirea cronica prin care de multe ori nu spunem mai nimic ci doar ne citim/auzim pe noi insine ! |
Din cate am observat, citirea lenta a Acatistului nu permite accesul gandurilor instruse. Am gasit scris acest lucru si aplicandu-l, am observat ca asa este.
|
Citat:
Eu am invitat sa se citeasca cartile din domeniu si apoi pe baza respectivei teorii sa se inceapa individual practica, stiind si eu la randul meu tot din cele citite, ca este o practica destul de anevoioasa, insa cu multe satisfactii si bucurii spirituale cand o dobandesti... Iar referitor la stilul tau de a cataloga userii si mesajele lor...e strict problema ta, e varianta ta...eu am o varianta mai simpla...motiv pentru care de multe ori nici nu stiu cine scrie sau uit repede cine a scris...important pentru mine este ce a scris si daca eu m-am folosit cu ceva din postarea respectiva. :) |
Citat:
Insa referitor la rugaciunea inimii si la felul in care trebuie sa te rogi coborandu-ti mintea in inima eu recomand: Zbornicul, Pelerinul rus, Filocalia (dar nu mai retin exact care numar, insa sunt 12 vol. si puteti cauta la cuprins) si de asemeni cu scuzele de rigoare ca nu-mi amintesc titlul, mai exista o carte fff buna in acest sens, este o carte in marime mica, dreptunghiulara si nu foarte groasa, iar pe coperta are icoana Mantuitorului....poate cineva o stie si ma poate ajuta sa-mi amintesc titlul. De asemeni pentru o buna practica este foarte bun Acatistul Rugul Aprins....pe versurile acatistului esti invatat efectiv cum sa-ti cobori mintea in inima....exista o carte intitulata Acatistul Rugul Aprins al lui Daniil Tudor, editata la manastirea Rarau care da toate indicatiile incepand cu binecuvantarea duhovnicului si apoi continua cu pozitia corpului, cum sa rostesti rugaciunea si exact ce si cum sa faci... Totul este sa va intereseza cu adevarat subiectul... |
Citat:
Da, metoda pe care o spui tu cu ritmul lent in citire este buna pt. tine, in primul rind, dar mai ales pt. anumite stari psihofizice care permit acest ritm lent. Adica, atunci cind esti odihnit , cu mintea limpede, cu ceva lectura duhovniceasca anterior intrarii in rugaciune , atunci cind sufletul tinde sa intre de la sine in emulatia lucrurilor si starilor duhovnicesti/sfinte ; acest ritm este bun deoarece zabovind cite putin asupra fiecarui cuvint (chestie de fractiuni de secunda sau maxim 1-2 secunde) poti incepe sa descoperi semnificatii aparte ale cuvintelor si ale frazelor si a acestora in cadrul condacelor si a icoaselor introducindu-te astfel in linistea rugaciunii asezate si mai departe in concentrarea duhovniceasca propriuzisa . Avind desigur grija permanenta de a nu aluneca tot intr-un fel de profunzime concentrata spre alte idei care vin pe nesimtite in minte . Dar atit, deoarece in starile in care fiind musai sa-ti faci pravila zilnica si fiind oricum altfel decit odihnit si cu introducerea facuta(lecturi duhovnicesti anterioare, ori muzica psaltica ,ori ascultarea de predici , etc) nu prea mai poti citi lent un acatist deoarece mintea obosita are o tendinta pronuntata de a fugi la lucrurile pe care le-ai petrecut astazi ori sa iti apara in minte cite o idee tare staruitoare prin care acum, dar acum , este musai a te ridici de la rugaciune ca sa implinesti cine stie ce ai uitat astazi toata ziua. Sau lucrul cel mai greu este cind incepe sa te biruiasca oboseala si somnul si atunci din contra te vei grabi sa termini cit mai repede pravila ca sa fi sigur ca ai implinito si ca de atita luat razana cu mintea si de somn nu este musai