femeia sa faca totu si barbatu sa joace badminton sau fotbal
 

Daca cineva imi poate spune, va rog, care este pozitia Bisericii in ce priveste rolul femeii si cel al barbatului in asumarea responsabilitatilor in familie...

Oare femeia trebuie sa faca de mancare, sa faca cumparaturile, si spele vasele, sa faca menaj, sa aibe grija de copii, etc (desi si ea lucreaza si uneori pleaca inaintea lui si ajunge dupa el, si pun bani egal la intretinere si mancare) iar barbatul sa spuna tot timpul ca e obosit? Daca il trimiti sa cumpere cateva rosii ca sa ai tu (femeia) timp sa faci mancarea mai repede face tot felul de fete ca i-ai cerut o mare favoare, si mai incolo pleaca sa faca sport "ca altfel nu se simte bine".

Si va mai spun un caz: familia in vacanta, tatal cu fiica cea mare in piscina, mama alapteaza bebelusul. La un moment dat fetita are nevoie sa mearga la toaleta.... Ce face tatal??? O scoate frumos din apa si ii spune "du-te si zi-i lu maica-tii".

Si inca unul, ca sa inchei. Mama, cu 3 copii si insarcinata cu al patrulea, nu mai reuseste sa struneasca copii care plang (si unul dintre ei i-a dat o palma unei fete care incerca sa aduca un pic de ajutor mamei), in timp ce barbatul joaca fotbal.....

Pozitie nu Biserica trebuie sa ia,ci femeia in cauza si trebuia sa o faca inca de la inceput,cand a observat semnele acestei exploatari,acum aproape ca i s-ar parea nenatural barbatului in cauza sa procedeze altfel.Dar,na,orice narav isi are dezvatul,insa e mult mai complicat,cu atat mai mult cu cat domnul se complace asa.
De curiozitate,cu el a discutat la modul cel mai serios?

La oficiere
 

La oficierea tainei cununiei, in biserica, se spun cateva cuvinte din care reiese ca ambii soti trebuie sa se sprijine unul pe celalalt, nu doar unisens. La fel, cand se oficiaza cununia civila, se spun astfel de vorbe.

Asta e partea teoretica.

Practic, lucrurile stau de foarte multe ori asa cum prezinti tu situatia, femeia este exploatata sau se lasa exploatata.
In Oltenia (am mers la tara la niste cunoscuti) am intalnit o situatie si mai hilara: barbatul merge pe strada cu cativa pasi, in fata femeii (se mai intalneste la tigani aceasta practica, femeia merge in spate cu fetele si baietii mici, iar tatal in fata cu baietii trecuti de o anumita varsta).
Tot acolo in Oltenia am intalnit o atitudine discriminanta fata de copii: baietii erau mai pretuiti, mai ocrotiti, aveau mai multa libertate decat fetele de varsta apropiata, nu erau pusi la munca, pe cand fata trebuia sa munceasca in gospodarie alaturi de mama {li se parea normal ca fata sa munceasca iar baiatul sa umble fleaura, sau sa nu faca nimic (asemenea tatalui "obosit") asta m-a scandalizat si chiar am protestat, intr-o familie care altfel se incadreaza la "normal"}. baiatul e "cocolit" si de multe ori devine un neputincios, iar fata e exploatata, si devine o persoana de nadejde, dar care va fi exploatata in continuare de sot, de copii (asta dupa ce au exploatat-o chiar parintii!).
Atitudinea asta vine, cred, din vremuri vechi, cand femeia nu avea servici, era casnica, iar barbatul mergea undeva la munca si venea cu BANUL in casa.
Atunci era normal ca femeia sa faca treburile casnice, dar acum situatia s-a schimbat mult.
Faptul ca femeile au dorit sa aibe independenta, in primul rand, finaciara, au vrut sa aibe drept de vot, sa ocupe functii care publice, care erau rezervate ani multi doar barbatilor..etc...a dus la ceea ce s-a numit "emanciparea femeii".
Odata cu schimbarea balantei ocupationale, nu s-au schimbat si pricipiile unora.
Unele femei, pentru a avea drepturi egale, au facut concesii, au "lasat" de la ele, au facut si munca de acasa, doar ca sa poata avea si alta munca ce le conferea un grad de independenta.
E o intreaga teorie. Nu am timp sa scriu.

