Am pierdut sarcina
 

Va scriu de pe alta adresa pentru ca eu nu mi-am facut inca un cont pe acest site. Sunt Gabriela. Am ramas insarcinata,m-am bucurat cand am aflat vestea deoarece ne doream copilul, dar dupa cateva ore de la testele pozitive mi-a venit si menstruatia cu cheaguri (pierzand sarcina). Apoi am facut si testul de sange care mi-a confirmat ca nu mai sunt insarcinata. Acum ma tot gandesc ce s-a intamplat cu copilasul ala asa mic de care am apucat sa ma bucur doar o zi, unde e, as vrea sa stiu ca este printre ingerasi, uneori am momente cand plang intr-una,alta data ma gandesc ca daca tot a vrut asa Dumnezeu, macar sa ne ajute sa reusim sa facem unul sanatos data viitoare. Rugati-va si pentru mine sa ma lumineze si sa ma ajute Domnul. Multumesc.

Chiar daca nu ai nicio vina, trebuie sa te spovedesti!

Exista si sarcini false, nu stiu daca pot 'pacali' si un test de sarcina.
http://en.wikipedia.org/wiki/False_pregnancy#Testing


As described above, some miscarriages occur before women recognize that they are pregnant. About 15% of fertilized eggs are lost before the egg even has a chance to implant (embed itself) in the wall of the uterus. A woman would not generally identify this type of miscarriage. Another 15% of conceptions are lost before eight weeks' gestation. Once fetal heart function is detected in a given pregnancy, the chance of miscarriage is less than 5%.

http://www.medicinenet.com/miscarriage/article.htm

In alte parti se vorbeste de procente chiar mai mari.

http://www.nejm.org/doi/pdf/10.1056/NEJM198812013192214

To the Editor: In an editorial in the July 28 issue, Little1 reviews previous estimates of total pregnancy loss of 60 to 78 percent. He uses the newly released study of Wilcox et al.2 to conclude that about 52 percent of fertilizations result in loss before the 28th week of gestation and that "all but 6 percent of this 52 percent occurs before an abortion is recognized clinically." The derivation of these figures is unclear.

Desi ortodoxia respecta viata inca din prima zi (de la fecundatie), e imposibil de spus cu certitudine cand 'apare' sufletul copilului..

As mai spune ca imi pare foarte rau pentru incercarea prin care treci!Dumnezeu va gasi o cale sa te mangaie!

Multumesc. Am apelat la acest forum deoarece doctorii la care am fost (4,dar cam toti mi s-au parut insensibili) mi-au spus ca e ceva NORMAL (am crezut ca mor, poate normal pt ei dar nu si pt mine!) si ca in viata unei femei se intampla de cel putin 3-4 ori acest avort spontan doar ca nu ne dam seama, pt ca daca eu nu mi-as fi facut testul de sarcina cu cateva ore inainte de menstruatie nu as fi stiut nici macar ca am fost insarcinata. Dar am vrut sa ma linisteasca cineva pt ca eu cred ca desi e mic, copilasul are suflet.

Nu, nu e normal, in sensul indiferentei, normal este sa ai regrete si chiar un anumit sentiment de vina - ar putea fi chiar ziditor.
Dumnezeu va vedea pocainta, smerenia si dragostea ta pentru acel copil (indiferent ce si cum a fost de fapt) si poate sa-ti trimita mangaieri neasteptate.

Iti spun asta dintr-un caz asemantor pe care l-am cunoscut f. bine.

De la doctori e mare lucru majoritatea omoara voluntar copii (avorturi), compasiune pentru un avort involuntar n-ai sa obtii decat poate daca este vreo unul mai special, dar foarte rar asa ceva.

Se spune ca adesea asta este soarta primei sarcini. Nu stiu... Nimeni nu poate sti prea bine ce a fost. A fost o sarcina, dar poate nici nu a fost un copil, poate a fost un ou clar (sac embrionar fara embrion)... Mergi si vorbeste cu un preot. Si linisteste-te, e foarte posibil ca urmatoarea luna sa ramai insarcinata.
Ceaiul de cretisoara ajuta in refacerea uterului, si restabilirea echilibrului hormonal. Se face o infuzie scurta dintr-o lingurita cu varf de planta la o cana de apa clocotita. Se tine ceaiul acoperit doar o jumatate de minut si se bea cat mai cald si neindulcit. Se beau 3-4 cani pe zi.

Nu crezi ca exista si posibilitatea ca rezultatul testului sa nu fie real? Esti absolut sigura ca a fost sarcina?