sa te opresti si sa lasi lucrul neterminat ! Dar chiar si asa cum exemplific eu lucrurile nu sunt standard pt. toti . Fiecare are potentele si taria lui : stim bine ca unul este mai postitor decit altul, unul mai rugator , altul mai milostiv, altul iertator si iubitor... nu toti suntem la fel si pt. aceasta nu exista una sau nici macar 5 retete universale si aplicabile la toti . Dau un ultim exemplu , legat de practica rugaciunii lui Iisus : stim ca exista o intreaga teorie despre cum se practica aceasta , cum sa fie camera de linistita si de neiluminata, cum si ce sa facem noi ca sa ne pregatim putin inainte de a incepe relaxindu-ne mental (refuzind orice gind al mintii altul decit Hristos , Maica sa si sfintii sai), cit de lent sa rostim fiecare cuvint al rugaciunii si cum sa ne gindim profund la fiecare din acestea si chir inclusiv cum sa respiram in timp ce rostim rugaciunea ! Stim da ?, ei iacata ca in Romania a aparut de curind , probabil ca maxim o jumatate de an ,o excelenta carte , mica, f. mica ca si aspect dar care contine aur duhovnicesc si care este , printre altele si despre rugaciunea inimii . Cartea se numeste : Ilarion Monahul :,, Batrinul Irodion Kapsaliotul; cel nebun pt. Hristos; prietenul de taina al cuviosului Paisie Aghioritul" Ed. Sf. Siluan, 2010 , si prezinta pe scurt viata unui pustnic roman de la Muntele Athos , pe nume IRODION,adormit de citiva ani . Cartea este o suma de invataturi rare si ,,de aur" printre care si sfatul cum ca rugaciunea inimii se roateste repede pt. a nu da timp mintii ca sa se lase bintuita de alte ginduri si asa sa uiti sa o mai spui . Deci, la acest sihastru asa se facea cel mai bine rugaciunea inimii si asa avea cel mai mare folos , in ciuda intregii teorii pe care si eu am spus-o mai sus . Ca atare, reconcluzionam ca fiecare om are ,,leacul" lui pt. a junge la rugaciunea miscatoare, profunda , care misca inima si duhul nostru spre trairi absolut profunde si la apropieri din ce in ce mai intime de Hristos ! Sa nu intelegi sora ca am vrut sa te critic ci am dorit sa dau un exemplu legat de cea mai tare rugaciune dar pt. care nu exista o reteta standard . Asadar, fiecare cu calea lui dar in limitele inguste ale cai mintuirii ! |
Citat:
Deasemenea , sunt de acord cu ultima ta postare recunoscund ca nici un duhovnic nu te primeste linga el cind face pravila (singurul primit este Hristos !) dar adaug faptul ca intrebindu-l f. des , comentind despre greutatile pe care le intimpini , nestiinta pe care o ai sau incurcaturile in care te impotmolesti acestia te pot invata multe, f. multe lucruri ... dar cu o singura conditie, sa fi f. apropiat de ei , adica sa fi f. serios si mai ales nevoitor(sau invers !). Duhovnicul nu este numai spovadarul ci cel care iti conduce intreaga viata duhovniceasca si care mai ales te invata sa traiesti in Hristos . Duhovnicul ,de obicei, este ca si profesorul , trebuie des intrebat , ,,siciit" cu nestiinta si neputinta ta , staruit pe linga el ! Chiar si marii duhovnici spun si invata dar asa cum am spus mai sus : daca au pe cine ; altminteri ei trag ce trag de tine dupa care vazind ca nu vrei sa te zelesti f. mult te lasa mai usor . Vorbesc , bine inteles, de calugari deoarece preotii mireni nu sunt interesati de rugaciunea continua ci doar de ideea continua de a face rost de bani pt. ei sau ca sa mai faca o cancelarie, o cantina, un azil , o spalatorie, o scoala privata , ,,pe linga biserica " sau de a face orice alte munci din care sa iasa bani pt a-si ,,intretine familia " . Si