In exemplul pe care il dai tu, insa, e vorba de nesimtire. Sau neputinta. Poate pe unii chiar nu ii duce mintea.. si se bazeaza in toate cele pe biata muiere.

Cu care dintre "ei", ca am dat 3 exemple, nu e unul si acelasi.

1. Ce ai vrea ca tatal sa intre la toaleta la femei? Normal ca mama trebuie sa mearga cu fata la wc-ul piscinei. A facut fata , trebuie sa aibe grija de treburile femeiesti ale fetei, menstruatie, etc, nu?

2. Dar mama aia este sanatoasa la cap? cum a putut sa toarne atitia copii daca stie ca barbat-su e mare fotbalist-microbist si nu-l intereseaza copiii?

Cum iti asterni asa dormi!

Si se mai numeste si asumarea responsabilitatii actiunilor tale!

O putea astepta afara, nu e obligat sa o asiste pe colacul wc-ului. Atitudine in sine mi se pare ciudata. :D

Iar sotul care juca fotbal, nici el nu cred ca joaca mereu, adica nu detin asemenea informatii, am prezentat doar scena.

Pozitia Bisericii:
Barbatilor, iubiti pe femeile voastre precum si Hristos a iubit Biserica.
Femei, fiti supuse barbatilor vostri, ca Domnului.

Hristos a iubit asa mult Biserica, incat S-a dat cu totul pe Sine pentru ea.
Gasim aici dezvoltat acest subiect: http://saraca.orthodoxphotos.com/bib...casatoriei.htm

P.S. Cred ca se subintelege ca femeia este datoare sa asculte de barbat atata timp cat barbatul asculta de Hristos.

Chiar asa il sanctionezi pentru orice gest. A gresit omul atunci pe moment. De ce generalizezi, cine stie ce bucatar este si gospodar in casa. Scuza-ma dar tragi concluzii ca la tirg, unul zice ceva si sare toata lumea aiurea cu acuze,

FOARTE CONVENABIL pentru barbati ceea ce afirmi tu aici sus si tare!...si ma mira, deoarece esti femeie si ar trebui sa tii cu ele!

Pai daca barbatul asculta de Hristos, iar El ii vorbeste rar, sau niciodata din cauza pacatoseniei lui( ca doar nu-i sfint sa auda voci si sfaturi de la Hristos):))) el s-a aranjat pe viata, pe cind femeia trebuie sa asculte de tot ce-i turuie gura barbatului si sa fie ca o proasta sluga si servitoare.
Imi pare rau de voi, si pe undeva va meritati soarta!

Waw, nu stiam ca m-am transformat in femeie si ca prenumele meu e de gen feminin.

Poate iti explica cineva ce inseamna ascultare de Hristos.

Nu, femeia nu trebuie sa faca totul, dupa cum nici barbatul, ci impreuna trebuie sa faca totul. Biserica spune clar - ca cel ce nu munceste sa nu manance. Nu mai este cazul sa vorbesc de faptul ca cei doi devin un trup si ca asta inseamna ca un madular nu poate face nimic fara celelalte madulare.

da, barbat, bine

DIn nou, in timp ce femeie asculta la turuiala barbatului care o pune foarte amanuntit la punct cind are chef, ca doar ii este superior, barbatul asculta filozofeala unora si altora care vorbesc chipurile din partea lui Hristos, adica complet subiectiv, pentru ca o poti BRODI EXACT CUM VREA INIMIOARA TA sa pice, adica in avantajul barbatului. Asta-i ascultarea "de Hristos" care vrei sa mi se explice?:))))
Hai sa fim seriosi! crezi ca suntem copii?
Hristos in scripturi a vorbit putin pe tema asta si foarte evaziv, la modul general, asa ca sfaturi, si evident ca noi barbatii am intors-o cum ne convine DUPA MODELUL IUDAIC si ne-am facut stapinii FEMEILOR!

Parintele Cleopa Ilie spunea ca un barbat devine pe jumatate femeie,iar femeia devine pe jumatate barbat si amandoi devin un singur trup in momentul in care se casatoresc.Aceasta este pozitia bisericii ortodoxe,si cred ca nu numai.Ca sunt femei care accepta orice umilinta si de multe ori violenta,numai pentru a fi "in rand cu lumea" e vina lor in exclusivitate.