Draga mea,

Dumnezeu sa mangaie sufletul tau ! Si eu am pierdut o sarcina , dupa un an de incercari . Prima de altfel din viata noastra. Puiutul meu avea 7 saptamani. In primul rand te rog sa nu deznadajduiesti , altfel vin tot felul de frustrari si invidii. Nu e bine . . Si mai important , roaga- L pe Dumnezeu si pe Maica noastra sa va dea prunci sanatosi . Cauta un duhovnic care sa va indrume . Eu in fiecare zi vorbesc cu Dumnezeu si cu Maica Lui sa aiba grija de sufletelul copilasului meu. Inca nu mi-am revenit complet , insa am gasit un duhovnic exceptional , care nu ma lasa sa cad ( asa de tare :) )

Doamne ajuta !

Nu pot spune absolut sigura,dar cred ca era sarcina pentru ca erau 3 luni de cand incercam sa avem un bebe si luna asta aveam si unele semne de sarcina pe langa intarzierea menstruatiei, iar dupa ce mi-am facut testul de sarcina,de fapt doua teste si nu cred ca puteau fi gresite amandoua, seara mi-au venit, pe langa menstruatie si doua cheguri de sange destul de marisoare, lucru pentru care mi-au confirmat doctorii ca intr-adevar era sarcina.

Maria Ioana,
ultimul lucru de care trebuie sa te nelinistesti este soarta copilului. Dumnezeu l-a luat la El fara sa il mai lase sa treaca prin lumea asta. Soarta copiilor nenascuti este un mister, insa unul luminos, dupa parerea mea.
Daca te intereseaza, sfantul Grigore de Nissa are o scriere despre copiii morti prematur. Este foarte frumoasa. Isi pune mai mult intrebarea de ce Dumnezeu accepta asta, pentru el este de la sine inteles ca acei copii ajung mult mai simplu si mai repede la Dumnezeu.
Faptul ca te simti trista si intoarsa pe dos si plangi este normal, este de fapt datorat si hormonilor care dupa ce pregatisera corpul pentru o sarcina acum isi 'schimba directia'. Dar sa stii ca trece repede.
Si eu am patit asta odata si mi-a trecut dupa o saptamana starea asta. Iar in cursul aceluiasi ciclu am ramas iar insarcinata (medicii recomanda sa astepti ciclul urmator pana se reface mucoasa uterina.. din fericire nu s-a intamplat nimic).
Doamne ajuta, si inima sus!

Asa a vrut Dumnezeu si noi nu avem dreptul sa-l intrebam de ce Doamne? nu te descuraja citeste Acatistul Sf Nectarie si ai sa te bucuri. :53:

M-ati mai linistit un pic. Poate nu as fi fost asa de socata daca doctorii nu erau atat de linistiti cand mi-au dat vestea zicand ca este ceva normal. Inca sunt in cautare de un doctor cu suflet pentru ca in cazul unei noi sarcini nu as putea sa merg la niciunul dintre cei deja vizitati. O sa ma rog Sf. Nectarie si am gasit si o rugaciune frumoasa catre el.
Data viitoare sper sa va dau si vesti bune. Doamne ajuta!

Din ce oras esti, ca sa te putem eventual indruma spre un doctor bun. Suntem multe mamici pe aici.

Lucrez in strainatate (Roma). Dar am auzit de un doctor despre care se zice ca e foarte bun si mi l-au descris ca nefiind ca cei care se gandesc doar la bani, o sa merg oricum la un control si sa imi fac si niste analize. Daca mai stiti si voi doctori in zona puteti sa imi recomandati, chiar nu prea am frecventat forumul, nu stiu cate persoane sunt in italia pe aici.

si mie mi s-a intamplat
 

acum 2 ani. eram efectiv disperata sa raman insarcinata. imi doream cu ardoare un copil si s-a intamplat cand nu ma asteptam. testul de sarcina a iesit pozitiv, ne-am bucurat si am planificat o vizita la dr. chiar in ziua cand trebuia sa merg, am inceput sa sangerez. am mers la medic, care a confirmat faptul ca a existat o sarcina dar am pierdut-o prin avort menstrual. la fel ca si tie, mi-a spus sa stau linistita ca nu e nimic deosebit ce s-a intamplat, ca li se intampla multor femei si habar nu au ca au fost insarcinate si ca au pierdut sarcina. din acel moment am devenit paranoica, gandindu-ma ca poate mi s-a mai intamplat inainte si o sa se mai intample, si nu voi reusi sa am un copil.
m-am invinovatit foarte tare, pt ca, cu multi ani in urma, am facut un avort la cerere. cea mai mare greseala a vietii mele, pe care eu nu o voi putea ierta vreodata, daramite Dumnezeu. m-am gandit ca asta e pedeapsa mea, sa ma caiesc si sa nu mai pot avea vreodata copii. tare speriata am fost de acest gand, dar Dumnezeu s-a indurat de mine si mi-a daruit un copilas, care are acum un an si 2 luni.
nu te mai gandi la ce s-a intamplat. mergi si te spovedeste (cum bine spunea cineva mai devreme) si fii rabdatoare si increzatoare, ca Dumnezeu iti va da si tie in dar un copilas in curand.

