Cum sa birui deznadejdea
 

Un călugăr și-a întrebat părintele:

„Părinte, la ce se referă Profetul când zice „Nu este mântuire lui, întru Dumnezeul lui!” (Psalmi 3:2) ?”

Părintele a dat următorul răspuns întrebării fratelui:

„El se referă la gândurile de deznădejde, care sunt plasate de către demoni înaintea păcătosului, zicând „Nici acum, nici după nu e posibil ca Dumnezeu să te salveze.” Cu asemenea sfat ei încearcă să îl arunce pe păcătos în mreaja disperării. Dar omul trebuie să contrasteze aceste gânduri cu cuvintele Sfintei Scripturi: „Ochii mei sunt pururea spre Domnul că El va scoate din laț picioarele mele.” (Psalmi 24:16).”

Evergetinos, Ipoteza 1(E)



Pasajul de mai jos este din „Calea Asceților” de Tito Colliander. Această selecție constituie capitolul cu titlul „Despre timpurile întunecate”, acele timpuri de depresie spirituală și abandonare pe care cu toții le trăim din când în când.

Vremea se schimbă de la noros la senin și apoi înapoi la ploaie; asemenea este cu natura umană. Trebuie să ne așteptăm ca soarele să fie acoperit de nori câteodată. Până și Sfinții au avut propriile lor ore, zile și săptămâni întunecate. Ei spun apoi că „Dumnezeu i-a părăsit” pentru a cunoaște cu adevărat cât de sărmani sunt în singurătate, fără ajutorul Lui. Aceste timpuri întunecate, atunci când totul pare fără sens, ridicol și în zadar, atunci când suntem înconjurați de îndoieli și tentații, sunt inevitabile. Dar chiar și aceste vremuri pot da rod bun.

Zilele întunecate pot fi cucerite prin urmarea exemplului Sfintei Maria Egipteanca. Timp de 48 de ani, ea a locuit în deșertul de dincolo de Iordan și atunci când tentațiile au căzut asupra ei și când memoriile fostei vieți păcătoase din Alexandria o ispiteau să renunțe la pustnicia sa din deșert, ea se așeza pe pământ, plângea ca Dumnezeu să o ajute și nu se mai ridica până nu i se smerea inima. Primii ani erau dificili; câteodată ea trebuia să stea pe pământ multe zile; dar după 17 ani a venit timpul pentru odihnă.

În asemenea zile să taci. Nu te lăsa convins să ieși afară în viața socială sau la distracție. Să nu îți fie milă de tine, să nu cauți confort în nimic altceva decât în ruga ta către Domnul: „Dumnezeule, spre ajutorul meu ia aminte! Doamne, să-mi ajuți mie grăbește-Te!” (Psalmi 69:1), „Închis am fost și n-am putut ieși. Ochii mei au slăbit de suferință.” (Psalmi 87:9) și alte asemenea cereri. Nu te poți aștepta la un ajutor adevărat dintr-o altă direcție. Dacă rabzi încercarea, mulțumește-I lui Dumnezeu care ți-a dat ție putere. Dacă nu, ridică-te îndată, roagă-te pentru iertare și gândește-te: „Am primit ceea ce merit! Căci căderea în sine a fost pedeapsa mea. M-am bizuit prea mult pe mine însumi și acum văd unde m-a adus asta. Am avut o încercare; să nu uit și să mulțumesc.”.

Tradus din http://www.johnsanidopoulos.com/2010...g-despair.html

Voi ce ziceți despre biruirea deznădejdii?

Credinta puternica!Acceptarea voii lui Dumnezeu- El stie ce ne este folositor.

Deznadejdea poate fi biruita prin: rugaciune, post, participarea la Sfanta Liturghie si la celelalte slujbe ale Bisericii, spovedanie si impartasire, citirea Bibliei si a altor carti cu continut religios.
Sfantul Siluan spunea: "Tine mintea ta in iad si nu deznadajdui!"
Personal, am cunoscut astfel de incercari pe care am reusit sa le biruiesc cu rugaciunea urmatoare:" Doamne Iisuse Hristoase, nu ma lasa prada deznadejdii!"

Cum sa biruim deznarejdea ?
 

Doua lucruri ne sint necesare ,pentru a ne elibera de teama .In primul rind trebuie sa fim cu Dumnezeu , caci ,asa cum spune si Sf, Paul , acolo unde exista spiritul lui Dumnezeu exista si libertate .... doar cu dumnezeu suntem pe deplini liberi . Daca Dumnezeu se afla in noi , ne iubeste . prin urmare , iubirea de Dumnezeu este cea care ne da certitudinea , siguranta , curajul ,capacitatea de a raspunde cu dragoste celui care ne-a daruit dragoste . Fericit este acela care stie sa trezeasca in ceilalti iubirea elberatoare .