Cam ai dreptate, isi merita soarta femeile, dar ce sa faca , e greu sa-ti dai seama unde sa pui limite, ca vrei sa fii o sotie crestina, si mai lsi, si mai lai, si ai rabdare, ca poate se schimba, si de fapt te afunzi si mai rau, ca e usor sa-i inveti cu comoditatea...

Sa-l ia sotia de mana pe sotul iubitor de badminton / fotbal si sa mearga impreuna la duhovnic. Daca nu pt. spovedanie, atunci macar pentru o sedinta de "terapie maritala" de tip duhovnicesc, cu alte cuvinte parintele ii poate baga mintile barbatului in cap, daca femeia nu reuseste.
Doamne ajuta!

da, educatia e de vina, chiar in zilele noastre. fetele de mici sunt invatate sa taca si sa faca, sa aiba o grija deosebita la tot ce fac sa nu cumva sa deranjeze/supere pe cineva etc, chiar cu simpla lor prezenta. si uite asa avem niste femei adulte care suporta abuzuri in tacere, care se simt in permanenta vinovate de ceva ("daca nu merge casnicia, sigur e din cauza ta"; "daca nu te iubeste, clar nu l-ai facut sa te iubeasca"; "daca te-a batut de te-a bagat in spital, clar ai facut tu ceva, nu te batea el degeaba"...exemple cat cuprinde), sau care ies prost din divorturi...pe cand baietii sunt lasati sa isi asume tot ce fac, ceea ce da alte rezultate la maturitate.
chiar daca te duci intr-un magazin de jucarii, pt fete doar papusi, bebelusi, seturi pt bucatarie si alte tampenii din astea, nimic care sa le incurajeze initiativa si creativitatea. altfel zis, hai sa la invatam de mici care le e locul. nu zic ca ar fi bine sa se joace cu arme de distrugere in masa, dar ce se va alege de un copil caruia de mic i se da de inteles pe toate caile ca locul ii e la cratita si ca altcineva ia deciziile pentru el?

"Sminteală, urâciune şi ruşine este când femeia hrăneşte pe bărbatul său." Cartea înţelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah (Ecclesiasticul) 24,25.

Deci nu este barbat acela care isi trateaza femeia ca pe o "sclava" si este intretinut de aceasta, dar nici acela care ajunge robul femeii.

"Aşadar, bărbaţii sunt datori să-şi iubească femeile ca pe înseşi trupurile lor." Efeseni 5,28

Nu prea cred ca mai e valabila acest tip de educatie...intrucat de mult timp deja o multime de barbati se implica in treburile gospodaresti, si au si grija de copii la fel de bine ca mamicile.

Eugen are dreptate. Daca barbatul aduce bani in casa normal ca femeia trebuie sa se ocupe de treburile "administrative" spalat, calcat, mancare, copii.

Daca nu ar fi venit miscarea feminista penste noi asta era familia si acum, asa cum ar fi trebuit insa realitatea este alta...femeile si-au castigat drepturi, magazinele ofera pantofi, genti, haine de mii de euro pe care barbatul nu-si permite sa le ofere sotiei iar ea, prefera sa munceasca, sa faca unu, doua , noua carduri de credit sa-si ia tot ce-i doreste inimioara apoi vin facturile de achitat..nu mai sunt bani si de facut sau ingrijit copii ca de "viata e grea, nu ne putem permite un copil" dar vara trecut si-au petrecut concediul in Tenerife. Lasa mama ca e bine, traieste-ti viata.

Si daca apare un copil nu-i nimic il dam la bunici sa-i faca educatie ca mama si tata sunt la servici de la 9 la 6. Ooo dar ce se intampla? a ajuns copilul adolescent si nu vorbeste cu noi..lipseste de acasa, fumeaza etc. Pai ce sa-i faci...tata munceste si mama la fel ca este "o femeie independenta".

Aoolllleu....pai uite cum gandesti tu de exemplu, de ce sa fie greu sa pui limite, fiind sotie crestina, unde scrie ca a fi crestin inseamna sa fii bulz?

