Evanghelia inteleasa etimologic ca vestea cea buna are o valoare inestimabila. Insasi titlul de evanghelie ii descopera acesteia rolul si impactul pe care ar trebui sa il aiba intre cei ce vor sa traiasca evanghelic.

Rastalmacind-o, multi au facut din evanghelie ceea ce nu e absolut deloc adevarat, un motiv de separare si ura si astfel s-au facut propovaduitori mincinosi ai Evangheliei.

Care este adevaratul sens al Evangheliei si ce inseamna cuvintele "litera ucide, duhul da viata"? Care este situatia actuala a propovaduirii, e in duh sau e in litera? SI ma refer aici in special la modul in care individul crestin o propovaduieste prin comportament.

Cred ca in duh este arareori traita Evanghelia. Noi am cam uitat care este Duhul ei.
Iar invatatii nostrii pun accent pe dogma si nu pe duh asa ca-i normal sa se formeze tot felul de crestini "bataiosi pentru credinta cea dreapta" si f. rar ( si atunci este inlaturat intr-un fel sau altul din comunitate) se nasc/ formeaza crestini pentru care iubirea de aproape e cea mai dogma dintre dogme.
Exemple ? IPS Serafim. Eu personal nu cunosc multi preoti si nici un alt episcop care facea slujbe la patul bolnavilor paralizati (si crdeti-ma nu-i o placere sa respiri aerul din jurul unui astfel de bolnav)cum nu cunosc nici un alt episcop la care poti ajunge oricind fara sa te "manince sfintii" pina acolo.Si multe multe altele...
Spre norocul nostru din diaspora, nu se potrivea cu ierarhia din Romania. Deci facea lucrui care "nu se cad unui episcop" !!!!
Si fiindca intrebarea erea cum propovaduieste crestinul Evanghelia prin comportament , raspunsul ar fii : cum este invatat si mai ales din exemplu propriu celor care sint considerati "spuma" orodoxiei, aparatorii ei, a monahului, duhovnicului, preotului samd...

si pe mine ma doare sufletul cind vad ca tocmai crestinii nu se poarta bine...unii cel putin!dar exista si crestini care fac binele...eu fac parte din biserica evanghelic,aici in germania nu am avut posibilitatea sa merg la biserica ortodoxa...acu´m de sarbatori am fost insa la augsburg si mi-a placut f. mult...si predica a fost atit de frumoasa,de sincera si de plina de har ,incit si copii mei care au inteles totul s-au mirat...parintele florin a predicat(asa scria pe usa)...si ne-a spus ca trebuie sa fim nascuti din nou ,prin puterea duhului sfint,care ne e dat prin credinta in isus...mi-a placut ca a spus:noi sintem pacatosi,si ar fii bine ca,chiar daca ne-am rugat pt. iertarea pacatelor,sa ne gindim in fiecare seara:oare ce atirna pe balanta mea asta seara mai mult? binele facut azi sau raul?(el zicind ca si la gindurile avute trebuie sa ne gindim,ca si la vorbele zise)...si mai zicea ca ,daca am facut mai mult rau ,sa incercam sa facem miine mai mult bine...insa sa nu iutam credinta mintuitoare in isus,fiul lui d-zeu

Ce ne lipseste pentru a trai in acest duh evanghelic?

unele chestiuni :cool:

Parintele Profesor John Breck arata ca Apostolul Pavel, cand distinge intre duh si litera(Rm. 2,29; 7,6; 2Cor.3), nu vorbeste despre doua semnificatii distincte care coexista in Scriptura, ci face distictie intre doua legaminte. Vezi, de ex. Galateni4, 21-31, unde Agar si Sara sunt interpretate alegoric, ca reprezentand pe Hristos si Biserica.
Pe de o parte, exista Legamantul cel Vechi, care tine omul captiv intr-o stare de sclavie si de moarte, iar pe de alta parte, exista Noul Legamant, prin care crestinul se transfigureaza treptat dupa chipul lui Hristos, legamant ce se intemeiaza pe legea libetatii in duh.

trebuie sa corectez. Agar si Sara reprezinta pe Israel si Biserica

Eu nu prea ma ghidez dupa explicatii alegorice. Eu cred ca orice om care aplica litera legii fara a trai in duhul iubirii este departe de intelegerea si trairea lui Dumnezeu.