Un preot a fost intrebat de o crestina careia ii murise sotul ce sa faca pentru ca nu poate sa-si stapaneasca lacrimile. Parintele a spus ca diavolul incearca astfel s-o arunce in deznadejde.

A sfatuit-o sa constientizeze ca, plangand peste masura, face voia diavolului. Apoi sa inlocuiasca plansul cu rugaciunea pentru cel plecat dintre cei vii, adica sa faca o fapta placuta lui Dumnezeu.

Dreapta socoteala si supravegherea gandurilor ne ajuta sa luptam cu noi insine si sa ne mai si oprim pentru a vedea a cui voie o facem prin modul cum gandim, actionam sau vorbim.

Dumnezeu sa ne ajute. Amin.

Deznadejdea este opusul sperantei.

Speranta este una dintre virtutile pe care trebuie sa le cultivam, alaturi de credinta si iubire.

Prin urmare, deznadejdea, fiind lipsa virtutii, este un pacat. A deznadajdui inseamna a nu-L crede pe Dumnezeu.

Sa cerem Mantuitorului puterea de a nu cadea in acest pacat, si sa ne incredem in promisiunea unui Dumnezeu care ne-a fagaduit mantuirea.

numai credinta adevarata ne scapa de deznadejde. eu am trecut prin asta. e groaznic. te simti atat de singur.

razboiul nevazut !
 

in aceasta viata ne aflam, intr-un continuu razboi,un razboi nevazut purtat, pe alte coordonate decat cele ale lumii vizibile !
orice soldat al lui cristos,rabada vicisitudinile frontului animat de speranta in dreptatea cauzei si in victoria finala !

aceasta speranta in bine, incearca sa se numeasca...credinta !

Nu numai credinta te ajuta sa scapi de deznadejde ci si foarte multa rabdare,rabdare si iar rabdare....

Cand dai "faliment" cu tine insuti incearca sa "lucrezi" pentru aproapele;
cu el nu vei da "faliment" niciodata si-ti vei aduna si "comoara" in Cer.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Bine, sa zicem ca stim toti ca deznadejdea e un pacat, ca e de la diavol si ca e o capcana de fapt. Dar voi, ce faceti cand simtiti ca ati ajuns pe fundul gropii? Cum procedati practic? Ati simtit vreodata ca din asta v-a scos, pur si simplu v-a scos, Dumnezeu?

Cel ce deznadajduieste nu are curajul pocaintei. Daca, spre exemplu, talharul n-ar fi indraznit sa-i spuna lui Hristos: Pomeneste-ma, Doamne, cand vei veni in imparatia Ta, ci ar fi deznadajduit, gandindu-se la multimea faptelor lui rele, n-ar fi auzit cuvintele mantuitoare: Adevarat graiesc tie, astazi vei fi cu Mine in rai. Diavolul asta urmareste: sa ne descurajeze, sa nu indraznim sa-i cerem lui Dumnezeu mantuirea, cazand in deznadejde.

Cand incolteste in inima noastra gandul deznadejdii, e bine sa ne amintim de iubirea lui Dumnezeu pentru de noi. Sa intelegem ca oricat de bolnavi am fi, lui Dumnezeu nu-i este cu neputinta sa ne ofere vindecarea.

buna ziua
 

raspunsul il veti gasi in aceasta predica.....Dumnezeu stie cel mai bine ....ce avem nevoie, de ce ne ingaduie unele lucruri...!!


Toate la timpul lor
Pr. Mihai Gojgar

Duminica a V-a din Postul Mare ne prilejuieşte reîntâlnirea cu pilda Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca, pomenită în sinaxarul Bisericii Ortodoxe în prima zi a lunii aprilie, căreia i se închină şi una dintre cele două pericope evanghelice citite în cadrul Sfintei Liturghii din această zi, Luca VII, 36-50. Ne oprim, însă, în cele ce urmează, asupra unui aspect din celălalt fragment evanghelic, Marcu X, 32-45, în fapt, o nouă vestire a Patimilor Domnului, cu puţin timp înainte de împlinirea lor.


MăreştePe drum ca şi noi, pelerini spre Răstignire şi Înviere, "suindu-se la Ierusalim" (v. 32), sfinţii apostoli Îl urmau pe Învăţătorul lor, ascultând înfricoşaţi cele ce aveau să se petreacă: "Că, iată, ne suim la Ierusalim şi Fiul Omului va fi predat arhiereilor şi cărturarilor; şi-L vor osândi la moarte şi-L vor da în mâna păgânilor. Şi-L vor batjocori şi-L vor scuipa şi-L vor biciui şi-L vor omorî, dar după trei zile va învia" (v. 33-34). Cu o deosebită prezenţă de spirit, doi dintre ucenici, fiii lui Zevedeu, Iacov şi Ioan, se apropie de Domnul şi îi solicită... un primat. De cinste, de slavă, de putere, de jertfă... nu ştim precis ce au dorit cei doi în sinea lor, dar este cert că au vrut să fie deasupra celorlalţi. "Ei I-au zis: Dă-ne nouă să şedem unul de-a dreapta Ta, şi altul de-a stânga Ta, întru slava Ta" (v. 37).