Pai daca femeile au facut totul in casa din prima zi, si asa au continuat, practic le-au aratat sotilor ca nu ai nevoie de ajutoare...si atunci la ce sa se mai planga pe la duhovnici, si prin targ ca omul s-a obisnuit cu comoditatea( daca numai optiunea asta a avut-o)?

Offf....pai femeile astea ori vor ajutor in casa, ori pot face totul si singurele foarte bine (ca eu nu inteleg ce vor de fapt :71:)?

Se nasc tot felul de topicuri pe tema relației, atribuțiilor, raporturilor dintre femeie - bărbat. Când o să ne vedem, oare, de noi înșine și de ce putem fiecare face și apoi să mai blamăm pe alții?

Și apoi, cine v-a pus să vă măritați cu unul de care nu vă convine? Aha, n-ați știut de la început ce hram poartă. Păi, atunci, cine-i vinovatul și care e lacuna de judecată?

Și până la urmă, toate acestea sunt niște probleme care denotă absența cunoașterii de sine!
Ce să mai zic de credință și viața întru Hristos?

Doamne ajută!

Parte a problemei poate fi ceea ce a mentionat parintele Iustin Parvu de curand si anume ca suntem destul de sleiti de puteri in zilele noastre, si dupa cum s-a si dovedit, un caine batran poate invata trucuri noi daca are o alimentatie foarte sanatoasa, dupa cum dovedeste si un produs natural nou aparut care determina cresterea producerii de celule stem. Deci, orientarea catre alimente ecologice alaturi de unele produse ale stupului, renuntarea la carne care s-a dovedit ca creste vitalitatea, blandetea si starea de sanatate substantial, la care se pot adauga si suplimente de tipul noni capsule, nu mai scump decat pastila de algocalmin pot asigura fondul pentru a duce mai bine si mai multe sarcini la bun sfarsit. Pe de alta parte, nu trebuie uitat faptul ca a-ti invata aproapele sa devina mai responsabil nu este un dar pe care fiecare a reusit sa si-l dezvolte la timp si insotit de iubirea necesara, astfel ca am vazut destule emisiuni intr-o vreme cu animale de companie care dezvoltau comportamente neplacute sau distructive pe care stapanul efectiv nu reusea sa le inteleaga si sa le faca fata, dar o personalitate afectiv-intuitiva reuseste sa-l invete si pe stapan sa rezolve respectiva problema. Avem in prezent o mare problema cu responsabilitatea, avem milioane de hectare de terenuri care trebuie rapid impadurite numai in Romania si asteptam lectia foametei care a fost invatata in alte parti ca sa investim ecologic in solurile a caror sanatate se reflecta in a noastra proprie. Fata de acum 150 -200 de ani, nu cred ca mai avem 10% din paduri si 10% soluri sanatoase, iar lectia se apropie ...rapid... Oare nu s-ar putea implica si armata, dar cine sa realizeze gravitatea situatiei, grav era pentru poporul ales in pustie ca nu mai aveau carnea si altele din robie, ori pentru cei mai incarcati cu pacate...

Draga frate, nu mai judeca asa, ca nu-i asa!
Daca iti iei sot dupa regula crestineasca a ne-traitului impreuna in aceeasi casa inainte de casatorie, atunci nu stii mai deloc cum se comporta respectivul in variile situatii in care treci prin viata!
Una e sa-l vezi la biserica, pe strada la o plimbare, la cofetarie pt. un suc, samd, iar alta e sa fii impreuna 24 de ore pe zi si sa tii piept problemelor cot la cot. Poate isi arunca sosetele murdare aiurea la-ntamplare, poate sforaie si plescaie cand mananca, e insensibil la nevoile tale, e total nepriceput la treburile gospodaresti, si totodata nedispus sa invete una-alta, etc. Cand apar copiii gama problemelor se diversifica.
Doar asa ajungi sa cunosti un om pe de-a-ntregul, cand se confrunta cu probleme.

Uiti un lucru...ca vorbesti cu un pusti! :)))

Nenea, mă cam amuzi, dar n-are importanță. Era cât pe ce să-ți răspund cu aceeași monedă, dar am șters rândurile scrise înainte de a le posta.
Mă limitez doar la a-ți spune: să fii iubit!