Ma bucur pentru tine ca acum ai un copilas, si eu imi doresc mult, nu am facut niciodata vreun avort la cerere, dar cand am auzit ce linistiti sunt doctorii si eu, ca tine m-am speriat ca mi s-a mai intamplat. Acum, asa cum am fost sfatuita, luna asta nu, dar luna viitoare incercam si sper sa se intample minunea si la noi... Doamne ajuta

un lucru care ar trebui sa te linisteasca, este faptul ca o asemenea intamplare, precum avortul menstrual, nu afecteaza in nici un fel fertilitatea sau sarcina viitoare. trebuie sa iti pastrezi optimismul, pt ca daca incepi sa iti faci ganduri negre si sa-ti imaginezi lucruri rele care nu exista, vei ramane mult mai greu insarcinata. mie mi-au trebuit 7 luni ca sa ma eliberez de teama si, cand m-am linistit, atunci am ramas insarcinata.
eu sunt sigura ca ne vei da vesti bune cat de curand :) sanatate!

Mi-a mai trecut supararea, de cand am scris pe forum nu am mai plans, cred ca mi-a prins bine faptul ca m-am descarcat un pic. Acum sunt mai optimista. (chiar si mai credincioasa as spune) .

[quote=MariaG;292955 din acel moment am devenit paranoica, gandindu-ma ca poate mi s-a mai intamplat inainte si o sa se mai intample, si nu voi reusi sa am un copil.
m-am invinovatit foarte tare, pt ca, cu multi ani in urma, am facut un avort la cerere. cea mai mare greseala a vietii mele, pe care eu nu o voi putea ierta vreodata, daramite Dumnezeu. m-am gandit ca asta e pedeapsa mea, sa ma caiesc si sa nu mai pot avea vreodata copii. tare speriata am fost de acest gand, dar Dumnezeu s-a indurat de mine si mi-a daruit un copilas, care are acum un an si 2 luni.
nu te mai gandi la ce s-a intamplat. mergi si te spovedeste (cum bine spunea cineva mai devreme) si fii rabdatoare si increzatoare, ca Dumnezeu iti va da si tie in dar un copilas in curand.[/QUOTE]

In primul rand,MariaG sa-ti traiasca copilasul pe care il ai acum,sa fie sanatos si sa ti-l ocroteasca Dumnezeu!
In al doilea rand,am ramas surprinsa de faptul ca spui ca Dumnezeu nu te va ierta niciodata pentru acel avort...de unde stii?Ai vorbit cu El si ti-a spus asta?Atunci,logic,ca vad ca si tu indrumi catre spovedanie...ce sens mai are ea si canonul care se primeste,daca Dumnezeu nu ar ierta?
Si daca El,ca Tata Ceresc iarta,tu de ce nu ai face-o cu propria ta persoana?Oare nu crezi ca si asta este un pacat?Mai gandeste-te...

Ma bucur!
Vezi ca dupa o pierdere de sarcina adesea femeia este chiar mai fertila ca inainte. S-ar putea sa rapmai insarcinata foarte repede.

Doamne ajuta,


Numai bine!

I le spui exact cum simti...
Important este sa te spovedesti,sa te caiesti sincer si sa faci canonul pe care il vei primi.
In tot cazul sa nu lasi lucrurile sa ramana asa din rusine sau deznadejde.