Acum, pe lângă lipsa de colegialitate dovedită (până la urmă, ce îi făcea pe ei să ceară aşa ceva? De ce se considerau speciali, demni de această superioritate?), apare problema imaturităţii lor duhovniceşti. Desigur, erau amândoi tineri, probabil membri ai grupării zeloţilor, în orice caz firi temperamentale, nu degeaba li se spunea "fiii tunetului". Dorinţa lor nu este una de natură materială, ei solicită încadrarea Fiului lui Dumnezeu, mărturisindu-şi astfel disponibilitatea, dar şi credinţa că tot ceea ce spune Acesta este adevărat. Aşadar, începutul este bun şi nu ne avantajează într-o comparaţie cu noi, cei care frecvent ne rugăm sau cerem sau considerăm că ni se cuvin posturi mai înalte, mai dificile, dar din care decurg oarecare avantaje materiale sau haine moi pentru orgoliul nostru. Hristos este delicat, este părintesc în răspunsul Său. Nu îi jigneşte, nu îi mustră cu duritate, ci le spune: "Paharul pe care Eu îl beau îl veţi bea, şi cu botezul cu care Eu mă botez vă veţi boteza. Dar a şedea de-a dreapta Mea, sau de-a stânga Mea, nu este al Meu a da, ci celor pentru care s-a pregătit" (v. 39-40). Cu alte cuvinte, le-a temperat elanul, dar nu a condamnat entuziasmul sfânt ce îi mânase în respectivul demers. Aşa cum lucrează Dumnezeu şi cu noi. Nu ne pedepseşte pentru cererile noastre, nebuneşti pe alocuri, ci ne mângâie, zâmbeşte răbdător, pregătindu-ne pentru darurile Sale, acelea care ne sunt de folos, la timpul potrivit. Arzând etape, este posibil să ne provocăm vertijuri fatale, căderi de la înălţimi prea mari pentru noi, mânia celor din jur ("Şi auzind cei zece, au început a se mânia pe Iacov şi pe Ioan" - v. 41).

Din aceeaşi ediţie:
Melancolii de-a gata
„Temeţi-vă de acela care poate şi sufletul şi trupul să le piardă“
Între ţărână şi veşnicie
Sigur că soluţia propusă de Mântuitorul este cea care ne duce spre Împărăţia cerurilor, tărâmul unde sunt pomeniţi mai întâi cei "săraci cu duhul", cei smeriţi. Dar lupta noastră egoistă pentru lauri, pentru întâietate, pentru cucerirea unor piscuri în singurătate, ne împiedică să acceptăm că nu trebuie să fim cei mai mari după regulile vieţii petrecute pe acest pământ. Măreţia noastră derivă din bunătatea noastră, din generozitatea cu care ne punem la dispoziţia semenilor noştri. "Dar între voi nu trebuie să fie aşa, ci care va vrea să fie mare între voi, să fie slujitor al vostru. Şi care va vrea să fie întâi între voi, să fie tuturor slugă" (v. 43-44). Pentru că El mai întâi a făcut asta, făcându*se Om ca să slujească nouă, să moară pentru noi şi să ne învieze cu El

"Daca ai cazut in adancul relelor, sa nu deznadajduiesti nicidecum in ridicarea ta din nou, chiar daca te-ai rostogolit pana la ultima treapta a iadului rautatii.

Caci, daca ai pus mai inainte, cu caldura, temelie evlaviei prin virtutile cu fapta, chiar daca casa acesteia, zidita de tine din felurite pietre ale virtutii, s-a surpat pana la pamantul patimas al relelor, Dumnezeu nu va uita de vechile tale osteneli si sudori, daca ai inima zdrobita prin caderile tale.

Caci va cauta la tine degraba, facand sa vibreze cuvintele Sale si-ti va atinge nevazut ochii inimii tale indurerate si va intari temelia virtutii puse de tine mai inainte cu osteneala; si-ti va da o putere mai mare si mai desavarsita decat cea dinainte, ca, in caldura unui duh fierbinte, sa dobandesti iarasi, cu rabdare, faptele virtutii cele surpate din pizma celui rau si, in duh de smerenie, sa ridici din nou casa evlaviei, mai stralucita decat cea dintai, spre odihna vesnica a Lui, dupa cum s-a scris" (Nichita Stithatul).