Doamne ajută!

P.S. A propos, eticheta de puști chiar îmi place, dacă vine de la un bătrân înțelept, dar bătrânețea, uneori, aduce și senilitate. Și atunci, mi-e milă.

Imi pare rau cand vad atatea topicuri in care sotiile se plang de sotii lor si ma bucur cand vad ca nici un barbat nu a postat ceva din care sa rezulte, macar tangential, ca s-ar plange de sotia sa desi, sunt sigur, ar avea cel putin la fel de multe motive. Poate este de inteles. Femeile sunt mai sensibile, mai delicate, iar rezultatele semnificative pe care le-a obtinut miscarea feminista le-a bulversat, le-a dezorientat, le-a pus insituatii cu totul nespecifice naturii feminine. Noul lor statut, acela de egali ai barbatilor, le-a adus in postura de a calca pe o planeta straina, cu un mediu cu atat mai ostil cu cat se indeparteaza mai mult de adapostul lor, adica acela de femeie, mama, iubitoare, adapost care la inceput era un palat, iar acum a ajuns un cort.

Plescaitul cred ca se poate observa si la cofetarie...:71:

Nu are rost sa iti imaginezi lucruri despre care nu ai habar...cand logic ar fi sa iti imaginezi ca de moment ce nu se plang de sotii..poate chiar nu or avea de ce!!!;)

Si cum aflam cum se comporta el cand nu avem voie sa locuim impreuna inainte de casatorie?
Totusi omul isi da in petec acasa intre patru pereti si zi de zi.
Ce spuneti?

Din cate am inteles eu(si sa nu imi sariti in cap cu tot felul de lucruri cum ca sunt imatura)in ortodoxie este ceva absolut normal ca femeia sa fie supusa
sau pusa la mila barbatului.Singura modalitate sa scape de el este sa divorteze iar copii sa ii pastreze ea(pt ca un barbat nu merita sa aiba copii)iar apoi sa traiasca singura,linistita si fericita.

:)
Eu ma gandisem ca daca nu se plang inseamna ca ei stiu sa-si aleaga sotiile (pe cand femeile nu stiu sa-si aleaga sotii).

Eu am observat ca barbatii lipsiti de respect fata de femei nu-si respecta nici mama (poate gresesc, dar asta am observat).
Deci o viitoare mireasa poate observa cum se comporta logodnicul fata de mama lui (nu o contrazice, nu se enerveaza, sare sa o ajute, o suna des, nu-si da ochii peste cap cand vorbeste cu ea la telefon etc..) si de asemenea poate observa relatiile dintre parintii sotului (ca acela este modelul impregnat in mintea acestuia).

Asa este,ai dreptate...pentru ca de obicei barbatul urmeaza modelul comportamental al figurii paterne dominante in familia de origine ,iar in cuplu imaginea mamei se poate suprapune peste cea a partenerei.
Grav este cand avem de a face cu o mama narcisista,obsedata de control,mama castratoare cum i se mai spune in limbaj psihologic si o figura paterna stearsa sau absenta.

Anna ti-a raspuns:
-observand relatiile din familia de origine (mai ales raportul dintre mama si tata)
-relatia lui cu parintii
-si eu as mai adauga: relatia cu cei din jurul sau (prieteni,cunoscuti,colegi de munca,persoane straine,fata de care nu ar avea nici un interes)

Ceea ce-ți voi spune, admite-le ca simple păreri...

Am observat, din postările celorlalți (anna21, heaven) că ar exista niște modalități de "descifrare" a adevăratei firi a partenerului tău înainte de căsătorie (comportamentul față de propria sa mamă, mediul familial și raporturile existente între membrii familiei sale și chiar "relația cu cei din jurul său" , afirmă heaven). Posibil, dar nu e nimic care să-ți ofere garanția că toate aspectele identificate în familia sa de origine vor avea vreo influență majoră asupra comportamentului său viitor. Fiindcă mai există o "variabilă": persoana cu care se va căsători. Sunt destule cazuri de oameni care, provenind din familii dezorganizate, dau, totuși, dovadă de un comportament onorabil și un caracter lăudabil. Și atunci, îl / o vei refuza din start doar pentru că provine dintr-o familie cu anumite probleme / carențe? E o variantă, dar, iarăși, ce-ți oferă certitudinea că el însuși / ea însăși în raporturile sale cu persoana iubită nu va fi altfel?

