Tot timpul mi-au zis ca "daca omori, te duci in iad"
 

Dar daca ucizi pentru auto-aparare? Este acelasi lucru?

Ai voie sa lovesti in caz de autoaparare. In caz ca atacatorul tau este omorat, tu l-ai ucis fara sa vrei, din greseala. Exista in Sfanta Traditie Sfinti care au omorat pe cei care au incercat sa le faca rau: http://ro.wikipedia.org/wiki/Sf%C3%A...c_Ioan_Valahul . Evident ca nu trebuie sa-ti faci un scop in a-ti omori atacatorul, insa uneori trebuie s-o faci, spre exemplu pentru a-ti apara familia.

Problema este daca judecatorul te va ierta, altfel faci vreo 10 ani inchisoare pentru omor involuntar.

te duci in iad chiar daca numai iti doresti sa omori pe cineva si nu te lasi de gandul asta nici in momentul mortii (cum s-ar putea cineva intalni cu Dumnezeu daca pleaca cu ura in suflet?)

Mi se pare ca gresesti. Daca ucizi pe cineva in autoaparare sau sarind in apararea familiei tale o faci chiar cu bucurie, fara nici o mustrare de constiinta sau ura!

Ca urmare Dumnezeu te va primi cu bratele deschise ca pe un adevarat erou!

Dar chiar si in legitima aparare,de ce sa-l omori? De ce sa nu ne limitam la a-i trage un glont in picior,sau a-i rupe o mana,a-l lasa lat etc.? Oare chiar uciderea sa fie ultima solutie? Ia-ti la tine un spray paralizant,e perfect.

mmm... frumoasa incurajare ...

Probabil s-a referit la situatia limita, in care ai de optat intre viata ta si viata lui.
E un fel de "decat sa planga mama, mai bine sa planga ma-sa".
Nu toti avem permis de port arma si nu toti purtam in pemanenta spray-uri lacrimogene.
Daca am ajunge in aceasta situatie, ce tara ar mai fi asta?
Si nu toti avem puterea si antrenamentul necesar pentru a-i rupe o mana sau a-l lasa lat.
Spun asta, pentru ca, incercand sa-l lasi lat, poti foarte usor sa faci ce incerci sa eviti.
In disperarea ce te cuprinde in acele momente, poti sa-i dai una si sa nu se mai scoale ... deloc.
Se numeste lovitura cauzatoare de moarte, incadrare de la 3 la 10 ani.

Nu, bineinteles ca nu (doar in acest caz auto-aparare).
Evreii sub conducera Macabeilor s-au luptat cu grecii chiar si in ziua sabatului, incalcand astfel legea lui Moise.

Insa cel ce ucide cu placere un om (si nu cu imensa parere de rau), chiar si in cazul auto-apararii atunci cand nu exista o alta alternativa, este vinovat.

.. of of Andrei, Andrei.. te citesc .. deja m-am obisnuit din pacate.. Andrei-erezie.. ca un ceas, nu ratezi niciun prilej, oricat de stupid si de aberant ar fi.. in ce Evanghelie ai auzit tu indemnul asta sa omori in autoaparare? este impoytriva a tot ce inseamna esenta credintei noastre! iubirea de vrajmasi Andrei! iarta-i Doamne, of, of, Andrei.. esti tu suparat dintr-o cauza.. ai fost batut sau abuzat cand erai mic, poate ai uitat.. poate se certau des ai tai.. poate nu te-au iubit.. incearca sa intri in sufletul tau sincer si sa ierti.. renunta la premiza ca nu esti inselat caci esti Andrei.. iarta-ne, poti ignora ce spun si poti continua sa gandesti asa razvratit si eretic, caci esti suparat si stie sufletul tau de ce.. vezi tu, oamenii inselati sunt foarte siguri pe ei si se simt bine.. indoiala Andrei, indoiala e semnul sanatatii duhovnicesti.. si odata cu aceasta cugetare smerita vin si celelalte.. si nu vei mai gandi asa pe dos.. toate.. pare rau.. nu am destul dragoste ca sa ti-o spun mai voalat..rog pe toti sa se roage pentru Andrei sa se cunoasca pe sine.. Doamne, lumineaza si mangaie sufletul lui andrei.. Doamne ajuta!

De-a lungul istoriei au existat crestini care au preferat sa se lase ucisi decat sa ucida din autoaparare. Unii dintre ei aveau aceasta frumoasa motivatie: "Daca eu mor, ma duc in rai la Domnul. Dar daca ei mor vor pierde orice sansa de mantuire si vor merge in iad. Asa ca mai bine mor eu pentru ca lor sa le mai ramana timp de pocainta."