Si eu am fost deznadajduit si depresiv si am scapat doar cu credinta ,cu rugaciune si cu trecerea timpului plus niste lacrimi multe din suflet.Am luat si pastile cateva,dar nu stiu daca m-au ajutat chiar asa de mult precum zic eu ca m-a ajutat credinta ,rugaciunea,lacrimile etc.
Deznadejdea pot spune eu ca e ''stupida'' fiindca INTOTDEAUNA EXISTA SPERANTA chiar si cand ochii si mintea noastra cred si vad ca nu mai exista nimic de facut si de sperat,nicio cale de a trece de necaz.Exista speranta mai ales in DUMNEZEU mereu.Sunt atatea minuni facute,mii,sute de mii,mici si mari facute de Sfinti cu ajutorul lui Dumnezeu,de Dumnezeu etc.Cum sa-ti pierzi speranta?Cum sa-ti pierzi nadejdea?Asta de acum stiu ,inainte nu stiam dar acum cand totul pare ca e pierdut pentru mine sper si cred eu ca nu e pierdut,mai exista DUMNEZEU ,mila Lui si Sfintii.
Doamne ajuta!

Fratii mei, nu stiu daca ma credeti, dar paradoxal, in deznadejde esti mai aproape de Dumnezeu! Nu o spun eu, ci Pr.RAFAIL Noica (Conferinta cu tema "Ce este omul?" - se gaseste pe net, e SUPERBA)
cand am auzit aceste cuvinte, m-a crsipat... am sarit ca ars! Cum asa? Nu am inteles decat atunci cand am TRECUT prin deznadejde... o golire atat de mare incat credeam ca pt mine Dumnezeu Insusi NU mai poate face nimic pt mine! Si credeti-ma, ca cu acele rugaciuni din deznadejdea mea... il aveam pe Hristos! am trait aceste cuvinte ale Pr.Rafail.... e adevarat!
CUM ASA?
In deznadejde omul se goleste de tot al sau... cauta pacea... cauta iubirea... nu mai asteapta si nu mai cere nimic... nu mai vrea nimic... simte doar durere... golire... uitare din partea lui Dumnezeu! Si asa... GOL... omul se roaga cu atata CREDINTA si atata FIERBANTEALA incat Hristos este chiar langa El! Desi din cauza starii deznadajduite, nu Il vede... dar El, e acolo! Pt un prieten sa il ai langa tine, cand ai nevoie, il suni! Dar Dumnezeu Care pretutindenea este si toate le plineste nu are nevoie de telefon! E LANGA TINE! Trebuie numai sa spui DOAMNE... in cartirea ta spui "of, nu mai pot!" dar daca pui pe "Doamne, nu mai pot" cartirea ta, se face RUGACIUNE! Trebuie sa profitam de acest "Doamne"... numita de PrRafail rugaciunea cea mai scurta si cea mai la indemana, ca NE aude! Cand raspunde? Domnul iti va raspunde, tu nu inceta sa il chemi in rugaciunea ta!
"TINE MINTEA IN IAD" adica fii realist, mai omule! Asta esti tu! "Nu deznadajdui!" este chemarea cea mare! EU SUNT NADEJDEA TA! De asta avem nevoie, sa stiu sa realizez in ce stare sunt, si sa CHEM PE DOMNUL, Care este langa mine, si sa Ii spun tot ce am, si sa ma las in VOIA Lui!

Cuvinte de folos http://www.impantokratoros.gr/cuvint...nicesc.ro.aspx foarte frumoase! Va puteti inscrie la newsletter si veti primi mereu prin mail cuvinte frumoase, de fiecare data cand vor pune parintii Sf.Manastiri Pantocrator din Grecia (nu cea din Sf.Munte) iar daca veti vedea site-ul in lb greaca, dat clik pe iconita cu steagul romaniei si veti avea site-ul in lb.romana! EU urmaresc de mult timp acest site, si ma folosesc ENORM!

Cel mai frumos sfat pentru inlaturarea deznadejdii . Multumim.
Doamne ajuta!

deznadejde !
 

Oricat am fi de loviti si de parasiti in cea mai neagra singuratate, constiinta ca exista mistere si situatii mult mai adanci decat ceea ce vedem si putem pipai cu mana, e deja o cale ce merita exploatata si explorata !

Faptul ca esti bine-intentionat si cauti o modalitate de contact cu absolutul,fie si sub forma directa si sincera a rugaciunii, iti da in proma faca o pace interioara reala,iar mai apoi, in functie de implicare, ceea ce vrea Domnul pentru tine !

Rugaciunea,cred ca e solutia in orice situatie ! Rugaciunea, ca modalitate de a cauta absolutul,chiar si atunci, cand fara ipocrizie, si falsa credinta, recunosti pentru moment ca aproape nu mai crezi ...
Rugaciunea e dovada onestitatii tale in fata Absolutului,uneori greu de gasit !