dupa ce ca ei nu sunt interesati, la fel invata si pe altii spunind cum au primit sfat chiar membrii familiei mele : ,,...mai, tu nu esti calugar, tu ai alte treburi decit calugarii ! Pai ei ce fac toata ziua ? mai nimic , doar stau inchisi in minastirea lor rupti de lume si se roaga toata ziua ! Ori tu ai alt rost in lumea aceasta !" si cu asta i-a smintit in asemenea hal incit ei cred ca a se ruga este doar sa spui psalmul 50 o data, sa spui rugaciunile de dimineata si de seara si ... gata , te mintuiesti , ce sa mai ! Ca restul si asa faci tu destule treburi la servici si si in familia ta, ce sa mai ... de unde atita rugaciune , pai ce , esti mai catolic decit papa ? |
Citat:
In ciuda acestor impedimente asta nu inseamna ca nu poti incerca aceasta practica doar pt ca esti mirean...cred ca folosindu-te de teorie, de insistenta si cu mare nadejde la Dumnezeu reusesti...Hristos iti va raspunde la toate nedumeririle daca nu are cine...crede-ma ca stiu ce spun. |
Citat:
Rugaciunea coboara singura in inima, atunci si numai atunci cand inima este curatata de patimi... Vladica Antonie Marturisitorul: "Calea rugaciunii launtrice" - e o carte scrisa in perioada prigoanei comuniste din Rusia, atunci cand nu prea existau posibiltati de a ajunge la duhovnici care cunoasteau si erau sporiti in practica rugaciunii inimii... E o carte practica. Cartile Sf Ignatie Briancianinov nu trebuie sa lipseasca din documentare ( "Despre insealre", "Experiente ascetice"). |
Citat:
Ca atat timp cat sunt impatimita nu pot nici macar sa sper la rugaciune curata (coborarea mintii in inima si alte lucruri despre care am citit). Imi vine in minte acea intamplare cu cel care spunea de mii de ori rugaciunea inimii in fiecare dimineata, fiind foare mandru de aceasta, iar cand niste muncitori au inceput sa lucreze sub balconul lui, tulburandu-l, omul a aruncat cu ghiveciul cu flori in ei. (cred ca par. Serafim Rose a povestit aceasta, nu-mi amintersc exact). |
Întâi, de ce se postează astfel de topicuri la Generalități? Sunt secții speciale, cum ar fi Pocăința.
Apoi, rugăciunea este modul prin care noi Îl iubim pe Dumnezeu. Ea trebuie să fie din toată inima, din tot cugetul și din toate puterile și permanentă. Faptul că avem gânduri nu este ceva pentru care suntem vinovați, dar dacă ne abatem voluntar spre ele în loc să fim întorși în întregime spre Dumnezeu, atunci da, suntem vinovați. Dorința pentru o minte complet purificată de gânduri este o deviere, asemenea practicilor orientale (yoga) și totodată o ambiție de a ne crede sfinți. Repet, asta nu înseamnă că nu trebuie să ne străduim din toate puterile și permanent să fim în Dumnezeu prin rugăciune, dar să nu ne așteptăm să avem o minte complet fără gânduri. Ar fi și ceva inuman dealtfel. Și deși nu se referă specific la rugăciune, niște frumoase cuvinte ale avei Pimen despre gânduri: A intrebat avva Isaia pe avva Pimen despre gandurile cele spurcate. Si i-a zis lui avva Pimen : precum o lada plina cu haine, de le va lasa cineva, cu vremea putrezesc, asa si gandurile, de nu le vom face cu trupul, cu vremea se prapadesc si se putrezesc. Un frate a venit la avva Pimen si i-a zis : avvo, multe ganduri am si ma primejduesc din pricina lor. Si l-a scos pe el batranul afara sub vazduh si i-a zis : intinde bratul si tine vanturile. Iar el a zis : nu pot sa fac aceasta. Si i-a zis batranul : daca asta nu poti s-o faci, nici gandurile nu le poti opri sa nu vina . Alt lucru este insa sa le stai impotriva. |
Multumesc fratelui Zaharia pentru precizari.