Sfantul Vasile cel Mare, in canonul 13, spune ca omorurile ce se fac in razboaie nu se socotesc omoruri. Dar e importanta continuarea sa - acestia sunt opriti de la impartasire vreme de 3 ani. Ceea ce ne arata ca de vreme ce sunt opriti de la impartasire, nu pot fi declarati sfinti.

Lucruri marunte de peste zi: astept prea mult la autobuz, iar vantul parca imi sufla prin oase; un sofer grabit nu ocoleste balta de langa statie, iar apa murdara ma stropeste pe incaltaminte; liftul intarzie sa vina, facand parca tot posibilul sa ma ocoleasca; imi dau seama ca mi-am uitat telefonul mobil acasa; ma frig foarte tare cu o gura de cafea ori ceai; din neatentie, vars pe birou sticla cu apa; scap un teanc de foi, care se imprastie pe scari, ori in lift; ma impiedic de o treapta, gata gata sa ma intind pe jos; ma lovesc in umar cu un om mai grabit decat mine; un caine se repede la mine; vecinul ce isi plimba cainii nu imi raspunde la salut; liftul este defect, iar scarile parca-s cat un munte; mi-am uitat cheile la serviciu; imi prind degetul cel mic sub usa, ori dau cu el in coltul canapelei; ma alovesc la cap cu usa deschisa a dulapului; trebuie sa notez urgent un numar de telefon, insa nu gasesc nici un pix care sa scrie; raman fara apa la dozator, iar setea nu ma slabeste; nu mai gasesc zahar pentru cafea; aflu ca ultima pereche curata de ciorapi este rupta, iar eu trebuie sa merg urgent intr-o vizita; din pricina unei femei ce isi plimba fara pic de graba cainele, pierd culoarea verde a semaforului; vatmanul inchide usile tramvaiului chiar in fata mea, plecand lin mai departe; am luat nota 8, in loc de 9; intarzii la un curs, iar profesorul nu ma mai primeste; etc.
Toate aceste lucruri marunte de peste zi, ni se fac pricini ideale spre a ne mania, spre a injura, spre a pizmui, spre a ne revolta pe om, ori chiar pe Dumnezeu, spre a deveni cartitori si spre a ne arata revoltati.
Daca ni s-ar pune in fata moartea si viata, atunci am intelege adevarata valoare a lucrurilor, atunci nu ne-am mai putea tulbura de nimic, nici chiar de cele mai mari greutati ale zilei, daramite de cele mici se neinsemnate detalii. Daca ne-am gandi mai mult la moarte si la cele primite in dar de la Dumnezeu, ne-am amuza pe seama multora dintre detaliile de peste zi, folosite de diavol spre a ne tulbura si a ne mania.
Detaliile nu sunt niciodata de trecut cu vederea
Detaliile nu sunt niciodata de trecut cu vederea. Detaliile ascund sensuri mari. Toate detaliile marunte din viata noastra, anume cum reactionam, ce vedem, ce patim, ne ajuta sa ne cunoastem cu adevarat. Cele mai mici lucruri pe care le savarsim ne arata patimile sau virtutile sufletesti aflate in noi. Daca ne maniem pe nimicuri, ori daca ne bucuram de lucruri aparent marunte, toate ne vorbesc despre noi, in cel mai autentic mod cu putinta.
Cand un detaliu nesemnificativ al zilei (intarzie autobuzul), naste in noi o reactie de manie, acest din urma detaliu (mania) nu mai este unul nesimnificativ, ci unul grav, el aratand ceva ascuns si existent in inima noastra.
"Cei ce lucreaza in domeniul stiintei stiu ce inseamna intr-o lunga demonstratie sau intr-un calcul un singur semn gresit, la ce rezultate gresite, uneori catastrofale, poate conduce o "scapare" ca aceasta. Un muzician stie ce inseamna o nota sau un acord gresit in ansamblul unei compozitii sau al unei executii. Pictorul stie cum o tusa nelalocul ei sau o linie sca pata de sub control pot compromite intreg tabloul. Atletii, inca, stiu si ei ce inseamna adesea o diferenta de un centimetru sau de o secunda, cum lipsa de concentrare intr-un moment decisiv pot face sa esueze munca indelungata cu sacrificiile aferente. Tonul unei spuse, de pilda, poa te produce dezastre. Toti acestia stiu sa deosebeasca si sa pretuiasca "nuantele". Si totusi, cei mai multi dintre ei, atunci cand e vorba de credinta (viata duhovniceasca), nu le mai sesizeaza, ba mai mult chiar, nu observa, adesea, nici abaterile grosiere (daramite detaliile)." (Costion Nicolescu)
Sfintii au fost sfinti nu numai in cele mari, ci mai ales in cele mici ale vietii lor.
Cand diavolul nu poate birui in cele mari, el se multumeste (pentru inceput) cu cele mici.

Lasa ca acum banat o sa ai ocazia sa te auto-mingii tu pe tine si poate-ti mai vine mintea la cap!