Smerenie şi iubirea aproapelui

Dezanadejea ?! Offffffff, ...de multe ori m-a vizitat...:63:.......singur Dzeu ne poate scoate din toate relele ...doar prin gandul nostru ca El poate face acest lucru...in DAR...noi credem ca El ne poate ridica din groapa mortii si din iad...speram ca El va face acest lucru...si dupa ce ne punem toata nadejdea ca nu ne va lasa in ghearele disprarii...El ne ridica intr-o clipa....

"În ce chip miluieşte tatăl pe fii, aşa a miluit Domnul pe cei ce se tem de El; "...

Deci credinta, speranta, rugaciunea, gandul inaltat simplu catre Domnul..."Doamne nu ma lasa, scapa-ma , izbaveste-ma, nu ma lasa, iarta-ma, ocroteste-ma, ajuta-ma!!!..."

Strigatul nostru spre El....adresat simplu din inima...este ecoul celei mai puternice rugaciuni...care ne scoate din disperare...pt. ca desi stim destule lucruri..totusi gresim...in toata vremea si in tot locul...si vom zice ca apostulul neamurilor..."pe cele pe care nu le-am vrut...pe acelea le-am facut..!"

Neputinta omeneasca si strigatul omului dupa ajutor sunt acoperite de mila Domnului peste toti cei ce se tem de EL.
"Multe sunt bătăile păcătosului; iar pe cel ce nădăjduieşte în Domnul, mila îl va înconjura."

deznadejdea-nu scap de ea
 

Dragii mei, sunt membru de cativa ani buni si tot de cativa ani buni nu am mai cerut ajutor pe forum, dar cum prima data a functionat, sper din suflet ca va fnctiona si acum. Am o foarte mare problema, cad foarte usor in deznadejde, intru foarte usor in panica, desi in mintea mea realizez ca Dumnezeu este mare si numai El stie ce va fi cu noi, nu ma pot abtine sa nu ma panichez teribli cand aud ''profetii'' despre cutremure, sfarsitul lumii, date exacte, ore etc. Pana trece ziua respectiva nu va pot spune ce este in sufletul meu. Astazi iar m-a cuprins deznadejdea si panica cand toate posturile radio , tv si ziarele vuiau de sfarsitul lumii pe 21 mai 2011. Am nevoie de sfaturile voastre, si de rugaciuni care ma pot ajuta pt a-mi intari sufletul si pt a nu mai cadea in deznadejde. Va multumesc pentru timpul acordat. Doamne Ajuta !

Teama de cataclisme o avem cu totii in doze mai mari sau mai mici.

Dar exista o categorie de persoane care sunt fascinate de iminenta unei apocalipse, dincolo de o limita rezonabila.

Aceste informatii rezoneaza puternic in forul interior al acestor persoane pentru ca in suflet sunt cuibarite multe frici. Acestea pot fi stimulate chiar de informatii banale.

Aceasta boala trebuie tratata cu toata atentia, prin exersarea unor rationamente de bun simt, care sa tempereze si sa vindece inflamatiile interioare.

De exemplu:

Intr-o zi oricum trebuie sa murim,
Ce conteaza ca este pe patul unui spital sau intr-un cataclism?
Este vreo diferenta?

Teama de moarte poate fi infranta doar confruntandu-ne cu ideea mortii,
Si cultivand credinta in bunatatea Lui Dumnezeu.

Viata este ca o licarire de fulger,
Trece intr-o clipita.

Ce este cu adevarat esential in viata, plin de semnificatie,
Este gasirea dragostei de Dumnezeu si de oameni.


Restul este praf care va fi spulberat cat ai clipi de rafalele timpului.


Mintea are multe puteri, puterea de a intelege, puterea echilibrului, puterea claritatii...dar si puterea bucuriei.

Omul echilibrat este multumit, are o bucurie speciala in suflet si atunci cand drumul sau este lin si cand se afla in dificultati.

Psihologii ii spun putere interioara, credinciosii ii spun har luminos.

Deznadejdea este o 'carenta alimentara' a sufletului care erodeaza sufletul pe fondul lipsei cugetarilor luminoase.

Rugaciunile deznadajduite folosesc putin si chiar pot agrava starea sufletului, prin accentuarea frustrarilor.

Rugaciunea trebuie unita cu capacitatea mintii de a concepe frumosul.

'Credeti ca ati si primit!'

Daca nu putem concepe paradisul, cel putin intr-o forma incipienta este dificil sa-l primim.

Asa este si cu viata noastra.

Lumea este oglinda mintii noastre.


O minte cultivata, obisnuita cu frumosul, respira paradisul chiar daca se afla pe pamant.