Ceea ce contează, spun eu, este, în primul rând, relația dintre cei doi. Și nu degeaba am spus: "raporturile sale cu persoana iubită". Știe să tacă când celălalt are ceva de spus, are răbdare cu greșelile celuilalt fără a căuta să-i impute vreodată ceva, chiar dacă celălalt este "vinovat"? Știe să-și vadă propriile greșeli înaintea celor ale partenerului? Admite, oare, cu seninătate, că reacția, greșită sau nu, a iubitei sale se datorează și lui? Fiindcă tot ceea ce facem sau fac cei din jurul nostru se datorează și nouă.

În ceea ce privește "detaliile" care, trăind în aceeași casă, pentru mulți devin foarte importante: cititul ziarului (lenevirea, practic) când doamna spală, gătește, are grijă de copii etc. Cred că acestea ar trebui lămurite dintru început: fiecare să-și vadă de propriile lucruri și roluri în familie. De pildă, fiecare (chiar și copii când vor fi mai mărișori) să știe că are locul său "privat" unde trebuie să-și pună hainele. Nu împrăștiate prin casă că doar are grijă soția / mama...
Celelalte activități gospodărești: ori se împart dintru început între soți și copii, ori se execută alternativ de către fiecare, fără intervenții de genul "dacă n-aș fi eu, n-ați fi în stare de nimic" și plictisită (enervată) să preiei din mers treburile pentru că soțul nu s-ar descurca. Va învăța, dar nu cu sfaturi corective de atoateștiutoare, ci pe propria piele. Cunosc bărbați, care, deși au învățat de acasă să le cam facă pe toate în casă, sunt feriți de către propriile soții / mame de rutina zilnică a gospodăriei. Care, mai apoi, supraglomerate de treburile casnice, cedează și "nervii" tind să ia locul bunei înțelegeri.

Cu alte cuvinte, nu trebuie să ne obișnuim prost de la început și mai ales, cu înțelegere și răbdare, eu nu cred că nu se poate rezolva absolut totul. Că doar dragostea ne unește în fața lui Dumnezeu, nu? Și dacă e dragoste, atunci să fie dragoste, nu reproșuri, că celălalt nu face bine. Ce ai făcut tu ca celălalt să facă bine? Dragostea dă, nu cere. Așa ne punem problema.
Dragostea nu este o relație contractuală. Dragostea nu este un raport faptă - răsplată, nu este un raport faptă - pedeapsă. Dragostea dă, chiar fără garanția de a primi ceva în schimb. E greu să admiți, recunosc, o astfel de perspectivă, fiindcă suntem prea orgolioși și nu putem accepta că celălalt nu are nici o datorie și datoria este numai a ta. Am mai spus-o și o să repet de câte ori o să am ocazia: prima datorie o am eu și apoi celălalt, dacă sunt mânat de dragoste. Și dacă asta presupune sacrificiul propriului orgoliu sau demnității (ca eufemism pentru orgoliu) și acceptarea, uneori, a unor "umilințe", trebuie să fii dispus să le faci. Dacă nu poți, izolează-te și nu cerși iubire și înțelegere, fiindcă tu însuți nu ești capabil de așa ceva.

Cu speranța că o să mă înțelegi ce am vrut să spun, Dumnezeu să ne ajute.

Este foarte ciudat sa vad atatea comentarii si intr-o asemenea maniera "discutate" pe un asemenea forum, dar e bine. Cunoasterea este un mare dar dat de Dumnezeu; posibil ca in urma oricaror polemici sa apara si idei noi care sa ne lumineze mintea. Daca ar fi asa este bine.

Va intrebati adesea de ce femeia are o pozitie inferioara in multe relatii de cuplu? De ce se intampla asta intr-o lume in care cuvantul lui Iisus ar trebui sa fie pretuit... tocmai pentru ca nu este luat in considerare.