Chiar si la Apostolul Pavel intalnim explicatii alegorice. Poate ca ar fi bine sa ne mai ghidam si dupa ele.
Eu cred ca mai inainte de a ajunge sa simtim iubirea lui Dumnezu, trebuie sa facem poruncile lui. Spune foarte frumos Marcu Ascetul: "Domnul este ascuns in poruncile Sale si cei ce-L cauta pe El Il gasesc pe masura implinirii lor".

Nu inteleg insa prea clar la ce te referi prin "litera legii" si prin "duhul iubirii". Cumva vezi legea ca fiind despartita de dragoste? Eu n-o vad asa. Pavel zice "Legea se cuprinde intr-un singur cuvant, în acesta: Iubeste pe aproapele tau ca pe tine insuti."(Gal. 5,14).

Asa cum am spus, nu PREA ma ghidez. Asta e o chestiune absolut personala si se refera , in cazul meu, la un numar exagerat de interpretari simbolice si alegorice care ne indeparteaza de la intelesul corect al Sf. Scripturi. Eu nu ma refeream la alegoriile sau simbolistica Bibliei exprimate in mod expres in paginile acesteia.

Diferenta intre modul in care aplicau legea fariseii si modul in care a aplicat-o Iisus. Exemplul femeii care urma sa fie ucisa cu pietre din pricina desfranarii.

Un alt exemplu este cel al aplicarii nediferentiate a canonanelor. Canoanele sunt pentru a indrepta, vindeca credinciosul. Orice aplicare eronata de dragul de a respecta litera canonului in defavoarea penitentului si a mantuirii sale este o aplicare a legii fara a fi in duhul iubirii crestine.

Respectarea cu strictete a randuielilor bisericesti, post, rugaciune, etc. fara implinirea dragostei fata de aproapele este de asemenea un exemplu concludent pentru ceea ce vreau sa spun, pentru diferenta intre formalism si traire autentica!

Frate Iosif ,
sint 100% de acord cu tine. Stim toate regulile de la prima pina la ultima, dar de aplicat cea mai elementara, fundamentul cresinismului; IUBIREA de Dumnezeu si reflexia ei practica IUBIREA de APROAPE .....nu stim!

pt iosif

Eu nu dau intaietate talcuirii literare. Cred ca toate sunt la fel de importante, daca sunt facute in duhul cel adevarat, in duh ortodox.

In legatura cu cei ce respecta numai poruncile care le convin, ai dreptate, nu prea fac bine. Daca aplicam legea, sa nu umblam cu jumatati de masura.

Trebuie de asemenea sa intelegem ca realitatea este potrivnica credintei noastre. Oamenii nu tin cont atat de mult de legea lui Hristos si cred ca sunt tot mai putini crestini. Eu simt ca trebuie sa luptam mult mai mult pentru a ne mentine, la cata rautate si la cata nebunie este in jurul nostru e o minune ca rezistam totusi pe o cale atat de stramta. Cu siguranta totul multumita lui Dumnezeu. Pericolul ne paste insa in fiecare clipa.

Avem de ales intre a privi lucrurile fara Dumnezeu sau a privi lucrurile impreuna cu Dumnezeu, adica din perspectiva duhovniceasca, in acest duh evanghelic. Avand o astfel de perspectiva, intreaga viziune se schimba total.

De ce avem nevoie ca sa traim in acest duh evanghelic? Cum se invata iubirea?

cum se invata iubirea?? CU FAPTE!! sa invatam sa intoarcem cu adevarat si obrazul celalalt, chiar ma uitam la mine la biserica de Boboteaza, oamneii se inghesuiau inebuniti sa ia Aghiazma Mare lovindu-se jignindu-se uitand cat de important era ce aveau ei in mana Aghiazma Mare, trecand niste sectanti pe langa biserica radeau: iata ce buni crestini sunt ei cum se mai injur....ei bine de aceea spun FAPTE FRATILOR FAPTE PT CA PRIN COMPORTAMENUL NOSTRU SMINTIM LUMEA, cum sa rezistam daca venim de la biserica si ne certam? sau injuram? cel care nu vine deloc spune mai bine stau acasa iata asta care a fost la biserica si a ascultat Evanghelia iubirii, iata ce a inteles din ea?? ascultam Evanghelia ca pe o poveste frumoasa dar care s-a petrecut demult...uitam sau NU VREM SA RECUNOASTEM CA EA ESTE MEREU ACTUALA de ce? pentru ca e greu sa iubim...prin fapte nu doar prin vorbe!!!