O minte vatamata de felurite perceptii dureroase, chiar fiind pe pamant experimenteaza cele de dedesubt.

multumesc frumos !

Incearca sa selectezi emisiunile TV la care sa te uiti ca sa nu cazi in deznadejde.
Tot ceea ce se prezinta la TV sunt vorbe in vant. Nici un om de pe Pamantul asta nu stie ceasul si clipa cand va veni sfarsitul lumii.
Decat sa-ti pierzi timpul privind la emisiuni de genul asta mai bine ia o carte de rugaciuni si citeste un acatist iar cand simti ca te apuca deznadejdea spune in gand un Tatal nostru

"despre ceasul acela NIMENI nu stie, nici Fiul-OMULUI, decat NUMAI TATAL!" [...] "va veni ca un hot noaptea... ca daca stapanul casei ar sti cand vine hotul, ar priveghea si ar prinde pe hot, dar el va veni cand stapanul nu stie"

NU las sa se inteleaga ca va veni "noaptea", ci noapte se intelege ca hotii in general fura noaptea, ia omul doarme linistit, iar hotul fiinda nu pote fi vazut, poate fura! Aceasta analogie este pusa de Domnul Hristos ca sa ne faca sa NE PREGATIM DUHOVNICESTE din timp, sa priveghem la sufletul nostru, sa nu fie plin de patimi, sa nu aiba ceva asupra aproapelui, sa fie impacat atat cu el, ca si cu aproapele, ca daca este impacat si cu el si aproapele, este impacat implicit si cu DUMNEZEU! Si asta inseamna ca Sufletul privegheaza, si este gata oricand de venirea Domnului, si va da raspuns BUN la Judecata lui!

Oamenii in general se cred "dumnezeu" fara insa a lucra la aceasta, adica la DOBANDIREA HARULUI! Si facand aceasta "dumnezeiesc" fara Dumnezeu! SI chiar de ar fi cel mai mare sfant din lume, sau alta PERSONALITATE SPIRITUALA - aici ma refer la samani, clarvazatori, vrajitori, astrologi - care "vad" ei sfarsitul lumii, este INSELARE DRACEASCA! Noua DUmnezeu ne-a dat sa cunoastem niste SEMNE pentru venirea Lui, toti se vede aici GRIJA Lui fata de noi! Ele se gasesc atat in Evanghelia de la Matei (cap.24-24) cat si in Apocalipsa, dar si cate putin la Sfintele Epistole ale Sf.Pavel... NU ne-a lasat data FIXA, ci planul de mantuire SE POATE SCHIMBA, precum si omul isi poate schimba comportamentul din rau in bun si viceversa! Cunoastem foarte bine istoria Proorocului IONA, care primise vestea venirii "prapadului" peste NINIVE, la auzul caruia toti ninivitenii AU LUAT CUNOSTINTA in FAPTA, nu numai ca au auzit dar s-au si INDREPTAT, nu numai ca s-au pocait! Si a AMANAT Dumnezeu "prapadul"!

De aceea NU AI DE CE sa te mai nelinistesti! Spune asta Duhovnicului si cere-i sa iti citeasca o rugaciune de alungarea fricii, si iti recomand un lucru pe care sa il faci sa NU mai fii asa temoasa le "inselatoriile" nebunilor: TINE CAT MAI MULT RADIOUL SI TV INCHIS! Da-i drumul daca vrei si simti nevoia la o cantare bisericeasca, sau la un cuvant de folos, e PLIN internetul de PREDICI si CUVANTARI de folos, care sa ITI UMPLE INIMA SI SUFLETUL de BUCURIE si sa te scoata din starea de frica si grija lumii! SA TE PUNA IN COMUNICARE SI COMUNIUNE CU DUMNEZEU Sunt acum si SLUJBE inregistrate sau rugaciuni si Acatiste pe care sa le asculti... si sa te puna in MISCARE sufleteasca SPRE GRIJA MANTUIRII TALE, SPRE GRIJA UNIRII CU HRISTOS, SPRE MANTUIREA TA!

Dumnezeu sa te binecuvinteze si sa iti dea Harul Sau!

multumesc tare mult, cuvintele dvs , ale tuturor m-au ''intarit''. am nevoie de astfel de oameni in viata mea, oameni tari care Il au pe Dumnezeu in suflet. nici nu aveti idee cat de mult ma ajutati. inca o data va multumesc

Danuta, tu mentionezi aici doua patimi sufletesti distincte. Foarte legate intre ele, dar distincte: deznadejdea si frica.
Fiecare din aceste patimi sufletesti e ca un lant ce trage dupa el cate un cortegiu de stari apasatoare de diferite intensitati, acute sau cronice: (slabiciune, apasare a inimii, teama, groaza, spaima, neliniste, angoasa, panica, tristete, mahnire, amaraciune, neincredere, depresie etc. ).
Stii cum se zice: cand vine un necaz, nu vine singur, ci cu un batalion intreg.