Gheron Iosif descopra acest mecanism in lucrarea rugaciunii inimii: "Rugaciunea se spune in tot locul: stand jos sau in picioare, culcat in pat sau mergand. <<Neincetat va rugati, pentru toate multumiti>>, spune Apostolul. Nu numai inainte de culcare trebuie sa te rogi. Este nevoie de multa stradanie. Cand obosesti, aseaza-te. Apoi iarasi ridica-te. Sa nu te ia somnul. Toate acestea se numesc <<lucrare>>. Tu arati lui Dumnezeu vointa ta. Apoi totul depinde de Acesta, daca iti va da sau nu. Dumnezeu este inceputul si sfarsitul. Harul Lui lucreaza totul. El este puterea mobilizatoare." |
Mi-a folosit raspunsul dat de Windorin.Asa este:de scpat nu vom scapa niciodata ,pana la sfarsitul vietii de tot felul de ispite,dar concentrandu-ne le vom putea stapani.
|
Cate un gand tot mai apare la rugaciune, dar de o vreme sunt "atacat" din ce in ce mai putin. Am zambit la postarea lui Mihnea Dragomir si mi-am amintit de cineva, demult, care spunea despre altul ca sa evidentieze ceva: " E atat de aiurit incat nu numai ca se inchina catre Apus, dar mai are si erectie in biserica!" Totusi, aici nu e cazul, cred eu!!
Cat despre coborarea gandului in inima, eu cred ca este ceva metaforic. Dincolo de miile de pareri si sfaturi legate de "Rugaciunea inimii", care in randul mirenilor nu are nici o relevanta, oricat s-ar amagi unii ca o practica, coborarea gandului in inima nu inseamna sa ne punem imaginatia la treaba, ci sa ne punem in rugaciune toata dragostea fata de Dumnezeu, dar si smerenia. Trebuie sa-ti recunosti conditia de neputincios si sa-ti patrunda in suflet intreaga recunostinta pentru tot ce ai si esti! Asta cred eu ca inseamna sa cobori cu gandul in inima! Si atunci nu mai vine "vicleanul" sa cocheteze cu programul tau de maine, pe care oricum il uiti imediat ce te ridici, ca nici nu mai stii ce lucru "foarte important" trebuie neaparat facut, de care ti-ai amintit taman la rugaciune... |
.
Citat:
|
http://www.ortodoxia.md/articole-pre...mintii-in-inim
Coborârea minții în inimă „Când începem să ne rugăm, trebuie să ne pogorâm din cap în inimă" (Sbornicul 2, cap.47). „Unirea minții cu inima constă în unirea gândurilor duhovnicești ale minții cu simțirile duhovnicești ale inimii (Sbornicul 2, p.148). Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne spune: „Tu însă, când te rogi, intră în cămara ta și închizând ușa roagă-te tatălui tău, care este întru ascuns și tatăl tău care vede în ascuns îți va răsplăti ție la arătare (Matei 26, 6). Sfinții Părinți ne spun că această cămară este inima noastră. Așadar, când omul se pregătește, omorându-și patimile prin asceză și muncă binecuvântată, va trebui să-și adune mintea de la lucrurile exterioare și să-și plece capul până la nivelul pieptului și să încerce să găsească acolo locul inimii. Și acolo, cu toată atenția, să înceapă să spună „Rugăciunea lui Iisus", cu puțină sforțare și cu zdrobire de inimă. Să o spună din adâncul inimii, după cum spune Sfântul Prooroc și Împărat David: „Din adâncuri am strigat către Tine, Doamne. Doamne, auzi glasul meu". În plus, în acele momente, mintea lui nu trebuie să se desprindă de locul în care spune rugăciunea. Iar când începe să se încălzească locul în care spune rugăciunea, atunci concentrându-se pe acea căldură din inimă, să spună rugăciunea mai atent, după cuvântul Sfintei Scripturi care spune: „Merge-vor din putere în putere...". Și, rugându-se astfel, începe să îl