unele chestiuni??? DRAGOSTEA LIPSESTE SI SMERENIA...FRATE asta lipseste

spunea atat de frumos Petre Tutea: mare lucru ca avem atatia creatori de cultura Kant, Newton, Descartes..avem si pe fauritorul de religie HRISTOS dar...nu ne intereseaza....

cred ca asta ne lipseste ca sa putem trai in duhul evanghelic, INTERESUL pentru adevarata si dreapta credinta crestin ortodoxa,

A trai in duh - urcusul lui Moise pe Muntele Sinai, spre intalnirea cu Dumnezeu - numai dupa ce a trecut dincolo de lumea in care vezi si esti vazut, Moise patrunde in intunericul cu adevarat tainic al necunoasterii, acolo inceteaza orice stiinta pozitiva, caci nu mai apartine lui insusi, nici nu mai tine de cava strain, fiindca este unit cu Acela care scapa oricarei cunoasteri.
Cel care nu traieste in duh, este strain de paradoxul cunoasterii - pe masura ce progresezi in cunoastere iti dai seama ca patrunzi in necunoastere.

Oare trairea in duhul evanghelic nu este un dar? Si orice dar al lui Dumnezeu nu vine intr-o inima care nu vrea sa il primeasca sau chiar daca ar vreau sa aiba acest dar, nu se ingrijeste sa il primeasca. Cred ca nu putem primi darurile mari fara sa le cerem cu deadinsul!

asa este dar de multe ori il primim dar ni-l insusim!!! si el pleaca de la noi pentru ca nu avem smerenie, de aceea eu cred ac singurul dar pe care trebuie sa-l cerem cu lacrimi fierbinti este smerenia, ca de vom avea smerenie toate celelalte se vor adauga noua.

Trairea in Duhul Evanghelic este un dar , dar cred ca asta nu ne ajuta mai departe .

Nu cred ca Dumnezeu respecta vreo regule omeneasca .

Sa nu uitam ca Iisus a intrat la Zaheu inainte de a se pregati el sa-L primeasca , in casa plina de patimi .
Prezenta Lui l-a determinat sa renunte la jumatate din avere sa miluiasca saracii si sa faca si alte fapte .
Meritul lui a fost ca s-a urcat in copac , nu e deloc de neglijat !
(fa un pas spre Mine ca Eu fac 100 , sau cati ?)

Deci iata ca Duhul Sfant lucreaza unde vrea , nu exista regula , fiecare om e un unicat . Poate avem si noi nevoie de copac , nu e deloc o gluma !

Si-i adevarat ca pe masura ce progresezi in cunoastere patrunzi in necunostere .

Iar in ce priveste smerania , se spune ca este virtutea cel mai greu de castigat .

Imi aduc aminte o cugetare din Sf. Ap. Pavel : " fratilor nu santem ai nostri ,am fost rascumparati " ....ma pune pe ganduri !

Da, intr-adevar! Gestul lui Zaheu este clar expresia cautarii lui Dumnezeu, expresia unei miscari sufletesti esentiale fara de care nu se poate stabili o relatie cu Dumnezeu.

Care este insa relatia dintre confruntarea cu realitatea si trairea in duhul evanghelic?

nu cred ca exista o relatie, pentru ca realitatea din pacate anuleaza trairea ( aici ma refer la mine personal)

Realitatea ne descurajeaza sa traim crestineste? Nu Hristos ne trimite ca pe niste oi in mijlocul lupilor?

nu realitatea nu ne descurajeaza sa traim crestineste atata timp cat ne dorim cu advarat sa fim crestini, pentru mine realitatea inseamna neputintele mele nu lumea din jur, de aceea spun ai cazut ridica-te iar ai cazut iar ridica-te si mergi asa pana la capat important este sa ne gaseasca moartea pe cale. Eu nu consider ca ceea ce este in jur ne influenteaza viata, ispite au fost sunt si vor fi intodeauna dar si sfinti, martiri, sunt au fost si vor fi intodeauna asa ca important este scopul vietii noastre adica mantuirea

Nu lumea in care traim ne impiedica sa ducem o viata spre slava lui Dumnezeu,ci lipsa iubirii fata de El,incapabilitatea noastra de a avea o iubire curata, jertfelnica, iubire care pe martiri i-a determinat sa-si dea viata pt Hristos, pe pustnici sa petreaca viata ingereasca,iar pe drepti sa traiasca in duhul evanghelic.

Pt a avea o astfel de traire trebuie,de asemenea,sa constientizam ,in fiecare clipa,prezenta lui Dumnezeu, ca Cel care stie toate gandurile si faptele noastre.