E un citat pe care cred si sper ca toti l-ati citit (poate nu si cei din exemplele pe care l-ati adus in discutie, poate ar tebui sa o faca, daca vor putea)

De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător.
2. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.
3. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte.
4. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.
5. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.
6. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.
7. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.
8. Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii - se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi;
9. Pentru că în parte cunoaştem şi în parte proorocim.
10. Dar când va veni ceea ce e desăvârşit, atunci ceea ce este în parte se va desfiinţa.
11. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil; judecam ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului.
12. Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu.
13. Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.

La baza oricarie relatii, ar trebui sa stea iubirea.

DACA BARBATUL L-AR IUBI PE DUMNEZEU, DACA FEMEIA L-AR IUBI PE DUMNEZEU, CU SIGURANTA SE VOR IUBI, SE VOR RESPESTA SI SE VOR PRETUI TOATA VIATA. VOR INTELEGE CA SUNTEM EGALI IN FATA LUI.

Noi suntem mai presus de trup, spirite, suntem suflete. De acea relatii, indiferent de natura lor, vor functiona frumos atunci cand sufletele implicate vor fi compatibile si vor functina perfect cand iubirea fata de Bunul Dumnezeu va fi mereu in "inimile" celor implicati.

Dumnezeu este mereu cu noi, suntem noi oare mereu cu El?

NADEJDE, CREDINTA SI DRAGOSTE.

Dumnezeu sa ne binecuvanteze si sa ne lumineze mintile.

buna ziua draga andreicozia,buna ziua tuturor,dragii mei
 

foarte interesanta tema,respect toate parerile,dar m-am oprit la tine draga andreicozia pt.ca mi-a placut cel mai mult puctul tau de vedere,cu atat mai mult ca vine din partea unui barbat,permite-mi sa te felicit pentru educatia de care dai dovada,deasemeni si pe cei care ti-au insuflat-o.
Am fi tare fericiti,fericite daca ar fi mai multi printre noi cu aceasta gandire,educatie,ajungand aici mi-am amintit povestea trista,dar adevarata,pe care am trait sa o vad cu ochii mei,si care ma intristeaza si azi,cand imi amintesc de ea,ca acum de exemplu........si cu permisiunea dvs as dori sa vi-o imparasesc,spre a fi invatatura si spre evitarea acestor fapte daca este cu putinta pe viitor;
eram copil de vreo 7-8 ani cand langa noi s-a mutat o familie ,la prima vedere o fam. obisnuita iar eu am fost primul fericit,ca aveau 2 baieti.....ceva mai mari decat mine cu 2-3 ani si aveam cu cine sa ma joc.....eu singur fiind la parinti....tatal lor,parea un om bun tot timpul cu zimbetul pe buze ,iar mama lor,imi parea sfioasa,si supusa,totdeauna cu o vorba buna,adesea o vedeam pe mama lor mai tarziu vanata,cand la un ochi cand la celalalt cand cu gura sparta,o vedeam ca imi zimbea cu tristete,dar imi zimbea de fiecare data.....anii au trecut noi am crescut si ne-am urmat cursul vitii fiecare,cei doi prieteni ai meis-au facut ....politisti,s-au casatorit,cel mare primul care s-a casatorit a avut o fetita in primul an de casatorie,sotia lui am intalnit-o de nenumarate ori........la fel ca pe mama lor.......vanata,pe fata,pe maini,pe brate.......a murit la 32 de ani ....de ciroza hepatica(!)ramanand fetita lor orfana de mama de la o varsta frageda,iar fratele cel mic s-a casatorit cu o fosta colega de a noastra de scoala,deci ne cunosteam cu toti,iarasi si el a avut 3 copii 2 fete si un baiat,cu cate ma intalneam adesea,la biserici,sau la manastire care era aproape de cartierul nostru si spre durerea mea .....tot la fel,era plina de echimoze,cu copilasi intodeauna dupa ea,copii nostri au fost si ei prieteni buni,au fost la aceiasi scoala,iar la parintii mei si ei le ziceau....tot bunici idesi nu eram rude ,ci doar prieteni. si vecini,iarasi alti ani a trecut,iar la varsta de 39 de ani prietenul cel mic,care avea trei copii sastins din viata.....tot de ciroza hepatica,iar nevasta lui ramand singura cu 3 copii de crescut,fetele s-au casatorit,iar fiul lor cel mic acum..........este la facultatea de teologie,spre SLAVA SI MARIREA LUI DUMNEZEU,si cred ca acum poate va inceta violentele din aceea familie,dar nu pot sa nu ma intreb cate oare astfel de cazuri nu sunt ascunse sau musamaizate,doar de dragul de a fi in randul lumii,asa cum am citit pe acest sitte.Iar mama lor s-a stins din viata dupa o lunga si grea suferinta de 9 ani de paralizie ,tintuita la pat si la un an dupa ea si tatal lor.........