Toate astea plus inca altele, daca nu sunt exterminate si le lasi la germinat in suflet, nu stau degeaba, se intensifica, cresc si pot da un cocktail teribil de otravitor pt. suflet.
Neaparat vorbeste cu un preot sa te ajute sa vezi cauzele care au facut sa apara in suflet. Pot avea radacini foarte adanci si de acolo trebuie sa inceapa vindecarea, de la radacina care le-a cauzat.
Neaparat spovedanie si maslu. Spovedanie - pt. ca la radacina oricarei boli sufletesti stau pacatele, mai mult sau mai putin constientizate.
Pe langa duhovnic, te-ar putea ajuta un psihoterapeut ortodox sa-ti identifici starile mai usor.

Maica Domnului sa te mangaie si sa te ocroteasca cu Sfantul Ei Acoperamant!

:53::53::53:

Deznadejdea sau depresia sau tristetea sau intristarea (cateva idei si fragmente din lucrarea Terapeutica bolilor spirituale- o carte ce n-ar trebui sa lipseasca din casa nici unui om care vrea sa scape de pacate si patimi)

Vorbind d.p.d.v. al psihoterapiei ortodoxe, exista doua forme de tristete: o tristete buna si una rea, o tristete dupa Dumnezeu si o tristete dupa cele ale lumii.

1.tristetea folositoare sau intristarea mantuitoare dupa Dumnezeu sau fericita intristare care-l face pe om sa se mahneasca pentru starea decazuta in care se afla, sa-si planga pacatele, sa sufere din pricina departarii de Dumnezeu.
E ceea ce se numeste pocainta si e absolut necesara omului cazut pentru a regasi calea spre Dumnezeu si a-L primi in suflet.

2. tristetea patologica sau depresia- e o stare nefireasca in care sufletul omului, nefiind vindecat de patimi si pacate se afla intr-o relatie nefireasca cu Dumnezeu.

Deznadejdea sau tristetea patologica e o patima, o boala a sufletului, ca şi consecinta a relei întrebuintari a primei forme de tristete, descrisa mai sus.

In locul intristarii pentru pacate şi a mahnirii pentru instrainarea de Dumnezeu, pentru pierderea bunurilor duhovnicesti, omul deplange pierderea bunurilor materiale, sau se întristează pentru ca n-a putut sa-si implineasca vreo dorinta sau sa guste vreo placere, sau pentru ca a suferit ceva neplacut de la oameni, sau ca nu intelege rostul incercarilor.

Odata tristetea intrata in suflet, daca nu devine cainta, ea creste, se amplifica si tocmai asta urmareste cel rau: sa-l duca pe om la deznadejde profunda pt. ca stie ca nimic nu face ravagii mai mari decat tristetea devenita deznadejde.

Tristetea asta patologica evolueaza –de la lipsa bucuriei si stari episodice cu tot ce implica (stari de panica, frica launtrice apasatoare care il macina pe om si il imobilizeaza launtric) , pana la a-l face sa se simta total daramat, sa nu mai aiba incredere in Dumnezeu si sa vada totul in negru.
In unele cazuri, persoana in cauza ajunge chiar la incapacitatea de a comunica si de a cere ajutor, la incapacitatea de a face chestii de rutina.

Dar cel mai cumplit efect pe care îl are tristetea este transformarea ei în deznadejde.
O prea mare intristare este foarte primejdioasa, e de fapt o stare la care diavolul doreste foarte mult sa ajungem, pentru ca atunci omul isi pierde cu totul nadejdea în Dumnezeu si taie legatura cu El.

Si din prea mare deznadejde si ruperea de Dumnezeu, omul nu vede alta iesire decat sinuciderea. Asta-i lucrare demonica. In punctul asta vrea cel rau sa-l duca pe cel ce sufera de deznadejde. Doamne sfinte miluieste!

Tristetea patologica se vindeca numai prin vindecarea altor patimi ( tinerea de minte a raului suferit de la altii, furia, mania inabusite, neiertarea, neiubirea, slava desarta, dorinta neimplinita de a acumula bunuri materiale etc.) Un duhovnic isi da seama despre ce-i vorba.

Toti sfintii spun ca in cazuri de acest gen, nu e buna insingurarea, autoizolarea, ci sa cerem sfatul oamenilor duhovnicesti pt. ca sufletul are nevoie de tamaduire prin rugaciune si cuvinte de mangaiere.

Delia, iti multumesc tare mult, am sa caut cartea recomandata de tine. Multumesc pentru sfaturi si grija.

Deznădejdea este penultima treaptă a păcatului, a unsprezecea. După care urmează ultima treaptă care este sinuciderea.