Constienti de prezenta Sa in viata noastra si "inarmati" cu dragostea fata de El vom putea lumina inaintea oamenilor,asa incat vazand ei faptele noastre cele bune, sa slaveasca pe Tatal nostru cel din ceruri(Matei 5,16)

"Cel ce Ma iubeste pazeste poruncile Mele"

scuze pt gafa de mai sus, cu"incapabilitatea":D ; era vorba despre "incapacitatea" :)

Oooo, trebuie sa recunoastem ca e foarte greu sa traiesti in duhul evanghelie. Minte cel ce spune ca e usor, e vorba de un chin, de o straduinta continua. Insa e vorba de suferinta celui care lupta permanent pentru libertate.

Unii s-au invatat sa fie robi si sa ramana asa, cei ce vor sa traisca in duhul evanghelic sunt cei care vor sa fie liberi, sa simta libertatea din ce in ce mai mult, sa se implineasca cu adevarat, o implinire care nu este trecatoare care aduce ceea ce nu aduce nimic altceva..

Este insa foarte greu si sunt putini cei care traiesc intr-adevar astfel, pentru ca sunt putini cei care dau totul pentru a primi totul!

ai dreptate iosif,e foarte greu sa traiesti in duhul Evangheliei lui Hristos, dar nu imposibil.De fapt e greu si-n acelasi timp usor;chiar Mantuitorul ne spune ca jugul Sau este usor.Si atunci?
Daca Il iubim cu adevarat pe Dumnezeu, atunci ne vom stradui sa implinim voia Sa.Ne pputem asemana copilului care ata de mult o iubeste pe mama lui, incat face tot posibilul sa-i fie pe plac si sa n-o supere cu ceva.N-ai vazut de cate sacrificii este in stare un om atunci cand iubeste cu toata fiinta sa?tot asa si in relatia cu Dumnezeu.

Da Andreea, asa ar trebui sa fie. Problema este ca relatia cu Dumnezeu nu e asa directa, fata catre fata. Si apar "pe fir" o multime de oameni (marea majoritatae binevoitori) care iti indica (mai mult sau mai putin politicos) ce ar trebui sa faci ca sa-I fii pe plac lui Dumnezeu. Si de aici poate incepe (daca nu esi atent) caderea spre legalism si formalism.

Sunt de acord cu tine Iosif in ceea ce priveste libertatea, dar cat de pangarit a fost si este acest cuvant...

Libertatea nu o putem avea decat atunci cand suntem eliberati de patimi. O patima ne tine legati de neputinta, ne tine in intuneric, atunci cand omul e dedat patimilor, lumea lui se rezuma la acele ”impliniri”.

Relatia noastra cu Dumnezeu nu e asa directa pt ca nu suntem noi obisnuiti sa vorbim direct cu Dumnezeu. Ne indoim ca ar fi de fata, ne indoim ca am putea vorbi cu El direct....e ciudat, insa Dumnezeu asteapta ca noi sa Il privim cu mia multa indrazneala, sa-L vedem cu adevarat cu ochii inimii si sa-I vorbim ca unui prieten, ca unui Parinte....nu degeaba Tatal nostru este rugaciunea prin definitie crestina.

Ne indoim si uitam sa constientizam cui ne adresam de fapt. Trebuie sa ne rugam in duhul evanghelic, adica in duhul adevarului, Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, persoanelor treimice. E vorba de o adresare directa Persoanelor, care nu ramane fara raspuns.

Omulet, in mesajele mele am scris cum ar fi ideal sa traim.asta nu inseamna ca eu am o astfel de traire.nu! eu sunt, din pacate, omul ala care tot zice ca se va schimba, dar...maine.si tot las, de vreo cativa ani, schimbarea asta, de azi pe maine.na, c-am zis-o si pe asta!e f. trist, crede-ma!

Deci nu incerc sa-mi creez cu mesajele mai sus postate vreo imagine, cum c-as fi vreo sfanta, care se identifica cu ce a scris.(daca asta s-a inteles, imi pare rau)
ce sa mai zic? sper ca voi incepe sa-mi lucrez mantuirea chiar de ACUM, in fond nici nu-i asa de greu daca ai IUBIRE...nu?

Andreea, in niciun caz nu am inteles ca ai vrea sa-ti creez o anumita imagine. Daca ti s-a parut ca asta sugeram prin cuvintele mele, te rog sa le treci cu vederea. Nu-mi aduc aminte sa fi citit ceva postat de tine in care sa fi incercat sa sugerezi ce Ii e pe plac lui Dumnezeu...