Cred că sunt trei lucruri importante de făcut în acest caz:
-spovada, aşa cum au spus şi cei care au scris înaintea mea. Întrebarea care se ridică este: de ce trebuie să ne spovedim într-un asemenea caz, în care nu există păcat, ci o nefericită întâmplare cu triste urmări ? Răspunsul acesta este: nu există întâmplare. Nici un fir de păr din capul nostru nu este pus în mişcare în afara voii lui Dumnezeu, iar un asemenea lucru cu atât mai puţin. Poate că s-a "întâmplat" din cauza unor păcate mai vechi, sau a unei stări sufleteşti datorită căreia Dumnezeu devine mai puţin prietenos, mai puţin dispus să ne ajute. De aceea trebuie să ne facem un examen de conştiinţă şi să ne spovedim în toate situaţiile în care o nenorocire, pe care nu am dorit să o provocăm, ne loveşte. În limbaj catolic, ar putea fi vorba de o pedeapsă temporală. Nu mai ştiu exact capitolul şi versetul din Cărţile Regilor în care se relatează cum dreptul David L-a mâniat pe Dumnezeu printr-un păcat grav, de care David se căise. Dumnezeu l-a iertat pe David, dar l-a şi pedepsit cu pierderea fiului lui născut nu de mult. Părerea mea este ca, în cadrul examenului de conştiinţă, să apelaţi la un îndreptar de spovadă. Se găsesc unele şi pe Internet.

-rugăciunea. Atât pentru dv, cât şi pentru copil. Deşi trebuie să privim cu speranţă soarta copilului atât de prematur luat, totuşi este bine să ne rugăm pentru el: lui Dumnezeu Îi place mereu când ne rugăm, şi mai ales când ne rugăm pentru ceilalţi.

-grija ca să nu se piardă următoarea sarcină. Mai exact, sunt necesare atât măsuri în ordine vizibilă (un control medical general şi aplicarea unui set de măsuri preconcepţionale de prevenţie) cât şi în ordine nevăzută (rugăciune şi, poate cel mai mult, o Sf Liturghie cu această intenţie).

Lăudat fie Isus !

Nu exista, sigur, intamplare.
Dar de aici pana la culpabiliza o femeie care a pierdut o sarcina este cale lunga.
Dar barbatul al carui copil este? El nu poarta si el o raspundere, daca este sa punem in carca femeii o raspundere?
Pierderea unei sarcini este ca si bolile urmarea pacatului in general, nu neaparat a celui personal. Purtam cu totii slabiciunea firii omenesti, in urma caderii lui Adam. Suntem datori sa ne purtam crucea, oricare ar fi ea, cu bucurie si incredere in Dumnezeu, care stie si de ce nu a lasat sa vina pe lume un copil. Poate a fost sopre binele lui si al parintilor? (a se vedea cartea sfantului Grigore de Nissa despre pruncii morti prematur)

Asa este,in ce priveste mesajul meu anterior ma fac vinovata de superficialitate in citirea mesajului,pentru ca am trait cu senzatia ca utilizatoarea careia ii raspunsesem facuse avort,nu ca pierduse sarcina.Mea culpa...

Iubita mea,numai criminala nu esti,ca nu l-ai ucis.A murit singurel,si vorba cuiva de aici,putea fi doar un embrion care a fost eliminat pt ca nu urma sa evolueze.
Ce ai vrea sa ii spui duhovnicului tau? duhovnicul tau nu iti va da dreptate,iti va spune ca nu ai comis o crima,iti va spune sa stai linistita,te va si impartasi.Am o colega care nu a pierdut copilul,dar sarcina in a treia luna ,nu ii evolua,ramasese embrionul cat un bob de mazare daca iti poti inchipui si medicul i-a zis sa ii faca avort pt ca sarcina nu avea nicio sarcina.Ea isi dorea copilul,dar acela nu avea sa fie un copil.Asa ca a avortat si parintele chiar a doua zi a venit la ea acasa si a impartasit-o.

Exact, in acest caz nici nu este vorba de avort.
Este chiar periculos sa pastrezi un embrion mort.

Mi-am întrebat şi eu duhovnicul despre asta când aveam vreo 16 ani (nu, nu încercam să găsesc portiţe care să sprijine avortul, eram pur şi simplu curioasă şi încercam să desluşesc noţiunile de suflet, duh, spirit etc.). Mi-a spus că părerile sunt împărţite. Şi, cum mă ştii îndărătnică şi înclinată spre erezii, acum aş spune că sufletul omului există din momentul în care Dumnezeu a decis să mai creeze o viaţă. Nu când a gândit-o (pentru că aşa poţi cădea într-o erezie şi mai mare, pe următorul filon: dacă Dumnezeu ne ştie pe toţi din veac, de dinainte de a ne naşte, înseamnă că şi noi existăm din veac; or, eu nu asta susţin), ci când a început propriu-zis făurirea omului, iar Domnul a spus "Să fie viaţă!". :)