Cei care se află în deznădejde să se străduiască să-şi revină cît mai repede, ca să nu ajungă după un timp la gesturi disperate, de la care speranţă de mîntuire nu mai poate fi. Revenirea, ridicarea se face cu ajutorul Lui Dumnezeu şi prin intermediul duhovnicului, al psihologului, al prietenilor sau al oamenilor în general. De unul singur e mult mai greu şi diavolul ştie asta, încercînd să ne izoleze încă din timpul vieţii de ceilalţi.

Doamne Iisuse Hristoase, ajută-i pe cei deznădăjduiţi - pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu şi ale tuturor celor bineplăcuţi Ţie. Amin.

N-ai pentru ce, Danuta. Sa nu uiti de Paraclisul Maicii Domnului, ca se si zice acolo intr-un stih: "nimeni din cei ce alearga la tine nu iese rusinat, Nascatoare de Dumnezeu Fecioara..."
Psalmi ce se citesc cand te apuca frica: psalmul 6, 66 si 76
Dumnezeu sfantul sa te ocroteasca!

PSALMUL 76
Al lui Asaf.

1. Cu glasul meu către Domnul am strigat, cu glasul meu către Dumnezeu şi a căutat spre mine.
2. în ziua necazului meu pe Dumnezeu am căutat; chiar şi noaptea mâinile mele stau întinse înaintea Lui şi n-am slăbit; sufletul n-a vrut să se mângâie.
3. Adusu-mi-am aminte de Dumnezeu şi m-am cutremurat; gândit-am şi a slăbit duhul meu.
4. Ochii mei au luat-o înainte, treji; tulburatu-m-am şi n-am grăit.
5. Gândit-am la zilele cele de demult şi de anii cei veşnici mi-am adus aminte şi cugetam;
6. Noaptea în inima mea gândeam şi se frământa duhul meu zicând:
7. Oare, în veci mă va lepăda Domnul şi nu va mai binevoi în mine?
8. Oare, până în sfârşit mă va lipsi de mila Lui, din neam în neam?
9. Oare, va uita să Se milostivească Dumnezeu? Sau va închide în mâinile Lui îndurările Sale?
10. Şi am zis: Acum am început să înţeleg; aceasta este schimbarea dreptei Celui Preaînalt.
11. Adusu-mi-am aminte de lucrurile Domnului şi-mi voi aduce aminte de minunile Tale, dintru început.
12. Şi voi cugeta la toate lucrurile Tale şi la faptele Tale mă voi gândi.
13. Dumnezeule, în sfinţenie este calea Ta. Cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru? Tu eşti Dumnezeu, Care faci minuni!
14. Cunoscută ai făcut între popoare puterea Ta. Izbăvit-ai cu braţul Tău poporul Tău, pe fiii lui Iacob şi ai lui Iosif.
15. Văzutu-Te-au apele, Dumnezeule, văzutu-Te-au apele şi s-au spăimântat şi s-au tulburat adâncurile.
16. Glas au dat norii că săgeţile Tale trec.
17. Glasul tunetului Tău în vârtej, luminat-au fulgerele Tale lumea, clătinatu-s-a şi s-a cutremurat pământul.
18. În mare este calea Ta şi cărările Tale în ape multe şi urmele Tale nu se vor cunoaşte.
19. Povăţuit-ai ca pe nişte oi pe poporul Tău, cu mâna lui Moise şi a lui Aaron.

@Danuta
un capitol despre tamaduirea fricii in format audio (primele 2 minute o sa auzi un fundal sonor din Prohod)
http://www.crestinortodox.ro/predici...cii-99502.html


si aici despre tamaduirea deznadejdii tot in format audio ( in deschidere e un psalm cantat de monahi de la Athos)
http://www.crestinortodox.ro/predici...tii-99513.html

"Omul trebuie sa se cunoasca pe sine asa cum este, nu asa cum il prezinta vrajmasul diavol, deoarece acesta se intereseaza numai spre raul nostru. Niciodata sa nu deznadajduiasca, ci ii ajunge numai sa se pocaiasca, deoarece si pacatele lui sunt mai putine decat cele ale diavolului, si are si circumstante atenuante, deoarece a fost plasmuit din pamant, si din neatentie a alunecat si s-a murdarit.

Pentru ca nevointa sa fie corecta, trebuie ca noi sa invartim roata invers de cum o invarteste diavolul.Daca ne spune ca suntem ceva, sa cultivam prihanirea de sine. Daca ne spune ca nu suntem nimic, sa spunem: Dumnezeu ma va milui. Daca omul se misca asa, in chip simplu, cu incredere si nadejde in Dumnezeu, intra in viata lui pocainta, smerenia si urca la inaltimi duhovnicesti." (Parintele Paisie Aghioritul)