Mesajul meu era personal, legat de ceea ce simt eu... Si eu traiesc tristetea de care vorbesti tu.

Trebuie sa intelegem cu totii ca trairea in acest duh evanghelic este un un deziderat, nu este o stare pe care o traim din momentul in care L-am primit pe Dumnezeu in inima noastra. Acela e de fapt momentul in care pornim la drum cu Dumnezeu pe aceasta cale a Evangheliei.

Sa ne innoim de fiecare data dorinta de a merge pe aceasta cale, indiferent de caderi. Caderile fac parte din acest drum, insa trebuie sa fie din ce in ce mai putine si sa punem piciorul hotarat pe calea vointei lui Dumnezeu, fara ezitare, fara relativisme!

Insa nimeni sa nu creada ca aceasta cale este usoara....nu e usoara, insa e teribil de frumoasa si bogata!

revin..., deci, nu am vrut sa spun ca e usor sa traiesti in duh, am vrut sa spun ca nu trebuie sa renuntam chiar daca ne poticnim, chiar daca cei din jurul nostru nu ne inteleg, ne marginalizeaza, noi sa avem puterea sa mergem inainte..de asta spuneam ai cazut ridica-te, iar ai cazut iar ridica-te, dar asta nu inseamna sa duci o viata nepasatoare, ce conteaza ca am cazut merg la spovedit iar fac...ca _D-zeu ma iarta oricum....viata si tot ce e in jurul nostru ne afecteaza oarecum viata, DAR ASTA NU INSEAMNA CA TREBUIE SA DAM VINA PE SOCIETATE pentru slabiciunile si pacatele noastre, intr-un cuvant am vrut sa spun SA AVEM RESPONSABILITATEA FAPTELOR NOASTRE pt ca au existat si exista martiri si sfinti si in vreme de prigoana sa nu deznadajduim. doamne ajuta

Un aspect este foarte interesant pentru mine....multi doresc sa traisca in duhul evanghelic, dar n-au citit niciodata vreo evanghelie, stiu doar ceea ce au auzit la biserica, la TV, radio, etc. Putem vorbi asadar de o incultura evanghelica?

Draga Iosif, suna cam ciudat ce spui tu. Poate pe la inceput fiecare e mai putin "culturalizat" din punctul asta de vedere, insa partea importanta este ca il CAUTA PE DUMNEZEU si asta conteaza mult mai mult decat "macanicitatea" la care au ajuns unii "invatati".

scuze, "mecanicitatea" am vrut sa spun.

si ar fi foarte bine sa fie intr-adevar MULTI care vor sa traiasca asa, CU si PENTRU Dumnezeu.

poate, nu stiu, ma depaseste aceasta intrebare a ta, dar iti voi raspunde tot cu o intrebare: oare ce stia femeia samarineanca despre Hristos, despre evanghelie, cand era la fantana? oare ea care era samarineanca stia de Hristos? nu! dar cand iubirea dumnezeiasca s-a atins de inima ei a recunoscut pe Hristos, cum?? in Duh si adevar. Acea femeie era ca multe femei din ziua de azi, traise cu atatia barbati..era desfranata, si totusi cand Hristos i-a descoperit viata nu s-a rusinat, nu a negat, nu a spus din cauza ta Doamne nu am avut noroc la barbati, ci a intyrebat cum trebuie sa se roage. Ca unii se roaga in templu altii acolo pe deal, dar sa ii spuna El unde sa se roage? deci vezi tu frate iosif cand atinge dragostea dumnezeiasca inima atunci devine atotstiitoare, poate ca e vb si de incultura cum ai spus tu dar ceea ce nu putem face noi face Hristos pentru noi DACA II DESCHIDEM POARTA INIMII. Doamne ajuta:)

Da, e foarte adevarat ce spuneti, atingerea aceasta a inimii este foarte importanta. Cu toate acestea, oamenii credinciosi trebuie sa se imbogateasa prin citirea cuvantului lui Dumnezeu. De aceea, cred ca este foarte important sa ii indemnam pe ceilalti sa citeasca Sf. Scriptura. Se vor imbogati mult mai mult sufleteste.

Atunci inca nu erau scrise evangheliile, apoi nu erau accesibile datorita faptului ca oamenii nu stiau sa citeasca, nu exista tipar, etc. Acum insa?