doară înlăuntrul pieptului, acolo unde spune rugăciunea cu zdrobire de inimă, adică în adâncul ființei sale umane. Din acest moment, este clar că Mântuitorul Iisus Hristos a venit și s-a sălășluit în acea inimă, după cum ne-a spus în Dumnezeiasca Evanghelie: „Unde sunt adunați doi sau trei în numele Meu, acolo voi fi și Eu în mijlocul lor". Tot așa, unde sunt adunate inima, mintea și atenția la un loc și cercetează în comun și cu evlavie numele Mântuitorului Iisus Hristos, acolo va fi prezent și Dumnezeu în mijlocul lor. „Eu și Tatăl Meu vom veni la el și ne vom face sălaș întru el". De acum încolo, rugăciunea se va spune cu ușurință, deoarece, precum fierul înroșit bine în foc este prelucrat cu ușurință, tot așa se întâmplă și cu inima omului. După ce inima este aprinsă de focul Sfântului Duh, ea va spune rugăciunea cu multă căldură și cu multă usurintă. După ce încetează această rugăciune, omul îsi vine în fire si îsi cunoaste foarte bine propria fiintă, adică ia aminte si meditează la gândurile si amintirile pe care le avea înainte de asi zdrobi inima cu rugăciunea si le află pe toate ca fiind capcane si buruieni ale diavolului. „Rugăciunea lui Iisus" merge bine când căldura harică a lui Hristos este înlăuntrul inimii noastre. Dar, în absenta căldurii harice, avem nevoie de vâsle, adică de o stăruintă mai mare în rugăciune. Apoi trebuie să citim scrierile Sfintilor Părinti, care ne vor aduna mintea. Trebuie să citim cărtile duhovnicesti cu simtirea inimii si nu numai cu ratiunea. Trebuie să citim cărti duhovnicesti care au fost scrise cu inima si care pot fi citite cu bucurie din inimă. Este bine să avem alese mai dinainte tropare, care cântate sau citite ne vor aduce căinta si care vorbesc despre păcătosenia noastră, despre a doua venire a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, despre dragostea lui Dumnezeu, tropare prin care cerem lui Dumnezeu ajutorul. Sau trebuie citite rugăciuni care ne aduc căintă, scrise cu darul Duhului Sfânt de Sfintii Părinti (Plânsurile Sfântului Efrem Sirul). Când nu ne putem ruga cu inima sau cu mintea, „Rugăciunea lui Iisus" poate fi spusă cu gura. Putem să ne folosim, în aceste cazuri, si de metanii. În aceste cazuri, vom avea mai putine roade duhovnicesti, dar nu trebuie să stăm nici o clipă fără rugăciune, ci să căutăm să avem cel putin această mică bucurie. În aceste cazuri, avem mai multă nevoie de răbdare si de rezistentă. Gândurile rele care ne vin în timpul rugăciunii pot deveni câstig pentru noi, dacă le folosim la curătia noastră. Iată cum. Când diavolul vede că ne rugăm si că încercăm să ne fixăm mintea pe cuvintele „Rugăciunii lui Iisus", ca să ne tulbure, ne loveste în punctele cele mai sensibile, în locurile cele mai slabe si care ne doare cel mai rău. Celui iubitor de plăcere îi strecoară gânduri de voluptate, de desfrânare. Celui iubitor de bani îi strecoară gânduri de zgârcenie. Celui ambitios - gânduri de mărire. Celui mândru - gânduri de judecare a aproapelui. De aceea, din gândurile care ne vin de obicei în timpul rugăciunii, ne putem da seama care ne sunt punctele noastre duhovnicesti slabe. Ne putem vedea astfel necurătiile dinlăuntrul nostru, existenta patimilor si astfel ne îndreptăm stăruinta rugăciunilor în această directie: Exemplu: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-mă pe mine desfrânatul !" „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-mă pe mine