Draga Calin,din pacate nu pot fi de acord in totalitate cu tine: trebuie sa intelegem ca nu exista doi oameni identici,prin urmare,cand doua persoane se intalnesc,sunt efectiv doua universuri diferite si chiar daca exista puncte de interes comun,cu siguranta vor exista si altele care vor duce invitabil la conflicte,neintelegeri.
Relatia perfecta nu exista de la sine,ea se construieste de catre AMBII parteneri!
Fiecare dintre noi avem propriile noastre opinii,asteptari,nevoi si ne spunem ca si partenerul nostru trebuie sa gandeasca exact la fel si presupunem ca el ar trebui sa stie ceea ce noi avem nevoie:gresit!Percepem in mod diferit realitatea,ne exprimam in mod diferit,de aceea ne trezim de multe ori de parca unul vorbeste chineza,iar altul japoneza si spunem dezamagiti:"el/ea nu este omul care credeam (in propriile mele fantezii) ca este!"
Celalalt nu poate ghici ceea ce se petrece in interiorul nostru,ce dorinte si asteptari avem!
De aceea TREBUIE SA INVATAM SA CEREM,sa ii spunem celuilalt ce dorim si sa nu evitam un eventual conflict,ci sa il abordam CONSTRUCTIV (ASCULTANDu-l cu adevarat pe celalalt,VALORIZANDu-l si aratandu-i ca NEVOILE SALE SUNT IMPORTANTE PENTRU NOI si sa solicitam acelasi gen de abordare si din partea sa).
Ignorandu-ne propriile nevoi din diverse motive sau evitand sa deschidem subiectul de teama conflictului,nu reusim decat sa acumulam frustrari,tensiunea se va accentua in timp,vom deveni deprimati,nemultumiti,nervosi,iar asta nu poate duce la o atmosfera armonioasa in cuplu,ci la o situatie asemanatoare cu o bomba cu ceas care sta sa explodeze!

Femeia nu este exploatat de barbat datorita credintei , ci datorita lipsei acesteia !
Doamnele care patesc asa ceva au mai intai de toate parte de o criza spirituala in familie...! Cand s-au maritat de ce nu s-au uitat.... ?

Femeia sa faca totul ,si barbatul sa joace badmiton sau fotbal
 

Atitudinea Biserici fata de problemele tale familiiare ? Nu stiu daca Biserica se implica ,este clar ca sprijina familiile care au probleme sociale ,dar ca voi nu va intelegeti ,nu stiu daca este de datoria biserici . Biserica va indruma la intelegere si este clar ca i-ar spune sotului daca ar merge la un Duhovnic care-i sunt atributiunile de bun parinte si sot . Dar nu-i poate impune . Aici joaca un rol foarte important simturile lui paterne . El din proprie initiativa ar trebui sa vina in sprijinul Dumneavoastra ,cu atit mai mult ca aveti 3 copilasi si al 4 -lea este pe drum Daca ar fi un tata bun si un sot iubitor ,nu sa-r duce sa joace fotbal si badmiton ,stiinduva incurcata cu atitea treburi .Servici ,casa copii . Eu cred ca ar trebuii sa-si revizuiasca singur comportamentul ,sa se puna in locul Dumneavoastra macar 2 ore si sa vedem cum sa-r descurca . Sa va dea bunul Dumnezeu multa intelepciune ,si in special sotului sa va sprijine mai mult si sa nu ,faceti sa sufere copilasii ,fiindca traumele din copilarie se rasfring asupra lor cind vor fi adulti ,si mereu o sa va reproseze ca le-ati dis. trus copilaria . Dumnezeu sa va ajute si sa va aduca la pace si intelegere .