mândrul !" Cum să te mai poti mândri, când vezi si cunosti păcatele si neputintele tale? Acest dar lau avut toti sfintii care se socoteau pe ei desfrânati si risipitori si cei mai păcătosi dintre toti păcătosii. Cum ai mai putea să te mândresti atunci când nimic altceva nu mai doresti, decât să găsesti un mic loc, o mică pesteră, unde să-ti pleci capul si să-ti plângi păcatele, până când se va sfârsi petrecerea ta pe acest pământ. Atunci hula nu are loc nicidecum înlăuntrul tău, nici în afara ta, deoarece demonii hulei, care îl hulesc pe Dumnezeu prin oameni, sunt alungati din cugetul tău si dimprejurul tău. În locul acestora, esti înconjurat de îngeri dumnezeiesti care slăvesc puterea numelui lui Hristos împreună cu care si tu slăvesti bunătatea lui Dumnezeu. Atunci grăirea în desert este atât de alungată de la tine, încât nu ai să mai vrei să grăiesti si să vorbesti nici măcar cele de trebuintă. Atunci fierberea râsului ti se pare ca o lucrare necuviincioasă si întru-totul străină si nepotrivită cu starea sufletului tău, deoarece sufletul tău culege în taină si cuviintă numele Domnului. Atunci, pofta de a bea si de a mânca mult te dezgustă si o ocolesti, încât nu doresti să te saturi nici măcar cu niste apă, nici cu o fărâmitură de pâine, ci numai atât mănânci si bei cât să slujesti lui Dumnezeu cu curătenie si cu trezvie, mai curând ca un fără de trup, decât cu trup. Măsura si cantitatea acestei simple hrane ti-o spune rugăciunea însăsi, deoarece atunci rugăciunea nu numai că nu te împiedică în chip nevăzut si nesperat de la săturarea acestei simple hrane, alungând din cugetul tău pe demonul lăcomiei si al nesatului, ci nici gândul tău nu primeste să se sature cu altceva mai mult decât cu harul lui Dumnezeu. [...] |
io am invatat ca trebuie sa ma las invins , sa ma odihnesc in rugaciune, sa nu ma opun gandurilor patimase ca sunt ale mele si inima mea le doreste, iar eu nu pot lupta cu ele sunt rapus de ele.. nu e simpla tehnica asta dar mai devreme sau mai tarziu tot aici trebuie sa ajungi.. dar ca sa cobori si sa spui rugaciunea in inima trebuie sa insisti, sa transpiri vreo luna doua, poate si un an sau mai mult , Dumnezeu hotaraste cat, dar sa tragi de tine si sa te chinuiesti sa o tot spui inspre inima.. imi amintesc ca asa de greu imi era sa o mai spun inca o data uneori ca izbucneam in plans de deznadejde dar nici sa ma opresc nu-mi venea si cand nu mai speram intr-o noapte pe la 3 dupa ce am adormit chinuindu-ma, m-am trezit simtind ca un fluturas in inima si am inceput sa spun rugaciunea usor, usor.. caci Dumnezeu daruieste asta ,poti sa te spanzuri si de nari de nu da El si El va da daca insisti negresit.. apoi dimineata usor am recapatat starea si de atunci am pus in aplicare aceasta tinerea a mintii in iad.. eu nu ma voi mantui, eu NU POT NIMIC.. dar Domnul e Milostiv si nadajduiesc ca si cu mine va face ceva Bunul de El..caci ajunsesem iarasi intr-un punct din care nu mai inaintam.. eu vroiam sa ies din iad ,sa ma duc in Rai cu rugaciunea dar nu se poate! e inger pus pe acolo! te dai cu tampla de cer de cateva ori de nu te vezi.. am avut niste caderi.. drumul e spre iad cum zice avva Pimen "eu nu ma voi mantui" si multi, multi altii.. Mantuirea este de fapt sa faci pace cu iadul.. uite de ex: stati sa dau enter ca sa nu fie prea lung..
|
| Ora este GMT +3. Ora este acum 14:17:13. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.